669 matches
-
a văzut că Vlăduț mâncase și băuse tot ce-i adusese cu o zi înainte de la Bobâltiu. Vreme de o săptămână a procedat la fel, ori- cum trebuia să vină timp de 40 de zile la cimi- tir ca să-l afume pe Hobza. După prima săptă- mână însă, nu l-a mai găsit pe Vlăduț acolo. Două săptămâni câinele a stat pierit, nimeni nu l-a mai văzut în acest răstimp, deși Hobzoaica întrebase de el și-n stânga, și-n
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
mormânt după ce Hobza a fost îngropat, abia acasă Hobzoaica a văzut că n-a urmat-o. Nici eu, pierdut printre oameni și cu gândul la moșu’, n-am observat asta. A doua zi de dimineață, când a venit să-și afume bărbatul - de fapt, să-i tămâieze mormântul -, l-a găsit lungit pe pământul reavăn cu botul întins spre crucea de lemn scrijelită strâmb și inegal, privea trist în gol, nici nu s-a uitat la ea. Cu greu l-a
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
într-adevăr, a văzut că Vlăduț mâncase și băuse tot ce-i adusese cu o zi înainte de la Bobâltiu. Vreme de o săptămână a procedat la fel, oricum trebuia să vină timp de 40 de zile la cimitir ca să-l afume pe Hobza, așa cum era obiceiul. După prima săptămână însă, nu l-a mai găsit pe Vlăduț acolo. Două săptămâni câinele a stat pierit, nimeni nu l-a mai văzut în acest răstimp, deși Hobzoaica întrebase de el și-n stânga
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
avea familia mea în Valea Oltețului, după ce mă răcoream la apă, culegeam buruieni pentru porc. În fiecare an creșteam un porc mare, rasa Marele Alb (adică mai multă pecie decât grăsime) pe care-l tăiam de Crăciun, îl puneam la afumat în vatră, iar pecia și trandafirii le băgam la găleata cu untură... și ne ținea tot anul cu carne. - Ați furat vreodată ouă să le duceți la cooperativă ? FS: Nu era CAP-ul lângă mine, ci în jos, spre Oteteliș
PE VALEA OLTEŢULUI de ALEXANDRU CETĂŢEANU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365576_a_366905]
-
cea mai înaltă învățătură a neamului - afirma sus și stare - acum câteva minute - pe un post popular - că ce - licența ne aparține, pentru ce vine - ea e de acord să fumeze fiecare unde vrea, fumătorii, în compartimentele lor, să se afume, și nefumătorii - dacă nu vor să guste ce e mai cu spor pe lumea asta, să plătească și ei - în solidar - nota de plată, la 4 miliarde și mai bine , din 22, din bugetul sănătății, pentru cei care zac prin
DESPRE CUM SĂ ÎŞI SUPORTE FIECARE PLACEREA FUMULUI de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366096_a_367425]
-
Impact > Scrieri > CALATORI CLANDESTINI Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1090 din 25 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Lampa cu petrol atârnată de cuiul bătut în peretele casei lângă capul patului în care dormeau părinții, ardea cu flacără mică, afumând sticla. Eu în patul alăturat mă prefăceam că dorm, să pot asculta discuția lor. Mi s-a părut că pun ceva la cale și că se fereau de mine. Așa credeam eu în mintea mea de copil. Nu aveam mai
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
prin scara blocului sau prin curte - după posibilități, coane...- ori pur și simplu le lăsăm acolo unde le-am găsit, să le onoreze - pardon! - muștele, cu ce au de prisos și ele. O astfel de scrisoare (deschisă!) primise și Istrate Afumatu` din comuna S. Și nu doar că o primise, dar chiar avu chef s-o citească (să se mai „cultiveze” și el) și chiar să poarte conversație cu stimabila doamnă candidat la Primăria comunei. Iată, așadar, conversația lor, de aleasă
CANDIDATUL DIN CUTIA POŞTALĂ A ALEGĂTORULUI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351924_a_353253]
-
Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1247 din 31 mai 2014 Toate Articolele Autorului Nr. 6 Călători clandestini Lampa cu petrol atârnată de cuiul bătut în peretele casei lângă capul patului în care dormeau părinții, ardea cu flacără mică, afumând sticla. Eu în patul alăturat mă prefăceam că dorm, să pot asculta discuția lor. Mi s-a părut că pun ceva la cale și că se fereau de mine. Așa credeam eu în mintea mea de copil. Nu aveam mai
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
vreo trei camere la stradă, în care nu locuia nimeni, pentru că ei îi plăceau cămăruțele ridicate în jurul bucătăriei de iarnă, iar alături, afară, era terasa acoperită, unde se gătea ziua, pentru că era deja cald, avea o sobă de tuci care afuma oalele, dar cui îi păsa, pentru că de vase se ocupa Cezar Dunăreanu, de gătit la fel, ea doar aducea fața de masă, albă, imaculată, și aranja scăunelele pentru copii, le turna lapte în căni și le punea mîncarea în farfurii
