206 matches
-
clujene Piața literară editorialului României literare din nr. 25 Dl. Borbely față cu reacțiunea. Părerea dlui Talcioc este că autorul editorialului l-a răstălmăcit pe dl Borbély. Și, încă, pe un ton "furios", "cu degetul catedratic ridicat a mînie și admonestare". Că dl Borbély merită oareșicare admonestare, asta rămîne între noi, doar că autorul editorialului a preferat să-l ironizeze. Ce să facem? Fiecare cu stilul lui. Dl Talcioc, mînios, dl Borbély, multicultural și așa mai departe. Autorul editorialului a reproșat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
din nr. 25 Dl. Borbely față cu reacțiunea. Părerea dlui Talcioc este că autorul editorialului l-a răstălmăcit pe dl Borbély. Și, încă, pe un ton "furios", "cu degetul catedratic ridicat a mînie și admonestare". Că dl Borbély merită oareșicare admonestare, asta rămîne între noi, doar că autorul editorialului a preferat să-l ironizeze. Ce să facem? Fiecare cu stilul lui. Dl Talcioc, mînios, dl Borbély, multicultural și așa mai departe. Autorul editorialului a reproșat dlui Borbély că socotește foiletonismul retardat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
deschiseră să vorbească. — Frate Canzianus... ei sunt în pericol! Ne cer ajutorul! îndrăzni să-i spună, iar în glasul său răsună o undă de reproș cu greu stăpânită. Canzianus simți pe neașteptate un junghi sfâșietor în inimă, amintire a unei admonestări pe care el însuși i-o făcuse novicelui doar cu o zi înainte, comentând un fragment din Evanghelia lui Luca, despre bunul samaritean: „Să nu uiți niciodată că prima poruncă a Domnului nostru e iubirea!“. Cum de nu putuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și tot mai scăzută era influența profesorilor asupra noastră. Mai cu seamă de când, pentru acele naive mâzgăleli ale mele, începuse să se găsească cumpărători, toată școala, șapte, opt băieți erau duși de mine spre frumusețile pitorești ale Iașului. La început, admonestările au fost domoale, prietenești, mai târziu însă eu am devenit cel care "strică școala", așa spunea directorul, și, într-o zi, întâlnindu-l pe tata, i-a reproșat cu violență că i-a trimis pe dracul în școală. Certurile se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
la întregul exil românesc. La faptul că noile oficialități comuniste l-au acceptat doar formal, de voie sau de nevoie. Întrebarea „De ce nu vii dumneata acasă?” (domnule Ierunca), pusă tocmai de Vasile Băran în Totuși iubirea, repetă cu alte cuvinte admonestarea: „De ce nu pleci de aici dacă nu-ți place?”, făcută până la revoluție multora dintre noi. Cel care o face (cu aceeași dezinvoltură cu care scria periodic acele două pagini rușinoase cu laude la adresa dictatorului și a socialismului) pare să nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
chiar acesta: dreptul la... „prostie”. Prostie, ignoranță, candoare, inocență culturală, politică, socială și de toate felurile. Siguranța cu care se proclamă aberante convingeri, sentimente, experiențe? Justificarea sacrosanctă: „asta este părerea mea!...”. Vidul plin de „self-esteem”. Reperele, comparațiile, inhibițiile anulate? Orice admonestare devine „paternalistă”, deci inacceptabilă? Spectacolul nu este obligatoriu amuzant. Și totuși, exhibarea liberă a calităților și defectelor nu este săracă În revelații (chiar și aceea că „prostia” nu este totdeauna atât de prostească precum pare...). Neobosita energie de autorealizare marchează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ore În care fusese proiectat filmul-interviu. Una dintre notele primite de la studenți ar merita, poate, amintită. Conținea două chestiuni privind personalitatea invitatului absent. Prima se referea la Înmormântarea tatălui. „În partea Întâi a interviului, Bellow ne relatează Înmormântarea tatălui și admonestarea pe care a primit-o de la unul dintre frați, care Îl văzuse plângând: «Nu te comporta ca un imigrant». Scriitorul afirmă că Întreaga sa viață este cuprinsă În acest moment. Imaginea conferită de operă, ca și de acest film pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mă dezdăunam de temperanța silită din trăsură fumând cu deliciul fericirilor oprite, ca în liceu în recreație, două țigări deodată, spre mirarea și indignarea Adelei: - Asta, fiindcă mi-ai promis că ai să fumezi mai puțin? Am primit cu cinism admonestarea. Nu-i puteam spune că mă despăgubesc de jertfa făcută ochilor ei frumoși, nici renunța la voluptatea nicotinei. Când am plecat, realitatea și-a luat revanșa cu zgomotele trăsurii hârbuite și cu iureșul universal al priveliștii. La crâșma din Oșlobeni
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
