187 matches
-
cadranele mașinii și se răsuci în final spre căpitan. ― Vreau să-ți scap pielea și ție, nu numai mie. Dar dacă este așa de important, hai! De ce-ai lăsat creatura să trăiască în interiorul lui Kane? Figura ofițerului științific se adumbri. ― Nu cred că te înțeleg.. După știința mea, nimeni nu a "lăsat" nimic să trăiască în interiorul nimănui. Așa s-a întâmplat. ― Nu mai spune! ― Nu aș denumi aceasta ca o evaluare rațională a situației, nicidecum, zise Ash fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut; Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut Poți să-ntîmpini patrioții ce-au venit de-atunci încolo? Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo! O eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseți, Ați ajuns acum de modă de vă scot din letopiseți, Și cu voi drapîndu-și nula, vă citează toți nerozii, Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii. Rămâneți în umbra, sfântă, Basarabi și voi Mușatini, Descălecători de țară, dătători
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Serios ? Lissy mă privește plăcut surprinsă. A zis el asta ? E destul de romantic, ce să zic. — Ți-am spus ! Nu mă pot abține să n-o privesc radiind. Lissy, e absolut perfect ! NOUĂSPREZECE Următoarele două săptămâni, nimic nu-mi poate adumbri fericirea. Nimic. Mă duc la serviciu plutind pe un nor, toată ziua zâmbesc la computerul meu conectat la rețea, după care plutesc Înapoi spre casă. Comentariile sarcastice ale lui Paul ricoșează ca niște balonașe. Nici măcar nu remarc când Artemis mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
CA O TRESÅRIRE Târzia amintire a nenåscutului încå råsårit adumbrit de mireasma otåvii umede lipite de piele înfåșurate în pårul neîmpletit al iluziei Sfârcul stelei cåzåtoare mângâiat de luminå pe jumåtate pe jumåtate de întuneric atins că o tresårire în magma ființei dinspre sufletul blând rostuind versul
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1628]
-
rangul ei. Cu toate încercările la care o supusese Discipolul, ea nu era cu adevărat obișnuită cu primejdiile, sau eșecurile. - Cred că foarte bine, zise el, încet. Până și maxilarul îl durea când vorbea. Figura delicată a lui Leej se adumbri. - Un minut, zise ea, mă duc să iau uleiul. Dispăru în sala de baie și ieși din nou degrabă, purtând un mic tub de plastic. Până să-i ghicească intențiile, ea-l deschise. Acum își dădu seama că era gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
rădăcina lăcomiei, nu scutură nucii. venind din a toamnei copilărie, sub o stea rătăcitoare, se naște poetul. aidoma unei cadâne, fântâna privirea-și ascunde sub vălul de sălcii. galeată nu-i: printre fluierăturile mierle-i uitată. miresme de pepene galben adumbresc sălașele somnului. deja ninge în dormitorul copiilor? luna mirată trage cu ochiul: aș merge și eu la zbenguială, mă zgârâie cam tare acest tradafir din fereastră. un câine mare ciobănesc doarme pe cojocul din mijlocul stânei. iarna va fi blândă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
gata de asemenea de orice pentru ca el să n-o piardă pe ea. - De ce Gildas? De ce nu eu? Sau tu? continuă el cu voce surdă. SÎntem cu toții la fel de răspunzători! - Eu Încă și mai mult, așa e? El văzu privirea albastră adumbrindu-se, cuta amară din colțul buzelor pline. În clipa următoare, se prăvăli În brațele lui Gwen și izbucni În plîns, cerîndu-i iertare. Era destul de tîrziu În cursul dimineții cînd ea ajunse la fabrica de faianță, unde vestea morții lui Gildas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și În spatele lor se află o mică vale, pe jumătate ascunsă, cu două coșuri Înalte și tăcute și cam o duzină de șoproane de piatră În ruină, răspândite de-a lungul unei pajiști prin care șerpuiește un pârâu. Valea este adumbrită de fagi - destul de ciudat În acest peisaj sudic cât se poate de dezolant. Ruinele sale sunt acum aproape clasice În simplitatea și aparenta lor vechime - iar una dintre ele este chiar veche, un pod medieval cu lespezi uriașe de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
