439 matches
-
la "Infernul" lui Dante (unde în episodul Francescăi da Rimini este amintit cavalerul Lancelot) sau la "Don Quijote" de Cervantes (care satirizează exagerările). Apărută în Franța, poezia trubadurilor se răspândește în toată Europa Occidentală. Subiectul îl constituie dragostea (sub forma de adorare și slujire a femeii nobile) și virtuțile cavalerești (statornicia, fielitatea, buna-cuviință, onoarea). Printre poeții medievali europeni, amintim truverii (cel mai cunoscut fiind Chrétien de Troyes) și minnesingerii (printre care: Walther von der Vogelweide și Wolfram von Eschenbach). François Villon (c
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
cretană, incluzând moluște comestibile, pește și chiar caracatițe. Cretanii vânau căprioare sălbatice și mistreți. Se organizau "festivaluri de recoltare", sau alte ceremonii, pentru a onora fertilitatea continuă a solului. Cretanii antici venerau aproape exclusiv zeițe. Deși există unele dovezi ai adorarii unor zei de sex masculin, reprezentările minoice ale zeițelor sunt mai frecvente decât cele dedicate zeilor masculini. Deși unele dintre aceste reprezentari ale femeilor sunt speculate a fi imagini de adoratoare și preotese care oficiază ceremonii religioase, și nu divinitatea
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
tehnică a permis artiștilor o mai mare libertate în compozițiile lor. Unul dintre maeștri locali ai secolului al XVI-lea era Marçal de Matos, căruia îi sunt atribuite lucrările "Susanna și strămoșii" (1565) din Quinta da Bacalhoa, Azeităo, cât și "Adorarea Magilor" (în „Muzeul Național de Azulejos” din Lisabona). "Miracolul Sfanțului Roque" (din biserică Sf. Roque, Lisabona) este prima compoziție portugheză de azulejo(1584). Această lucrare este opera lui Francisco de Matos, probabil nepotul și discipolul lui Marçal de Matos. Ambii
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
marțiale. Sorin Ulea a remarcat o scenă interioară, din primul registru al picturii murale, plasată la vest de absida sudică, în care Maica Domnului cu pruncul Iisus în brațe este înconjurată de arhanghelii Gavril și Mihail într-o poziție de adorare. Arhanghelul Mihail are ochii ridicați spre cer și colțurile gurii coborâte, transmițând o stare de ușoară tristețe, cu rolul de a spori seriozitatea contemplării. Pictura exterioară a fost realizată în timpul primei domnii lui Petru Rareș (1527-1538). Ea a fost îndepărtată
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
în timpul turneului Born This Way Ball, înainte de a fi anulat datorită unei răni la șold. Este un cântec electropop și eurodance construit în jurul unor sintetizatoare și beat-uri hi-NRG, cu versuri ce abordează modul în care Gâgă este dependentă de adorarea fanilor ei și cum ea trăiește pentru a cânta. Piesa a primit în general recenzii pozitive de la criticii de muzică, care au lăudat refrenul atrăgător și au comparat-o în mod favorabil cu materialul de pe albumul ei de debut, "The
Applause () [Corola-website/Science/329971_a_331300]
-
Face» - cu toate că sunt ușor accelerate - în timp ce refrenul încărcat cu bătăi din palme se umflă și se avânta cu aceeași nebunie pop care a făcut «Paparazzi» așa o încântare”. Din punct de vedere liric, „Applause” este despre dependența lui Gâgă pentru adorarea fanilor ei. Bradley Stern de la "MuuMuse" a apreciat că „spre deosebire de «Born This Way», «Applause» este despre celebrarea nimeni alteia decât Mama Monstru însăși”. Conform lui Gâgă, versurile evidențiază diferența dintre un artist și o celebritate. Ea a elaborat faptul că
Applause () [Corola-website/Science/329971_a_331300]
-
