288 matches
-
dezaprobate sunt prostia, mândria, snobismul (Ciesca din VI. 8 este obsedată de propria imagine, o narcisiacă ironică la adresa celor din jur, antipatică prin vanitatea afișată), dar și cruzimea unor femei ce se dovedesc insensibile la afecțiunea afișată sincer a unor adoratori (Elena din VIII. 7 este arogantă, îi place să fie curtată și 1018 Ibidem, p. 166. 1019 Ibidem, p. 405. 1020 Giovanni Boccaccio, Decameronul, vol. II, p. 138. 273 admirată, îl păcălește pe un student, lăsându-l să o aștepte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dezaprobate sunt prostia, mândria, snobismul (Ciesca din VI. 8 este obsedată de propria imagine, o narcisiacă ironică la adresa celor din jur, antipatică prin vanitatea afișată), dar și cruzimea unor femei ce se dovedesc insensibile la afecțiunea afișată sincer a unor adoratori (Elena din VIII. 7 este arogantă, îi place să fie curtată și 1018 Ibidem, p. 166. 1019 Ibidem, p. 405. 1020 Giovanni Boccaccio, Decameronul, vol. II, p. 138. 273 admirată, îl păcălește pe un student, lăsându-l să o aștepte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o carte de versuri intitulată - chiar așa! - „Steaua Eminescu”, poate cea mai proastă carte scrisă vreodată în limba română. Nimeni din criticii și eminescologii noștri nu s-au simțit ofensați, n-au consemnat măcar blasfemia, iar „creatorul”, devenit deodată un adorator impenitent al lui Eminescu, promite să scrie și un al doilea volum. Nu mai pomenesc aici de marea armată de versificatori, plodiți parcă pe bandă rulantă, care se simt obligați să consacre „câteva versuri” lui Eminescu. Parcă îi văd cu
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Chiar dacă în opera sa se vorbește despre o mare divinitate, aceasta nu trebuie înțeleasă în sensul unei reprezentări monoteiste a lui Dumnezeu; aici se regăsește trăsătura henoteistă prezentă în religiozitatea contemporană necreștină. În ciuda respectului său față de creștinism, pentru el adevărații adoratori ai divinității sunt cei care o demonstrează printr-o viață virtuoasă. Prin acesta ne prezintă un criteriu de evaluare a creștinilor; vorbește cu venerație despre martirii creștini, care au înfruntat chinuri îngrozitoare, murind pentru credința lor, criticând comportamentul și controversele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
vinovat fără iertare, un dușman care trebuia distrus. Adeptul lui Jahve nu trebuia să aibă milă de el, chiar dacă îi era părinte sau frate: cruțarea idolatrului devenea delict. Din acest motiv Moise a poruncit să fie uciși, fără nici o deosebire, adoratorii vițelului de aur (cf. Ex 32, 27), iar Dumnezeu a voit ca fiii lui Belial să fie uciși cu sabia, fără nici o cruțare (cf. Deut 13). În împrejurări asemănătoare, David devenea erou național și unsul lui Dumnezeu, iar Iudita, eroina
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
motive... estetice (e vorba de o estetică a privirii, tributară memoriei voluntare): nefericitul băiat vede o femeie frumoasă culegând flori, fapt ce-i alungă gândul urât și dezlănțuie în sufletul său "o furtună de pasiune". Din nefericire, abia dezlănțuită, pasiunea adoratorului e contrariată de revelația naturii brutale a sexualității: femeia "bălană" urmează temătoare în desiș pe "un om oacheș, păros, cu mâni mari flocoase". "Zdrobit", "descompus", Bizu se întoarce acasă "cu altă moarte în suflet decât cea cu care venise", înțelegând
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Cu Lică și Diana se configurează, astfel, raportul triunghiular specific melodramei, în care Bizu e de la bun început veriga slabă, naivul predestinat la încornorare. Ca și Andrei Lerian, cu toată slăbiciunea lui (de... Boubouroche), Bizu se dovedește a fi un adorator rafinat al femeii, un devot al preludiului prelungit, care știe să se bucure din plin de toate mărunțișurile ritualului erotic: glasul iubitei la telefon, fotografiile, scrisorile cu caligrafia și mireasma lor parfumată, zâmbetul și privirea, căldura ori răceala mâinii, atingerea
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
De vină e, se înțelege, bărbatul... Înduioșată, Diana își cere iertare pentru sinceritatea ei brutală, exprimându-și totodată convingerea că "iubirea trece peste rațiune și peste simțuri", fiind "ceva insesizabil, inexplicabil" cuvinte ce rănesc o dată mai mult orgoliul lui Bizu, adoratorul misterului feminin, despicătorul firului în patru. Or, cum "enigma lor nu mai era o enigmă, nici pentru unul, nici pentru celălalt", agronomul iese din scenă umilit și îndurerat, repetând mecanic, la rugămintea Dianei, cu lacrimi în glas (nici nu se
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
