359 matches
-
cruntă, care îmi treceau de obicei după o propoziție sarcastică, m-a copleșit un val de furie incandescentă, acumulată îndelung - nu față de Neris, ci față de Aidan. —De ce nu vrei să vorbești cu mine? am zbierat. De ce mă eviți la fiecare afurisit de pas? Ți-am dat toate șansele, futu-i! (Îmi smulgeam părul din cap.) Și de ce a trebuit să mori? Ar fi trebuit să faci un efort, NEMERNIC leneș și fără rost ce ești! Dacă m-ai fi iubit îndeajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
timpul meu, amețindu-mă doar cu aburii promisiunilor. „N-am să mai scriu niciodată“, mi-am repetat de câteva ori înciudat în ușa „Gambrinus“-ului, de parcă mă răzbunam pe omenire pentru că îmi furase sau rătăcise servieta, pentru că pitise în cine știe ce afurisit de gang biroul acela al obiectelor pierdute prin mașinile I.T.B.-ului, lăsându-mă așa, buimac, doar cu sete de răzbunare și, mai ales, de a bea una sau două halbe gulerate. Scrisesem o povestire despre un cal care se-ntoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
probabil. Zâmbind, doamna îmi spune că Gh.Gh. a telefonat să-l aștept. „E la rectorat, cu probleme.“ „Când a telefonat?“ „Acum douăzeci de minute.“ „De ce nu m-ați anunțat?“ „N-am știut că sunteți aici.“ Nu-l mai aștept. Îl afurisesc, cu căldura gândului recunoscător că nu m-a dezamăgit nici de data asta. O ultimă privire, la plecare, prin Bibliotecă. Sala aproape s-a umplut. Tot fete, multe, frumușele, dar tare amărâte. Senzația aceea de copii săraci, chinuindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
așez la masa mea, unde cei doi orbi încă își ling urechile. Mă voi așeza sau nu indiferent îmi este acum. Pot sta așa tot restul acestor pagini, acolo, în ușă, buimac de ciuda că mi-am pierdut servieta aceea afurisită în care erau nu doar cheile de la ușa garsonierei mele, ci și povestirea prietenului meu. Și o altă povestire a mea, pe care îmi va fi dat să mi-o amintesc întruna, ca o pedeapsă, neputând să o mai rescriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din om, Lawrence le propovădui câtva timp la Schitu Duca, unde se deplasa În fiecare sâmbătă cu autobuzul, revenind luni Înapoi În Iași, călugării Însă deveneau la fiecare descindere a sa din ce În ce mai suspicioși, pentru ca În cele din urmă să-l afurisească, interzicându-i pentru totdeauna să mai calce pragul lăcașului lor sfânt. Neînțelegerile porniră de la Epistolele lui Pavel, pe care Lawrence le interpreta În felul său, Încercând să descopere adevărul În fiecare literă din text. Cum adevărul migra de la o buche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ar fi fost Pavel, n-ar fi fost nici Marx, nici Lenin”, proferă el. „N-am să mă rog...” Urechile lui Pahomie nu puteau asculta astfel de blasfemie fără să se Înroșească. Starețul Își ridică barba către ceruri și-l afurisi. Oliver Îl blestemă, la rândul său, bătând din aripi și cântând, În semn de deșteptare, cucurigu de trei ori. După care, deschizând o ușiță În perete, se urcă În clopotniță. De acolo Oliver, legănându-se pe frânghie, Își transmise prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trebuia să fie extrem de atent; În cazul În care printre ramuri apărea din senin o carte de joc trimisă de Satanovski, el o rupea grabnic și, prefăcându-se că-și aprinde pipa, Îi dădea foc... Poate că nu degeaba Îl afurisise la mănăstire starețul Pahomie. În ciuda rugăciunilor și a penitenței, În lume Necuratul era Încă puternic și-l abătea pe Oliver de la menirea lui. La rândul său, Bikinski, după ce dezbătuse Îndelung la Corso cu masterandul și cei aflați la masă noile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Crampele și strălucirea soarelui îl făcură să se trezească - transpirat și cu mâncărimi pe piele. Piciorul lui atinse claxonul și un somn negru, fără vise, se transformă într-un torent de zgomote ce se izbeau de toți cei patru pereți afurisiți din jur. Danny se uită la ceas, văzu că era 12.10 și că fusese inconștient cel puțin patru ore. Poate că doctorul terminase cu morții lui. Danny ieși din mașină, se întinse, ca să scape de crampe, și trecu strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
