1,384 matches
-
Aceste trăsături de personalitate provin dintr-o primă modelare prin educație și sunt roadele unei socializări compuse din reprimare și frustrare. Este de-ajuns apoi să presupunem inevitabilele reapariții ale tendințelor refulate și să descriem deplasările și proiecțiile pulsiunilor sau afectelor refulate asupra unor țapi ispășitori. Regăsim astfel modelul „frustrare ă agresivitate”. Pe scurt, rasismul este o problemă de patologie individuală pe fondul unei socializări autoritare și represive. Rasistul este un individ bolnav. Rasiștii sunt astfel priviți ca niște subiecți atinși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
continua să existe sub o nouă formă și să „se răspândească În America albă” (ibidem, pp. 78 și 80). Paul Sniderman reamintește În acest sens că un anumit număr de studii au stabilit că „sentimentele care suprapun În mod deliberat afectul anti-negri cu o referire (directă sau indirectă) la valoarea individualismului (de exemplu, În formule de tipul: «Dacă negrii ar face un pic de efort, ar putea câștiga la fel de mult ca și albii») sunt puternic corelate cu pozițiile pe care albii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
pozitive; ea se referă la obiecte (materiale, simbolice, sociale), grupuri sau persoane caracterizate, din punct de vedere socio-demografic sau cultural, printr-o trăsătură specifică, adesea minoritară. Este vorba despre o atitudine care are, În mod clasic, trei componente: cea a afectelor și a evaluărilor la care acestea conduc (dispreț, respingere, negare, ură, dragoste, ambivalență); domeniul cognițiilor și al modurilor de organizare a lumii pe care acestea le presupun, bazate În principal pe stereotipuri și categorisiri; spațiul practicilor și al acțiunilor (nivelul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
atunci un fel de diviziune accentuată Între cei „buni” și cei „răi”, cei „curați” și cei „murdari”, Între „bine” și „rău”, pe baza rușinii sau culpabilității indivizilor de a fi dorit să se revolte Împotriva autorității părinților. Această scindare a afectelor susține angajamentul și pasiunea stereotipă a subiecților autoritariști, membri potențiali sau reali ai mișcărilor fasciste sau integriste: „Proiectându-și dorințele rușinoase asupra altora, individul cu prejudecăți are posibilitatea de a se gândi la ceea ce altminteri ar fi un tabu. Stilul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
În utilizarea curentă a cuvântului rasism, regăsim astăzi adesea conotații negative provenite din moștenirile semantice ale termenilor xenofobie și etnocentrism, care acoperă mai bine sau mai rău atât atitudini colective, cât și comportamente de grup, Însoțite de pasiuni și de afecte puternice. Pentru xenofobie: frica, ura și resentimentul față de străini și, mai general, față de tot ce este străin, altfel, diferit sau, mai precis, față de tot ce este preconstruit din punct de vedere cultural, Într-un context socio-istoric definit, ca aparținând de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
nu se poate evita mitologia „nevoilor” primordiale amintite În toate argumentațiile: nevoia de apartenență, de identitate, de ierarhie etc. Nu putem scăpa ușor de natura umană, prezență postulată mereu, fără a fi În mod necesar tematizată, supusă „dorințelor”, „pasiunilor” sau „afectelor” ș.a.m.d. Analizele și discuțiile anterioare ne-au permis să schițăm o primă imagine a conceptului de rasism. Acesta apare atunci când o anumită conceptualizare a diversității umane, „biologizantă” (sânge, rasă, ereditate) sau „culturalizantă” (civilizație, cultură, etnicitate), este pusă În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
se transformă în instrumente de manipulat și le bulversăm trăirile, ideile etc. 7 A nu se uita nici o secundă că îi învățăm pe copii ceea ce văd la noi, și nu ceea ce le spunem. 8 Copiii , până la adolescență, trec totul prin afect și nu prin rațiune. Drept consecință, părintele trebuie să se adreseze câmpului afectiv-emoțional al copilului, și nu, predominant, raționalului. Aducând acel banal "i-am spus". Acest ,,i-am spus" se adresează rațiunii, și nu disponibilității lui interioare de a face
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
pentru a se încălzi, imigranți care sfârșesc asfixiați în magazia mizeră care le servește drept dormitor. Regizorul știe să creeze personaje pentru care ura, iubirea, vinovăția sunt motivații capitale, iar ceea ce răzbește din filmele sale este felul în care un afect marchează un personaj cu fierul roșu. Aceste afecte apar aici diluate, poate și pentru că regizorul reia într-un context saturat, depresiv, tensiuni pe care le-a analizat minunat în celelalte filme ale sale. Filmul alunecă spre melodramă însă nu trebuie
Frumos-îngrozitorul Iñárritu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5547_a_6872]
-
