302 matches
-
lucrurile se scaldă în fantezie, în legendă și mit, în cea de a doua figurația limpede, sobră, directă, lăsând jelirea în urmă, punctează traumatisme, crize, stări de impas, realități perturbatoare frizând absurdul. Pe scurt, Grigore Vieru nu e nici auroral, adamic, nici vesperal, ci un poet al amiezii, un solar fără nimic criptic ori încifrat; opera sa, în totul, se vrea un portret al vocilor din juru-i în dialog cu vocea-i interioară. Că în mitologia sa din primii ani chipul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ce e sus să fie și jos, ce e în mare și în mic", pentru ca toate să fie una, pentru ca omul și divinitatea să devină cu adevărat una, sub învăluitoarea muzică a sferelor, întru aici și acum. 1.3. ÎNȚELEPCIUNEA ADAMICĂ Omul este reprezentant al lui Dumnezeu, unul dintre cei mai apropiați. El conține virtual toate celelalte naturi create și toate adevărurile esențiale. Omul constituie pentru Dumnezeu pupila prin care Își contemplă creația. Prin existența lui trecătoare și eternă, lumea a
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
dotat cu liber arbitru. Oricum, adorarea lui Dumnezeu este esențială. Este răspunsul omului la chemarea divinității. Esențială este și desăvîr șirea noastră ("Fiți desăvîrșiți precum Tatăl din ceruri Desăvîrșit este"), căci numai lumina recunoaște lumina, iar natura noastră este integral adamică, fiind, în potențialitate, superioară îngerilor. Privilegiul acestei naturi este cunoașterea Numelor divine, prin care Dumnezeu poate fi adorat și lăudat în chip negrăit, de copiii săi bătrîni, cum e pruncul Iisus din icoane, bătrîni în sens de înțelepți. Să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
e doar aparentă și amăgitoare. Să ne dezmărginim deci întru Domnul și vom fi desăvîrșiți ca El. Adam nu este un răzvrătit, ci un neascultător, un ispitit. Or, asta se poate ierta. Există cale de îndreptare, cu condiția ca omul adamic să conștientizeze asta, să-și realizeze adevărata natură și să recupereze nivelul spiritual la care a fost creat. Adam nu a fost limitat, i s-a dat să cunoască și să se ridice prin propriile eforturi, să merite darul și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
e metafizică și atît, dar vă spun că știința nu poate avansa fără o "angajare în Nimic", fără de care transcenderea nu se poate înfăptui. Acesta este temeiul ultim al științei, dar și cel care o face cu putință. Astfel, omul adamic se metamorfozează răsucindu-se-n sus, se întoarce la Sursă, trecînd printr-un sejur prealabil în Nimic, care este acea terra promisa despre care vorbeam mai sus. Așa cum presupoziția științei este metafizica, presupoziția lui Adamah este Nimicul. 1.4. CUNOAȘTERE
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
2011-2013; * "Foreign Policy, 2011-2013; * "Le Monde Diplomatique", 2011-2013; * "Lumea", 2011-2013; * "The New York Times"; 2012-2013; * "Wall Street Journal", 2012-2013. CUPRINS INTRODUCERE 7 1. DESPRE CUNOAȘTEREA ATRIBUTELOR DIVINE 11 1.1. CUNOAȘTEREA ADEVĂRULUI 11 1.2. BINELE, ÎNȚELEPCIUNEA ȘI DREPTATEA 13 1.3. ÎNȚELEPCIUNEA ADAMICĂ 17 1.4. CUNOAȘTERE ÎNTRU VIAȚĂ ȘI FRUMUSEȚE 20 1.5. TEOGNOZA PUTERII CA BUCURIE 23 1.6. FORȚA PURITĂȚII 25 1.7. TRANSCENDENȚĂ ȘI INFINIT 28 1.8. SUFERINȚĂ ȘI IUBIRE 34 1.9. FIINȚĂ FĂRĂ TIMP 37 1
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
2); cer (2); cîine (2); durere (2); eleganță (2); frig (2); funebru (2); gol (2); mat (2); moartea (2); mormînt (2); necunoscut (2); negru (2); non-culoare (2); om (2); sacou (2); sobru (2); supărare (2); vid (2); ca abanosul; abis; adamic; african; amărăciune; american; aminoacizi; aparență; ars; Audi; back in black; ban; Bau-Bau; băștinaș; beat; bluză; bronz; calm; calul; casă; castaniu; ceai; ca cenușa; cenușă; cimitir; cinism; cioară; ciocolată; color; confortabil; copil; corb; costum; cravată; cruce; culcare; culoare închisă; culoare, rece
