33,202 matches
-
simte nevoia să-și spună și el părerea despre elite, cam tîrzior și cam neconvingător), Delicatesele istorico-literare (cu un bun articol despre "împrumuturile" lui Negruzzi de la alți autori, semnat Alexandru Dobrescu; o singură obiecție: nu se precizează ce însemnau asemenea adaptări în contextul epocii lui Negruzzi, se dă verdictul cam necruțător din perspectiva de azi, cu totul schimbată), rubrica de "de toate" semnată cu pseudonimul Pastorius Secundus și, nu în ultimul rînd, rubrica de scrisori primite... Diligența poștală a lui Emil
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12226_a_13551]
-
și teme extrem de interesante, puncte de referință în istoria gîndirii lingvistice românești: de la teorii despre obiectul direct prepozițional, raportul adversativ, mijloacele de afirmație, exprimarea politeții, partitivul, ordinea cuvintelor - pînă la "continuitatea mobilă", occidentalizarea romanică, cultura populară și cea pentru elite, adaptarea neologismelor, limbajul politic, limbajul religios etc. Și cartea recent apărută cuprinde unele observații gramaticale (asupra articolului, a analogiei etc.), dar predominante sînt temele culturale: plurilingvismul, relațiile Orient-Occident, occidentalizarea și mai ales religia și individualitatea etnică. Sînt reluate o serie de
Istorie culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12646_a_13971]
-
Zafiu Verbul recent a gugăli, aparținînd jargonului " tot mai răspîndit " al utilizatorilor computerului și mai ales ai Internetului, nu e o invenție românească. A fost de mai multă vreme înregistrat corespondentul său englezesc " to google ", ca și o serie de adaptări în alte limbi, de pildă în cele romanice: în franceză (nu în cea purist-oficială, desigur) googler (Ť j"ai googlé tous les candidats ť), în italiană googlare, în portugheză googlar etc. Numele sistemului (motorului) de căutare Google e construit, potrivit
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
căutare e desemnată prin perifraze a căuta pe (sau cu) google, dar și " într-o mixtură româno-engleză - a da un search pe: construcție care confirmă productivitatea frazeologică a verbului a da în româna vorbită. Și în acest caz găsim teribile adaptări grafice totale: "habar n-au cum se dă un sărci pe gugăl"). Oricum, mai economic și mai expresiv e noul verb, a gugăli, care apare folosit la toate modurile și timpurile posibile: "nu prea mai știam cum se cheamă carul
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
verbe deja existente: a migăli, a piguli etc.). Din punct de vedere sintactic, verbul se folosește intranzitiv, desemnînd activitatea ("Am guglit vreo trei ceasuri, dar peste scandalul din Budapesta nu am mai dat !!"; forma guglit poate fi o variantă de adaptare sau o eroare "de tipar"), cît și tranzitiv, avînd drept complement obiectul căutării ("n-avui timp la dispoziție pentru gugălit bibliografie"). Cum se vede din exemple, e folosit frecvent supinul, aflat la limita substantivării ("Spor la gugălit"). E însă deja
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
sunt în măsură să răspund. Mă pot gândi însă la modul în care acești tineri cu sau fără educație specific muzicologică își pun problema unui stil de muzicologie radiofonică. Nu există un îndrumar, un îndreptar, un curs academic, ci doar adaptarea la o realitate și găsirea unor modele imediate printre colegii mai experimentați din redacțiile radiofonice. Poate că știm cu toții ce condiții ar putea influența selecția de tineri colaboratori, de pildă un oarecare talent literar, o cultură generală care să permită
Muzicologie radiofonică by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12650_a_13975]
-
Studentă într-un București îndepărtat de spațiul natal, cu seminare plictisitoare la facultate, adolescenta nesatisfăcută de propriul corp ("din vampa care te vedeai la 10 ani n-a mai rămas nimic"), "nefericită în amor", cu probleme de socializare și de adaptare - locuiește cu chirie într-o mansardă -, scrie versuri sperând într-un act magic de restituire a frivolității fericitei perioade ("ne-am jucat ani în șir, fără să mâncăm, fără să dormim", "nu voiam nimic special pentru când o să fiu mare
Copilăria și complexele ei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12670_a_13995]
-
elefanți, gîlme, gulii, huseni etc.). Cuvîntul luser e deja folosit în scris � în presă și în internet - în aproape toate variantele posibile: de la păstrarea ortografiei și a unei forme invariabile ("Sînteți o ceată de LOSER și atît", pub8.bravenet), la adaptarea morfologică ("loser-ul alcoolic al lui Paul Newman din ŤVeridictulť", programetv.com; "doi Ťloserť-i încearcă să dea lovitura în New York și încurcă socotelile mafiei", ro-hbo; "ce trebuie să facă loserii ca să nu mai fie loseri ?", moldova.net) și chiar la cea
Șmecheri și luzări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12700_a_14025]
-
