102,424 matches
-
riboane" (anunț de mică publicitate, România liberă = RL 1873, 1996, 15). E destul de clar că adesea aceste forme sînt voite, căutate, construite cu intenție glumeață. Unor substantive mai noi, cărora pluralul în -uri nu le afectează corpul fonic, li se adaugă desinența de plural -e, cu efect imediat de producere a alternanței. Apar astfel forme ca laptoape - "să ne scoatem din raniță laptoapele" (Academia Cațavencu 37, 1998, 8) -, molotoave - "Academicienii din deșert aruncă cu molotoave unii după ceilalți" (Evenimentul zilei = EZ
"Silicoane", "riboane", "armagedoane" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15539_a_16864]
-
în loc să-și gestioneze cu un spor de demnitate ultimele luni ale mandatului, președintele TVR girează cu cinism politica autoritarist-dictatorială făurită cu tot mai multă vigoare atât în Piața Victoriei cât și la Cotroceni. Antologia rușinii, căreia dl. Hadjiculea i-a adăugat destule pagini, va trebui să consemneze demisia morală a unui regizor talentat care de dragul iluzoriilor avantaje de-o clipă a coborât la nivelul unui simplu băiat de la lumini, obsedat să pună cât mai bine în evidență isprăvile unui regim cleptoman
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
culcare, apoi "nici măcar nu urmărise să viseze ceva la comandă, ci mai curînd să nu viseze anumite vise". O pondere aparte e atribuită viselor colective. Ele circulă din gură în gură, povestite pe stradă, la cafenea, sunt apanajul tuturor, fiecare adaugă un segment, chiar dacă uneori unul contrazice pe celălalt, versiunile tind să ajungă legende. Nu se mai poate garanta că fantasma are un izvor de țîșnire real și se potrivește cu mentalitatea comună sau e un miraj, plăsmuit după culcare. Postamentul
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
fie dezlegate. Sensul e însă restrîns la acest gen de scrieri. La încheierea însemnărilor de lectură reiese, sper, că romanul Povestea Marelui Brigand e o apariție editorială de excepție. Mă simt îndemnat după avalanșa de elogii (pe deplin meritate!) să adaug și o rezervă. Din primele rînduri, am situat cartea în continuarea demersului lui Kafka (Procesul), ca deschizător de serie în tratarea fantasticului cu o precizie neabătută, ca și cum ar fi o parte a realului. Pe panta sugerată, Cimpoeșu n-a ținut
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
data aceasta, dl Eugen Blăjan, statornic cercetător al operei lui Atanasie Marian Marienescu, retipărește o lucrare reprezentativă pentru cealaltă direcție a scrisului său, în prelungirea Școlii Ardelene, aceea de luminător al maselor: Învățătorul și poporul, Sibiu, 1858, la care mai adaugă Detorințele noastre, Viena, 1867, precum și articolele Femeia economului român, Jurnalistica română și abuzurile ei și Foile literare dincoace de Carpați, reproduse după vechi publicații ardelene, ("Calendarul bunului econom", pe anul 1878, "Foișoara Telegrafului român" nr. 6 din 1876 și "Telegraful
Un urmaș al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/15538_a_16863]
-
a îngrășat exclusiv în zona bustului, acolo unde, pînă acum, așa cum îi și stă bine unei bebelușe, era aproape invizibilă. Acum, fie că de rîs, fie că și-a diversificat alimentația, și rației de perhidrol amestecat cu holograme i-a adăugat și o lingură de colagen sau un polonic de silicon, cert este că bustul bebelușei a cam luat-o razna. Și o dată cu el bebelușa însăși, pentru că nu este seară de la Dumnezeu sau de la CNA în care boiul ei ghizdav să
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
Angela Gheorghiu tocmai acest aspect privind compatibilitatea dintre starea fundamentală a glasului domniei sale și solicitările muzical-dramatice ale rolului, ale partiturii. Am convenit asupra faptului potrivit căruia manevrarea complexului de nuanțe timbrale devine în acest caz un factor hotărâtor, pe care - adaug eu - artista noastră îl stăpânește cu iscusită inteligență profesională. Angela Gheorghiu este ceea ce se poate numi o personalitate. Este agreabilă și comunicativă, volubilă, chiar percutantă, este diplomată și perseverentă. Talentul ei muzical - și nu numai acesta, un talent în adevăr
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
deci înainte de obținerea independenței politice), folosirea sa în poezie, cu scop ornamental, în ciclul lui Bolintineanu Florile Bosforului. Poeziile cuprind elemente lexicale turcești folosite ca exotisme - caic, caigi, cerchez, dalga, feregea, genfez, hanima, hurioară, iașmac, kiahiul etc., la care se adaugă numeroase nume proprii; elementele turcești umplu uneori strofe întregi. Faptul că lexicul turcesc evocă un orientalism cu modele occidentale (Victor Hugo) e un bun exemplu de detașare estetică: exotismul literar e semnul unei geografii imaginare mai puternice decît istoria imediat
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
