211 matches
-
de animale agreabile ca vacă, gâscă, gaiță sau capră, dar și acestea numai rareori. Prin pereții cu mare permisivitate sonoră îmi mai este dat să aud și unele alinturi adresate de consoarte soților, la fel de nevinovate: bou, idiot, tâmpit, măgar, bețiv, afemeiat ș.a. Una peste alta, putem spune că destinul ne-a favorizat atunci când ne-a adunat să conviețuim sub același acoperiș în blocul pe care cu mândrie îl putem numi Blocul Armonia. A fi singur Fie că soarta ți-a fost
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
într-o aventură previzibilă și, prin urmare, derizorie, iar gestul sinuciderii, elaborat ca o afirmare ultimă a autorității depline asupra propriei identități, devine un scenariu lamentabil. Moartea psihiatrului are efectul prăbușirii binomului în propriul centru de greutate. Joseph rămâne un afemeiat nevrotic, vagabond nocturn, iar Daniel, observându-l, se teme că-l va urma. Povestea se destramă, însă în locul ei persistă efectul unui ritual narativ neobișnuit, ce amintește de fascinația istoriilor atemporale - cititorul-ascultător a trăit un interval doar în dimensiunea pură
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Dorin tot sărea ca ars. Ce a fost tatăl matale, mă rog? Mecanic. Fă bine și te unge cu șperlă sau cu vaselină și lasă lucrurile superioare în seama altora. Dar ce este așa de superior la un rege bețiv, afemeiat și crud? Ai cunoscut vreun rege dumneata? Adică l-ai văzut în carne și oase, ai dat mîna cu el? Parcă tu ai cunoscut! mormăia cel agresat verbal. În acest moment Dorin bagă mîna în buzunar, cotrobăiește atent și scoate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
copiii cu care ne jucam erau mai mult sau mai puțin în aceeași situație, mama era alfa și omega universului lor și al nostru, în timp ce tatăl era un epsilon marginal în economia familiei. Rarele divorțuri erau imputabile exclusiv soților - bețiv, afemeiat, mizerabil, iar soțiile erau "săraca, n-a avut noroc". În timp ce ele, mamele noastre, avuseseră din plin (ca în povestea de mai sus) căci își țintuiseră soții prin cicăleală, gătit, curățenie și copii. Cred că obsesia națională față de Elena Ceaușescu venea
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
au fost mai mult simbolice. S-au operat multe schimbări de sedii și de personal: Corpul 5 armată, a fost mutat de la Brașov la Ploiești (era aproape de granița nouă cu Ungaria), colonelul Manea, dușman al legionarilor, om corupt, slugarnic și afemeiat, a fost numit președinte al Curții marțiale Ploiești, fostele brigăzi antilegionare carliste au devenit antonesciene și erau conduse de Eugen Cristescu și generalul Petrescu - primul, o vulpe vicleană, al doilea, un sadic. CAPITOLUL V 1941-1942 Războiul contra URSS încercări neprevăzute
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
gândit serios să mă însor. Am iubit cu adevărat o singură dată (în aceeași perioadă). După aceea a urmat Clement, eterna, minunata, inclasificabila Clement. Și am fost “înamorat nebunește“. Apoi, au mai existat, desigur, fetele dulci. Dar nu sunt un afemeiat. M-am dedicat întru totul profesiunii mele. Din acest punct de vedere, am fost la fel de dur cu mine însumi ca și cu ceilalți. (Aventurile amoroase prostești și stânjenitoare, mai cu seamă în cadrul unui grup închis, afectează munca serioasă.) Eu unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care ea ar voi să-i citească la culcare: „cine știe, drăciile care sânt înșirate acolo poate să mă molipsească și pe mine, și negreșit aceasta se poate întâmpla, pentru că toți aceia care le scriu sânt niște mireni păcătoși, niște afemeiați, niște ereteci cu coarne!“ Remarcabilă aici, ca de altfel în mai toate comediile timpului, e senzația de „copie de pe natură“, de fidelitate cvasi-documentară; invocarea nostalgică a panachidei și lectura romanelor franțuzești constituie unul din sincronismele epocii, din care nenumărate perechi
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
că te poți arunca la cașcaval fără să fi absolvit nici grupa pregătitoare la furăciuni, sunt mai mult decât elocvente. Nu poți la noi să fii aNăstase (precum personajul din anecdotă care se recomanda a fi apolitic, apatrid, amoral și afemeiat), fără să te ironizeze gros, acompaniat de grohăiturile aprobatoare ale majorității, Stăpânul Termopanelor, seducătorul de meserie al fetelor de puternici nomenclaturiști comuniști, apți să-i netezească drumul spre mărire. Dar problemele doamnei Ridzi nu au fost neapărat legate de vreo
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
