538 matches
-
limbajul figurat ca pe un instrument de penetrație. Efectele se văd, mai ales, în analiza prozei, pentru care C. manifestă, de altfel, predilecție. De reținut totuși o definiție nu prea obișnuită a poetului: „un Tartuffe al sublimului”, și o indecizie admirativă în privința poeziei: „căci ce e poezia, Dumnezeu știe!” (Interpretări critice). Criticul știe, cu toate acestea, câte ceva despre obiectul său de studiu și neștiința pe care o afirmă e mai mult o fugă de formulele solemne. În comentariu se simt, dimpotrivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
scria despre Borgia: Se poate spune că are un noroc nemaiîntâlnit și un spirit și o speranță supraomeneasca în capacitatea să de a obține ceea ce își dorește"28. Machiavelli a remarcat hotărârea, caracterul ascuns și curajul lui Borgia, iar fraze admirative similare apar în faimoasa descriere a lui Borgia din capitolul 7 al Principelui, în care Machiavelli îl descrie cu vigoare pe Borgia ca model pentru modul în care un principe ar trebui să se poarte. Un alt aspect important al
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
din Europa de Est ofereau o mică burghezie locală care putea fi utilizată ca bază de recrutare pentru burghezia angajată de marele capital. Aproape toate obstacolele imaginabile erau deja depășite. Mica burghezie postcomunistă era poliglotă, era educată, era ideologic nu opusă, ci admirativă și deschisă la practicile, valorile și comportamentele micii burghezii occidentale - și, în plus, era capabilă să rezolve problemele pe care diferențele culturale și de organizare socială le ridicau în funcționarea marelui capital occidental. Astfel încât, decizia rațională și eficientă a marelui
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Apropiat merită confruntate cu călătoriile epocii - pentru noi, cu cele ale lui Bolintineanu. Portretul lui Mehmet Ali apare În cartea a patra a călătoriei În Egipt a scriitorului român și, chiar dacă este exagerat și inexact pe alocuri, seamănă, prin tonul admirativ, cu ceea ce ar trebui să fie portretul intrepidului Honigberger: „Mehemet Ali a schimbat cu totul fața lucrurilor din această țară. Tot ce face astăzi din Egipt o țară civilizată, pe lângă celelalte provincii otomane, vine de la acest om extraordinar. Mulți scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
literatura nu s-ar putea înfiripa: pentru că literatura nu se generează din gol, din sentimentul că există ceva neacoperit, ci din fascinația exercitată de abundență și debordare. Prea plinul stă în inima literaturii, și asta e valabil și pentru generațiile admirative ale romanticilor, și pentru generațiile critice ale avangardiștilor. Același lucru la Heliade Rădulescu: ceea ce obține prin nomenclatorul de anonomaze e o saturație a teritoriului. Mulțimea autorilor cu nume la plural are misiunea simplă de a popula câmpul noii literaturi, de
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
științific" îi este de ajuns garanția de complexitate sau de tipicitate a obiectului oferită în descrierea unui străin. Nu trebuie să "simți" calitățile materiale ale obiectului pentru a putea spune că e un exemplar "frumos" al clasei sale. Aceeași atitudine admirativă a funcționat și în literatură. Când pașoptiștii apreciază ritmul simplu sau rima monotonă specifice genului folcloric, sau când țin să sublinieze fidelitatea față de lexicul regional, ei califică estetic ilustrarea corectă a unei poetici, caracterul popular al unei poezii populare. Sigur
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Bourdieu despre capitalul simbolic. 88 Schaeffer, L'Expérience esthétique, capitolul " La théorie de la signalisation coûteuse: le modèle réductionniste" § 4653. 89 Eugen Negrici, Iluziile literaturii române, Cartea Românească, București, 2008, pp. 27-116 (capitolul " Nevoia de repere stabile. Pioșenia globală. Postura statornic admirativă"). 90 Mă refer aici la trei momente istorice, în care scriitori cu instrumente și cu obiective diferite au propus modele de lectură "apropiată": ciclul de "Analize critice", publicat de Al. Macedonski în trei episoade în Literatorul, începând cu numărul din
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Aplicând respectiva idee la violență, înseamnă că atât frustrarea și mânia, cât și comportamentul agresiv propriu-zis pot fi surmontate prin inducerea unor stări și răspunsuri opuse. O serie de cercetări au arătat că, într-adevăr, umorul, crearea reacțiilor empatice sau admirative contribuie la diminuarea agresivității. Pedeapsa, catharsisul, strategiile psihocognitive de genul celor menționate mai sus sunt mijloace exterioare de control al violenței. Eficiența este limitată, fiindcă depinde de prezența lor nemijlocită. Până la urmă, unele dintre ele - în particular pedepsele instituționale - sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
