10,318 matches
-
din armată." Altfel, mai depărtate de poveștile prin care aleargă motani desculți, sînt Ființele abstracte (1966). Se schimbă grafica, făcută de-acum (pînă la sfîrșit) din zei micuți și polimorfi, trași din aceleași linii leneșe, curbe. E diferită panta versului: ,adorm într-o femeie tînără/ pe care forma fructelor o-ncercuiește." Poezia începe, depărtîndu-se de basmele sprințare, să bolească, elegant, de vis. Este dispoziția din următorul volum, Interiorul legii (1968), avînd ca paspartu un ospicial număr 23, cu ,ieri serbări, astăzi
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
pe care, alături de o călăuză care nu complică niciodată lucrurile mai mult decît e cazul, bine-ar fi să-l faceți. Fiindcă, dacă deodată cu universul, devenit plan, și gîndirea ni s-a culcat, tot ar fi ceva măcar să nu adoarmă... Anca Manolescu, Europa și întîlnirea religiilor. Despre pluralismul religios contemporan, Polirom, Iași, 2005, 270 pag.
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
a ivit,/ În preajma fermei, un bandit,/ Un hoț de vite renumit,/ Un bețivan îngrozitor,/ Salliver Tom, un pistolar./ Și tot ținutul tremura/ Și el trecea nepăsător,/ Călare pe un armăsar,/ Și jefuia și ucidea" (§ 29). Cum nelegiuitul ce terorizase împrejurimile adoarme într-un final răpus de băutură într-un butoi, Apolodor își ia inima-n dinți și îl dă pe mîna oamenilor legii. De aici i se trage ura tîlharului din Connecticut, cea mai cruntă aversiune de care are parte în
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
lor, pentru care sovieticii îi înjurau neîncetat. De fapt, din invidie, ori din neputința. Potrivit zicerii cum că vulpea, neajungând la struguri, îi consideră acrii... Dar relativismul einsteinian, iudeo-masonic, care, după ruși, era metoda idealista cea mai perfida de a adormi planetă, ca să pună americanii mâna pe ea mai ușor... Avea dreptate generalul: Ori de câte ori în gândirea oamenilor politici apare câte un complex de inferioritate, personal sau național, de vină trebuie să fie, si urâtă, tot America... Apoi, cei țări sunt totdeauna
Agheasma anglo-saxonă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11607_a_12932]
-
hoinărea cam dezorientată pe plaiurile edenico-mioritice, așa că a întrebat-o: - Ce faci, fiule ? De ce umbli ca un zăbăuc prin Grădină? - Caut niște boabe de tămâie să-mi procur un televizor, că mi-e urât singur, Prealuminate. Atunci Creatorul l-a adormit și, la sugestia lui Lucifer, i-a rupt o coastă și, când s-a trezit, primul Om avea lângă el o altă făptură, care l-a și interpelat cu asprime xantipiană: - Ce faci, mă? Dormi ca un nevolnic! Vezi că
...Dintr-un jurnal haralampyan by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11710_a_13035]
-
Un om care doarme: "așteptînd, în Place de la Concorde, ca ploaia să se oprească..." Picăturile mărunte și reci, burînd ritmic peste catedrală, trezesc, parcă, în finalul unor memorii despre fiecare amănunt în parte și despre nici unul în chip special, demonii adormiți în detalii. Pe care nu se cade, în nici un caz, să-i alungi, fiindcă, spune Henry Michaux, descoperit, ca din întîmplare, într-o notiță stingheră, găsită "printre hîrțoage vechi", qui a rejeté ses demons, nous inoportune avec ses anges...Sau
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
tulbura cu gânduri și trăiri de desfrânare. Sfântul Ioan Scărarul subliniază: Când ne așezăm în așternut să fim cu multă grijă pentru că în timpul somnului, mintea singură, fără de trup, se luptă cu demonii, prin gândurile ce au străbătut-o înainte de a adormi, iar dacă gândurile ce ne-au preocupat au fost îndreptate spre plăcerile trupești, mintea va fi o trădătoare a cauzei sale însăși și a trupului 183. Poluțiile sau scurgerile avute în timpul somnului nu sunt vinovate în sine, dar ele pot
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
chenar special, spre încântarea altor iubitori de poezie. TÂRLĂ I-aud bătând în poarta încuiată. E-o mănăstire veche între tei. I-au apucat furtuna și bezna și își cată Un adăpost cu gloata după ei. Călugărul din poartă-i adormit Cu cheia spânzurată lângă broască. De zeci de ori străinii au lovit În lemnul surd, și poarta nu se cască. Dar ce să-ncapă-n schit atâta turmă Cu-atâți ascultători, câini și măgari! Plâng, fulgerate, oile din urmă Și
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