diferite moduri, de la "puja" zilnică facută acasă , la ceremoniile din temple sau marile festivale, sau pentru începerea unei noi acțiuni. este centrată in jurul ideii de a dărui și de a oferi unei divinități sau unei persoane importante ofrandă și adorare sau respect pentru primirea binecuvântării acesteia. este realizată fie acasă fie în templele publice.Pot să existe multe diferențe în privința dimensiunii, ofrandelor sau ceremoniei. Puja este deasemenea realizată în ocazii speciale cum ar fi marile festivale Durga Puja sau Lakshmi
Puja () [Corola-website/Science/326184_a_327513]
-
or "pranama". Adoratorul și familia se prosternează, se inchină în fața imaginii divinității pentru a-i aduce omagiu. 15. "" sau "Pradakshina". Are loc înconjurarea imaginii sau statuii zeitații. 16. Plecarea. Uneori sunt adaugați si alți pași : 1. "" (“Meditația”). Zeitatea aleasă spre adorare este invocată în inima adoratorului. 2. "Acamanıya".Este oferită apă pentru baut zeității. 3. "Aabaran". Zeitatea este decorată cu diferite ornamente. 4. "Chatram". Este oferită o umbrelă. 5. "Chamaram". Este oferit un evantai sau un ("Chamara") 6. "Visarjana" or "Udvasana
Puja () [Corola-website/Science/326184_a_327513]
-
vechi decât era creștină. India, Siria, Persia și Egiptul ne furnizează nenumărate exemple. Folosirea crucii ca simbol religios în timpurile precreștine și printre popoarele necreștine poate fi considerată aproape universală și, în majoritatea cazurilor, legată de o formă oarecare de adorare a naturii.“ — Encyclopedia Britannica (1946), vol. VI, p. 753. „Forma [crucii cu două brațe] își are originea în Caldeea antică. În această țară, precum și în țările învecinate, inclusiv în Egipt, crucea era folosită ca simbol al zeului Tamuz [având forma
Cruce creștină () [Corola-website/Science/301447_a_302776]
-
sunt cunoscuți mai ales prin relatările evenimentelor în care au fost implicați. Ca și Zoroastru, unii dintre profeții biblici criticau instituția religioasă oficială a vremurilor lor, pentru ceea ce ei considerau a fi o rătăcire a acestora de la calea dreaptă de adorare a lui Dumnezeu. Acești profeți pretindeau a vorbi în numele lui Iahve, și adesea își începeau profețiile cu formula „așa zice Domnul”. Profeții, ca și toate oracolele și ghicitorii, au dat expresie credinței generale în lumea Orientului Apropiat antic, că ce
Proroc () [Corola-website/Science/299998_a_301327]
-
a Tatălui-Cer, precum și a Soarelui și Lunii ca zeități.Apar altare care se dezvolta în așezăminte de tip templu, la care se asociaza o multitudine de preoți și preotese și persoane cu alte funcții sacerdotale.Tipică pentru perioada neoliticului este adorarea zeităților antropomorfe. Religiile indigene din Africa erau bazate pe credința comună în forțele naturii și ale strămoșilor tribului. Indigenii australieni intrau în contact cu spiritele mereu prezente, cu strămoșii și cu entitățile mitologice prin meditație și ceremonii.Credeau că viețile
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
întemeiat prin 1910 de o misionară americană creștină, Lillian Trasher. În nordul său se află unul dintre primele baraje pe Nil, construit de englezi în secolul al XIX-lea. Este posibil ca să fie legat de faptul că orașul era sediul adorării a două zeități funerare cu morfologie canină: Anubis și Wepwawet; chiar și Osiris era adorat sub forma unui lup. O altă tradiție leagă numele orașului de eșuarea unei expediții militare etiopiene asupra insulei Elefantine (Elefantina), actualmente parte a modernului Assuan
Assiut () [Corola-website/Science/298404_a_299733]
-