în magazia mizeră care le servește drept dormitor. Regizorul știe să creeze personaje pentru care ura, iubirea, vinovăția sunt motivații capitale, iar ceea ce răzbește din filmele sale este felul în care un afect marchează un personaj cu fierul roșu. Aceste afecte apar aici diluate, poate și pentru că regizorul reia într-un context saturat, depresiv, tensiuni pe care le-a analizat minunat în celelalte filme ale sale. Filmul alunecă spre melodramă însă nu trebuie uitat că tot Iñárritu a ridicat genul (așa cum
Frumos-îngrozitorul Iñárritu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5547_a_6872]
-
aruncându-și scurt privirea spre cameră și înaintează apoi aproape robotic. Această deambulație, are ceva mecanic, de resort într-un mare angrenaj și totuși rotița numită John May se mișcă nu doar în sensul sistemului, ci ascunde o autonomie a afectului care trădează sistemul; îi sunt imputate funcționarului cheltuielile pe care le face cu asigurarea serviciului religios. Ultimul caz este și cel care îl aduce în preajma unui fost militar, cu certe merite, o personalitate puternică și în același timp contradictorie, lăsând
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
său de termen tehnic și prețios (derivat de la un termen cult, modern, pe tiparul verbelor în -a care primesc sufixul -ez în conjugare), noul cuvînt nu e totuși o formație greșită. Apariția sa e chiar explicabilă, în măsura în care zona lexicală a afectelor este întotdeauna susceptibilă de inovații, din nevoia psihologică a vorbitorilor de a marca noi nuanțe și grade de intensitate sau pur și simplu de a inova în planul expresiei. Verbul își ocupă locul într-o serie, alături de a se supăra
"A se criza" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10907_a_12232]
-
celorlaltora starea de spirit, molipsindu-i cu sentimentele sale. Despre el se poate spune fără teama de a greși că este liderul în devenire al grupului, și asta fiindcă este un spirit contagios care îi încarcă pe ceilalți cu culoarea afectelor lui. Cine nu-și poate imprima emoțiile asupra anturajului, făcîndu-și colegii sau prietenii să trăiască în tonul afectiv pe care el însuși l-a emanat nu se poate lăuda că are stofă de lider. Dacă, pe deasupra, mai are puterea de
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
constând în reinterpretare. Un exemplu ar putea fi picturile lui Magritte (a se vedea rolul jucat de Primăvară lui Botticelli în Le bouquet tout fait) sau Pantofii din praf de diamant de Andy Warhol, un comentariu contemporan, din perspectiva "diminuării afectului", cum ar spune Fredric Jameson, la adresa Încălțărilor țărănești ale lui Van Gogh. Acesta esta un tip de intertextualitate de natură temporală, având, așadar, de a face cu experimentul retrospectiv, care, folosindu-se adesea, cum face Magritte, de pastișa stilistica - altădată
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
un impuls care n-a avut nici un respect pentru bani, din moment ce cămașa făcea mult mai mult decât bărbatul. Dar mă Întreb acum: am cunoscut eu marea dragoste? A existat cineva care să devină obiectul obsesiilor mele și nu doar al afectelor? Sincer, nu prea cred. Parțial, a fost vina mea. Asta era firea mea, bănuiesc. Nu puteam să-mi permit să uit de mine În halul acela. Și nu asta Înseamnă dragostea - să-ți pierzi mințile? Nu-ți mai pasă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Sentimentele sunt sistematic fisurate de contratimpuri ireductibile; a fi iubit până la fixație fără să știi e o situație destul de curentă: un roman, Sortiți iubirii, își dezvoltă acțiunea dintr-o asemenea relație imposibilă, ca și o proză scurtă, Ana la Boston. Afectele familiale sunt și ele cariate de mecanica obișnuinței. Femeia este fie misterioasă (Maria din Firul principal), fie de-a dreptul stupidă, aici galeria fiind mai cuprinzătoare, de la nevasta din Cronica de la Miaua până la cea a pădurarului din Mihai, stăpânul, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
cunoaștere, competențe de execuție și competențe sociale. 1.5. Relația obiective curriculare obiective de evaluare-itemi Literatura de specialitate identifică trei niveluri de defin ire a obiectivelor educaționale: finalitățile și scopurile educației; obiectivele defin ite după marile categorii comportamentale (obiective cognitive, afect ive ș i psihomotorii) obiectivele operaționale/competențe derivate. Fiecare dintre acestea se situează la niveluri diferite de specificitate. Dacă scopurile au cel mai înalt grad de generalitate, fiind cele care orientează pe termen lung acțiunea instructivă, obiectivele sunt cele care
Repere teoretice şi practice privind evaluarea continuă la clasă by Liana Jescu () [Corola-publishinghouse/Science/91648_a_93261]
-