tot veni vorba, se cuvine menționat faptul că "idealizarea" pe care o presupune orice formă de amor curtenesc are la bază, după cum arăta Norbert Elias în Procesul civilizării, un sentiment de frustrare generat de conștiința inferiorității sociale și economice a adoratorului (a bărbatului, așadar)120. Idealizarea femeii generează, apoi, pe lângă propensiunea (masochistă) către servitutea voluntară, și fenomenul "dorinței triunghiulare", analizat de René Girard într-un studiu cândva celebru 121 (să nu uităm că triunghiul amoros este prezent în orice melodramă). Eseistul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
obligă pe cutezătorul amant să deschidă cartea taman la episodul cu pricina semn că, pentru Eminescu, "realitatea" nu-i decât un "prilej" de reverie, ce reclamă refugiul în imaginar, în bibliotecă, în "carte" 146. Total opacă la starea sufletească a adoratorului ei, și totuși conștientă că ireparabilul s-a produs ("între noi totul se schimbase dintr-o dată"), Mite "citește" greșit scena sărutului și în romanul lovinescian, și în "amintirile" ei de femeie vanitoasă, cu o excelentă părere despre sine ("Fericirea lui
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
suflet, fără s-o fi cunoscut înainte. Cele două femei nu practică, prin urmare, același tip de lectură. Motivele invocate de Lovinescu sunt, în primul rând, rasiale: Mite ("năsoasa", cum o alinta Veronica) e un lector suspicios și își evaluează adoratorul cu o măsură nepotrivită, raportându-l mereu la imaginea standard a geniului romantic vehiculată în cultura occidentală. Cealaltă femeie (tipul lectorului naiv) e însă "din rasa moldovenească" ("argilă românească arsă de soarele românesc și zbicită de vântul nostru"), și abia
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
astfel văzută rezonează cu permanentele năluciri ale comentatorului ardent savurând minunea, asediat însă de întrebări. Nu desenul primează, nici cromatica, nici, ca la alții, atracția ochilor, ci tentația de a surprinde acel nu știu ce ori nu știu cum al partenerei, misterul cu care adoratorul tinde să se întregească. Anticul androginism paltonician funcționează la el ca nostalgie a unei completitudini ideale, de substanță interioară. Dacă trei inși compun o treime, contopirea cu partenera dorită nu devine duo ci doime. "Noi de-atunci suntem doime / și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ceilalți, iubire și moarte sunt realități inseparabile. Un Liviu Ioan Stoiciu memorabil, cel din Cu trupurile schimbate între noi, revigorează tema, abordată de foarte de mult, pretutindeni. Simbolice femei în floare "femei-cireș înflorite, scuturate / acum de petale, la picioare" și adoratori de odinioară așteaptă "acel ritm al redeșteptării, ciclic". Moartea, obiect de transsubstanțiere, se sustrage momentan viziunii negre; șoptite, incantatorii, cuvintelor li se alătură iluzia regenerării planetare: Să ne schimbăm până mâine trupurile între noi: opriți lângă bărcile de la malul Fluviului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
eterna aspirație spre completitudine: "Teologia mea / e trupul femeii". Nimic senzual; nimic din angelismul petrarchisto-romantic, ci "femeia fatală", "femeia abis" care "fi-va focul și marea și aerul / și ziua a șaptea când apare memoria" (Noapte cu măr). Niciodată melancolizat, adoratorul nu-și ascunde reacțiile fruste. "Aș vrea să-ți arăt, doamnă, că uneori lupul e partea / bună din mine" (Cârjele și mărul). În refrene se succed orbul, oglinda, noaptea, nămolul; pe o singură pagină din Alte schițe ale lui Vitruviu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
aceste locuri străbune din vremuri imemoriale, apărându-și glia cu eroismul jertfelor de sânge. De altfel, "Cântecul Vandei", epopeea națională, povestește limpede ce și cum s-a petrecut totul. Iar Sfânta Vanda, zeița tutelară, veghează de milenii asupra preacuvioșilor ei adoratori. Și, a mai spus Raul Prop al V-lea, președintele Congresului Partidului Național Republican, faptul că în lăcașele de cult din Republica Vandana de Nord toți oamenii se închină la cele două zeități Sfânta Vamda și Sfântul Raul, dovedește din
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
aceste locuri străbune din vremuri imemoriale, apărându-și glia cu eroismul jertfelor de sânge. De altfel, "Cântecul Vandei", epopeea națională, povestește limpede ce și cum s-a petrecut totul. Iar Sfânta Vanda, zeița tutelară, veghează de milenii asupra preacuvioșilor ei adoratori. Și, a mai spus Raul Prop al V-lea, președintele Congresului Partidului Național Republican, faptul că în lăcașele de cult din Republica Vandana de Nord toți oamenii se închină la cele două zeități Sfânta Vamda și Sfântul Raul, dovedește din
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
ale dezvoltării industriale și să acceseze direct tehnologiile de vîrf, domeniile de excelență ale noii economii. Nici acest lucru nu este întîmplător, rafinamentul și subtilitatea specific indiene, principiile fondatoare ale civilizației sale, regăsindu-se va-lorizate în respectivele domenii. Subconștient, poate, adoratorii lui Shiva caută, de fapt, copacul vieții, acel arbore ciudat cum spunea poetul Kabir ce se înalță fără rădăcini și își poartă fructele fără să înflorească: neavînd nici ramuri, nici flori, el e acoperit cu lotuși. Iluzia speranței plutește din
