232 matches
-
vastă a lui Gheorghe Șincai, nici verbul polemic a lui Petru Maior, dar se străduiește să imprime scrisului acel caracter educativ al istoriei, postulat de istoricii antici, pe care-i citează: „Istoria iaste dascălul tuturor lucrurilor” - traducere liberă a cunoscutului adagiu:„Historia - magistra vitae”; ca filolog colaborează cu Gheorghe Șincai la Elementa linquae daco-romanae sive valachicae (1780), prima gramatică tipărită a limbii române, și editează un Dictionarium latino- valachicum. Așadar o ediție ce ne oferă o imagine cvasicompletă a operei vaste
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
proscris, care se hrănește doar cu eșecuri, pe care le dorești, cu câtă satisfacție!” Echilibrul eroului rămâne, totuși, precar, balastul și povara trecutului nu se lasă ușor abandonate, resemnarea se infiltrează sub aparenta seninătate a reîntâlnirilor cu Orlando. Chiar și adagiul din final despre iubire ca „singura aducătoare de fericire pură” sună ironic, chiar parodic.
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]
-
-ți acorzi gratificații. * Fatalitatea e tot ce e mai străin de precaritate și, în ciuda acestei împrejurări, te simți iremediabil precar din pricina fatum-ului tău. * Evident, boala dezaprobă eul. Însă o poate face cu atîta iscusință, încît să-l flateze. * Vechiul adagiu: "există bolnavi iar nu boli" constituie lirismul funciar al medicinii. * Confortul trebuitor inteligenței pentru a-și păstra integritatea, începînd cu acea tihnă grecească a anticilor (otium graecum). * Tușa energică de care ai nevoie spre-a da expresie convingătoare pînă și
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
pe care i-l poți cere unui scolastic e să fie mistic, întreaga sa energie mergînd în direcția analizei de limbă: distincții și aproximări, pe bază de concepte și etimologii. De aceea, analitic fiind, accentul cade pe scolii și pe adagii, adică pe comentarii făcute în marginea unor teme prestigioase. Potrivit acestei logici, o problemă este cu atît mai lămurită, cu cît e supusă unui ochi discriminator mai ascuțit. Iar cînd imboldul scolastic capătă exigența exactității, el culminează în etosul matematic
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
funcționar de pe la visterie. Întrebat de ce se repede cu atâta violență pe bugetul Ministerului Culturii, filozoful de la Finanțe (nu-i dau numele, pentru că nu merită tipărit într-o revistă culturală!) n-a găsit altceva mai bun decât să invoce un trist adagiu latin: "Inter armă silent musae". În traducerea să, din gravă meditație a lui Cicero nu rămâne decât un ghiveci lingvistic oribil, o cacofonie sonoră demnă de-o țară a troglodiților. Care război, domnule ministru?, îmi venea să-l întreb, văzându
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]
-
nu sunt mai puțin întregi, pe deplin exprimați. În ceea ce-i privește pe liricii fertili, ei nu "fug" în cantitate, ci sunt invincibil tentați să se servească de întinderea cantitativului, la modul cel mai legitim. Ei nu vor să inverseze adagiul latin, din Non multa, sed multum în opusul său: Non multum, sed multa! Conștient sau nu, prolificii vizează un multum in multa (acest in mă încântă tot atât cât prepoziția întru pe C. Noica!). S-a scris mult despre diferența
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
momentul acesta pe care-l trăim cu neliniște și cu o consternare firească. Nu-mi ascund nici o clipă că am venit aici ca să învăț, cu inocență și conform unei vechi înțelepciuni a umanismului - aceea cîndva cristalin rezumată într-un faimos adagiu al lui Terentius; ca om, socotesc că nimic nu-mi este străin și cred că fiecare dintre noi trebuie să ia sub semnul acestei esențiale solidarități lucrurile, așa de variate, de interesante, care au fost aduse acum în discuție. Nu
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
cuvinte, valoarea unui fragment vine din adevărul pe care îl împărtășește, numai că „adevărul e ceea ce mă însuflețește“ (p. 22), caz în care doar tomurile impregnate de o revelație spirituală au consistență propriu-zisă. Ficțiunea literară îl răstoarnă de plictiseală, între adagiile părinților Bisericii și un roman modern neexistînd comparație: primul e o apoteoză de duh, celălalt o lespede de mediocritate, criteriul de separare stînd în dispoziția pe care ți-o insuflă: entuziasm senin sau excitație trecătoare. Dar cine n-are aderență
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
dau desigur de gândit oricui. Se știe că și Elisabeta întîia a Angliei observa că trădătorul care reușește, ajunge erou în cele din urmă și că, în general, învinșii, (oricît de respectabili ar fi) sunt sacrificați de istorie, - de unde și adagiul latin Vai de învinși! Să fie aceasta una din explicațiile acțiunilor disperate și duse până la capăt, orice ar fi, ale așa-zișilor teroriști, știind că numai izbînda totală i-ar scăpa de pedeapsă?... S-ar putea. În orice caz, în
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]
-
stă în alăturarea celor două domenii, grație unui act de erudiție histrionică. Dacă am scoate din carte reflecțiile în marginea teatrului, filosofia rămasă ar fi o colecție de locuri comune despre degradarea spiritului actual. La fel, dacă am păstra numai adagiile dramaturgice, ne-am pomeni cu un set de comentarii obișnuite de critică literară. Dar puse împreună, reflecțiile și adagiile alcătuiesc o bucată de dramaturgie a ideilor. Zografi știe să-și joace ideile, fiind el însuși un histrion de tip speculativ
