1,137 matches
-
doamne! focul, ce l-am pus în biserică descleia sfinții de pe catapeteasmă și îi lăsa slobozi să țopăie deasupra flăcărilor, până și aerul ia forma mângâierilor. Au trecut 20 de ani și încă îi mai simt atingerea pe obraz când adie vântul. În inima omului singur, nimicul ridică zid. În acea zi de primăvară, în Copou, aerul avea umeri, genunchi, sâni, aerul a săpat două fântâni adânci în care cerul a coborât să-și răcorească fruntea și a uitat să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
au, de ce tot aleargă (e drept că n-au rădăcini și n-are ce să-i țină-n loc), de ce..." Dar nu apucă să-și termine vorba ; se opri, descumpănit, cât pe ce să se rostogolească din loc, chiar dacă nu adia vântul: lacrimi mari de rouă lunecau pe floarea de cicoare. "Iartă-mă, surioară, spuse spinul. Iar mi-am luat țepii la purtare. Da' ce ai tu cu oamenii, să le iei apărarea?!" "Eu nu știu cum sunt toți oamenii, răspunse cicoarea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și ponosită.... Ne-am uitat unii la alții (săracu', e dus rău !...)... dar pe măsură ce ne uitam la țesătura aceea ni se făcea cald și bine, strigătele din curte se auzeau ca de la mare depărtare, iar vântul cald care-ncepuse să adie era ca un cântec și apoi venea încă un glas și încă unul și încă unul... așa cum se aprind stelele, noaptea, una câte una... până se umple tot cerul de lumină... Și era atâta pace și liniște și cald și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
apreciat Toader. „Nu cred că au oprit transportul, ci doar e o pauză Între coloane” - am Încercat eu să păstrez optimismul. Am rămas În așteptare... Pe la primul cântat al cocoșilor, cred, un bâzâit ca al unui roi de albine a adiat din stânga noastră... Toader a privit la mine și la Păpădie cu mare atenție... „Am vrut să văd dacă nu vi se vede cumva căciula sau altceva de culoare Închisă. Pe albul omătului, te ia ca din oală” - a șoptit Toader
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sub fereastra apartamentului nostru un mesteacăn și-un tei. De mesteacăn eram pur și simplu îndrăgostit. N-aș putea spune de ce; dragoste la prima vedere... Ajunsesem să percep diferența dintre orchestra mesteacănului și cea a teiului. Când vântul începea să adie, pentru mine, frunzele celor doi copaci deveneau orchestre. Distingeam însă sunetele frunzelor de mesteacăn de cele ale teiului. Cel puțin așa credeam. Eram privit ca o ființă curioasă. Adaptarea aceasta specifică a auzului tot Ninetei și ninetistelor o datorez. Atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
roșii, raze de somn, dulce somn. Ochii tresar, ochii tresar de durere, Spre nopți de tăcere, nopți tăcute, tăcere plăcută, tăcere cerută Durerea apasă, durerea amăgește frumos Clipirea vieții, clipire de aur, clipire leneșă, aurul leneș al clipirii simțite. Lumina adie, lumina, privirea de foc, ochii, pielea fierbinte, Fierbinte de somn, de amor, fierbinte și-arzând, fierbinte pe mine, fierbinte plăcut, contopirea fierbințelii pe mine. Și șoapta ajunge, și șoapta atinge ușor Vise de dor, vise de agonie. Noaptea-i pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iar păpădiile ce încep să se îngălbenească îi însoțesc. " Fluturaș, nu mai ai aripioare / Domnul conte ți le-a retezat" Peste ei, în tot, toate există pace și armonie, așa cum numai în natură poate și ar trebui să existe. Vântul adie. Încet fructele cresc. Cine vrea cu noi să vină, poate să o facă. Veniți, vă așteptăm! Unde duce cărăruia, acolo aș vrea să fiu. Fericit, ferit de toate, lângă pajiște să fiu. În mijlocul tuturor. Și acolo să îmi cânte insectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu doarme niciodată). Câte filme nu văzusem cu acest oraș, cu întreaga Americă: acțiune, thriller-uri, polițiste. Am dorit civilizația aceea. Și acum eram la o petrecere, ceva șic de după serviciu pentru a-l serba pe un coleg. Vântul îmi adia prin păr. Mă chema. Mă numesc Anca Negru și în această noapte eram tristă pe viață. Pentru că nimic nu era ideal, pentru că nu exista ce căutam. Și pentru că nu exista, se părea, nimic la fel de bun. Plecai de la petrecere, coborâi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
contabilitate. Visul meu e roșu, un roșu perfect suprapus peste toate astea. Visul meu e viteza și ținuta verticală. Pe colină sunt flori multicolore, fluturi ce se învârt fără a pleca nicăieri, albinuțe și furnicuțe harnice, copacii sunt înfloriți, vântul adie, razele soarelui sunt calde și blânde, și cântă păsărelele lângă izvorul mic, cu pietre. Eu stau pe iarbă și mângâi o pisică neagră. Nu, de aici nimeni nu vrea să plece. Ici și colo zburdă dalmațieni și căprioare sprintene. Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