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
el, și totul se va cufunda în beznă: "Să nu se știe că mă dezmierdai/ Și că-n mine însuți tu vei fi trăit". În lipsa lui Dumnezeu (marea absență din viața poetului), psalmistul are resentimente, se lamentează, sfidează având ispita adamică de a se identifica, mereu, cu divinitatea, în sensul creației: "Noi viori să farmec, nouă melodie/ Să găsesc și stihuri sprintene și grele", creație în complicitate cu vecia. Izvorând din sensibilitatea artistului, arta înveșnicește sufletul, înfățișează fenomenul de ruptură față de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de semnul paradisiac "taina": "Noaptea îngerii goi/ zgribulind se culcă în fân:/ vai mie, vai ție, /păianjenii mulți au umplut apa vie,/ odată vor putrezi și îngerii sub glie". Influențat de Oswald Spengler, Blaga amintește de o devenire de la paradisul adamic, din Facerea biblică până la epoca tehnicismului modern, ucigător al miturilor, până la "paradisul în destrămare": Din spada arhanghelului Mihail a rămas doar "un cotor... fără flăcări", serafimii au "părul nins" de-atâta "însetare după adevăr". Arhanghelii lui Blaga ară "cu pluguri
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
devine o luptă a celor cinci simțuri, în timp ce un lucru trece în opusul lui, prin trecerea cuvântului în necuvânt. În prima parte a creaței nichita-stănesciene remarcăm o stare de jubilație în fața spectacolului lumii. Poezia copilăriei, a timpului originar, a universului adamic se relevă simbolic (Cristian Moraru), are loc asumarea unei ipostaze demiurgice, corpul devine un "substitut al cosmosului exterior", cuvintele zboară ca un roi de fluturi între material și imaterial (Paul Dugneanu). Tot în această primă etapă se reabilitează starea de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care este și tema centrală a Noului Testament: omul ar trebui să se ridice după această cădere banală. El ar trebui să se ridice, să se redreseze, ceea ce reprezintă simbolic "renașterea" elanului. Omul ar trebui să-și revină din ispita adamică să renască din "moartea elanului animant" în timpul vieții ,nu după moarte. Scopul descifrării simbolicului este eliminarea oricărei speculații metafizice. Moartea trupească aparține sferei misterului impenetrabil în egală măsură în cadul gîndirii simbolice și în cel al gîndirii conceptuale, fie ea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
clar că geneza evolutivă a omului nu se referă în primul rînd la evoluția morfologiei somatice, ci mai ales la geneza evolutivă a funcționării motivante intime a vieții psihice. Din punctul de vedere al mutației evolutive a speciei gînditoare, căderea adamică este condiția evoluției. Căderea evidențiază capacitatea insuficientă de adaptare a intelectualizării și reclamă astfel spiritualizarea, unicul mijloc de depășire a suferinței exaltate și a spaimei provocate de ea. Conștientul, intelectul insuficient din punct de vedere biologic (sau ceea ce e același
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
altul. Cea mai mare parte a eroilor pier, ceea ce dovedește dificultatea obținerii victoriei în cadrul conflictelor intrapsihice.) Eroul creștin nu provoacă la luptă o tentație sau alta, ci, în principiu, toate tentațiile individuale: culpa vitală, slăbiciunea înnăscută a naturii umane, păcatul adamic, care, fiind individualizat în fiecare, devine culpa lumii întregi și responsabilitatea fiecăruia în parte pentru culpa și suferința comună. Luptînd împotriva culpei lumii în el însuși și vorbind deschis despre lupta intrapsihică, eroul creștin dezvăluie sensul ascuns de luptele simbolice
