491 matches
-
diferențele dintre ei și peste bogăția viziunilor lor asupra lumii. Apoi, pentru a pune capac la toate, sunt împopoțonați cu o gândire magică, taumaturgică, mitologică, aburită și cu ceva religios, cu legende, care mai e și poetică pe deasupra - ah! deja afurisitul defect al expresiei elegante preferate expunerii obscure și muncite! Înaintea rațiunii rezonabile și raționante, înaintea deducției, a eristicii, a dialecticii, a dialogului și a retoricii nu exista, bineînțeles, decât discursul vrăjitorilor, al magilor, al poeților, al preoților - într-un cuvânt
O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
complex de ecluze străvezii, ce creau aparența mișcării de la sine, a naturalului. Cu timpul, ajungi să-ți lași viața pe mâna unui om a cărui iscusință o întrece clar pe-a ta; asta e anexarea soft, fără violență - cea mai afurisită! Nu i te dai pe mână în mod explicit, dar lucrurile urmează fluid înclinația terenului, pe care știi că el a studiat-o și luat-o în calcul; restul se clădește de la sine, înconjurându-te retentiv cu un firesc complice
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de mare și puternic la cei nouăsprezece ani ai lui. Fusese simplu: ea nu voia, și gata! De fapt, aproape gata, căci frământul lăuntric al lucrurilor nu se gată chiar la comandă... După ce o imobilizase, Rică începuse un joc tare afurisit, fără nici o altă noimă decât scoaterea ei din minți. Își mișca mâinile ca la șah: fiecare mutare a lui invita o alta din partea ei, și haldăul aștepta, presărând mărinimos între ei, cu degetele-i abile, fire de eternitate parcă din
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de-alături, sponsorul nolens al voiajului său de liberare. Aaa, dumnealui venise la expoziție să pătrundă subtilitățile mizeriei braziliene revelate de arta fotografică... Da, da... Ei, și uite că mizeria sărise afară din rama în care somnola, ca o jivină afurisită, și-l mușcase veridic de venit, pătrunzându-i ea lui în buzunar! "Mizeria-i ca stolul de porumbei", filozofă Rică, simțindu-se înălțat de înaripata constatare; "azi pe casa noastră, mâine pe casa voastră". Faptul că participase efectiv la acestă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
două strategii de ființare nomazii n-ar fi putut spune care li se potrivea cel mai bine. Instinctiv, intuiau ei însă că o imagine de sine creată de circumstanță - fie ea și lipsită de candoare - poate deveni o capcană tare afurisită, ce-ți cade cu tronc lent, prinzându-ți-se de suflet ca un farmec malefic. Prin comparație, confuzia le inspira o siguranță casnică. Dar avea și ea perfidia ei. De-abia adoptată de Rică, disciplina în gândire începuse deja să
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Ianulea stă în ideea de a transporta pe Belfagor la București în mediu negustoresc în epoca Mavrogheni. Vocabularul epocii fanariote este adus nu numai în scopul coloarei, ci pentru a denota nuanțe sufletești locale, narațiunea învîrtindu-se în jurul istericalelor. Dracii sunt "afurisiți", "zevzeci", "procleți", "mucaliți", fac "lafuri" și "giumbușuri". Aghiuță se preface în negustor "chiabur", nici "matuf", nici prea "țîngău", își face case "deretecate", cu "dichis". El e "levent și galantom, pătruns de filotimie și de hristoitie". Fiind cuprins de patima "fuduliei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de aur. În mâna care cere doar o monedă În cele două texte se pot lesne observa două metafore. După gustul liricii occidentale ele sînt banale și obosite. Dar pentru habotnicii regulilor haiku-ului ele ar fi de-a dreptul afurisite. Și totuși, cine are gustul format pentru micul poem nipon va sesiza că ele nu sînt nici vreun ornament expirat și nici vreo păcătoasă și frivolă podoabă. Prispa cu greieri În toamnă vara fiind desigur trecută este locul În care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ori trăgea cu ochii la alți bărbați, și atunci era și mai rău. Nu-i vorbă că nici soacra nu era numai pâine lui Dumnezeu. După părerea nurorii, acesteia adesea nimic nui era pe plac, era o scorpie rea și afurisită cu care nu se putea trăi. Deci, până la urmă era mai bine ca omul să se așeze la casa lui și să o ia cu gospodăria de la lingură și blid. Și apoi veneau din urmă celelalte fete și flăcăi, frați