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de sărbătoare. Cu trenul de ieri sosi iubitul amic, dulcele poet și distinsul concetățean între noi, spre a-și vedea sora, și-n același timp urbea sa natală, care este Botoșanii. Îndată ce se află de venirea sa, toți amicii și adoratorii săi se grăbiră a-l vedea, înconjurîndu-l de cea mai gingașă și mai sincera afecțiune. L-am revăzut dar, l-am îmbrățișat, și nu putem îndeajuns descrie bucuria noastră, pentru bună starea sănătății sale, atît de zdruncinată anii din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
contracultură, „un fel de exaltare și chiar de elan dionisiac își regăsește întreaga vigoare” în Occidentul anemiat de reprimarea sărbătorii, a fanteziei și a senzualității 1. De unde și reînvierea metaforei dionisiace. Evocând tineretul rebel, Roszak ne propune imaginea centaurilor, acești adoratori ai lui Dionysos care, în frenezia beției lor, nesocotesc ordinea civilizată a lui Apollo 2. Tot cam pe atunci, Daniel Bell caracteriza sensibilitatea anilor 1960 ca o răzvrătire contra rațiunii, „o revanșă a simțurilor asupra spiritului”, o „căutare disperată a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
gândiri” care reprezintă, după Orwell, specificul supravegherii totalitare. Iunia mimează indiferența față de Britannicus, declară că nu îl iubește, mințind cu durere în suflet, căci, știindu-se privită de Nero, știe și câtă suferință îi provoacă pretinsa-i mărturisire nefericitului ei adorator. Complet derutat, acesta nu izbutește să decodeze mesajul primit: „Te afli într-un loc peste care el domnește, atotputernic/ Chiar și zidurile astea, prințe, pot avea ochi/ Iar împăratul e întotdeauna prezent pretutindeni” (II, 6, v. 712-714). Nu există o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
autorul îi cuprinde nu numai pe medici și psihiatri, ci și pe farmaciști, asistenți medicali, biologi, fără să-i neglijeze pe "evadații" dintr-ale medicinei (cu studii superioare incomplete, pe cei care n-au profesat deși au absolvit etc.) totuși adoratori, fie și sporadic, ai zeului Asklepios. Calificarea acestei cărți-eveniment n-ar fi completă dacă n-am aminti acel "Compendium de autori și opere", tradus în limba franceză de doamna dr. Catrinel Perianu, menit să înlesnească lectura oaspeților străini la variile
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
le-a amplificat semnificația morală, este o figură simbolică: Orfeu. Anticii au stabilit o legătură atît de strînsă între Orfeu și Iisus, încît cele două personaje au fost uneori chiar confundate. Conform fabulei mitice, Orfeu a fost la început un adorator al lui Dionysos, simbolul freneziei dezordonate, al setei insațiabile de dorințe, al dezlănțuirii instanței subconștiente, contrar ambivalent al refulării (Hades). Într-adevăr, Dionysos devine o figură centrală a misterelor eleusine; el sfîrșește chiar prin a-l înlocui pe Hades, înlocuire
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
tenebros și bestial, Michel Tournier își transferă relatarea în Toscana veacului renascentist XV, cu minunile și molimele ei misterioase; aici ne reîntâlnim cu abatele Blanchet care relatează istoria și patimile lui Gilles tânărului florentin Prelati, student alchimist, cleric răspopit și adorator al artelor. Se conturează astfel nu numai o confruntare comparatistă între Franța și Italia, între cuibul forfotitor al reprezentărilor gotice și soarele artelor și cugetării florentine, ci și un plan de salvare a lui Gilles, senior al crimei ascuns în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fără greș, că adorația este un primum movens al textului erotic brumarian. Indiferent de retorica și atitudinea dominantă (de la ingenuitatea reală sau jucată la nerușinarea fără perdea, de la misticismul cel mai profund la concupiscența cea mai vulgară), bărbatul este un adorator desăvârșit, neclintit de nicio revelație întoarsă. Baladele și idilele, rondelurile, sonetele și cântecele naive ale lui Brumaru nu devin niciodată madrigaluri răsturnate. Dimpotrivă: ceea ce funcționează, în cazul adoratorului perpetuu deghizat uneori în faun este un fel de cristalizare stendhaliană, asumată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
misticismul cel mai profund la concupiscența cea mai vulgară), bărbatul este un adorator desăvârșit, neclintit de nicio revelație întoarsă. Baladele și idilele, rondelurile, sonetele și cântecele naive ale lui Brumaru nu devin niciodată madrigaluri răsturnate. Dimpotrivă: ceea ce funcționează, în cazul adoratorului perpetuu deghizat uneori în faun este un fel de cristalizare stendhaliană, asumată pe deplin, ba chiar împinsă până aproape de ceea ce am putea numi o limită a inconștienței în reprezentarea femininului. După Reparata cu cei sâni și Pirata chioară de un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]