am aflat porecla „Șah“, pe care doar câteva persoane o cunoșteau. Printre care și tu. II Tot ce exprimau în seara aceea glasurile lor, trupurile și, desigur, gândurile lor mi se părea marcat de o exagerare teatrală. Judecățile lor prea admirative în fața cutărei statui, dinaintea cutărui tablou. Surâsurile devenite, de prea multă fericire, grimase. Iar îndărătul acelor înfățișări entuziaste, îndiferența mult prea evidentă față de cel care le era prezentat. Și ipocrizia prea mondenă și aproape veselă cu care își făgăduiau să
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
un Dumnezeu nici mort nu se poate odihni în lume și, că el, orice om ce nu mai este om?"30. În gură lui Cioran, o mărturisire de acest fel este surprinzătoare, spune Nicolae Țurcan, "nu numai fiindcă se arătă admirativa față de Dumnezeu-Om, ci fiindcă (...) admirația se extinde și asupra creștinilor, a acestor neoameni incapabili de odihnă în lume".31 Într-o lume a derizoriului, Dumnezeu, nemulțumit de creația să, și omul părăsit se află față în față, dar fără
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
inconștient este producerea, cu ajutorul cuvântului, a unei încordări care să-l capteze pe auditor” (J.Huisinga, p.197 cît. în E.Macavei, 2002, p.256Ă. Jocul se asociază muzicii, dansului, artelor plastice. -funcția contemplativa se manifestă în situații de prelungire admirativa în contact cu opera de artă. Contemplând opera de artă, receptorul își transfera mesajul operei în propriul registru de simțire, trăire, în planul experienței. În starea de contemplație, operă de artă este obiect propriu de trăire profundă, de satisfacție deplină
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
anume motivat de un grad mai mult sau mai puțin ostil de identificare cu acesta. Înglobând unele idei din psihanaliza freudiană, Jauss extinde apoi sfera identificării la orice participant la lectura respectivului text. Iar identificarea poate fi, după caz, asociativă, admirativă, simpatetică, kathartică și ironică. În acest punct, studiul se leagă de teoria mai apropiată de noi, propusă de Matei Călinescu: cea a recitirii și, implicit, a rescrierii textului literar. "Lectura holistică" nu este un concept străin de parodie, caci și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
discuție la obiect îi aparține exegetului Adrian Marino, care pornește chiar de la comentarea frecventei afirmații că orice artist începe printr-o pastișă, adică "printr-o imitație, voluntară sau nu, cu intenții ironice, critice sau simpatetice. Atitudinea poate fi respectuoasă, chiar admirativă, înainte de a fi parodică (...) între experiența identificării și intenția caricaturală" (în Biografia ideii de literatură, vol. IV, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 1997, p. 153). 317 Cf. Sangsue, Daniel, La parodie, Hachette, Paris, 1996, op. cit. 318 Vezi Jankélévitch, Vladimir, Ironia, traducere
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
drumul spre Demiurg, Hyperion străbate spațiul fără limită, neantul, se cufundă în uitare: Căci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaște/ Și vremea-ncearcă în zadar/ Din goluri a se naște". Măreția divinității este exprimată într-un ton admirativ: Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe/ E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe". Însetat de repaos, de stingere, Hyperion îl roagă pe Dumnezeu să-l dezlege de taina nemuririi și rugămintea lui este de un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vest-german care fie că a dovedit naivitate, fie că a tratat cu superficialitate, îmbrăcând replica meritată într-o glumă, deși viza o situație gravă, greu de digerat pentru Partea română. Un moment în care am fost deosebit de mișcat în mod admirativ și cu invidie chiar, a fost atunci când, la ultima întâlnire a delegațiilor, Willy Brandt s-a referit la cea mai gravă problemă pe care o aveau ei unificarea celor două Germanii (în acea vreme, era o speranță iluzorie). Brandt a
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
impresia unui tablou poantilist („Codru, verde lăicer,/ Cu lăute-n gușe, cuci,/ Soare, galben semincer,/ [...] Vultur, fulger pe Rarău,/ Frunză-n dungă și haiduci,/ Ziua, clopot peste hău,/ Cer bucovinean, ștergar”). Regionalismele (burdujel, malaiște, lăicer, calamăr), interjecțiile și exclamațiile naiv admirative („Măi și măi, crește aurul în clăi” sau „Ce muiere, măi, și luna”) sunt destul de rare, iar „tonul țărănesc silit” (G. Călinescu) are rostul de a întrerupe aglomerarea suavităților. Și în versificație tiparul folcloric face loc unor rafinate experimente („Pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