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
în odăjdii purpurii, pentru că noi, ăilalți, eram îndoliați în suflete și pe dinafară, roși de remușcări și tăvăliți prin balega afuriseniei. Un sobor de mincinoși rage ore în șir la poalele altarelor, se iau în serios, aprind lumînări și ne afumă cu tămîie, pentru că gesturile, mimica, incantația și punerea în scenă sînt reperele unui spectacol de care spiritul brut are nevoie ca de aer. Omul trebuie să pună ceva în locul incertitudinilor sale și, în loc să ancoreze în portul primitor al iubirii absolute
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
și mai sînt celelalte semne, ochii triști, obrajii palizi, mîinile reci, pielea tegumentoasă, limba umflată, gîlci la gît, încheieturi umflate sau înțepenite și durerile de șale ... îi iau sînge, îl învelesc cu pături, îi dau chinină și sare amară, îl afum cu ierburi, îi promit că se va face bine și, cînd îl pierd, mă plimb ca un turbat pînă spre dimineață ... Acel panaceu, zicea el, este visul meu de medic, dar trebuie să-i disec trupului uman viscerele, pentru ca să înțeleg
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
gostii tăi. Neaua-i mare, sătul lung Mulți din urmă ne ajung Că am fost la multe casă Cu gazdă mai generoasă. Unii vin mai cătinuș Alții doar aduși pa sus Da colindu-l nu-l uitarăm Chiar de ne mai afumarăm. Vești v-aducem vorba ceea De departe din Iudeea Tocmai de la Viflaim Cu vestea bună venim. S-a născut în asta noapte Pruncul cel far de păcate Îngerii veste-au adus Cum că s-a născut Isus. Domnu ingeru-a trimis
CINSTIŢI GAZDE VESTEA BUNA... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356580_a_357909]
-
să producă interdicții în a se consuma carnea de porc, cum s-au moștenit, de-a lungul vremii, zicerile: când porcul este negru, se adună sânge într-o farfurie sau strachină cu mei. După ce se usucă, femeia aprinde meiul și afumă cu el copiii ca să-i scape de sperieturi. Și pentru că porcul era un animal consemnat el a fost introdus și în ritualul magic: untura de la porcul negru, de exemplu, se credea că este foarte bună la vrăji, emanația toxinelor din
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
câteva coniace și sticle de trei sferturi asemănătoare popicelor, mai ales că însemnau, încă un moca fabulos pentru mine. Totuși ieșisem din comun, în timp ce toți se prosteau cu țigările, eu refuzam din răsputeri să intru în rândul lumii ... să o afum, - De banii ăștia mai bine îmi luați o baterie în plus! Începusem să-i văd triplu, că atâția păream a fi în atmosfera încinsă din cramă; mă simțeam completat și saturat pentru două luni calendaristice! Când am ieșit afară din
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
până și păianjenii rămăseseră inerți. Atârnau de pânze, istoviți, în așteptare, ca și cum nu mai aveau loc unde să și le brodeze și își proiectau altă strategie. În cameră nu se mai văruise de câțiva ani de zile iar pereții erau afumați de la mașina de gătit veche, dotată cu o plită la care se gătise, probabil. Avea chiar și sobiță atașată acesteia unde se făcea focul iarna, semn că mai locuise cineva aici. Aproape tot peretele unde se afla patul era acoperit
IZOLAREA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356067_a_357396]
-
-i înflorată în ziua de Blagovește, recoltă îmbelșugată pentru toamnă prevestește. Dacă vremea-i răvășită de zăpadă, vânt sau ploaie, Iarna va fi prelungită. Iar primăvara-i târzie. Via, pomii din livadă, vite din gospodărie, casă, curte și ogradă, se afumă cu tămâie. Să alunge-n depărtare, molime și duhuri rele; plante de-a fi roditoare și sănătoase vitele. Mormintele-n cimitire se sapă și se îngrijesc, spre a morților cinstire, ce-n loc de veci se odihnesc. Iar printr-o
SĂBĂTOAREA BUCURIEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368786_a_370115]
-
stropită. Spre veselirea tuturor. Alte străvechi obiceiuri revin cu mituri strămoșești. Spre a dăinui prin vremuri, rostul trăirii creștinești. Din curte și din grădină, când colțul ierbii se vede, gunoiul de peste iarnă se adună și se arde. Cu tămâie se afumă casa, curtea și grădina. Vigoarea să fie bună, plantelor cu rădăcină. Apoi casa, stupi și vite, spre belșug și sănătate, cu aghiazmă sunt stropite de gospodarii din sate. Vrând să tragă prima brazdă și să-nnoiască obicei, gospodari ies în