plăcut barbutul. Ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, dl Dragomir s-a declarat un capitalist în comunism. Un capitalist care a ajuns să se ocupe de echipa de fotbal din comuna natală a lui Ceaușescu, Viitorul Scornicești, mai adăugăm noi. Că dl Dragomir fabulează despre capitalismul său, asta e mai mult decît sigur. Că Viitorul Scornicești a ajuns sub conducerea sa în Divizia A cîștigînd meciuri la scoruri fabuloase, asta e absolut sigur. Dar nu se știe cum a
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14366_a_15691]
-
de materialele ingenue, neprelucrate, prelevate nemijlocit din natură, în special de lemn și de piatră, asupra cărora se poate interveni aproape organic, prin tehnici care au rămas, practic, neschimbate de la începuturile lor, cum ar fi cioplirea directă, sculptorul nu a adăugat realului forme noi, nu a civilizat amorful, ci doar a eliberat ceea ce materia însăși ascunde misterios în sine, ceea ce este înscris fatalmente în codul ei genetic. Prin vîrsta viziunilor sale și prin firescul desăvîrșit cu care se așază în lumea
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
să răzbune toate infirmitățile unei istorii anonime, mutînd accentul de pe funcții pierdute, erodate sau numai limitate, pe frumusețea proporțiilor, pe discursul elaborării, pe sonoritatea materiei, pe muzica ritmurilor și pe majestuozitatea arhitecturii. Cu gîndirea sa consecventă și sobră, Maitec nu adaugă nimic susceptibil de a proveni dintr-un alt registru decît acela în care forma se exprimă prin însăși energia interioară a suportului material. Lemnul își trăiește, astfel, vocația lui ascensională, voința stihială către imponderabilitate, în dublul său regim de opacitate
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
află, de fapt, "cum a trăit Caragiale la Berlin", cu cine era acolo, cu cine locuia, pe cine iubea, cum își petrecea ziua, ce a trăit, ce a scris, ce n-a reușit să scrie, ce dimensiune nouă i-a adăugat operei lui, cum a murit, ce a constatat doctorul la autopsie etc... La conferința de presă, directorul FAV-ului, Vivi Drăgan Vasile spunea, în altă ordine de idei, că "Dl Caragiale ne face greutăți și astăzi"! Problema este că și
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
Comitet de onoare", compus din scriitori nepătați din punct de vedere politic, care să analizeze cele trei mari perioade de oportunism ale literelor românești: "Oportunismul explicabil: 1950-1964, Oportunismul naiv, dar vinovat: 1964-1971, Oportunismul rușinii: 1971-1989", la care s-ar putea adăuga "oportunismul pervers: 1989-1996". Precizînd că uniunea breslei noastre n-ar trebui să inițieze o "vînătoare de vrăjitoare" și nici să se transforme într-un soi de tribunal, dl. Nedelcovici reclama un - rezonabil, zicem noi - "examen de conștiință pentru toți cei
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
studentă la sociologie. Ce te frapa în aspectul ei - întru totul discret - era părul prematur încărunțit. Ochii vioi, zîmbetul enigmatic și bretonul alb-negru erau primele lucruri care se rețineau din figura studentei. După ce s-a prezentat, a simțit nevoia să adauge, cu zîmbet: "Sînt țigancă, rrom...". Se vedea că mai normal i se părea primul cuvînt, iar pe al doilea îl adăuga doar ca să respecte noile uzanțe. M-a rugat să o ajut să găsească o bibliografie pentru tema ei de
Țiganii și ușa interzisă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14441_a_15766]
-
bretonul alb-negru erau primele lucruri care se rețineau din figura studentei. După ce s-a prezentat, a simțit nevoia să adauge, cu zîmbet: "Sînt țigancă, rrom...". Se vedea că mai normal i se părea primul cuvînt, iar pe al doilea îl adăuga doar ca să respecte noile uzanțe. M-a rugat să o ajut să găsească o bibliografie pentru tema ei de cercetare sociologică. După ce i-am arătat cum și unde să caute pe internet datele de care avea nevoie, mi-am adunat
Țiganii și ușa interzisă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14441_a_15766]
-
intrigată. Stă puțin pe gînduri și spune: - Interzisă...păi la noi nu există cuvîntul "interzis". - Nici ca neologism ? mă interesez. - Nici. M-am uitat la ea cu o anume invidie. - Aș putea spune cel mult "ușă închisă", udar phandado, a adăugat tînăra, dar nu e același lucru, desigur. Și poate merită amintit că pînă și o ușă închisă seamănă pentru noi cu închisoare, phandaimos. Iată de ce, îmi spun, cartea lui Gabriel Liiceanu a ratat ocazia de a fi tradusă în limba
Țiganii și ușa interzisă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14441_a_15766]
-
e condamnabilă în sine. Politica ori educația, de pildă, le presupun pe amîndouă. Sînt condamnabile cînd încearcă să anexeze literatura, s-o transforme din scop în mijloc. Valorile patriotice și efectele propagandistice ale literaturii trebuie să rămînă intrinseci. Mai trebuie adăugat că o anumită evoluție a literaturii, care și-a pierdut inocența, face de nerepetat producții artistice din, îndeosebi, epoca romantică, al căror patriotism bătător la ochi și declamator nu-i stînjenea pe contemporanii lui Alecsandri și Bolintineanu, dar care nouă