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a supraviețuirii veșnice a indivizilor, simbolul "morții" elanului animant din timpul vieții și renașterea la adevărul etic eterin în timpul vieții. Se pare într-adevăr că aceasta este singura soluție rațională, căci dacă moartea a apărut după cum se spune din cauza păcatului adamic și dacă "moartea" aceasta ar fi însermnat moartea trupului, am fi obligați să credem că, dacă nu ar fi încălcat poruncile lui Dumnezeu, Adam ar fi fost nemuritor. Ar urma că, iertîndu-le fiilor lui Adam păcatul strămoșului lor, Dumnezeu ar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbolismul "încarnării spiritului divin în om" are un sens ascuns, exprimat în terminologie psihologică acest sens nu ar putea fi decît încarnarea în om a sensului evolutiv: (armonia), împlinire datorată elanului autentic al unui om exemplar capabil să învingă slăbiciunea adamică (tentația vanității); suprema forță spiritualizantă a cărei realizare este reprezentată de simbolul "sanctificării" (nu declară eroul: "m-am sacrificat pentru voi!"?). Dacă ar lăsa să se înțeleagă un anumit sens al simbolului "încarnare", atunci am fi obligați să dmitem că
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de monștri și demoni) pier adesea, suferind la modul simbolic "moartea elanului lor animant", și noi putem fi eroi ezitanți în visele noastre, care devin coșmaruri, dacă în viața de toate zilele cedăm în fața "tentațiilor monstruoase" ale banalității convenționale (păcatul adamic), refulîndu-ne totodată culpabilitatea. Cine sîntem noi oare? Mister insondabil: în visele noastre nocturne noi trăim în afara temporalității. Cel care visează nu utilizează numai simbolurile cele mai ancestrale, toate detaliile de mult timp uitate ale propriei lui vieți trecute fiind și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cînd oamenii, înțelegînd mesajul de bucurie, astfel încît "Cristos să renască" în ei, vor renaște (din "moartea" sufletului și a spiritului, din incapacitatea de a înțelege) din convenționalismul banal, cauza "morții" elanurilor. Și mai profund semnificativ: "moartea sufletului" este păcatul adamic, simbol al seductibilității perverse a firii umane: Orice om poate renaște în timpul vieții lui din "moartea sufletului" (Epistola către Romani, VI/13: "... dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca vii, din morți cum erați".) "A treia zi": renașterea întregii
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ESTE ÎNȚELEGEREA MESAJULUI. Sensul mesajului de bucurie constă în aceea că în cadrul decăderii unui popor (a poporului "ales"), fiecare om poate, în mod individual și pe durata vieții lui pe pămînt, să renască din slăbiciunea naturii umane simbolizată de păcatul adamic: să-și revină din acest regres, să se redreseze. Iisus omul real a fost el însuși supus tentației de către diavol, ceea ce este atestat simbolic de mitul ispitei din evanghelia după Ioan. Lepădarea sa de ispita adamică este reprezentată simbolic de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
umane simbolizată de păcatul adamic: să-și revină din acest regres, să se redreseze. Iisus omul real a fost el însuși supus tentației de către diavol, ceea ce este atestat simbolic de mitul ispitei din evanghelia după Ioan. Lepădarea sa de ispita adamică este reprezentată simbolic de botezul în Iordan. Acest simbol al purificării este conform semnificației lui subiacente -identic cu simbolul "încarnării Cuvîntului". Identitatea este atestată simbolic: Cuvîntul, cea de a doua persoană, sau -ceea ce este același lucru spiritualizarea sublimantă, "Sfîntul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