respingerea poziției, spunând că el a descoperit că era „o biserică neseparată“. În plus el afirma că magistrații civili nu pot pedepsi vreun fel de „încălcare a primei table [a Celor Zece Porunci]“, cum ar fi idolatria, încălcarea de Sabbat, adorarea falsă și blasfemia, și că fiecare persoană trebuie să fie liber să urmeze convingerilor sale în probleme de religie. Chiar de la început, el a dat voce la trei principii care au fost centrale în cariera lui ulterioară: separatismul, libertatea religioasă
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
sine la poruncile care tratează relațiile dintre oameni: crimă, furt, adulter, minciună, onorarea părinților și așa mai departe. El considera orice efort al statului, de a prescrie religia sau de a promova orice idee sau practică special religioasă, a fi „adorare forțată“. Iar el a declarat colorat că „adorarea forțată pute în nările lui Dumnezeu“. El va scrie că el n-a văzut nici un mandat în Noul Testament de a folosi sabia pentru promovarea convingerilor religioase. Într-adevăr, el a spus că
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
crimă, furt, adulter, minciună, onorarea părinților și așa mai departe. El considera orice efort al statului, de a prescrie religia sau de a promova orice idee sau practică special religioasă, a fi „adorare forțată“. Iar el a declarat colorat că „adorarea forțată pute în nările lui Dumnezeu“. El va scrie că el n-a văzut nici un mandat în Noul Testament de a folosi sabia pentru promovarea convingerilor religioase. Într-adevăr, el a spus că Constantin fusese un inamic mai rău la creștinismul
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
prin arborarea steagului național pe toate clădirile publice, și prin 31 de salve de tun trase în Islamabad, capitala statului. În Turcia, musulmanii celebrează nașterea lui Muhammad, ținând post în ziua de 12 Rabi‘ul-Awwal, iar noaptea îndeplinind acte de adorare ale lui Allah. Ibn Sa'd a relatat că mama lui Muhammad a spus: “Când el s-a născut, o lumină s-a ivit din vintrele mele și a luminat palatele din vechea Sirie.” Ahmad a relatat că Arbadh bin
Mawlid - Nașterea Profetului () [Corola-website/Science/333604_a_334933]
-
a jucat un rol esențial în păstrarea identității naționale a poporului evreu și formarea Statului Israel. Înainte și în cursul perioadei monarhice, evreii au cunoscut fenomenul monolatriei. Atât dovezile arheologice cât și textele biblice redau tensiunile dintre grupuri care acceptau adorarea lui Iahveh, sau Dumnezeu, împreună cu zeități locale, ca Așerah și Baal, și cei care țineau la a-l adora numai pe Iahveh. Sursa deuteronomică oferă dovezi ale existenței unei puternice facțiuni monoteiste în timpul domniei regelui Iozia, spre sfârșitul secolului al
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
Așerah și Baal, și cei care țineau la a-l adora numai pe Iahveh. Sursa deuteronomică oferă dovezi ale existenței unei puternice facțiuni monoteiste în timpul domniei regelui Iozia, spre sfârșitul secolului al VII-lea î.e.n., dar puterea și prevalența unei adorări monoteiste anterioare a lui Iahveh este pusă la îndoială, având la bază interpretări despre cât de mult se bazează istoria deuteronomică pe surse anterioare ei și cât de mult a fost reformulată ea de redactorii deuteronomici în scopul de a
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
familială”, „pietatea personală” și „pluralismul religios intern”. Jacques Berlinerblau analizează dovezile în termenii unei „religii oficiale” și „religii populare” din Israelul antic . Într-o carte descrisă de William G. Dever drept „studiu magistral”, Patrick D. Miller a grupat pe larg adorarea lui Iahveh din Israelul antic în trei mari categorii: ortodoxă, heterodoxă și sincretistă (Miller recunoaște faptul că ortodoxia unuia înseamnă heterodoxie pentru altul și că ortodoxia nu era o realitate fixă și imuabilă în religia Israelului antic). Conform ipotezei documentare