Literatura proastă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14453_a_15778]
-
tare, pe copiii noului mileniu. Chiar și specialitățile culinare descrise de Ioan Holender îmi stîrnesc revelații proustiene. Grișul cu lapte ornat cu desene din cacao, supele de pui cu tăiței, tăițeii cu mac și cu nucă, la care aș mai adăuga pogăcelele cu jumări fac parte din cotidianul unei vieți de care m-am despărțit demult, dar pe care am regăsit-o intactă în cartea lui Ioan Holender. Poate în acest conservatorism al locuitorilor Timișoarei (comparabil, într-un fel cu cel
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
sau minciună) însemna să ataci una din temele principale ale acestui gen de film: minciuna, întărită aici de secrete de familie. Îmi doream ca filmul să aibă mai multe nivele de lectură, îmi doream ca dincolo de comedia polițistă să se adauge și o reflecție sprințară și amuzantă asupra cinematografului și asupra actrițelor: vedem femei între ele, dar mai ales actrițe între ele! Îmi trebuiau deci staruri de cinema, pentru ca spectatorul să perceapă în același timp identitatea personajului și pe cea a
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
instabilitatea societății docirane, mereu în căutare de repere". Simpaticul personaj nu acceptă idolatria oficială a sistemului și intră în conflict cu regimul comunist. Cam acesta este, pe scurt, subiectul romanului Întoarcerea lui Dracula de Gheorghe Patza. Ar mai fi de adăugat pasajele de veritabil roman polițist și de aventuri care condimentează parabola prințului "actualizat". Autorul își construiește narațiunea ca un spațiu interstițial între sarcasmul mușcător și ironia à la manierè de "Cațavencu", pe de o parte, și observația lucidă, de gust
Un roman parabolă by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14457_a_15782]
-
cunoscut de editoare, încât nu stă la îndoială să se refere la el. Margareta Feraru completează cu eleganță fermă o scăpare din lucrarea Poporanismul de Zigu Ornea, acesta necitând decât prima parte a articolului despre simbolism, martie 1908, Margareta Feraru adăugând-o pe cealaltă, apărută la o dată diferită, iunie 1908. Când Izabela Sadoveanu comentează poziția lui Anatole France din "Le Temps", privitoare la simbolism, "pe la 1886", Margareta Feraru aduce în subsol titlul Les premières armes du symbolisme, însoțit de toate datele
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
lui Arghezi - tocmai un neamț! Bine că, măcar, și-a găsit neamțul trebuitor frumosul oraș de la poalele munților Cibin. Sunt lucruri pe care le moștenirăm o dată cu alipirea Ardealului la Patria-mumă, dar față de care, deseori, nu suntem la înălțime. Pot să adaug, de la mine, ca, în acele împrejurări, nici nu prea merităm cele moștenite, - de la arhitectură, până la patrimoniul estetic al cultivatului ținut... În schimb, băgarăm țigani cu ghiotura prin casele părăsite ale sașilor, cu rezultatele știute... Lipsa de respect pentru relicvele trecutului
Brukenthal by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14465_a_15790]
-
mai văzusem decât pe la morți - scrie el - un așa pom împodobit, fiindcă pe la noi de pomul Crăciunului nici pomeneală nu era". Era obișnuit să vadă brad doar la moartea unui tânăr nelumit sau a unei fete nelogodite, iar la nuntă, adaugă, bradul era neîmpodobit. Credea că bradul la români era exclusiv simbolul "înmulțirei neamului". Când a văzut pentru prima dată un brad de Crăciun în casa unui neamț (celui "din neamurile apusene, fie el catolic, protestant sau orice o fi el
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
Cernea, Gabriela Bagrinovschi și Cătălin Teniță. Un proiect remarcabil, gata să rivalizeze cu orice ediție "pe hârtie", întrucât, deși nu cuprinde operele complete, ci reproduce ediția de Opere a lui Al. Rosetti, Șerban Cioculescu și Liviu Călin din 1959-1964, le adaugă, în schimb, fundamentale studii critice, de la Maiorescu și Cioculescu la Dan C. Mihăilescu, Liviu Papadima și Alexandru Condeescu. în plus, cuprinde peste două sute de imagini din arhiva Muzeului Literaturii Române, 60 de minute filmate din vechi montări Caragiale, și o
Caragiale pe cd-rom by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/14458_a_15783]
-
cuprins), posibil fenomen tipic pentru "produsele multimedia", datorat înrudirii cu internetul. în concluzie, chiar și la cărțile virtuale, corectura tot pe hârtie trebuie făcută! Însă, pentru că tot veni vorba de legătura dintre cărțile virtuale și cărțile "reale", se cuvine să adaug că programul Microsoft Reader, care trebuie instalat pe calculator înaintea lecturii, poate da chiar cititorului sceptic față de cd-romuri iluzia că are de-a face cu o carte în lege: se pot face note, sublinieri pe text, ba chiar desene (eventual
Caragiale pe cd-rom by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/14458_a_15783]