împlinirea nu ar avea nici o valoare exemplară. Dogmatica nu acordă importanță vieții lui Iisus, exemplu inegalabil, cu valoare călăuzitoare atît timp cît va exista omenirea, ci morții unui Dumnezeu real care ar fi coborît din cerul real ca să răscumpere păcatul adamic al omenirii prin sacrificiul vieții lui. Este într-adevăr ceea ce relatează textele. DAR TEXTUL, FIIND SIMBOLIC, ARE DREPTUL SĂ FIE ÎN APARENȚĂ ABSURD. Totul este simbol aici: Adam este simbolul umanității slăbite, iar Iisus Cristos simbolizează umanitatea aflată în curs
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
misterul elanului animant, care este un fenomen psihic. De aici rezultă că textele vorbesc despe două forme de înviere: învierea Sufletului după moartea trupului, pură ficțiune metafizică, și învierea etică în timpul vieții, care se referă la decăderea banală, la căderea adamică, numită "moartea sufletului": moartea elanului animant. Este evident că termenul de "înviere" nu are aici nici un alt sens în afara semnificației sale lingvistice: redresare. Distincția aceasta de o importanță fundamentală este clar stabilită în epistolele apostolului Pavel. Eroarea dogmatică rezidă, nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
moare în timpul vieții prin păcat (păcătuind). El învie în timpul vieții nemaipăcătuind: murind pentru păcate sau în păcat. Conform mitului Genezei, păcatul pentru care trebuie să murim în timpul vieții ca să înviem sau să renaștem în timpul vieții la adevărul etern este păcatul adamic prin care a apărut "moartea sufletului", tentația banalizantă. Adevărul este că epistolele apostolului Pavel par scrise într-o păsărească de neînțeles dacă le ascultăm fără să cunoaștem simbolistica aflată la baza scrierilor biblice, începînd cu mitul Genezei pînă la cel
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
El indică foarte clar că nu este vorba despre moartea trupului și despre învierea după moarte a lui Iisus, ci despre moartea sufletului a nenumărați oameni, dintre care numai Iisus chiar dacă era "fiul Omului" a fost capabil să învingă ispita adamică. Iată de ce, scriindu-le celor pe care i-a convertit, apostolul se referă la exemplul omului unic. Iar pentru a explica cel mai bine adevărul etern, sensul mesajului de mîntuire, el le spune: Versetul VI/ 13: "... DAȚI-VĂ PE VOI
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ei cu Esența-Tată, ar fi putut totuși evita eroarea nefastă, acordînd atenție faptului că textele nu vorbesc numai despre NEMURIREA Esenței-Suflet, ci și despre MOARTEA SUFLETULUI, ceea ce i-ar fi permis să evite înțelegerea greșită a textelor, începînd cu mitul adamic al decăderii sufletului și pînă la mitul mîntuirii, considerat fals drept promisiunea unei vieți veșnice a sufletului nemuritor. 3. Libertatea 1) LIBERTATE ȘI DETERMINARE MOTIVANTĂ Problema libertății leagă simbolurile metafizice (Dumnezeu-Suflet) de realitatea morală, de efortul de eliberare. Ceea ce poartă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sau bogăția sufletească și spirituală. Dacă am vrea să ne dăm osteneala să regîndim istoria umanității, mergînd din generație în generație pînă la originea speciei gînditoare, am descoperi că aviditatea dorințelor și ignorarea chemării spiritului nu sînt alteva decît păcatul adamic, iar prudența mitică le-a prevăzut consecința nefastă, distructivă și ereditară: propagarea ei din generație în generație, fapt verificat pe deplin de istoria omenirii. Nu ne rămîne decît să sperăm că nu se va adeveri într-un viitor apropiat -, prin
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]