are montate acolo. El se poate uita înăuntru, dar cei din dormitor nu pot vedea afară. Danny își aminti de prima lui incursiune la Marmont: se uita înăuntru, lipit de fereastră și împingându-se în ea. — Deci Gordean e un afurisit de poponar voyeur. Îi place să-i privească pe homălăi cum se fut și cum și-o sug. Hai să încercăm altceva. Ține cumva registre pentru serviciile lui de prezentare? Vandrich își împinse scaunul lângă perete. — Nu, nu ține. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
documente. Arăta mai slab ca slabii, ca și cum ar fi făcut foame ca să poată boxa la categoria muscă. — Bună, șefu’. Mal dădu din cap și continuă să lucreze. Buzz zise: — Vreau să vorbim. — Despre ce? — În mod sigur nu despre vreun afurisit de complot comunist. Mal făcu niște legături între o serie de nume, trăgând linii cu creionul. — Știu că n-o iei în serios, dar zău că e o treabă serioasă. — Recunosc, e o treabă serioasă să ai o pâine așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
zi, șefu’. Ce-avem aici? — Două mașini reci. M-am uitat pe fereastră și i-am văzut pe Loftis și De Haven jucând cărți. Sunt curați. Crezi că el e asasinul nostru? Buzz zise: — Nțț. N-are cum. E-un afurisit de psihopat iubitor de șobolani, iar după părerea mea de expert, psihopații iubitori de șobolani nu poartă arme. Mă gândesc la Minear. Se potrivește cu Loftis și în dosarele noastre apare ideea că-i place să cumpere băieți. S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se recupera acolo, lângă cotețele de găini. A plecat cu o mică dependență și cu niște vânătăi nu foarte mici. Și-a lăsat barbă și tot ce-a mai rămas din Reynolds erau ochii. Acum vrei să iei bastonul ăsta afurisit de pe mine? Bingo - explicația heroinei din cazul Goines. Buzz ridică bastonul. — Știu că îți prepari morfina chiar aici. Lux scose un scalpel din buzunar și începu să-și curețe unghiile. Cu aprobarea poliției. — Mi-ai spus că Loftis îi procura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
expunându-și trupurile cu nerușinare și le ceruse să se acopere. Andrew le vindecase bolnavii, făcându-și-l dușman de moarte pe vrăjitorul local care strângea venin de șarpe, scuturându-și lanțul făcut din oase de diferite dimensiuni, ca să-l afurisească pe diavolul alb și puternic care-i distrusese prestigiul. Cu mâinile sale, Andrew tăiase copacii junglei și ridicase scheletul Bisericii Misionare, aducând cuvântul Domnului pentru prima oară în istorie în acest colț uitat al Imperiului. Andrew povestea toate acestea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aibă vreodată. Asta este soarta unei femei. Trebuie să faci mâncare, indiferent ce ai în bucătărie. Nu poți să visezi doar la legumele proaspete din piață. — Cum pot să pretind că sunt excitată când nu sunt? — Prefă-te! E un afurisit de rol! Partea cea mai proastă e că atunci când ajungi la perfecțiune ești deja prea bătrână. Tinerețea se evaporă precum roua care se naște dimineața și moare după-amiaza. Patroana se aruncă într-un scaun. Pieptul ei saltă ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aduna, pe urmă, untura sleită la suprafață. Asta cică se folosea la rujurile scumpe pentru femei bogate. Nici un mușteriu nu i-a călcat prăvălia de când se aflase cu ce scârboșenii se mânjea pentru câțiva bani În plus. Femeile l-au afurisit. A căpătat porecla de Câinaru. Oricât a Încercat el - după venirea comuniștilor făcea și purta (ca să-și atragă clienții) căciuli rusești mai frumoase decât ale rușilor -, a trebuit să se Întoarcă la sapă, ca și aproape toți ceilalți din jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
profesoară nu a acordat mare caz curajului meu și m-a tratat onest. Pentru ea am rămas „fetița cea simpatică din clasa a IX-a D”, până la sfârșit. Sfârșit care a venit peste doi ani, pentru că a murit de un afurisit de cancer. Am regretat-o. Și-o regret și acum. Mie mi-a fost dat să văd și omul de dincolo de catedră. I-am ajutat pe toți colegii mei care nu se descurcau la matematică, trimițându-le cocoloașe cu rezolvarea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Am Înghițit În sec și În cele din urmă am spus, jumătate În glumă, jumătate serioasă: ― Ești foarte deștept, puștiule. ― Mie ce-mi iese? spuse el. Nu m-am putut abține să nu-l străfulger cu privirea. ― Ești atât de afurisit! ― Ce-mi iese? repetă el. ― Ok, ok! Ce-ar fi să-ți fac curat În cameră o săptămână? Alex se strâmbă și dădu dezaprobator din cap. ― O lună! ceru el. Mi-am simțit pielea de găină. Nu, În niciun caz