Domeniul nedefinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4165_a_5490]
-
marginea teatrului, filosofia rămasă ar fi o colecție de locuri comune despre degradarea spiritului actual. La fel, dacă am păstra numai adagiile dramaturgice, ne-am pomeni cu un set de comentarii obișnuite de critică literară. Dar puse împreună, reflecțiile și adagiile alcătuiesc o bucată de dramaturgie a ideilor. Zografi știe să-și joace ideile, fiind el însuși un histrion de tip speculativ, trecerea de la un capitol la altul făcîndu-se ca o înlănțuire scenică, precum o pășire din treaptă în treaptă, spre
Domeniul nedefinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4165_a_5490]
-
Zairei (multiplicată prin poveștile întretăiate ale antecesorilor și descendenților, pe de o parte, iar, pe de alta, cea restrînsă, aluzivă, despre scriitoarea-personaj alternează contrapunctic cu o alta, despre mama care îi deapănă basme și istorioare fetiței. Acestea două și nelipsitul adagiu Zi, mami, mai departe amintesc și ele de arhetip. Iar pentru a înlătura eventualele dubii, comentariile din context întăresc impresia, iar mama-povestitoare, noua Șeherazadă, își spune la un moment dat: cînd nu o să mai povestesc, o să pier. Abundă așadar ocaziile
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
fost și este mult supraevaluat. Îmi mențin punctul de vedere cu mîhnire, deoarece omul, așa cum l-am cunoscut cu toții, a fost fascinant, inclusiv prin amenitate și generozitate, veritabil izvor al unei poezii existențiale, în așa grad încît i se potrivește adagiul rostit în legătură cu Oscar Wilde, că și-a pus geniul în viață și numai talentul în operă. Resentimentul sau ranchiuna nu au ce căuta, așadar, în preajma sa. Nici alunecările sale propagandistice n-au fost majore. Izolînd însă poetul de om (Novalis
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
și nimic nu irita mai mult conducerea comunistă decît varietatea ori polemicile într-o societate sortită prin definiție unanimității. Resurecția victorioasă a diferenței, ce s-a produs după 1989, a fost, așa cum era și normal, zgomotoasă, hipertrofiată, uneori grotescă; niciodată adagiul Il faut que jeunesse se passé n-a fost mai actual decît după deceniile de imobilism și de stagnare programată. Cîteva simple adevăruri de bun simț, de obicei trecute cu vederea, ar putea însă calma surescitarea provocată de o asemenea
Generație și degenerare by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10190_a_11515]
-
Titu Maiorescu, al conflictului dintre sferele de valori. Omul inteligent nu trebuie să fie neapărat și bun, cine este entuziast nu trebuie să fie neapărat și generos, după cum poetul nu trebuie să fie neapărat... poet cu toate ocaziile. În pofida celebrului adagiu pe care-l invocați, a vorbi despre o ,supărare" specifică poetului nu mi se pare oportun. A zis bine cine-a zis că poetul e obtuz, iară criticul transparent? Poet și critic, nu vă suspectați, în judecăți, de fixuri de
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
nu rareori inutile și „grave” concluzii ale unor universitari la modă în Apus. Ambalate în noul „cifru” și artă a unor bibliografii savante, într-o păsărească greoaie, pretențioasă, structuralistă sau postmodernă, care nu face decât să ilustreze vechiul și ironicul adagiu latin, gramatici certant. Parturiunt montes... Și altele, numeroase. În ce mă privește, încă de la volumul Nietzsche și Marea Amiază, și în cazul eseului de față, am fost cu adevărat uimit de îndrăzneala și de priceperea, de insistența instinctivă - deoarece avem
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
exact ceea ce fac și eu, la o distanță de treizeci de ani: plăcere și provocare deopotrivă. Și îndată, cuprins de exaltarea momentului, îl "citez" pe Kantor, dirijând ca și el, în faimosul său happening, marea și muzica. "Viața imită arta", adagiu a cărui confirmare am primit-o pe țărmul Mării Nordului. Dar fericirea constă tocmai în a improviza într-un cadru prestabilit, având totodată convingerea că nu va mai exista o "a doua oară". Când ne întoarcem la Holstebro, actorii se agită
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
o convenție ne-ar putea sili să așezăm volumul în categoria memorialisticii, și asta fiindcă în paginile lui găsim un colaj de fragmente care provin dintr-o puzderie de genuri: bucăți de proză ce seamănă cu încercări de roman, apoi adagii de tip filosofic (capitolul „Chemare întru sfîrșit“ e o colecție de clișee ezotericoreligioase despre soarta sufletului după moarte), considerații mitologice alăturate unor oțioase precizări medicale (clasificarea tipurilor de inteligență de la p. 132 par scoase dintr-un manual), apoi note de
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
pe baza ideologiilor ,,Luminilor". Fericirea, spunea cu înțelepciune precoce, la cei nouă ani, fiul Patriziei, este ,,un pelerinaj făcut la locul fericirii". Însă unul complice și critic totodată, înglobînd evenimente reale, literatură, prietenie, boală, totul într-o variantă ,,light" a adagiului stoic ,,vivre c'est apprendre à mourir, într-o Dolce agonia.