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Confesive, respirând sinceritate, versurile dezvăluie o permanentă căutare de sine, neocolind presimțirea obsesivă a morții, primită cu resemnarea și liniștea înțeleptului care cunoaște rânduiala lucrurilor, ca în Agonia timpului: „Bătrân, / abia își trage suflarea, / opaițul pâlpâie, / se stinge lumânarea. // Sfârșitul afurisit / vine nedorit./ Toate stau la locul lor,/ numai un cocor / se reazimă pe un picior. Casa e casă / împrejmuită / de ogor. / Pe blidarul din tindă / se uită în oglindă / rotunjitul ulcior. / Toate stau la locul lor.// Morții în pământ / gândul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287504_a_288833]
-
1989, 39; Daniel Dimitriu, Tabieturile..., ATN, 1990, 4; Coșovei, Pornind, 56-59; Alex. Ștefănescu, Lipsa de suflu, RL, 1994, 45-46; Nichita Danilov, Mariana Codruț sau Parabola melcilor, „Contrafort”, 1995, 3; Carmen Neamțu, Lumea în formulă romanescă, O, 1997, 11; Gabriel Dimisianu, „Afurisită soartă are femeia!”, RL, 1997, 48; Grigurcu, Poezie, I, 268-281; Roxana Racaru, Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor), RL, 2001, 37. D.C.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286322_a_287651]
-
cele două monede, dar n-aveau puterea să le țină fixe ca să nu fie mișcate de cel care sufla ca nebunul. Dacă monedele rămîneau sub degete, abia atunci fericitul cîștigător culegea totul. Uneori, pămîntul era acoperit de monezi, doar că, afurisit ghinion, în jurul mătcii era terenul gol. Comentarii, glume și rîs pe săturate. Jocul începea de dimineață și înceta seara, cînd întunericul îi împiedica să mai continue. Pasiunile iscate de pișcă la cei mari se transmiteau și la cei mici. Numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și din acest motiv intra rar în joc. Prefera să chibițeze, să rîdă, să profite de un moment de relaxare. Pe terenul bătătorit erau atîtea monezi că unele erau încălecate peste altele. În jurul mătcii era gol, parcă era un loc afurisit. Izbeai moneda și ea mergea dur-dur pe lîngă matcă și cădea la o distanță mult mai mare de o șchioapă. Dinu se roagă la Dumnezeu și izbește moneda cu putere de scîndură. Aceasta, moneda, sare și se oprește destul de aproape de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să devin aprig propagandist pentru noua ordine instaurată după război. Doream ca poporul să fie stăpîn pe toate și în cel mai dorit caz, să nu aibă nimeni nimic. Adică să crape toți de foame, nu numai noi. Calicii ăștia afurisiți nu ne călcau pragul casei și din exploatatori nu ne mai scoteau. Eu înțelegeam perfect că totul va aparține poporului și calicilor nu le va mai aparține nimic. Din acest motiv, cînd un IMS a poposit în Ghireni, am alergat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nu se poate, n-am voie. Dar nu-i nimeni pe aici. Chiar dacă. Legea o respecți și cînd ești singur. Curiozitatea copiilor nu a fost niciodată satisfăcută. Dar o calamitate ce a lovit satul ne-a dat speranțe. Un cocostîrc afurisit se nărăvise la puii de găină și îi înfuleca lacom ca pe găluște. Toată vigilența era în zadar și gospodinele satului erau disperate. Noi aruncam cu pietre și ciomege, dar totul era în van. De data asta treaba era groasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
enorm păștea liniștit, dar cu ochii atenți la mine. Văd cu întîrziere cum animalul prinde îndemînatic iarba cu limba și la nici zece centimetri de botul lui era stiloul meu. Nu mă pot repezi, îmi era frică de coarnele acelea afurisite și aștept să plece de acolo. Animalul, prost ca noaptea, doar era bou, calcă exact pe stilou. Eram un copil atunci, dar am tras concluzia că cineva mai prost ca boul nu poate fi. Domnul profesor exagera cu bună știință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mă dotez cu strictul necesar, busolă fosforescentă, cuțit de vînătoare, binoclu, lanternă și un ciomag din carpen, cu o măciulie ca la buzdugan. Cărăruia era surprinzător de bine conturată, numai că era foarte sinuoasă în plan vertical. Urcai o pantă afurisit de abruptă și aproape imediat coborai o alta, la fel de enervantă. Și o țineai tot așa încît un kilometru pe orizontală era cît trei pe potecă, pe o nenorocită de sinusoidă. Pe lumină peisajul era splendid și parcă pustiu ca Sahara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca naiba. Eu mă rugam la Dumnezeu și amicul meu, care mă însoțea, se ruga la Alah, iar pilotul se amuza ca prostul. Cînd avionașul chiar și-a pus în gînd să se sinucidă, atunci de-abia și pilotul ăsta afurisit s-a albit de frică. Coborîm la Gardaia, curenții verticali sînt prea puternici... ne anunță agitat. Numai să coborîm noi, să nu ne coboare o rafală, glumim negru. De două ori bondarul era să fie trîntit de nisip înainte de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și nu intervine. Este convins că lucrurile sînt puse pe un făgaș normal. Se aud alte oftături, un soi de mormăială a dojană și apoi urmează o întrebare: Dar tu de ce nu te duci să-ți iei apă? Ce muiere afurisită, ce-am să-i umflu botu', gîndește cu nervii răscoliți Raul. Dacă o să-l determine totuși să se ducă el, atunci o să aibă parte de multe scatoalce. Era o rățoire mai mult, pentru că sînt decenii de cînd n-a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