putut savura săptămâna trecută, în prime time pe toate televiziunile naționale, un vioi remake, în regia îndrăzneață a domnului Crin Antonescu, după învolburatele pulsiuni politice ale anului 1866. "Monstruoasa coaliție", inițiată de liberali, sătulă de excesele unui domnitor chefliu și afemeiat 1 și exasperată de nerecunoașterea internațională, îl smulge pe acesta din așternuturile ibovnicei aruncându-l în exil și, la inspirația divină a Brătianului, aduce pe tron un neamț, susținut de Prusia și acceptat de puterile europene. S-ar cuveni, deci
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ajunge la originea și nașterea Securității: „Noi n-am venit singuri, pe noi ne-a trimis Partidul și când ne-a trimis ne-a verificat” (ibidem). Datorită acestei matrice, securisul trebuie să aibă un comportament exemplar, să nu fie imoral (afemeiat, alcoolic, corupt - tocmai fiindcă aceste vicii erau frecvent întâlnite în cadrul moravurilor securiste), ci meticulos, activ, pilduitor. „Moralistul” colonel Guțan insistă pe felul în care un securist trebuie să dobândească aceste calități. Între teorie și practică, diferența era însă categorică: securistul
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
pagini ale romanului, e suspectat de cancer, apoi diagnosticul e mult mai blând și eroul e fericit pur și simplu să rămână în viață, fără nicio pretenție la sentiment. Ralph e însurat. El predă la Catedra de Inteligență Artificială. E afemeiat, lucru cunoscut nevestei lui, Carrie, care are și ea o aventură pe toată durata acțiunii. Ralph află abia la sfârșit, din jurnalul (virtual!) al lui Helen (citit de el pe furiș, când Helen nu știe că el umblă la computerul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
iar el însuși vine cu ea la probe. L-a cunoscut și pe taică-meu, pe bunicii mei, socrul lui e preot la biserică de aici, din marginea grădinii noastre... - Asta nu conteaza absolut deloc pentru el, care e un afemeiat notoriu. Tata are deja informații că ești prima pe lista lui și că în curând vei fi „abordată”. - S-ar putea să se aleagă cu o flegma în moaca, dacă are tupeul acesta, deși, mă-ndoiesc. Oricum, stii că eu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cucerire” pe lista lui. CAPCANĂ Zâmbi. - Te presează cumva povestea asta? - Mă cunoști doar. Ridică din umeri. Nu sunt omul căruia să-i impună cineva ceva. - Săptămâna aceasta am inteles perfect ce urmărește și că de fapt este mult mai afemeiat decât crede lumea. Este un obsedat sexual în toată regula. - Am încercat să-i explic că eu nu pot fi din alea... - Și a priceput? - Dimpotrivă. S-a făcut că nu înțelege . Emil îi zâmbi cu complicitate. - Problema lui e
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
coleg, Emil, făcea practică tot acolo, dar întotdeauna în ținută civilă Acum i se impuneau restricții, obligativitatea ținutei militare, ceea ce o puse nițel pe gânduri. În treacăt fie spus, atunci când aduse vorba de Emil, coloneii îi spuseră că e un afemeiat notoriu și că nu cumva s-o prindă că stă de vorbă cu el. Pe Lăură n-a afectat-o nicidecum remarcă lor, doar îi părea rău că nu-l mai putea întâlni că bun prieten și atât. În zilele
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
fi prinț, erea din protipendadă, fusese ginere de domnitor și erea socrul Câmpineanului. Dar conul Fănică erea acum în declin, fiindcă ajunsese la 70 de ani. În plus, alimenta cronica veselă a Capitalei. Dânsul fusese un bărbat foarte frumos și afemeiat; cheltuise cu femeile vreo patru moșteniri însemnate, afară de averea sa, care fusese și ea o avere mare. La adânci bătrânețe avea încă amante, pe una din acestea o supranumise „Sufletul maichi“, iar porecla nu numai că a trecut în renume
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
profesori grăbiți...); Le Pantheon (am citit corect și expresiv, așa cum o făceam în clasa a 5-a de școală, inscripția: Aux grand hommes la Patrie reconnaissante, pentru care profesorul de franceză, dl Vizitiu, poet romantic neînțeles, adică ratat, bețiv și afemeiat, mă aprecia întotdeauna cu nota maximă. El a spus o dată în clasă, să audă colegii mei, că dacă voi continua să învăț la fel de bine, voi ajunge numaidecât la Paris. O viziune care, iată, i s-a împlinit.); Jardin du Luxembourg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
personalități românești. Pentru președinte, Victor Ponta este, în bătaie de joc ”dottore” , ”pisicuț”; Crin Antonescu ”adormit” și ”repetent” ; în timpul studenției Dan Voiculescu ”Felix”, informator și apoi agent al Securității. În schimb, se supără când cineva îl deranjează, făcându-l băutor, afemeiat, nepăsător față de marile probleme ale țării. Din preajma lui Traian Băsescu, au pelcat consilieri de elită, făcând parte din elita intelectuală, precum Andrei Pleșu, soții Săftoiu, Cosmin Gușă, care n-au maai putut suporta jignirile și numeroaseșe șicane de la Palatul Cotroceni