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
de la redactorul istoriei deuteronomiste (cărțile lui Iosua, Samuel, Judecătorilor și Regilor), redactor numit D sau Deuteronomistul, fiind întotdeauna exprimate în context ostil: Deuteronomistul judecă regii lui Israel și ai lui Iuda conform de cât de riguros au susținut Iahvismul, combătând adorarea Așerei și a altor zeități. Despre regele Manase, el afirmă de exemplu că a așezat un stâlp al Așerei în Templul din Ierusalim, el fiind prin urmare cineva care "„a făcut ce era rău în ochii DOMNULUI”" (), în timp ce regele Ezechia
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
trei secțiuni: deșertăciunea idolească (cap 40-43), se tratează despre robul lui Dumnezeu și despre viitorul fericit a lui Israel, despre chipul lui Mesia în suferință și opera sa mântuitoare (cap 49-57), tratează despre înfăptuirea împărăției mesianice, despre convertirea popoarelor și adorarea lui Dumnezeu în Ierusalim. El ar fi prezis conform interpretărilor creștinilor (interpretări care nu îi conving pe evrei, deoarece Isaia vorbește de o personificare a poporului Israel, nu discută despre Mesia) pe Mesia și împărăția mesianică cu atâtea amănunte încât
Isaia (carte) () [Corola-website/Science/308658_a_309987]
-
comuniune cu Biserica Ortodoxă dar îi e similară ei din punct de vedere liturgic), toată Cartea Apocalipsei este citită în Noaptea Apocalipsei sau Sâmbăta Luminată (ajunul Învierii). Această viziune, exprimată atât de teologi protestanți cât și de teologi catolici, consideră adorarea liturgică, în special ritualurile de Paști ale creștinătății timpurii ca fundalul și contextul înțelegerii structurii și semnificației Cărții Apocalipsei. Această perspectivă este explicată în "The Paschal Liturgy and the Apocalypse" (ediție nouă, 2004) de Massey H. Shepherd, un cercetător episcopal
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
afirmă că distrugerea Templului (70 e.n.) a avut un efect profund asupra poporului evreu, nu doar în Ierusalim ci și printre evreii din jurul Mediteranei, care vorbeau grecește. Ei consideră că Apocalipsa ne prezintă euharistia timpurie, afirmând că ea este noua adorare din Templul unui Pământul Nou și Cer Nou. Ideea că euharistia este o prefigurare a ospățului ceresc este de asemenea cercetată de metodistul britanic Geoffrey Wainwright în cartea sa "Eucharist and Eschatology" (Oxford University Press, 1980). Viziunile esoterice asupra Apocalipsei
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
iar Mahomed și adepții lui s-au folosit de înșelăciune pentru a se apropia de caravana mecană : s-au ras în cap și s-au îmbrăcat în pelerini aflați în drum spre locul sacru de pelerinaj de la Kaaba (pelerinajul și adorarea pietrei de la Kaaba este la origine un ritual păgân (politeist) arab, adoptat și de noua religie islamică). Strategema a provocat fără îndoială discuții în comunitatea islamică a acelui timp, căci ea ridica semne de întrebare de natură morală, mărturie ne
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
aici și Basarabia. În România pentru ortodocși există mai mult de 14.500 biserici. Mitropoliile Patriarhiei Ortodoxe Române de pe teritoriul României sunt: În "Enciclopedia Românilor" (coordonator Dimitrie Gusti, vol. 1, 1938), dogma ortodoxă este sintetizată astfel: „Cultul creștin ortodox este adorarea unui singur Dumnezeu în trei ipostaze (Sfânta Treime): Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Dumnezeu s-a descoperit oamenilor mai întâi incomplet, în Vechiul Testament, prin Moise și prin Profeți și apoi complet, în Noul Testament, prin însuși Fiul Său, Domnul Iisus Hristos
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]