învinge încă o dată iarna. Așa se face că acum primăvara a reușit din nou să câștige inimile noastre. Iarba verde, apărând împreună cu gingașii ghiocei, a chemat cu ea și toate vietățile pământului, ce au stat până acum ascunse de ghearele afurisite ale iernii. Acele gheare... s-au transformat în miresme îmbătătoare ce aparțin florilor, care au reușit să înflorească. Însă văzând că, până la urmă, chiar și acestea voiau să scape din închisoarea de gheață, s-au convins să riște și au
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Voloşciuc Cristina Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2335]
-
Și vodă-i un munte.” ( G. Coșbuc -Pașa Hassan) Imprecația este figura de stil prin care se exprimă, sub formă de blestem, dorința pedepsirii unei persoane. Exemplu: "Bată-l crucea, om bogat, Om bogat și făr* de sfat.”( Cântec haiducesc) "Afurisit să fie câneriul de vornic, și cum au ars el inima unei mame, să-i ardă inima sfântul Foca de astăzi...” ( I. Creangă -Amintiri din copilărie) Interogația retorică este figura de stil care constă în adresarea unei întrebări (sau a
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
române (1900) face adesea distincție între sensul „vechi și serios” al turcismelor și sensul peiorativ și ironic pe care ele l-au căpătat odată cu trecerea timpului. Dacă ne referim doar la „haram”, în acest volum el primește următoarea definiție principală : „Afurisit, blestemat, opus lui halal”, iar cu sens figurat : „Pe nedrept, nemeritat” (șăineanu, 1900 : 207-208). Emil Suciu, autorul studiului Influența turcă asupra limbii române (2009), analizează și împrumuturile realizate din limba turcă în domeniul vieții religioase, credințelor și superstițiilor. El afirmă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nostru, să fim iar împreună, căci avem mare, mare nevoie de tine pentru a fi stâlpul de nădejde în creșterea și educarea copiilor noștri, Vasilică, Vasilică...! Trăiam copilăria sub cer vânăt de plumb Pe plită coceam boabe din galbenul porumb Afurisita foame ne da mereu târcoale Și adormeam plângând cu pântecele goale. În sob-ardeam tizic și resturi de coceni Păziți ziua și noaptea de bravi milițieni Foarte activi și harnici ca trântorii în stupi Având drept ajutoare o haită de câini-lupi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lasă-n pace, domnule, măcar de sf. Ion? Nu puteau să vină și ei într-o zi de lucru? Taman într-o zi de sărbătoare? Ce fel de creștini mai sunt și ăștia? Ne vor Ardealul, da? Ei bine, bozgori afurisiți, las' că v-o coacem noi imediat! Veți vedea voi pe dracu'! Da, da... "Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă Nădejdea e numai la noi Sărută-ți copile părinții și frații Și-apoi să mergem la război." S-au repezit buluc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
noi! Nu exista alternativă. Pentru a supraviețui, eram constrânși să ne apărăm. Atacurile lor deveniseră tot mai repetate și tot mai violente. Ar fi trebuit să ne mutăm. Dar unde? Cu chiu cu vai, moș Danilov ne găsise cocioaba asta afurisită. Eram mulți copii; nu ne primea nimeni în gazdă; parcă eram ciumați. Copiii sunt florile pământului? Mai degrabă blestemul pământului! Așa că ne-am pregătit de război. În curte era o fântână, iar alături un butoi de tablă ceva mai groasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe un violonist care a triumfat pe scenele stălucitoare ale lumii dacă ar ajunge să cânte prin cârciumi prăpădite de provincie, pentru urechile unor cheflii de doi bani. Nenorocul lui a fost că la întoarcerea acasă prinsese niște vremuri tare afurisite, blestemate parcă: războiul și apoi preschimbarea țării în asemenea hal cum nici în cel mai negru vis nu și-ar fi închipuit cineva. Toate averile fuseseră confiscate, cariere și, cum zicea tata, destine, competențe glorioase fuseseră spulberate, atâția oameni fuseseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]