230 matches
-
semantice): (1) provenite din limba greacă: eco (cf. ήχώ "ecou, sunet"; ecografie) și eco (cf. οίκος "casă"; ecosferă, ecologie); (2) provenite din limba latină: vari- (cf. varius " pătat, variat") și vari- (cf. varus "pustulă"; varicelă, variolă). Paronimia existentă la nivelul afixelor este una specială, realizată formal, prin interfixele i/o, prin interfix φ/vocala o; funcțional, prin referenți diferiți: imuni- (lat. immunis "scutit, apărat") și in = lipsit de + munus= obligație; tifl-/ tiflo- s.a.m.d. Afixoidele sunt "invariantele" prin care se
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Nu pot fi acceptate ca derivate: conjunctivă (cf. en. conjunctiva; lat. conjunctiva), confuz etc. Formațiile nominale și verbale cu prefixul latin contra- intrat în limba română în prima jumătate a secolului al XIX-lea, apar în neologisme. Raporturile semantice dintre afix și cuvântul-bază pot marca: 1) opoziția: ro. contraindicație (cf. lat. contraindicatio; en. contraindication), ro. contralateral (cf. lat. contralateralis; en. contralateralis); 2) înlocuitorul: ro. contrafacere, contraotravă, contravenin (formațiuni românești). Valoarea semantică de reluare este marcată de afixul contra- (inter- și intralingvistic
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
neologisme. Raporturile semantice dintre afix și cuvântul-bază pot marca: 1) opoziția: ro. contraindicație (cf. lat. contraindicatio; en. contraindication), ro. contralateral (cf. lat. contralateralis; en. contralateralis); 2) înlocuitorul: ro. contrafacere, contraotravă, contravenin (formațiuni românești). Valoarea semantică de reluare este marcată de afixul contra- (inter- și intralingvistic), prin unități terminologice având aceeași semnificație- "incizie secundară". A se compara: ro. contraincizie (cf. en. coterincision); ro. contraapertură (cf. en. counterincision), contraorificiu. Și la nivelul acestei paradigme limbajul medical cunoaște o serie de unități neanalizabile: contracație
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
își poate însuși și alte limbi, devenind bilingv (sau polilingv) și mijlocind transferul interlingvistic și interco-munitar de valori culturale. În acest mod, mijloacele lingvistice înseși devin elemente ale transferului cultural (îndeosebi sub forma cuvintelor, dar și sub cea a unor afixe, a grupurilor fixe de cuvinte, a semnificațiilor, a manierelor de structurare frazală etc.), fenomen care se produce în mod obișnuit și în condițiile formei intralingvistice, deoarece comunicarea între indivizii vorbitori ai aceleiași limbi presupune și transmiterea de la unul la altul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
se găsește sunetul respectiv în aceleași condiții (de vecinătate, de accentuare etc.). La fel se prezintă situația în cazul formelor gramaticale (precum flexiunea substantivului, pronumelui sau verbului) și a elementelor lexicale, în a căror structură se pot identifica rădăcini sau afixe comparabile din punctul de vedere al structurii fonetice și al înțelesului. Odată constatate, aceste corespondențe au fost folosite pentru stabilirea sunetelor, formelor gramaticale și cuvintelor din care provin ele, adică a limbii indo-europene comune, care a fost în felul acesta
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
numele principalelor calități (principalele adjective), acțiuni și stări (principalele verbe), numele realităților stabile (substantive care denumesc părți ale corpu-lui, relații umane, plante și animale din mediul propriu de viață etc.). În sfîrșit, tot din limba-bază vin și principalele mijloace derivative (afixele) și flexionare (desinențele). Suma acestor elemente care provin într-o limbă din limba-bază alcătuiesc stratul acelei limbi. Ca atare, suma elementelor din limba latină populară păstrate în limbile romanice reprezintă stratul acestor limbi, iar suma elementelor păstrate din limba germanică
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
enunțului au caracter de generalitate. Această trăsătură a generalității structurii judecății nu se manifestă însă și la nivelul expresiei, deoarece structura propoziției se particularizează în funcție de limbă, fiind determinată de anumite trăsături gramaticale, care pot consta în mărci flexionare (desinențe sau afixe) ce indică funcțiile și raporturile sintactice ale cuvintelor, îndiferent de poziția ocupată în ordinea lineară a sintagmei sau a propoziției și, ca atare, în principiu, limbile flexionare (sintetice) pot avea o topică mai liberă în raport cu cele unde flexiunea este redusă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ceea ce a condus, în cazul latinei populare, de exemplu, la evoluția spre o topică relativ fixă a limbilor romanice. Altfel se prezenta situația în latina literară, prelucrată de învățați, unde posibilitățile de marcare a funcții-lor sintactice prin desinențe sau prin afixe (sufixe) au oferit condiții de realizare a unor construcții cu inversiuni, cu dislocări și cu intercalări, unele devenite caracteristice pentru limba cultă (precum perioadele), modelul lor fiind preluat, în epoca manierismului umanist și de unele limbi moderne, precum germana și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