față blândă, care era de cele mai multe ori asociată cu desenele cu țărani din cărțile cu povești ale copiilor. Smocul de păr des din vârful capului era blond vârstat cu alb, în vreme ce sprâncenele excesiv de stufoase, într-o nuanță ceva mai închisă, adumbreau ochii, de culoarea stafidelor. Îi plăcea să râdă, iar asta se vedea din ridurile adâncite de vreme care erau un detaliu permanent pe chipul lui. Atunci când zâmbea, Bill lăsa să se vadă un șir de dinți puternici, dar inegali, îngălbeniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mă ajute să rămân gravidă. N-am mai pus gura pe alcool de șase luni, iar chestia asta mi-a făcut foarte bine la ten. Din păcate, n-a făcut minuni și la capitolul fertilitate. Chipul lui Alison s-a adumbrit puțin, dar imediat femeia s-a recompus și i-a zâmbit lui Susan. Dar văd că tu înflorești. Da, înfloresc și mă fac grasă. Dacă n-aș fi văzut ecografia, aș fi jurat că sunt pe cale să nasc o canapeluță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o eternitate în compania acelor ochi. Și, cum o asculta pe Elfrida, simțea chiar o anumită simpatie pentru Ignatius Gribb. în ochii ei Gribb era un om grijuliu și drăgăstos, iar ochii ei nu se înșelau. Dar treptat s-au adumbrit, ca și când siguranța ei s-ar fi clătinat... apoi umbra a fost izgonită și ochii au scânteiat din nou. Chiar și antipatia Elfridei față de Iocasta și casa acesteia n-a mai stârnit nici o obiecție. Vultur-în-Zbor avea amintiri neplăcute legate de propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fragmentez chipul, să o pângăresc pe nedrept, dacă totuși, n-aș spune prea mult. Doream ca Iozefina să-mi rămână în suflet așa, în plină glorie, cum o întâlnisem de atâtea ori în bibliotecă, pe parcursul dactilografierii piesei și, ori de câte ori mă adumbreau amintirile urâte, cum era ultima întâlnire - cea mai mare pată pe o armă de viteaz încercam să mi le scot repede din minte. Eram conștient în același timp, că nu mai puteam trăi așa, fără să mă destăinui cuiva în legătură cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lumea lor. Simțeai parcă nevoia să strigi: „E doar propagandă! Omul ăsta n-ar fi În stare să...“. Lui Rowe i se păru că Hilfe avea trăsături frumoase, mai frumoase decît ale soră-si, a cărei față angelică era adesea adumbrită de tristețe sau de milă. Privindu-l pe adormit, Începu să Înțeleagă farmecul și puterea de atracție a nihilismului, care nu respectă nici o lege și nu se sinchisește de nimic, nici măcar de iubire. Cu asemenea principii, viața devenea foarte simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ghiocei. Voi încerca în câteva fraze să-mi redau înfățișarea. Dacă mă uit în oglindă, pot să observ cu ușurință trăsăturile care mă definesc: înaltă și zveltă, cu ochii mari și uneori melancolici, care uneori parcă scapară scântei. Genele negre adumbresc o față ovală, pe care stau parcă pictați un nas mic ce freamătă și o gură care tace arareori. Buzele de un roșu intens, uneori uscate de arșița zilei, întregesc chipul unei viitoare adolescente care își caută drumul. Cum aș
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
asemenea, imaginea iubirii ca sentiment nepereche, cu obârșie demiurgică: Culorile de fulgere se aprind / Curgând pe noi prin cuiele de miere...; De cât am mers cu spinii toți în rană / Zăpezile sunt roșii de atâta coborât...; ...se odihnește fulgeru-n granit / Adumbrind răpita spinilor coroană. Legată de dragoste este și obsesia zidirii - Mitropolii de iarbă vor răsări deodată / Din trupurile noastre secundelor ce mor...; Se subțiază varul sub caldă umbra ta...; Te port în mine ca și cum te-aș naște / Și te-aș
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de a ne vedea În casa ei foarte luminată În seara aceea, o sărbătoare, prima după atîția ani de singurătate ai ei. - CÎt timp ai să stai acolo? - Depinde. O lună... două cel mult. ZÎmbi. Pe dată fața Îi fu adumbrită de o tristețe vagă În mod absurd mi se făcu deodată dor de ea, deși Încă nu plecase. O și vedeam departe, niciodată Întoarsă și Începui să duc aberant dorul vocii ei cu inflexiunile de tandrețe știute de mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cucerită de entuziasmul general. Ce s-a întîmplat exact, n-a putut afla de la nimeni. Își aducea doar aminte că se retrăsese încet spre colțul din stânga, apucase draperia, apoi, trăgînd-o anevoie după el, începu s-o legene, și faldurile, înfiorîndu-se, adumbreau și luminau mereu alte peșteri submarine, în timp ce el vorbea ca în vis, cu o voce - i-au spus mai târziu - din altă lume, căci nu semăna cu nici o voce omenească, și, deși de o incomparabilă suavitate, îi paralizase pe toți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
