281 matches
-
ascult confesiunea. 20 Inspectorul Flint opri magnetofonul și se uită la Wilt. — Ei? — Ei ce? întrebă Wilt. — Ea este? Este doamna Wilt? Wilt dădu din cap: — Mă tem că da. — Cum adică te temi că da? Ce vrei să spui? Afurisita de muiere trăiește! Ar trebui să fii al dracului de recunoscător. în loc de asta, tu stai acolo și zici că te temi că da! Wilt oftă. — Mă gândeam pur și simplu ce hău se cască între o persoană așa cum ne-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
s-o schimbe. A, pardon, zic. Îmi dau jos brățara și mi-o pun în buzunarul de la șorț. O port de aseară și am uitat cu desăvârșire s-o scot. Mă întreb dacă o să-mi mai spună ceva. Unde sunt afurisitele alea de jeleuri? O să-l omor pe puștiul ăla care mi-a dat atâta bătaie de cap. Doar pentru că e prea mic să fie mahmur! Sper să i se facă rău de la jeleurile alea (dacă o să le primească)! Sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să sper că n-o să observe nimeni până ajungem la Boston. Vai, gândul la patul meu de la hotel. De-abia aștept să mă bag în el și să mă cuibăresc acolo, cu cartea mea. Pfiu! Am găsit o pungă cu afurisitele alea de jeleuri, slavă Domnului. O unghie lungă mă bate pe braț și aș putea să jur că a făcut-o cu atâta forță încât mi-a tăiat pielea. Cine e supraveghetorul tău? întreabă Snakely, cu un rânjet răutăcios pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
doarme dus. La naiba. Îmi croiesc drum până la mama lui. Prea târziu, spune ea nervoasă. Îmi pare foarte rău, explic eu, dar... —Las-o BALTĂ, spune ea nepoliticoasă, și eu mă furișez de-acolo. Zahăr. Ce să fac eu cu afurisitele de dulciuri? Îmi vine să sparg punga în capul râzgâiatului de copil. Sau chiar în capul mamei. În loc să fac asta, mă duc în spate, dar fetele au închis barurile duty-free. Zahăr, zahăr, zahăr. Sub nici o formă nu mă duc iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
vrea? Bani? Îmi trec multe prin cap. Care o fi secretul ăsta afurisit? Lui Adam îi place să poarte haine de femeie? Are un copil din flori? A făcut acte de violență în trecut? E bisexual? Are o idilă cu afurisita de Hilary Clinton? Doamne, nu mai suport. —Mmmm, a fost minunat, spune Amy visătoare în timp ce dă pe gât ultimul strop de Malibu cu ananas. Încă unul? mă ofer eu și mă reped la bar înainte să poată răspunde. Amy o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
le compensează prin orgoliul lui imens. Eu, una, cred că Cock Tavern nu e destul de mare pentru noi toți. Ca prin minune, ușa de la intrare se deschide și Colin, împreună cu restul băieților, intră în bar. Doamne, parcă ar fi o afurisită de reuniune a companiei aeriene aici. Dacă mă gândesc mai bine, ăsta ar fi un moment bun să plec. Hei, unde crezi că pleci? strigă Colin când mă vede că mă ridic. E așa de înalt încât mă face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
De ce și-a schimbat Tim așa de brusc părerea? În loc să mă simt ușurată că Tim vrea să punem capăt relației noastre, mi-e cam rău. I-a spus cineva ceva de mine? Of, Doamne. Știu despre ce-i vorba. Probabil afurisita de sora-sa s-a dus și i-a spus ceva. Probabil i-a spus că a dat peste mine și Adam. Mai ești acolo, Katie? Da, spun cu o voce stinsă. Mă simt foarte mâhnită. Putem fi prieteni. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
toți anii ăia când mă vedeam cu Tim. Vorbea întruna despre bancă, despre toți oamenii pe care nu îi plăcea de la birou, cum cutărică și cutărică nu meritau să fie promovați și despre cum o anumită directoare era atât de afurisită doar ca să își ascundă complexul de inferioritate. Doamne, nu avea un cuvânt bun de spus despre nimeni. Din păcate, eu trebuia să-l ascult tunând și fulgerând în drumurile noastre cu mașina până la cinematograful multiplex, de două ori pe săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ardă în anul când a plecat, dar mama a avertizat-o că, dacă face așa, va trebui să muncească toată vara să câștige bani ca să-mi cumpere una nouă. Așa s-a încheiat disputa. Sunt bucuroasă că eu am ars afurisita de uniformă în cele din urmă. Capitolul 17tc " Capitolul 17" Bună, din nou. Nu ați mai auzit nimic de mine de ceva vreme, pentru că m-am închis în camera mea, să-mi termin afurisitul de scenariu. Mă duc la Milano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