vol. V, p. 297 67 grevează gândirea estetică, Mihail Dragomirescu mânuia așadar un grup de idei a căror modernitate și dată de formulare îl așază printre esteticienii europeni.” 1 La moartea lui E. Lovinescu, Vladimir Streinu putea scrie cu seninătate admirativă aceste fraze: „El a fost în ultimii douăzeci de ani factorul principal de progres al literaturii române, prin orientarea sa nedezmințită către formele literare noi, prin critica de analiză de cel mai înalt nivel intelectual în cultura noastră, prin numărul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
nu merge direct la esențial, de a se învîrti săptămîni la rînd în jurul faptelor, de a rămîne, zile întregi, la actul preliminar al unei întîmplări atît de grave. Le Monde, 19 noiembrie 1997 Adjectivul "stupefiant" este susceptibil de o lectură admirativă (și, prin urmare, ironică) sau nonadmirativă, indignată (și deci non-ironică). Scriptorul se străduiește să mențină o anumită distanță, jucîndu-se cu cuvintele (cf. "a se învîrti"52) sau considerînd opusul normelor ("de a nu merge direct la esențial"); el poate astfel
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
reprima impulsul de a recunoaște pe față că însușirea aceasta îl tulbură cel mai mult În mod tipologic, coana Marghioala, sau, cum i se spune de obicei, Mânjoloaia, își datorează faima atributului de ,,vrăjitoare’’, acceptat de toți cu o teamă admirativă. În acest punct se află sursa irezistibilei atracții pe care hanul o exercită asupra călătorilor care băteau drumurile mânați de treburile și afacerile lor. Hanul este locul de întâlnire cu atribute, tipic baladești, în sens adânc originar, având o intensă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Acuzației că îl elogiază pe G. Călinescu, "odioasa figură a criticei românești", i se răspunde cu fermitate și chiar prin sfidarea adversarului: Nu stăm un moment în cumpănă să repetăm - cu bale la gură, dacă e nevoie - cuvintele de entuziasm admirativ pe care le-am adresat marelui critic de la Iași; ba chiar - oricât ar fi de naiv și neelegant - sfătuim pe domnul de la "Chemarea", - ca să nu mai fie așa cum este - să citească importanta operă o "odiosului""149. Înainte de a-și susține
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Termenul actual ce definește un cetățean american de culoare, ai cărui strămoși provin din Africa. Anterior, până la începutul anilor optzeci, termenul care era politically correct era Afro- American, ce înlocuise cuvântul negro (în 1957, Norman Mailer îl folosise, în sens admirativ, în titlul eseului său "The White Negro") dar și mult mai insultătorul termen nigger (care, la rândul său, era neutru la sfârșitul secolului al XIX-lea, vezi titlul romanului lui Joseph Conrad, The Nigger of the Narcissus). Trebuie amintit și
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
în polis, în comunitatea din care face parte. George C. Edwards III vorbește despre mitul președintelui puternic văzut ca punând singur în mișcare țara și guvernul, și care are rădăcini adânci în cultura americană, mit promovat de biografi dedicați și admirativi (au obținut dreptul de a scrie biografia oficială) și de persoane din anturajul președintelui, alimentat de hagiografia care învăluie persoana locatarului șef de la Casa Albă și distorsionează memoria și facultățile critice ale cetățenilor (Edwards III: 1). INAUGURATION Și republica (foarte
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
lideri democrați precum FDR și JFK. (este util de menționat faptul că Schlesinger a lucrat ca realizator de discursuri pentru oameni politici precum Harry Truman, J.F. Kennedy și fratele său, Robert Kennedy). În mod ironic și scăpând controlului discursului altminteri admirativ al lui Schlesinger, ideea că un lider politic, un președinte american, are idei mărețe și le realizează singur cu sprijinul poporului american, oarecum împotriva "comitetelor și comisiilor" în special și a clasei politice în general (adică, de exemplu, împotriva ezitărilor
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
La Curée, p.79]. Parisul de la sfârșitul secolului al XIX-lea este mai ales spectacolul Expozițiilor naționale și internaționale, care bântuie acest secol, atestând dinamismul și strălucirea Franței 177. Parisul se afirma drept capitală luxului și a modei, atrăgând privirile admirative și vizitele personalităților din lumea întreagă: "On causait des princes qui viendraient à Paris pour l'Exposition" [Zola, Nana, p.70]. Această importantă a exhibiției, acest primat al vizualului sunt consecință unei mutații profunde a cadrului urban, care și-a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
locuit Vasile Lovinescu. Până la remiterea listei cu mistere de dezlegat, mai este Însă ceva vreme (probabil spre vară), și oricum noi vom mai dialoga epistolar până atunci. Cu urarea să Înaintați la carte substanțial și fără epuizare, cu cele mai admirative gânduri doamnei și cu sentimentul că multe, multe ar mai fi fost de scris (dar timpul gonește fără milă), vă spun - la revedere sau la reauzire, nu se poate, deci: la bună... recitire reciprocă. Gabriela Omăt 12 București, 11 iunie
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]