munca, care e deosebirea între tine și el?", forum.softpedia.com) și mai ales luzăr: "vei fi cel mai prost dintre toți proștii. Un luzăr!" fanclub.ro; "Luzăr / B. pleacă din Giulești cu coada între picioare", EZ 3750, 2004, 1); Adaptarea e conștientă și i se aduc justificări prin sentimentul "necesității": "E boschetar, homles, luzăr. Scriu așa, pentru că și cuvintele astea vor intra, repede, în vocabularul activ" (EZ ed. Trans., 19.01.2004). Intrat în română cu mai multe utilizări (în
Șmecheri și luzări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12700_a_14025]
-
după revenirea sa în prim-plan, poetul Tudor Arghezi nu a fost niciodată un oportunist de teapa lui A. Toma sau Mihai Beniuc. Compromisurile sale, mai mult biografice și publicistice, nu au afectat miezul operei și nu au însemnat o adaptare a poeziei la sloganele epocii comuniste până la ieșirea totală și fără ezitări din perimetrul literaturii, așa cum s-a întâmplat cu mulți alți scriitori. Nu putem să nu luăm în seamă o gradualitate a compromisurilor politice și morale, dacă vrem să
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
Potter și transpunerile lor pe ecran, se pot nota niște fapte (aparent) paradoxale. În primul rând, cel mai lung roman s-a transformat în filmul cel mai scurt (durează "numai" vreo 140 de minute). Ceea ce dovedește o schimbare de accent: adaptarea este mai puțin literală decât cele anterioare, Cuarón dorind să facă în primul rând un film valoros și abia apoi o ecranizare reușită; de aceea, arta cinematografică devine mai importantă decât transpunerea cât mai fidelă a celei literare. Din păcate
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]
-
al acestei antropologii este relația specifică ce se stabilește între identitatea personală și colectivă și spațiul în care ea se formează: orașul multistratificat, tentacular și în expansiune, care naște nevoi proprii, comportamente urbane distincte, presupune mobilitate socială, excluderi și permanente adaptări integrative. Deși antropologia urbană pare să se concentreze asupra psihologiei și (sub)culturilor periferiilor sociale, ea acceptă totuși faptul că marile orașe ale secolului XXI sînt în realitate formate din enclave gravitînd în paralel, în absența unui nucleu majoritar de
Universul invizibil de alături by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12695_a_14020]
-
cea mai vie a unei acțiuni concrete, organizate și universale", poetul nu-și putea renega producția anterioară, id est vocația avangardistă. Drept care a devenit un pledant în favoarea unei ideologizări "limitate", "inteligente". Un reprezentant al unui marxism "emancipat", care să evite "adaptarea poeziei după un nivel intelectual existent și scăzut al muncitorului", susținînd "o poezie a investigațiilor, a descoperirii, o poezie sinceră și deschizătoare de noi drumuri, nu numai ca preocupare dar și ca material estetic". Deoarece doar în acest caz "va
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
Pumnul: ciunismul sau pumnismul. Cum se știe, teoria lui Pumnul se întemeia pe evoluțiile normale în trecerea de la latină la română, în care terminația -tionem devenise -ciune (ca în rugăciune, tăciune), pentru a propune forma tradițională ca transpunere firească în adaptarea și crearea unor neologisme culte după model latino-romanic. Româna literară a preferat totuși paralelele în -țiune și mai ales -ție, formele propuse de Pumnul și adepții săi fiind ironizate de scriitorii vremii (Negruzzi, în Muza de la Burdujăni: "De nu vrei
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
că România are nevoie de o mișcare liberală puternică. Este în interesul național ca alianța PNL-PD să obțină un număr cît mai mare de voturi, pentru a evita un extenuant și contraproductiv hegemonism PSD-ist. Eu sper că procesul de adaptare la exigențele NATO și UE va avea efecte rapide, însă aceasta implică asumarea curajoasă a ceea ce ni se cere să îndeplinim. O Românie respinsă de UE va putea fi teatrul de manevră al unor curente xenofobe și dictatoriale pe care
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
și călite în prealabil". Inevitabilă (ca și în textele juridice, pînă la urmă) e o anume doză de vag, de imprecizie, care se absoarbe în practica rezolvării cazurilor concrete. Cineva din afara domeniului nu are cum să știe ce înseamnă cuvintele adaptării și ale aproximării, în indicații de tipul: "se potrivește de sare și piper", "se pune la fiert capul porcului, cu urechile și botul tăiat bucăți de mărime potrivită", în cîte minute (sau ore?) se traduce indicația "se dă tava la
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
a fost spectacolul Recviem, o producție a Teatrului Cameri din Israel, o bijuterie, un comentariu plin de candoare, aș zice, asupra morții. Campionul prezențelor în festival este regizorul Mihai Măniuțiu, cu trei din ultimele sale puneri în scenă: Electra, o adaptare după Sophocles și Euripide, montată la Teatrul de Stat din Oradea, Moi, Rodin și Perșii, recentele premiere de la Teatrul �Radu Stanca� din Sibiu. Nu vreau să epuizez comentariul lor aici, voi reveni cu alte ocazii. Electra este, cred, poate cea