aproape ca pe niște sclave, de la familii. Evantaiele fragile, din hârtie poroasă, pictată cu grijă, le ascundeau buzele, în timp ce linia întunecată a ochilor se ivea în contrapunctul chipului de lună, scăldat într-o pulbere translucidă. Părul negru și lucios le adia a floare de piersică, iar palmele le erau mai vii chiar decât acelea din desenele maestrului Utamaro. Vara, se ascundeau sub umbrele, umblând cu pași mărunți, dictați de tivul prea strâns al yukatei, printre prăvăliile viu-colorate din Gyon. Dar, o dată cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
întrebări: "Departe de orice soare? Oare nu suntem într-o eternă cădere liberă? Iar în spate, or pe margine, înainte sau pe toate părțile? Există încă un sus și un jos? Nu rătăcim oare precum într-un veșnic neant? Nu adie oare peste noi spațiul gol? Nu a devenit mai frig? Nu continuă să se facă tot mai noapte? Nu trebuie oare să aprindem lanterne dimineața? Din zgomotul groparilor în timp ce îngroapă pe Dumnezeu nu auzim chiar nimic? Nu simțim încă mirosul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ca fiică a Bizanțului, ea participă, alături de greci, la aceeași comunitate de tradiții. Efortul românilor în vederea dobândirii unei orientări culturale proprii continuă, iar oscilarea aceasta constituie, poate, un element statornic al realității românești. În țara aceasta, receptivă la vântul ce adie dinspre Franța, s-au închegat mai cu seamă ideile liberale care au animat lupta pentru independența greacă. Bucureștiul și Iașiul au fost, poate, cele mai importante leagăne ale Iluminismului neoelen. Aici și-au dus lupta lor Rigas Velestinlis, Ioannis Kapodistrias
Georgios D. Poukamisas: Gânduri despre România și greci by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/7026_a_8351]
-
Inutil scrupul istoric! Alteori, e și mai caustic: "rădicați de domnul M. Sturza din proști, neguțitori birnici a țării, Bulgari." O superioritate, romantică, a neamului pămîntean, cît ar fi el de slăbit, se simte printre rînduri. În povestea lui Boldur adie unda unui interes (el a tipărit pomenitul izvod), cu risipă de onoruri, cuvenite și altora ce sînt "moldovani drepți", din ce în ce mai sufocați de vinitură. Iată și fraza care l-a supărat pe Iorga, pînă la a refuza să-i scrie lui
(P)omul discordiei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6855_a_8180]
-
și noaptea 'ntârziată,/ Vei scrie, altă dată, orice, și tot nimic,/ O umbră ești acuma, și pot să te ridic,/ Lăsând odaia goală și lampa afumată..." (Umbra). O moarte ca atîtea, de care sînt pline străzile toamnei, al cărei miros adie în călătoare frunzele ei. Asumată ca o obligație, cea de pe urmă. Lipsită de regrete, fiindcă trecută la îndreptarul cu lucruri de făcut. Și-atunci, cum să nu protestezi prin tristețe, prin bruftuluieli mocnite, printr-o indispoziție fără leac, față de anotimpul
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
la Editura pentru Literatură. Cele șapte poeme sînt: Poemul odăilor, În munți, Istoria lui Claus și a giganticei spălătorese, TurnulBabel, Vedeniile regelui Pepin, Mistrețul și pacea eternă, ABC. Primul e, fără voluptățile lui Baudelaire, deși umbra lui de mirosuri otrăvite adie, ici-colo, în atmosfera poeziilor, o invitație la călătorie: „Rămîi alături, să privim din toc". Și sub ochii acestor privitori alăturați se deschid odăi în odăi, culori în culori. Poate fi panorama, puțin șuie, a unei case-vagon, poate fi dansul, cu
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]
-
sud-vest. Soarele preia controlul asupra cerului, mai puțin în jumătatea de est unde mai sunt prezenți câțiva nori și local va ploua. În celelate zone doar trecător își mai pot face apariția câteva ploi slabe, de scurtă durată, iar vântul adie ușor. Început de weekend cu vreme de vară
Vreme tot mai frumoasă, cu 22 de grade Celsius. Prognoza pe trei zile by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79725_a_81050]
-
strălucitor, acea disponibilitate de a capta în materie lumina ingenuă și necreată, de aici infinitele cîmpuri de aur în care nu se vede nimic din afară, în care nu se oglindește nimic accidental sau definit, dar din care răzbate și adie energia nemăsurată a unei existențe fără început și fără de sfîrșit. Vezi, mesajele astea care au amuțit, care și-au transmis către noi doar ambalajele vizibile, de o măreție aproape nepămîntească, trebuie să le capteze și să le retransmită pictorul. Panourile
Silviu Oravitzan sau o poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6831_a_8156]
-