originar. Această schimbare presupune în principiu adoptarea regimului sintactic de determinant al verbului, cu funcția de circumstanțial, ceea ce induce un conținut specific adverbului. Adverbializarea cuvintelor (a adjectivelor sau a substantivelor) se poate realiza în două moduri, 1) prin adăugarea unor afixe (de obicei sufixe) și 2) prin păstrarea formei inițiale și prin sugerarea noului regim morfo-sintactic și a noului conținut numai prin vecinătatea cu verbul, adică printr-o regulă a topicii, regulă care are ca revers o alta: lipsa unei astfel
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prefixoide 72. Se poate conchide de aici că, pe terenul limbilor sintetice, precum greaca, latina și limbile germanice se pot naște treptat din procedeele de compunere mijloace de derivare noi. Limbile romanice, neavînd în specific compunerea, au moștenit sau împrumută afixele și numai în puține cazuri le creează, de obicei prin combinarea altora. Toate limbile germanice realizează compuse avînd drept cuvînt-bază elementul germanic moștenit cu semnificația "om" (și "bărbat"), încît, în engleză, de exemplu, lexemul man [män] stă la baza a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Astfel, pentru însușirea "nesfîrșit, infinit" se pot folosi în daneză gr(nseløs [΄gränsəlös], endeløs [΄änəlös] și, cu prefix, uendelig [u΄änəli] și, în mod similar, în celelalte limbi din familie. Limbile germanice au împrumutat, o dată cu numeroase cuvinte latino-romanice și unele afixe (de obicei cu originea în greacă sau în latină), dar ele au în uz și multe afixe proprii moștenite din limba-bază. Dintre acestea din urmă se remarcă prin deosebita lor creativitate și prin faptul că realizează derivate care se redau
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prefix, uendelig [u΄änəli] și, în mod similar, în celelalte limbi din familie. Limbile germanice au împrumutat, o dată cu numeroase cuvinte latino-romanice și unele afixe (de obicei cu originea în greacă sau în latină), dar ele au în uz și multe afixe proprii moștenite din limba-bază. Dintre acestea din urmă se remarcă prin deosebita lor creativitate și prin faptul că realizează derivate care se redau uneori perifrastic în limbile romanice, îndeosebi sufixele substantivale, engl. -ness, germ. -heit și -keit, neer. -heid, dan
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
reducere considerabilă a flexiunii, care a însemnat și reducerea la o singură formă a articolului hotărît și a articolului nehotărît (ca în engleză), precum și regularizarea verbelor tari (care astfel nu mai marchează prin ablaut preteritul și participiul perfect, ci prin afixe). Sub aspect lexical, limba afrikaans este un amestec de elemente din neerlandeză, engleză, portugheză și din hotentotă, bantu și malaeziană, încît s-a îndepărtat mult de baza originară. O nouă limbă este și idiș, care a pornit de la un dialect
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
rund, neer. rond < v.fr. ro(o)nt, germ. Tanz [tants], neer. dans < fr. danse, germ. Turnier, neer. tournee [tur΄ne:] < v.fr. to(u)rnei (fr.mod. tournoi) etc. Prin împrumuturile făcute în perioada Evului mediu, limbile germanice au primit și afixe latino-romanice, unele dintre ele deosebit de active pe terenul lor. Astfel, de exemplu, sufixul de agent latin -arius (> -ari) se regăsește în toate limbile germanice importante: germ. Mülle Müller "moară morar", engl. mill miller, neer. molen molenaar, dan., norv. mølle møller
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cum franceza l-a preluat la rîndul ei din engleză, această limbă germanică este cea care a făcut din adjectivul respectiv un element european, dovedind că atît în limbile romanice cît și în cele germanice împrumuturile din latină (cuvinte și afixe) sînt nu numai integrate și funcționale, ci și creatoare. Interferența influențelor lingvistice în spațiul european La nivel popular, fiecare dintre limbile europene influențează limbile cu care se învecinează și suferă la rîndul lor influența acestora. Ca atare, între limbile populare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
kertnek, cu sufixul -nek, la nominativ plural kertek, cu sufixul de plural -ek, iar la dativ plural kerteknek, cu ambele sufixe, fiecare avînd o unică valoare și numai una. Limbile romanice și latina, precum și cele germanice sînt flexionare, fiindcă un afix poate întruni simultan mai multe valori, încît în latină, de exemplu, nominativului vir îi corespunde acuzativul plural viros, unde desinența -os exprimă în același timp și numărul plural și cazul acuzativ. Pe lîngă aceasta, o anumită valoare gramaticală este marcată
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