una din acele după-amieze în care sînt singur, concentrat și fericit. Mă rog, scriu și dorm. Și aceste trei lucruri, de mai multe ori, într-o ordine dată doar de ceea ce mă îndeamnă sufletul: Iar mă rog. Iar scriu. Iar adorm. Mi se mai întîmplă să și citesc scurte fragmente despre Dumnezeu, legănîndu-mă în hamac". Percepția unei materialități groase îi zădărnicește accesul spre transcendență, umplîndu-l, în bun stil naturalist, de un dezgust endemic. Jucîndu-se cu verbul, bardul e nu mai puțin
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
noaptea, mai întrerupîndu-mă pentru cîte o vizită pe la Ion Barbu, la traducearea lui Tașcu Gheorghiu din Ghepardul, apoi la cartea de debut a lui Mircea Nedelciu. Termin de citit, noaptea trecută și Sub pecetea tainei, atît cît e. înainte de a adormi, mă întreb, a numai știu cîta oară, cum ar fi continuat această istorisire. Mă visez apoi scriind împreună cu Mateiu Caragiale primele rînduri, eu rugîn- du-l să se grăbească, și bătînd repede la mașină ceea ce mi se părea că ar
Memoria lui Croh by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12898_a_14223]
-
durere, de fapt ca o durere surdă, care se trezea ca o foame în suflet. Nu-și amintea de cînd îl secătuia dorul acela de schimbare precum o forță vlăguită. Zăcea ținînd adunate buricele degetelor mijlociu și policar și cum adormea mîna cădea din pat și el își răsfira degetele. Atunci tresărea de parcă pierduse ceva. De fapt, își pierduse sinele. Și dorința acolo era. Teribilă, neînduplecată, grea, de parcă sub povara ei începea să șchiopăteze cu piciorul drept... Sau, altădată i s-
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
de vorbe amestecate cu freamătul valurilor. Acum, în sfârșit, vor lua calul și-l vor duce-năuntru. Dar nu, n-o fac, se întorc în cetate și închid porțile. În acea noapte, războinicilor ahei le e și mai greu să adoarmă. Foamea și setea-i cuprind pe toți. Nu mai au nici apă, nici mâncare, nici n-au cum face rost și-asta dă naștere la frecvente certuri, certuri pe care Ulise le curmă din rădăcină: să n-audă o vorbă
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
a doua zi, fata i-a promis că îi va aduce geanta. Logodnicul ei a mai vorbit misterios cu cineva la telefon, până ce în sfârșit au plecat. Epuizat de ciorbă și de alcool, s-a aruncat pe pat și a adormit. Dormea neliniștit, îi era sete, dar nu avea putere să se ridice. Auzea gălăgie pe palier, uși trântite, pașii oamenilor. Poate i se părea. Se trezi și constată cu spaimă că este unsprezece. Se uită dezgustat la hainele sale mototolite
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
În strugur, În floare de sori/ Vă veți prinde cu mine, / Cinstivom / Beții de lumini fulgerând printre nori.// Și vom mai trăi”. (Pătimașe iubiri). Tot de consolare, ține și poemul La ceasul : „Sunt pradă / iubirilor vechi, / ascunse. / În cămări / să adoarmă adânc./ Peste ani / să mai am / cu cine sporovăi/ la ceasul...” Există câteva poeme, de o aceeași scurtisimă Întindere, care sunt calate pe o idee ce iradiază dintr-un cuvânt-embrion. Luăm câteva exemple: logosul, relevat biblic prin Cuvânt („Sfântă floare
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
-vă la felul în care istoria ne blagoslovește cu România asta Mare - ce penibil e să crești doar în suprafață, să-ți umfli doar burta. 20 martie. Stupid obiceiul de a citi în pat înainte de culcare. Aseară n-am putut adormi multă vreme după Réflexions sur la vie - ce neliniște mi-a dat acest Gourmont! Găsesc cartea răsturnată lângă papuci, când dau să mă scol. Ciudat e că nu textul ei m-a urmărit peste noapte, ci, iarăși, Berlinul tinereții; de
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
Emil Brumaru Mi-s vorbele vrăjite să creeze Vîrtejuri în jumări, jandarmerii De ciuboțica-cucului, teci dese Iubind boaba fasolelor tîrzii, Fîntîni sleite fin de cumpeni, raze Întortocheate într-un soare cub, Craci adormiți pe margini de pervaze Ce sufletul și cugetul ni-l sug Cînd se trezesc, obida pălămidei De-a nu fi laur pentru geniul Dante, Crăițe-n coji de nuci, vechi diamante Topindu-ne de vii pe cît de-avidă-i Pofta lor
Mi-s vorbele vrăjite să creeze... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9396_a_10721]
-