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
coborât lângă castelul Prințului. Era un castel urât. Când am trecut înainte cu copiii pe lângă el, le-am spus: "Uite, ce castel urât!", iar Prințul, de după gard, m-a auzit că-i defăimez castelul. Prințul era renumit că e un afemeiat și jumătate și că dacă prinde copiii, nu-i mai dă înapoi. Am cerut să vorbesc cu Secretarul. I-am spus: "Domnule Secretar, dați-mi copiii. Eu nu pot să merg la oraș fără copii, că mă bagă la închisoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
frica în oase și se făcea îndată deplin înțeles. Novăceanu a mâncat jar, nu alta, în vremea din urmă cam lâncezise: fără să crâcnească, i-a furnizat tovarășului Cameniță datele de care avea nevoie. Care sunt defectele lui Boromir: bețiv, afemeiat, leneș, măcinat și de-un ulcer, cam bătrân, plictisit - cu atâtea pe cap, gândul lui nu mai avea cum să stea la idealurile revoluției comuniste. Deci - vulnerabil. Apoi, tot șeful Securității i-a pus la dispoziție lista completă cu dușmanii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
starea de sănătate și aptitudinea de a putea planta în pântece viitorul țării. Prezumția de vinovăție, de preacurvie prezida aceste controale, transformând relația medic-pacient într-una de victimă-călău. Numărul fetelor „deflorate“ - cuvânt suav, care, în gura lui taică-meu, un afemeiat cronic, suna îngrozitor de libidinos - oferea partidului un rezultat estimativ al intensității activității sexuale ilicite, în afara familiei. Religia și partidul erau aici pe aceeași frecvență: femeia nu trebuia să se împreuneze decât pentru a procrea. Restul era perversiune burgheză. Sexul opus
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în umanioare, obtuzi sau generoși; femeile tinere și frumoase, posesoare pe veci a unor soți buni sau păcătoși, în mare parte transformați în amintiri de coasa războiului; subofițerii cu un QI modest; preoții consacrați dar și popii grași, bețivi și afemeiați; intelectualii ratați gen Dobru, lăudăroși și ranchiunoși. O figură cu totul aparte o face predicatorul Lukov un lipov cu burtă ultrageneroasă, aflat într-o bahică competiție de persuadare a mai tânărului Luca Guțaga, român din Pocrovca Nouă. Specialitatea predicatorului Lukov
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cerut Câșlița. Lăsam în urmă o grădină bine pusă la punct, o livadă, o școală frumoasă. La Câșlița era un mare viespar. Se certau pentru postul de director învățătorul Stâsii (pe funcție), Moraru Afanasie, localnic, și Dobru Simion, un filfison afemeiat și lăudăros.Acestora li se comunicase însă decizia numirii mele ca director. Bomboană pe colivă. Primul contact cu școala a fost supărător. Nu era nici de departe ca cea din Sofian. Mai mult de atât, cum avusese grijă Dobru să
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pachete de țigări scumpe, deși nu fuma. Acasă avea ușa larg deschisă tuturor șefilor. Nu spunea niciodată „Nu fac, nu merg, nu am sau nu pot”. Pentru fumători avea țigări Kent, pentru cafegii cafea naturală, pentru băutori băuturi, iar pentru afemeiați avea femei. Cotoi avea ac și pentru cel mai tare cojoc. Era și în Comitetul de partid pe comună. Ar fi ajuns de mult primar sau mare activist la județ, dar abia reușise să-și cumpere certificatul de absolvire a
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
modest, spre a se muta apoi, grație iscusinței unei prostituate devotate, Margot, într-o cameră cu chirie. Căutându-l într-o anumită împrejurare, ministrul o găsește acasă numai pe Margot, pe care o crede soția lui Nicolin, și, fiind un afemeiat, o place. Lucrurile evoluează însă invers. Nu Obogea și-o face amantă pe concubina lui Nicolin, ci acesta din urmă devine amantul doamnei Elvira Obogea. Nota de realism a romanului, exprimată, ca și anterior, prin înfățișarea exactă, încărcată de amănunte
THEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
colesterolul, probele hepatice, VSH-ul - mărite sau la limita admisă. Reproșul s-a mai atenuat la discuția pe rînd a rezultatelor. *Furioasă de nu știu ce refuz, Carmen a măturat pe jos cu Pătrășcanu, președintele Cooperației Meșteșugarilor, tip simandicos și, pare-se, afemeiat: „Piticul!... Parvenitul!... Nici nu știe ce bărbați mă adoră pe mine!...” Văzîndu-mă mirat de „avalanșă”, a ținut să mă deslușească: „Sînt rea, nici nu știi ce rea sînt, ce rea pot să fiu!...” Trecut și eu prin teatre, am privit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]