super-creierul său tocmai executa focalizarea specială necesară pentru similarizarea dodecimală, când... În momentul acela, se auzi o vece spunând: - Scoateți-l de acolo și... (cuvânt neînțeles) o să stea de vorbă cu el! O pauză; apoi, de la îndepărtatul Gosseyn Doi veni admonestarea: "Ai grijă, Trei! Intenționat te-au lăsat să auzi asta. Așa ca, deși ideea de a sta de vorbă e în general liniștitoare, după atacul neașteptat pe care l-au lansat imediat de la sosirea lor, asta ca să-ți amintesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
zile tatăl intra din nou în camera fetei, spășit. Măi, fetița tatei, îi spunea mângâindu-i ceafa, tu chiar crezi că eu îți vreau ție răul? Carmina se cabra, înțepenea lipită de speteaza scaunului. Atingerea lui îi trezea repulsie. Urmau admonestări blânde, înecate în dulcegării, încurajări siropoase. Eu cred în tine, eu cred că tu ai să ai altă viață decât asta a noastră. Odată când erai mică și a venit veterinarul să injecteze găinile, tu l-ai condus la cotineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
multor critici români asupriți de dogmatismul național comunist dintre anii ’70-’90 ai veacului trecut. Se făcea alergie la orice adiere a curentului autohtonist, încât și Blaga era văzut doar ca unul care introdusese „oeritudinea” în cultura română (Paul Georgescu). „Admonestarea” post mortem a lui Eminescu după 1989 nu pare decât reînnodarea unui „fir rupt”,semn de remanență a unor vechi obsesii. Gr. Codrescu este un „cititor” care nu putea rămâne impasibil față de fenomen. Nivelul participării sale este impus de importanța
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
multor critici români asupriți de dogmatismul național comunist dintre anii ’70-’90 ai veacului trecut. Se făcea alergie la orice adiere a curentului autohtonist, încât și Blaga era văzut doar ca unul care introdusese „oeritudinea” în cultura română (Paul Georgescu). „Admonestarea” post mortem a lui Eminescu după 1989 nu pare decât reînnodarea unui „fir rupt”,semn de remanență a unor vechi obsesii. Gr. Codrescu este un „cititor” care nu putea rămâne impasibil față de fenomen. Nivelul participării sale este impus de importanța
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în două tabere: liberalii moderați cari urmează pe Ion Brătianu, și liberalii radicali cari urmează pe C.A. Rosetti. Aceștia din urmă sunt cei mai puțini. Întâia ciocnire se dă între Ion Brătianu și Gheorghe Panu, debutant în Parlament. La admonestările acre ale primului ministru, Panu răspunde înțepat cum că, dintre toți șefii partidului liberal, C.A. Rosetti este singurul care știe ce vrea. De-acum spărtura dintre cele două tabere se lărgește mereu. Dar prăpastia din Cameră se face și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
pe Isus în public când a început să-și expună proiectul Său; s-a arătat insensibil față de planul lui Isus, l-a mustrat în public și I-a spus: „Niciodată nu Ți se va întâmpla așa ceva, Doamne!” meritând astfel o admonestare publică din partea lui Isus; Petru, pe lângă acestea, este acela care atunci când Isus vorbea despre Patima Sa, despre proiectul Său de mântuire, nu înțelege: în loc să fie capabil de a explica altora, el însuși s-a arătat revoltat împotriva unui astfel de
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
șase goluri. Da, am spus avem, fiindcă va trebui să l recuperăm împreună. Umăr lângă umăr. Ei, pe teren, noi, în tribune, susținându-i 60 de minute sau cât o fi nevoie. Necondiționat. Indiferent de situație. Fără nervi și fără admonestări dacă lucrurile nu vor merge exact cum ne-am dori. Știința are nevoie nu de 2000 de suporteri, ci de 2000 de inimi care să vibreze la unison și care să lase la o parte timp de o oră și
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
dragoste: „gâtul ei era prea lung / se abstrăgea pătrunsul de scuze / revivalismul marasmei pe scurt / edace iubirea serii / în coastele inconturnabile ale durerii / înghețatul periplu / sau dansul țipătului tău în iglu / dedublarea psihoimpresiei iubitei / pletele ferestrei se subsumau / în ispite / admonestare fatidică a nimbului cifru / în coastele ilustrative te intru / împrăștiere ierarhică pentru înghițitorul de pantă / cetatea de clipe devine o altă / imaginar rânduit în exorcismul ideii / expurgă tabuul deschiderii cheii“. (Florin țupu) O formă de obscurizare o constituie recurgerea la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
craiovean, Ionel Ciupureanu, crede și el că poezia trebuie desolemnizată. Drept urmare, introduce în versurile lui (Krampack, Scrisul Românesc, Craiova, 2002) oralități din viața de fiecare zi. Replici auzite pe stradă, conversații ale unor bărbați care ies în pijama în fața blocului, admonestări reciproce ale pasagerilor din autobuzele aglomerate constituie sursa lui de inspirație pentru „înnoirea“ limbajului poetic. Rezultă o poezie dezlânată și trivială, o poezie fără poezie, care nu-l iluminează pe cititor (mai curând îl întristează, ca monologul unui bețiv): „de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