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
cînd, de fapt, acesteia din urmă îi preferăm pălăvrăgeala, vorbăria vacuă, taifasul, radotage-ul fără noimă, die Gerede". Deși însuși verbul atît de maleabil, apt a lua impredictibile înfățișări, posedă un fond demonic prin funcția sa disimulatoare, confirmată de un celebru adagiu: „Unul de-al nostru, Charles Maurice de Talleyrand, a spus că omului i-a fost dat cuvîntul «pour deguiser sa pensee»". Dar, atenție! Excesul de autosupraveghere, de ordonare, de refulare a oricărei particule de aleatoriu duce la o presiune lăuntrică
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
Un contabil cu minus 18 dioptrii Din numărul din august-septembrie al Bucovinei literare, revistă editată de Consiliul județean Suceava și de Societatea Scriitorilor bucovineni, Cronicarul a reținut articolul Magdei Ursache, intitulat "Cîmpul magnetic al puterii", al cărui moto cuprinde un adagiu al lui Pascal: "Dreptatea fără putere este neputincioasă, puterea fără dreptate este tiranică." Articolul are drept temă figura jalnică sau, dimpotrivă, de o noblețe tragică pe care scriitori români au făcut-o sub regimul comunist. Reproducem două pasaje despre doi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9198_a_10523]
-
personală, nemaiîntâlnită - Nimic nu durează mai puțin decât ceea ce continuă... K. despre valori. Dacă valorile cavalerești vor mai reveni vreodată. K. dă din cap și mă asigură: "Nu, în locul lor nu vor mai rămâne decât flori și păsări". Precum și acest adagiu: "Prea puțin noroc pentru atâți amatori!"
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
angaja pe un drum fără a ști unde duce, faptul de a comite gesturi sau acte fără a le cîntări consecințele, faptul de a sacrifica ziua de mîine în favoarea zilei de azi... Maxima omului politic adevărat ar trebui să fie adagiul latin: "Quid-quid ages, prudenter agas et respice finem" (tot ce faci, fă cu prudență și gîndește-te la urmări). Și spunînd "omul politic", îl separ cu hotărîre de politician; acesta din urmă este mînat de interese personale, pe cînd primul încearcă
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
Liza îmi pregătea patul și îi admiram gesturile precise în vreme ce gesticulam febril: — Uite, fiți atenți, textul lui Heidegger începe așa: care e raportul între Kunst, Kunstwerk și Künstler? Iar răspunsul pe care-l dă el nu-i altceva decât un adagiu alchimic. Am rămas cu mâna în aer, așteptând, dar nu păreau să se pasioneze, așa că mi-am murmurat: — Originea Operei de artă și a Artistului e Arta. Hei degger a înțeles că e vorba de un proces inversat, în care
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
însușirea de bază a ființei umane: a gândi, a judeca, a te pune în raport cu alții și... dacă nu vom fi socotiți pedanți... ființă în stare de a fi captată de cerul de deasupra capetelor noastre precum și de conștiința din noi. Adagiul clasic, pomenit în atâtea împrejurări. Literatura majoră, ca o modalitate de cunoaștere sui-generis, poate fi, de aceea, nu de puține ori, un chin, un supliciu, nu prea diferit de acela produs de vreo lucrare științifică, vreun tratat de zoologie, botanică
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]