demențial urându-mă urându-mă urându-mă... cheile cerului mă hrănesc din mistere gust numai miere de fluturi am deschis cheile cerului și eram viu și eram... pajiștea morții teama de somn: de moartea secundă moartea totdeauna-i fecundă pruncul adoarme în zori și seara-i bătrân regele încă mai gângurește la sân nu te grăbi: lumina-i de vină că timpul în tine se-nchină alintă-te atâta cât dor ți-i de-a lungul pajiștei morții... aici tu vii
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
frică, nu mai am ochi, nu mai am gură! Poduri de gheață gândul Îndură, În țurțuri de lacrimi frumusețea se-ascunde, aștept cu mirare un tren ce nu mai sosește, gerul mă-nfruntă, promoroaca mă-njură! De setea de tine adorm pe o bancă, În chiciura vieții trandafirii veghează, nu am mănuși, nici fular, nici căciulă, În sângele meu Poezia burează. N-ai pâslari, nici cojoc, nici broboadă sub gând, mâna ta desenează o plajă, șemineul din mine asmute un foc
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
pagini albe. Sângeroși sunt sorii azi, sfârtecă secunde reci. Mânji de aer cu morți vii se amestecă în veci. Îngână secunde luna care nu-i de-aici, vai, nu! Arborii tresar în somn; fugi în visul lor și tu. Dormi. Adormi. Ascunde-te. Zaci încolăcit. Alene, aer negru, aer negru fulgeră din bolți viclene... Peisaj de august Ah, nouri negri pe cerul viclean. Aerul mușcă zăbala calului. Arborii-mi zdrelesc privirea, mâinile, coamele anului. Nori se-mbulzesc pe bolți însemnate. Ah
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
-mă să nu văd. disperați în mers corpuri sparte al tău pe pauză un stress în care nu avem nimic de făcut suntem în fiecare bărbat avem iz. avem mirosul capcanelor în care intră himenoptere tinere Serpentine azi noapte am adormit fără cearșaful sub care ne-am acoperit unul pe altul ca pe morți mi-a fost teamă am sunat primul comis voiajor i-am arătat trupul sub care zăceau florile înfipte în piele rânjetul copiilor cu sexul pătat după ofilire
Poezie by Andra Rotaru () [Corola-journal/Imaginative/9539_a_10864]
-
de prichindel și rostea într-o păsărească apoasă "bărbatul e o perlă neagră imperfectă găsită într-o mare la fel de imperfectă" ultimul ei gând fusese că un scafandru vine după o sută de ani să se îngrijească de corpul ei șerpuind adormit în adâncime sub turnul inundat din orașul abandonat sub lac s-ar spune că nimic nu e mai greu decât să fii mereu fraged în viață dumnezeu era o mărgelușă spartă căzând cu zgomot pe jos s-ar spune că
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
Nisipul, pietrișul fin prefirîndu-se Scoicile... o pîslă de alge Zegras, o saltea pentru cortul iubirii. Poezia visată în zori: Tu să-ți afli un loc pe streașina casei De unde ai aluneca în orice clipă Un loc unde să nu poți adormi, nici să te odihnești, nici să pleci Un loc de unde să vezi și să auzi tot, să știi și să ții minte tot ce se-ntîmplă În casă, în ogradă, în drum Mereu treaz și mereu gata să luneci Dar să
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
gol al soțului meu dispărând sub pilota elvețiană, ușoară ca fulgii de zăpadă - stătea pe spate cu mâinile pe piept uitându-se în tavan ca un băiețel care se ruga fără cuvinte. Eu făcusem la fel, cu speranța că vom adormi amândoi imediat și că dormind voi uita de telegramă - mâine, cine știe, greutatea veștii mă va apăsa mai ușor. Dar soțul meu se întorsese spre mine și începuse să-mi caute trupul sub plapumă. M-am retras ușor, el a
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
discutat, mai în secret, cu vreo doamnă de rang sau de felinar, ambele hotărâte să se sacrifice pe același altar. După o noapte de chef, zdrăngănită de dans și igrasiată de băutură, câte una din ele, despărțită de belfer, mai adormea în trăsură. Respectuos, Spilka lăsa caii la pas, să nu-i clintească somnul, și o ducea la el acasă, unde-i așeza patul ca-n noaptea nunții. Numai că se întâmpla ca, în vârtejul sfântului păcat, să dea și de-
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
Domneșten aer liniște și pace. Case Împrejmuite-n spațiul dac Stau risipite-n șes ori pe coline. Știuleții râd la soare din cerdac. Între hambare, morile descântă Litanii monotone În colind, Afară stau În stoguri, prăvălite, Paiele galbene-n căpițe adormind. Pe undeva stau oamenii la umbră Sau poate e o zi de sărbătoare Căci nu se vede nici măcar un câine Care să-i dea stăpânei ascultare. METOPĂ II Pe orizontul câmpului de luptă Pe tot pământul dac, vin năvălind Sălbaticele
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]