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
te lasă să lenevești în pat. Zilnic găsești câte ceva de făcut. Bunica Floarea strânse totul de pe masa pe care bunicul Constantin o cără împreună cu canapelele în chiler. Se adunară cu toții în odăi, sub lumina chioară a lămpilor care mai mereu afumau sticla. Merseră cu toții la culcare. A doua zi trebuiau să o ia de la capăt. Unii cu munca prin gospodărie, sau cu aratul pământului și pregătirea ogorului pentru semănat, alții cu școala. Trebuia semănat grâul de toamnă. Și așa i se
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
în exces. Caii mei nechează lung, se cabrează, se ridică, suflul lor arde prelung și se tot amplifica. Băietanii-încremeniți sar în lături vrând nevrând, se privesc înnebuniți și rămân apoi urlând. Câinii urlă de tot focul, babele cruci îngâna, gospodării afuma locul, iar copiii plâng în mână. De atâta harmalaie, caii mei le dau ocol, se strecoară în odaie, si, țup, pe pereți, în hol. Referință Bibliografica: CAII MEI / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1938, Anul VI, 21
CAII MEI de DORA PASCU în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354508_a_355837]
-
rușine de copii, cred că ne întorceam rostogol înapoi la câmpie. Încărcați cu rucsace grele, corturi, saci de dormit, aragaz și butelii de campanie, haine și mâncare, cu mușchii neobișnuiți cu efortul continuu, cu bășici la călcâie și cu plămânii afumați de țigări, simțeam că ne dăm duhul. Singura consolare erau copiii: deși aveau și ei rucsăcelele lor cu haine, zburdau în jurul nostru, fără probleme de respirație sau de febră musculară. Nu știu dacă am avut un alt moment în viață
CABANIERUL DE LA BÂLEA LAC de DAN NOREA în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353155_a_354484]
-
fi stat de prăsilă. -Ce fac, bre, acum?! a întrebat-o Fane mirat. -Spală-te pe mâini și vezi-ți de ale tale! i-a răspuns mamaie grăbită să opărească și să jumule de pene frumusețea de cocoș. Nemulțumit, dar bine afumat de țuica pe care o băuse la repezeală, Fane a ieșit mai puțin vessel decât a intrat. -Mamaie, Fane a plecat supărat, i-am șoptit când acesta închidea poarta în urma lui. -După Fane trebuia să-i pun damigeana pe prispă
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
șampanie dădea și o râgâială sonoră, semn că era peste măsură de fericit. Fericit era și grădinarul care împrăștia sacul de îngrășăminte primit și din care jumătate îl furase pentru un alt grădinar din zonă de la care primea un but afumat de mistreț, furat la rândul său de la stăpân. Nu știm dacă Urlică era fericit, deși ar fi trebuit să fie fiindcă, iată, pentru prima oară în existența lui păcătoasă, fusese de folos la ceva. Omenirea, în ansamblul său, era fericită
PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357331_a_358660]
-
la bucătărie - și nu este o înjosire că a trecut la bucătărie, ci este ceva propriu femeii, pentru ca bărbatul să poată fi liber să rezolve probleme în afară. Și Ionel s-a dus la serviciu. Dar ea, nepricepută, emoționată, a afumat mâncarea și se văita că ce o să zică Ionel. Conștiinciozitatea asta care este mare dar de la Dumnezeu pentru tot omul! Și a venit Ionel. Și ea, cu plânset și vaiet, i-a spus: “Dragă Ionele, am afumat mâncarea”. “Lasă, dragă
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/357704_a_359033]
-
nepricepută, emoționată, a afumat mâncarea și se văita că ce o să zică Ionel. Conștiinciozitatea asta care este mare dar de la Dumnezeu pentru tot omul! Și a venit Ionel. Și ea, cu plânset și vaiet, i-a spus: “Dragă Ionele, am afumat mâncarea”. “Lasă, dragă, nu mă interesează. Dar de ce nu te-ai gândit la mine toată ziua? Asta mă interesează pe mine”. Ei, asta o să ne întrebe Dumnezeu, Care ne-a dat inimă puternică ca să pricepem cerurile, veșniciile, să contrazicem răul
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/357704_a_359033]
-
la bucătărie - și nu este o înjosire că a trecut la bucătărie, ci este ceva propriu femeii, pentru ca bărbatul să poată fi liber să rezolve probleme în afară. Și Ionel s-a dus la serviciu. Dar ea, nepricepută, emoționată, a afumat mâncarea și se văita că ce o să zică Ionel. Conștiinciozitatea asta care este mare dar de la Dumnezeu pentru tot omul! Și a venit Ionel. Și ea, cu plânset și vaiet, i-a spus: “Dragă Ionele, am afumat mâncarea”. “Lasă, dragă
PRO MEMORIA – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/357835_a_359164]