personale, -a pentru adjective și -e pentru adverbe; există și câteva adverbe, nederivate, terminate în -aŭ. Numeralele, prepozițiile și câteva adverbe nederivate nu au nici o terminație specifică. Cuvintele consista dintr-o rădăcina, care le dă sensul, unul sau mai multe afixe (dacă este cazul) și vocală finală, care arată partea de vorbire a cuvântului. De exemplu, structura cuvântului malsanulejo "spital": Rădăcina sân- înseamnă "sănătate", "sănătos". Cu prefixul mal- se obține sensul opus, adică "bolnav". Sufixul -ul- înseamnă "persoană", iar -ej- înseamnă
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles. El poate să fie compus din unul sau mai multe morfeme. În mod obișnuit un cuvânt se compune dintr-o parte de bază, numită rădăcină, la care se pot atașa afixe. Cuvintele se combină în expresii, propoziții și fraze. Definiția precisă a termenului depinde de limba avută în vedere. Limitele dintre cuvintele unui enunț nu sunt întotdeauna clare. În timp ce, de exemplu, limbile care se scriu cu litere din alfabetul latin lasă
Cuvânt () [Corola-website/Science/299165_a_300494]
-
oficială turta dulce este un produs de cofetărie ce poate lua formă de prăjitură sau de fursec hidrogenul este un gaz inflamabil în comparație cu heliul care este un gaz inert există două tipuri și anume pronumele independente și cele enclitice sau afixe parizienii mai ales muncitorii și clasa de mijloc susținuseră de mult timp ideea unei republici democratice planta vegetează în locurile necultivate la marginea drumurilor având nevoie de lumină multă și uscăciune excesivă foștii lucrători din industria de apărare au fost
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
regulilor gramaticii esperanto. 16. Literele a din articolul hotărât, și o de la sfârșitul substantivelor în singular nominativ pot fi înlocuite prin apostrof. În esperanto, derivarea ocupă un loc foarte important în formarea vocabularului. Limba esperanto este dotată cu mai multe afixe (sufixe și prefixe), care fac crearea de cuvinte noi foarte ușoară. Multe cuvinte care în majoritatea limbilor sunt nederivate, sunt derivate în esperanto. De exemplu cu ajutorul prefixului mal- se creează antonime (cuvinte cu sens opus): granda "mare", malgranda "mic,-ă
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
din fața tronului său. Un elf din Valinor are un nume dat de tată la naștere (essë), care de obicei seamănă cu numele mamei sau al tatălui și care reflectă descendența copilului, iar după un timp se mai poate adăuga un afix la acest nume. Odată cu creșterea unui elf, acesta primește de la mamă un al doilea nume (amilessë), care reflectă personalitatea, dibăcia și chiar soarta, amilessë fiind câteodată profetic. Epessë este al teilea nume pe care îl primește un elf mai târziu
Elf (Pământul de Mijloc) () [Corola-website/Science/307566_a_308895]
-
atunci punctele P, P', B sunt coliniare, în care caz lungimile PA, PB, PC formează un triunghi degenerat, cea mai mare dintre ele fiind suma celorlalte două. Deoarece triunghiul ABC este echilateral, se poate considera, fără a restrânge generalitatea, că afixele vârfurilor acestuia sunt rădăcinile cubice ale unității: formula 4 Deoarece acestea sunt rădăcinile ecuației formula 5 conform formulelor lui Viète: Dacă formula 8 este afixul punctului C, atunci din relațiile de mai sus se deduce identitatea: de unde se deduce că modulul unui termen
Teorema lui Pompeiu () [Corola-website/Science/312022_a_313351]
-
ele fiind suma celorlalte două. Deoarece triunghiul ABC este echilateral, se poate considera, fără a restrânge generalitatea, că afixele vârfurilor acestuia sunt rădăcinile cubice ale unității: formula 4 Deoarece acestea sunt rădăcinile ecuației formula 5 conform formulelor lui Viète: Dacă formula 8 este afixul punctului C, atunci din relațiile de mai sus se deduce identitatea: de unde se deduce că modulul unui termen este mai mic decât suma modulelor celorlalte două. Dar formula 10 (deoarece formula 11) și la fel: formula 12 "Teoremă". Cu distanțele de la un punct
Teorema lui Pompeiu () [Corola-website/Science/312022_a_313351]
-
formula 10 (deoarece formula 11) și la fel: formula 12 "Teoremă". Cu distanțele de la un punct din spațiu la vârfurile unui poligon regulat se poate forma un poligon. "Demonstrație." Se ia ca origine centrul poligonului și axa reală trecând printr-un vârf. Atunci afixele vârfurilor poligonului sunt rădăcinile ecuației binome: formula 13 Între rădăcinile acestei ecuații există relațiile (conform formulelor lui Viète): Dacă formula 8 este afixul punctului P, atunci: și se repetă considerentele de la metoda II.
Teorema lui Pompeiu () [Corola-website/Science/312022_a_313351]
-
poate forma un poligon. "Demonstrație." Se ia ca origine centrul poligonului și axa reală trecând printr-un vârf. Atunci afixele vârfurilor poligonului sunt rădăcinile ecuației binome: formula 13 Între rădăcinile acestei ecuații există relațiile (conform formulelor lui Viète): Dacă formula 8 este afixul punctului P, atunci: și se repetă considerentele de la metoda II.
Teorema lui Pompeiu () [Corola-website/Science/312022_a_313351]