a învățat/ copacii să foșnească în limba ucrainiană. / E drept că toamna piere pe limba ei/ de pasăre Phoenix/ printre frunzele vopsite în galben/ de Bucovină. / În tăcerea care se lasă peste oraș, seara/ poți auzi șoapta poetului,/ îndeosebi când adie un vânt prielnic...." A-l traduce pe Paul Celan, toată lumea e de acord, e aproape imposibil. Au încercat mulți, încurajați de faptul că și Paul Celan, care vorbea româna, rusa, franceza, germana, înțelegea spaniola, portugheza și yiddish a tradus enorm
Paul Celan în actualitate by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7583_a_8908]
-
de răzoare și păpuși dolofane. Draperia trebuie cusută, te gândești: Umblă, pășește ca un mason posac. Ce adormitor e - să trăiești. Să te săruți - ce insomniac! Abia venit de pe drum Murdar, orașu-n așternut cade. Acum, de după stepa-ndelungă, Prima oară adie a sănătate. Nicicând nu se va termina A numelor negre duhoare. Stele, loc cu tichet, poduri arcate, - Hai la culcare! 1917 Pe șapte coline este așezată Moscova. Iubito - e groaznic! Când iubește poetul, Se îndrăgostește un zeu fără astâmpăr. Și
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
acestei regii semnate de Zoia Denisovna și vărul ei Alexandr Tarasovici Ametistov. Fiecare costum în parte, gîndit pentru fiecare personaj, pentru momentele apariției personajului, pentru evoluția dramei, eleganța și rafinamentul anilor treizeci, influența Parisului și fumul fin al țigaretelor mai adie prin saloanele acestui atelier de modă, ziua, și sursă de plăceri, noaptea. Fiecare lumină, felul în care cade lumina pe un chip, pe o expresie, pe un costum sau pe un fotoliu de altădată face ca spectacolul să aibă clasă
Zoia Denisovna Pelț by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7347_a_8672]
-
ar fi dus la compromisuri ori la renunțarea de a mai scrie (de fapt de a mai publica). A ales a doua cale, revenind în literatură abia în 1967, cu volumul de poezii Dincolo de cuvinte, într-un moment în care adia briza acelei mici liberalizări. A continuat să publice la trei-patru ani câte o carte de poeme, toate cultivând același caracteristic laconism, aceeași concentrare expresivă, aceeași tensiune către esențial. Poezie fără difuziune dar prețuită, parcă în compensație, de I. Negoițescu, Lucian
Un roman de Mihail Crama by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6019_a_7344]
-
neîntrerupte în aceeași unitate; cel în cauză are obligația să revină la locul de muncă în termen de 30 de zile de la satisfacerea serviciului militar. ... (2) În cazul satisfacerii serviciului militar de către o persoană cu care s-a încheiat actul adi��ional prevăzut la art. 71, care se află în perioada de lucru stabilită prin acel act, durata serviciului militar nu intră în calculul timpului prevăzut în actul adițional. De asemenea, aceasta durată nu intră în calculul perioadei de stagiu în
CODUL MUNCII (Legea nr. 10 din 25 noiembrie 1972). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106349_a_107678]
-
rana e încă vie, mai are de lins). Dar amenințarea din noaptea asta e nouă: nu-i într-atît violentă, cît o sistematică pîndă ascunsă, cu care nu e obișnuit. Aici, viața e de obicei mai fără înconjur. Plouă. Vîntul abia adie. Aduce un miros care i se pare ciudat, întrucît n-a pus niciodată piciorul într-un laborator. Mirosul e acela al eterului și emană din persoana domnului Edward W.A. Pointsman, membru al Colegiului Regal al Medicilor În momentul în
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
pe îndelete, cuvântul marasm devine unul aproape ermetic: „am mai vorbit o vreme despre spionajul industrial când tot/ ce vroiam era să-l întreb ce crede el că aș putea face. lampa cu halogen/ dădea o lumină albastră.// în timpul ăsta adi se culcase probabil și noi mai scosesem o bere. am făcut/ puțin mișto de ciprian după care am atins iar «marasmul», când «marasmul»/ știți bine.” (p. 23) Iarăși româna scârțâie voluntar, iarăși versurile emoționează. E o regulă. Una dintre cele
Postfață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5327_a_6652]
-
aidoma congenerului sau moldav, N. Labiș, mai mult decît o promisiune: un nume de referință sub o creație invocată cu o specială prețuire, în primul rînd, firește, de către cei ce l-au cunoscut, de colegii de generație peste creștetele cărora adie în răstimpuri că un duh tutelar... E impresionantă strădania confraterna a lui Adrian Ălui Gheorghe de-a se ocupă de postumitatea lui Aurel Dumitrașcu. Putem gasi în masivă, înfrigurata lor corespondență o explicație (desigur nu exhaustiva) și anume experiență unei
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]