avea pe ea un strat subțire de fond de ten mat, o nuanță subtilă de pudră care adăuga bronz, o idee de bujori realizată cu blush lichid sau cremă, niște gene foarte sexy, cu mult dermatograf și fard de pleoape, adumbrite de genele date cu rimel negru ca smoala și ceva care părea a fi o idee de lip‑glass. Când Îi mărturisisem În șoaptă lui Allison că toate astea or să fie absolut imposibil de ținut minte, a părut exasperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am dezbrăcat agale, cu grija de a savura fiecare minut din seara care abia se Încheiase, cu gândul mereu la modul În care Christian mă condusese dintr‑o cameră În alta, la modul În care mă privise cu ochii aceia adumbriți de genele lungi, cu bucla lui insistentă pe frunte, la felul În care Miranda dăduse aproape imperceptibil din cap atunci când Îi spusesem că, de fapt, ceea ce vreau eu este să scriu. O seară cu adevărat nemaipomenită, trebuie să mărturisesc, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și complimente! zise doamna Predeleanu. Sora ei, Olga Postelnicu, avea douăzeci de ani și era zglobie și drăgălașă ca o porumbiță. Cu un veșnic surâs vesel pe buze, care-i ședea foarte bine, cu ochii negri, sclipitori de curiozitate și adumbriți de gene lungi, cu nasul mic și obraznic, cu obrajii bucălați și fragezi de copil, o răsfățau și părinții ei, și toți câți o cunoșteau. Puțin mai scundă ca Tecla, avea o suplețe felină, pe care o evidenția mai ales
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și pălării se ridicară instinctiv. În marginea cerdacului, la nivelul oamenilor, Iuga se opri. Dintr-o singură ochire observă că țăranii au cuprins toată împrejurimea conacului până la castelul lui Grigoriță și toată ograda argaților. Soarele coborâse spre asfințit în spatele caselor, adumbrind cerdacul și însîngerînd sutele de capete cu privirile strâmbate de puterea luminii. ― Văd că într-adevăr ați venit tot satul, cu cățel, cu purcel! zise Miron calm, cercetând fețele, parc-ar fi vrut să vadă cine lipsește. ― De, cucoane! răspunseră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acest lucru să ai mașină, fără de care ești "terminat", ești un "nimeni". Este o necesitate, fie și numai pentru a putea străbate Statele Unite, acest Ținut al Iubirii. Căci în această țară nu găsești mici cărări lăturalnice, alei înflorite, podețe, bănci adumbrite de pomi, ca acelea pe care îi plăcea să și le zugrăvească în închipuire, în saloanele din secolul al XVII-lea, prețioasa domnișoară Scudéry. Aici pe îndrăgostiți îi despart kilometri întregi, și totul se învârte în jurul mașinii, "totul se face
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mitul este în continuare reprezentat cu succes. Renaște din propria lui cenușă grație unui ritual de ceremonii bine pus la punct, pigmentat cu parade, cu discursuri. Mulțimile asistă acum pe stadioane sau în jurul mausoleelor la puneri în scenă gigantice care adumbresc sărbătorile împăraților Romei ori Chinei. Rațiunea îmi șoptește că aceste spectacole sînt iluzii, cu toate că o lume întreagă asistă la ele fie direct, fie urmărindu-le pe ecranele televizoarelor, ale cinematografelor. Dar, la fel ca semenii mei, și eu cred în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
către casă (1976), Tărâmul magic (1980), Veghe și dor (1984), unde autorul încearcă să confere spațiului natal o dimensiune mitică, morală și sentimentală, consonantă cu datul benefic al firii. Mai târziu, printre imaginile solare se strecoară accente dramatice, tristeți care adumbresc rememorările lirice. Drumul revenirii devine tot mai lung și mai anevoios, deși dorința recuperării unui spațiu de acasă rămâne mereu vie și apăsătoare. În Tărâm al eternei iubiri (1989), Eternele izvoare (1996), Pururi iubirea (1998), Ascuns într-o lacrimă (1999
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
evită sistematic gestul majusculizat, spectaculosul, ostentația; discreția, surdinizarea apar cu mult mai motivante fie că este vorba de fixarea unei stări căreia detaliile-sursă îi ,,rezumă” unda de emoție („Întâmplările se legau între ele, / frunzele împlineau o călătorie prin moarte”; „piatra adumbrea istorii miraculoase, / dar cărțile rămâneau necitite”), fie de semnalizări indirecte, învăluite, ale ,,spaimei de cenușă”. Chiar în monturi „lucrate”, cu un anume aer prețios, accentul de cruzime, evocând parcă oximoronice asocieri în genul lui Gellu Naum, este rarisim (,,prin carnea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]