convingeți că e adevărat. În mijlocul previziunii sună un pasager. Mă ofer să mă ocup eu de el. Lydia e distrusă când îi las mâna. Înaintând pe interval, observ că semnalul vine de deasupra lui Celeste. Rahat. Ce mai vrea acum afurisita? —Auzi, scumpo, ciripește ea. Mă întrebam dacă nu ai putea să-mi faci o mare favoare? Alistair și cu mine tocmai ne-am sărbătorit primul an de căsătorie și ne întrebam dacă sunt cumva locuri libere la clasa întâi. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
a Încetat brusc. Știu că toți cei din birou sunt acum cu urechile ciulite la noi, chiar dacă se prefac că au altă treabă. Parcă am fi Într-o telenovelă ad-hoc sau așa ceva. Și știu și ce personaj interpretez eu. Sunt afurisita aia fără pic de inimă care i-a dat papucii unui asemenea bărbat decent și drăguț, fără absolut nici un motiv. O, Doamne. Chestia e că mă simt chiar vinovată, cu adevărat. De fiecare dată când Îl văd pe Connor, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Sunt egoistă și nu pot să mă sustrag de la ceea ce m-a făcut. Nu pot trăi fără afecțiunea lui Mao. În acest sens, sunt demnă de milă, ostatică a propriului meu sentiment. Tot încerc să înving această stare. Sunt o afurisită de eroină. Nu a ieșit bine. Acum mi-e dor de fetița mea. De brațele ei micuțe încolăcite în jurul gâtului meu. De felul în care se strecura pe vârfuri noaptea ca să urce la mine în pat. O vreau înapoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
publice a cèzut în plasă poliției, pe èsta, însè, îl rezolvè plutonierul major, are el grijè! Deocamdatè plutonierul major revine cu filosoficè resemnare sisificè la procesele verbale pe care le comparè cu chitanțele, așteptând ca eu sè scriu o datè afurisita aia de declarație! Dar plutonierul major nu stie cè Matei, pentru a înțelege cum a fost el în stare sè iasè în lume la volanul mașinii roșii, deși a fost, vè rog sè rețineți, onoratè instanțè, conștient de faptul cè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
N-am putut să dorm, i-a răspuns Jake amărât. Fiona s-a dus la ceainicul electric. Fiind deja plin cu apă, femeia n-a făcut decât să apese pe butonul de pornire. —Te înțeleg perfect. Cineva a dat o afurisită de petrecere în josul străzii, iar zgomotul a fost infernal. Puștiul a clătinat din cap. Nu, nu din cauza asta n-am putut să dorm. M-am tot gândit la tine și la tata. Fiona s-a așezat lângă el la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Nici nu mă puteam gândi la așa ceva. Din păcate, afacerile au prioritate. — Liber ești să pleci oricând, am zis eu, fluturând ceremonios mâna. Nu țin niciodată bărbații aici, Împotriva voinței lor. — Ce vreau să spun e să te dai din afurisita aia de ușă! — Ce se Întâmplă? Nu știi de ce ai fi În stare dacă te apropii de mine? M-am tras ostentativ din calea lui. Nu a nimerit să deschidă Încuietorile până ce nu mi-am strecurat o mână, rotind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
colonelul Ciocârlan, tânărul șef al școlii militare de zbor, care se vede treaba că mă remarcase, și mi-a vorbit astfel: «Teodorescu, stai bine cu sănătatea?» « Desigur, tovarășe colonel, cât se poate de bine.» «Și vrei să realizezi ceva în afurisita asta de viață?» « Firește că vreau să realizez ceva, tovarășe colonel.» «Atunci, dacă vrei să realizezi ceva, Teodorescu, de ce nu încerci în armată? Scapi pe viață de griji, totul ți se pune la dispoziție, mâncare și locuință și prestigiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mea n-aș putea spune același lucru. Nu mi-au mai rămas decât amintirile despre Patrick. Dacă ele vor dispărea, nu mai am nimic. Voi fi complet singură. Când îl văd pe străzi, în restaurant, ori de câte ori închid ochii, în fiecare afurisită de scenă de dragoste de la televizor ori de la cinema, de fiecare dată