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
moarte să stea întregi și nedizlegate și de cătră smerenia noastră să fie blăstămați”. Ei, ce părere are sfinția ta? Dacă pentru o biată „bucățea” de loc - vecinii și nu vinovatul - sunt blestemați astfel, atunci cum ar trebui să fie afurisiți făcătorii de fapte fapte foarte grave? Ai dreptate, dar... Bătrânul nu și-a terminat gândul, ci a privit la mine, cerând parcă îngădunță. Apoi dacă blestemul spune că „trupurile lor după moarte să stea întregi și nedezlegate”, asta ar cam
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
-mi bag cracii dacă o să mă pună cineva pe mine să-mi fac vasectomie! spuse ciocolata Mars. Vreau să știu că-s întreg acolo. Toți avem ambiții, conchise Wilt. — N-o să se-apuce nimeni să-mi hăcuiască ouțele cu un afurisit de cuțitoi! spuse perciunatul. Nici n-ar vrea nimeni, aruncă altcineva. — Ce zici de gagiul la care i-ai pompat gagicuța? întrebă ciocolata Mars. Pun pariu că el nu s-ar supăra deloc să încerce... Wilt scoase iarăși la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
alea galben-lămâie. Mașina intră pe Rossiter Grove. Dacă pentru dr. Pringsheim șobolanii reprezentau o paradigmă, pentru Henry Wilt anul III Tipografi reprezenta și el o paradigmă, deși una complet diferită. Ei însemnau mințile cele mai încuiate, mai insensibile și mai afurisit de plate cu care avea de-a face la cursurile de calificare și, pentru ca lucrurile să stea și mai prost decât stăteau oricum, nătărăii erau convinși că sunt cultivați pentru că erau în stare să citească, iar Voltaire era un idiot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
era beată rangă, spuse Wilt, așezat pe un scaun în bucătăria familiei Braintree, în timp ce Peter Braintree îi desfăcea o sticlă de bere. Era beată și îmbrăcată într-o pereche de pijamale galbene oribile și fuma o țigară vârâtă într-un afurisit de portțigaret din ăla lung... — Și ce ți-a zis? — Păi... dacă tot vrei să știi, mi-a zis „Vino-ncoace, dragul meu...“ Nu, nu, e mult prea mult! Am avut și-așa o zi absolut idioată la Tehnic. Morris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
atunci ce-ai făcut? — Păi, l-am pus jos și i-am trântit la bocanci până când l-am umflat. I-am tras-o ca lumea peste tot. Dup-aia am ridicat ancora. Acum măcar știu că e p-undeva un afurisit de student care n-o să le mai spună oamenilor să se dea din calea lui. Restul clasei dădu din cap aprobator. — Studenții ăștia afurisiți sunt toți la fel! începu alt zidar. Cred că dacă au bani și merg la colegiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de la Studii Liberale, zise directorul-adjunct. E la noi de zece ani. — Studii Liberale... Trebuia să bănuiesc. Dacă nu sunt poeți ratați, atunci sunt maoiști sau... Nu știu de unde dracu’ îi tot găsește Morris! Iar acum ne-am procopsit cu un afurisit de criminal. Dumnezeu știe ce-o să pot spune diseară în fața Comitetului pentru Educație. Au convocat o ședință de urgență la ora opt. — Mă simt obligat să spun că nu accept ca Wilt să fie numit criminal, zise cu loialitate Braintree
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
încercăm totul. Doar nu putem să stăm pur și simplu aici, se apără Gaskell. Mâine ar trebui să mă întorc la laborator. Ar fi trebuit să te gândești dinainte la asta, zise Sally. Acum nu ne mai trebuie decât un afurisit de albatros. Dacă vrei să știi, eu sunt de părere că avem unul, sugeră Gaskell chiar când Eva ieși din cabină și își puse pe cap o cască de baie. — Ei, unde-i funia aia? întrebă ea. Gaskell căută într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
motorul avuseseră exact efectul contrariu. Cocpitul fusese inundat cu ulei de motor și era greu să mergi pe punte fără să aluneci. — Iisuse, Ge! Oricui i-ar trece prin cap să se uite la tine ar crede că suntem un afurisit de petrolier! zise Sally. — De vină-i căcăcioasa aia de alimentare cu combustibil! zise Gaskell. Nu reușesc s-o pornesc. — Și-atunci de ce încerci să pornești motorul fără ea? — Să văd dacă e blocată. — Ei bine, acuma știi. Ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]