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
transmite vizual atmosfera textului; reușite sunt îndeosebi actul I cu delicatele tente Jugendstyl și exuberantul act final, aplaudate la scenă deschisă. Costumele multicolore, sclipitoare, mi s-au părut mai puțin armonioase; dar este o chestiune de gust personal. Pentru cântăreți, adaptarea la stilul operetei vieneze, atât din punct de vedere vocal cât mai ales scenic, a fost o provocare; stilul hieratic cu gesturi codificate și limitate ale eroului de operă trebuia uitat și înlocuit cu mobilitate, gesturi flexibile, o altă "cultură
Văduva putea fi mai veselă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12816_a_14141]
-
de și din realitate, un conflict practic cu toată lumea din jur, traiectul unui criminal, la urma urmelor, ascuns în spatele unui comportament pașnic, timid, banal. O chestiune gravă, care tulbură tot mai mult și mai tare societatea acestui secol. Traducerea și adaptarea Andreei Vulpe și a lui Cristian Juncu este bine ritmată, cu tensiune clară în replică. De aici pleacă tot. Un spectacol de cameră, cu partituri bune actoricești, cu o miză precisă pe un actor de mai mulți ani în trupa
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
elogiul "mărețelor realizări" ale partidului-stat etc. Spre a-l parafraza pe Marx, comunismul se despărțea de trecut rîzînd de sine! Dar asta doar în aparență, căci în fond făcea disperate exerciții de supraviețuire, fie și cu prețul celor mai bizare adaptări. Vladimir Bukovski vorbește despre această falsă supraviețuire care e, în realitate, o mască a agoniei, uneori derutantă, a totalitarismului de stînga. Din care motiv obligația noastră atît de ordin profesional, cît și de oameni ai polisului (căci scriitorii n-au
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
dramele oamenilor în această perioadă de schimbare a regulilor jocului la nivelul societății. Lumea Marianei Codruț este lumea sacrificaților tranziției, a acelor oameni pentru care schimbările din 1989 au venit prea tîrziu spre a le mai da vreo șansă de adaptare la noua realitate socială. Este lumea celor tăcuți și neștiuți care își trăiesc decent, cu discreție, coșmarul cotidian al singurătății, sărăciei, lipsei de afecțiune, cu speranța că urmașii lor vor avea parte de o viață mai bună. O lume atomizată
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
intentat nazismului. Rusia, pe care Nivat o dezvăluie cu simpatie și înțelegere, este Rusia profundă, tolerantă, dornică de libertate și prosperitate. O Rusie plină de comori uitate, de valori artistice a căror intrare în circuitul mondial i-ar grăbi deschiderea, adaptarea la o lume dinamică, solidară și pacifică. Cartea lui Georges Nivat este incitantă, pe alocuri poetică, invitând la dialog și la acceptarea reciprocă. îngemănarea cu Asia o deosebește de cealaltă Europă, cea, în sfârșit, unită. "Or, scrie Nivat, de Ťcelălaltť
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]
-
intertextualitatea genurilor sau refuzul simplificării morale în alb-negru, dispar fără urmă; acum întreaga miză e suspansul... Prost gerat, dar ușor de digerat pentru spectator. Adeseori critica de film e acuzată de paseism: cartea ce precedă filmul e mai bună decât adaptarea cinematografică, originalul mai bun decât remakeul... Am încercat să evit imputarea: thrillerele din anii '70 pe care le-am menționat nu ilustrează perfecțiunea genului, dar măcar vezi urme de intenții bune, o tentă de subtilitate, o încercare de construcție a
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
Aurel Stroe. Grație Trio-ului Contraste, versatilității și inventivității muzicienilor componenți, partituri din 1947 până în 1991 sunt prezentate nu doar în formula originală (precum Sonata a III-a pentru pian), dar mai ales în transcripții. Chiar dacă nu ești fan al adaptărilor de lucrări, sigur devii unul, după ce asculți insolitele îmbinări de flaut, pian, percuție, care - oricât de luxuriante ar fi - păstrează esența muzicală a lui Aurel Stroe. Astfel au sunat Fluctuations (partea a doua a Sonatei a II-a pentru pian
Profiluri dintr-un festival by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12290_a_13615]
-
folclor "planetar", muzica lui Stroe este guvernată de o debordantă imaginație timbrală. Pentru a putea surprinde acest profil, este evident că Sorin Petrescu a studiat cu pasiune întreaga creație a compozitorului, mecanismele stilistice pe care le-a putut aplica în adaptările realizate. Doar în acest fel, el demonstrează cum transcripția depășește prejudecăți puriste ale muzicii noi și reflectă un spirit al timpului, spre beneficiul interpretării creației actuale.
Profiluri dintr-un festival by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12290_a_13615]