a primit informațiile, las spectatorul să aibă acea trăire pe care o ai în fața unui tablou despre care știi că este de Rembrandt: te așezi și privești. Ai uitat informația sau ea s-a sedimentat, urmează să intri în zona afectelor. Uneori, din cauza oboselii, tabloul se depărtează, se apropie, nu mai ai repere. E un moment unic, tu cu lucrarea, cu marmura, cu tabloul ... Cam asemenea senzație trebuie să-ți dea un film documentar de artă, nu numai despre artă: să
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
În comun. Ca formă generală, fundamentală, a datoriilor și virtuților fundamentale, poate fi indicată stăpânirea de sine. Ca virtute ea Înseamnă puterea de a structura viața solitară În sensul desăvârșirii umane prin voința rațional-morală, independent de instinctele naturale și de afecte. Stăpânirea de sine apare sub două forme principale: moderația și eroismul. În raport direct cu acestea sunt descrise bunăvoința, iubirea de aproapele tău, spiritul de solidaritate. Despre dreptate filosoful neokantian reflectează: „Dreptatea apare În primul rând În autolimitarea obișnuită În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
aproape portretul lui Petru cel Mare, cu atâta îngrijire se grimase, până la cele mai mici mișcări ale gestului, a mînilor chiar, totul era studiat în amănunțime. Am admirat într-adevăr acele tonuri cu care d-sa colora tranziția dintr-un afect la altul. Acuma mușchii feței se dispuneau într-un gest de o rece și neîndurată viclenie, ochii pândeau și musculatura gurii arăta un ușor tremur de nerăbdare; acum aceeași fizionomie arăta hotărârea, cruzimea, furia. Tot astfel a fost și vorba
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ne teme de nimic în ceea ce privește această operație fizică - iar metafizica nu este fondată. Exact ca și plăcerile, suferințele țin de conștiință, care presupune ea însăși o configurație specială a materiei. O agregare mai adecvată, mai multă conștiință, deci mai multe afecte. Lipsiți de ceea ce face posibilă durerea, cum am putea oare să experimentăm o neplăcere? în speță, moartea. Cauza unui rău moare odată cu răul. Faptul de a muri ne scutește așadar, în mod paradoxal, de a mai suferi! Mor, deci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
aceasta oferă și avantaje. Nu foarte îndepărtată de medicina stoică, logica epicuriană exaltă meritele stării în care se află omul în vârstă: s-a sfârșit cu tirania dorințelor, au dispărut inconvenientele asociate căutării plăcerii, s-a terminat cu chinurile pasiunii, afectele s-au dus, trupul trăiește „la ralanti”, desigur, dar nu mai cunoaște suferințele libidoului, scapă definitiv metamorfozelor elanului vital de care vorbea Lucrețiu în poemul său. Nu mai suferi că trăiești într-un trup părăsit de ceea ce-l tulbura. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
utilizarea unor tehnici de învățare prin interacțiunea de grup se va produce, așa cum vom vedea mai departe, folosind nu doar latura funcțional-operațională a muncii în echipă, ci și prin utilizarea și dezvoltarea simultană a unui întreg evantai de sentimente și afecte, exterioare activității propriu-zise, dar care concură la integrarea membrilor, la dezvoltarea interesului și a motivațiilor pentru o astfel de activitate etc. Hybels și Weaver (Hybels, Weaver, 1989, p. 11) iau în considerație zgomotul ca interferență care face mesajul să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
să nu mergi la nici o petrecere”; 8) a face pe bufonul (a lua în derâdere): reprezintă o utilizare excesivă sau frecventă a unor cuvinte de duh în vederea reducerii anxietății, care este rezultatul unor situații stresante sau al unor gânduri și afecte perturbatoare (Valenstein, apud Ionescu, Jaquet, Lhote, 2002, p. 49). Acest mecanism de apărare poate conduce la evidențierea unui adevărat rol pe care individul și-l asumă. Astfel așa cum se remarcă în modelul lui Fritz Redl și William W. Wattenberg (apud
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
obligat să scriu aici ca și cum aș trata despre o materie pe care nimeni Înainte de mine nu a abordat-o. Iar, pentru a Începe, socot că tot ceea ce se face sau ce se Întâmplă nou este de obicei numit de către filosofi afect În ceea ce privește subiectul la care acesta are loc, și acțiune În privința celui care Îl provoacă. Așa Încât, deși acela care acționează și acela ce suferă acțiunea sunt adesea extrem de diferiți, acțiunea și afectul nu Încetează de a fi Întotdeauna același lucru ce
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
se Întâmplă nou este de obicei numit de către filosofi afect În ceea ce privește subiectul la care acesta are loc, și acțiune În privința celui care Îl provoacă. Așa Încât, deși acela care acționează și acela ce suferă acțiunea sunt adesea extrem de diferiți, acțiunea și afectul nu Încetează de a fi Întotdeauna același lucru ce poartă aceste două nume, din cauză că există doi subiecți diferiți la care lucrul respectiv poate fi raportat. ART. 2. Pentru a cunoaște sentimentele sufletului este necesar să distingem Între funcțiile sale și
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]