când un tip își scoate puloverul și i se zărește pielea de deasupra curelei când i se ridică puțin tricoul... oh... unde rămăsesem? A, da, de câte ori mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Davey. Și apoi ce urmează? Vă veți preface și la nuntă? Finn face o mutră scârbită. —O să vedem când o să ajungem la asta! Aveți de gând să vă sărutați? nu-l slăbesc eu, întrebându-mă de ce sunt totuși așa de afurisită. — Nu, vom sta îmbrățișați și ne vom privi în ochi, îmi explică Finn cu pragmatism. Am negociat deja la telefon. Nefiind cu adevărat interesați unul de altul, ne-a fost ușor să ne înțelegem. Veți împărți același dormitor? — Am rezolvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
când învățau Teofana și Dora. — Ce mai face Cezar?o întreba Dora. — Nu ți-am spus. Ne-am sărutat. — Cum a fost? — Minunat! Superb! Sărută atât de bine că îți moaie inima. Nu mai spune! — Zău! Cât sunt eu de afurisită, doar mă știi, dar trebuie să recunosc lucrul acesta, bineînțeles numai față de tine, că în rest mă prefac indiferentă. — Ha!ha!ha!ești o figură Teofana, râde Dora. Soții Stamate se arătau mulțumiți că ea era tot timpul bine dispusă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
hrubă, o sală, ceva. Am ieșit teafăr din puț. ― Hrubă? Ține-te bine, Kane. Află că ești încă în navă! ― Încă! Știi ce ziceam despre puț? Poate că așa o fi... ― Dacă așa o fi, în curând o să înoți în afurisitele alea de diamante. Râseră amândoi, Dallas, strident, distorsionat în difuzoarele lui Kane. Acesta din urmă scutură din cap pentru a scăpa de câțiva stropi de sudoare care-l gâdilau înfiorător. Acesta era inconvenientul combinezoanelor spațiale. Nu puteai șterge decât viziera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mi-a dat din nou telefon. Nici nu mi-a venit să cred când i-am auzit vocea în care bănuiai un râs vinovat. Am închis telefonul, dar a doua zi s-a apropiat de mine în fiecare pauză. Zâmbea, afurisita, cu năsucul ei bont și botul de liliac, afurisit de frumoasă, cu părul ușor ondulat, culoarea lemnului de stejar. Stătea lângă mine fără să zică nimic, privindu-mă doar, apoi mă lua de un deget sau de-o șuviță de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bine să-și potrivească ea dinainte banii. Să-și scoată portofelu din țoașcă, să numere dooșcinci de bani, clasa a doua, să ție banii în palmă până se suie... Tot bâjbâie în țoașcă după portofel și tot se împiedică în afurisitele astea de pungi goale de plastic... Lua-le-ar dracu, la ce s-o mai fi încurcat și cu ele, portofelu, asta e ce-i trebuie ei... Portofelu, unde-o fi... Unde poate fi portofelu ? I s-a muiat și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu știi să vorbești cu bărbatu ! Stă și se mierlăie și nici gând n-are că i-a intrat om străin în casă. Nici gând n-are că-mi vine leșin de foame și mă trece și-o nădușeală rece ; afurisită zi, cu ghinioane peste ghinioane ! Nu-s io proastă că-n loc să șed la casa mea, unde am de toate, am luat drumu n picioare numa ca să mă umplu de draci ? Numa când mă gândesc ce drum mai am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să-i dau ghes lui Tom? Nu, categoric nu, aș înnebuni dacă Anthea mi-ar fi cumnată. Dacă n-o pot avea eu, mai bine să dispară! Nici nu vreau să știu că există. Blestemată fie, blestemat fie totul! Și afurisita mea de slujbă e în pom, și încă nu i-am spus nimic lui Gabriel. Fir-ar să fie, fir-ar să fie, fir-ar să fie!“ își spuse singur, așa cum obișnuia să-i strige Alex când era copil, aplecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atunci era să caut puțină răcoare. Pe urmă mă întorceam pe peron unde și dormeam, pe bancă. Noaptea, țânțarii îmi ciuruiau mâinile și obrazul. N-aveam energie să mă apăr și, oricum, ar fi fost inutil. Erau prea mulți. "Din afurisita aia de mlaștină vin", mi-am zis. Trăiam cu simțurile ațipite, ca într-o cameră cu storurile trase, în care nu pătrunde de afară decât puțină lumină, cât să nu te împiedici de lucruri, să știi dacă e noapte sau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]