trecătorilor: „gâtul ei era prea lung / se abstrăgea pătrunsul de scuze / revivalismul marasmei pe scurt / edace iubirea serii / în coastele inconturnabile ale durerii / înghețatul periplu / sau dansul țipătului tău în iglu / dedublarea psihoimpresiei iubitei / pletele ferestrei se subsumau / în ispite / admonestare fatidică a nimbului cifru / în coastele ilustrative te intru / împrăștiere ierarhică pentru înghițitorul de pantă / cetatea de clipe devine o altă / imaginar rânduit în exorcismul ideii / expurgă tabuul deschiderii cheii.“ Lista de neologisme și false neologisme folosite fără justificare estetică
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
super-creierul său tocmai executa focalizarea specială necesară pentru similarizarea dodecimală, când... În momentul acela, se auzi o vece spunând: - Scoateți-l de acolo și... (cuvânt neînțeles) o să stea de vorbă cu el! O pauză; apoi, de la îndepărtatul Gosseyn Doi veni admonestarea: "Ai grijă, Trei! Intenționat te-au lăsat să auzi asta. Așa ca, deși ideea de a sta de vorbă e în general liniștitoare, după atacul neașteptat pe care l-au lansat imediat de la sosirea lor, asta ca să-ți amintesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
vine aer deloc din cauza râsului său colosal. De aceea, Mircea rămăsese mut de spaimă, atunci, fiindcă, după o îndelungă și copioasă sporovăială, pe deasupra și fără legătură cu precedentul subiect, insul cel pilangiu, grăsuliu și hazos îi făcu din deget a admonestare, zicându-i: Avocatul neplătit / Este bun de... de... de... bumbăcit, găsi el, după mai multe enumerări, o rimă oarecare, apelând la un înspăimântător termen argotic al pușcăriașilor, bumbăcirea. Zicând așa, explodă într-un râs de comă, avea să considere, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
torsul cu bicepși arătoși și privi în juru-i să vadă ce efect au spusele sale, care îmbinau vaste cunoștințe de astronomie și, în aleatoriu amestec, tot pe atâtea reușite elemente de folclor. E indubitabil că așa ceva e inadmisibil, suplimentă el admonestarea, care, odată ce era exprimată de el, părea a fi un veritabil supliciu pentru Profesor. Din toată asistența, numai tânăra suplă cu gât arogant și plete aurii nu păru să agreeze Niagara de reprehensiuni, ce se prăvălea pe capul Profesorului, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a cantonat lungă vreme în jurul lor. Din văpaia verde a pădurii de pe Munții Violeți, ghidul-șofer apăru cu aceleași zigzaguri de prepelicar. Zise cu reproș: Profesore, în afară de urmele dumneavoastră, nu am aflat nici o urmă străină, deși am mers până hăt-departe. Față de admonestarea lui, bărbatul cel blond și gonflabil se simți obligat să țină isonul reputatului Profesor, care continua din când în când să-și consulte ceasul lui de aur: Dar poate, zise blondul gonflabil, că vânătorii aceia primitivi reușesc să-și ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nepot le pronunțase efectiv, Ca și cum s-ar fi căit, erau cu totul diferite de un peremptoriu S-a căit. Câteva noțiuni de sintaxă elementară și o mai mare familiarizare cu subtilitățile elastice ale timpurilor verbale ar fi evitat quiproquoul și admonestarea pe care biata fată, roșie toată de rușine și umilință, a trebuit s-o suporte de la șeful ei direct. Nici nu-și imaginau Însă, nici el, nici ea, că respectiva frază, repetată În direct de cel intervievat și ascultată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
a constatat că nici chiar el nu putea scăpa de acuzațiile și de lauda lumii. După ce a rostit aceste cuvinte, s-a sinucis. — Înțeleg. Murakoshi suspina convulsiv, ștergându-și, cu încheietura mâinii, lacrimile de pe față. — Nici n-a ascultat de admonestările Seniorului Toshimitsu, nici nu a refuzat să poate o luptă decisivă la Yamazaki, pe teren dezavantajos, cu o armată mică, fiindcă se baza pe acea Mare Cale. În lumina acestui lucru, retragerea de la Yamazaki devenea totuna cu abandonarea orașului Kyoto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
reciproc, până când amicul meu a cedat nervos la insistențele mele și a început să se cațere pe rafturile inferioare ale corpului de bibliotecă unde se ascundea cartea marelui povestitor. Eu, deranjată de gestul lui, vrând probabil să evit frontal eventualele admonestări ale persoanelor de ordine, am pornit-o rapid printre culoarele librăriei către zona liberă, unde a locuit inițial cartea, pe care fără nicio stupefacție am regăsit-o în dimensiunile ei originale, cu plafonul jos și rafturile superioare largi și generoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]