312 matches
-
e cea care stăpînește lumea lui Caragiale. Toți impiegații sînt politicoși, ducînd cu vorba. Precum negustorii din care se trag, pentru care politețea e o tehnică de vânzare. În Meteahnă, comeseanul maghiar își precizează poziția națională întîi politicos, apoi din ce în ce mai agasant. Politețea e o etapă. În jocul nervilor din lumea de funcționari e, se-nțelege, repede depășită. Le cedează, totdeodată, unor rațiuni mai importante. Perspectiva unui cîștig, a cărui nematerializare e luată inițial în glumă, apoi resimțită tragic, în crescendo, năruie
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
comparîndu-le cu ale altora. În trei sferturi volumul e alcătuit din citate urmate de scolii personale, autorului putîndu-i-se reproșa alura de digeste, de pandecte obținute prin juxtapunere de paragrafe străine, mărimea spațiului pe care îl umple cu cuvintele altora fiind agasantă. Cititorul ține în mîini un compendiu de gînduri provenite de la zeci și zeci de autori, fără ca un liant de fundal să lege bucățile alese. „Aș mai putea fi întrebat: dumneata nu trăiești, doar citești? Răspunsul ar fi: nici măcar nu citesc
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
și acceptată, dorită și asumată, pentru că dădea un dezarmant sentiment de securitate și certitudine, al cărui corolar putea fi chiar anihilarea spiritului critic", poziție care, alcătuind un "jug de catifea", constituia un "centru de putere" mai mult sau mai puțin agasant. (N. Manolescu este exceptat, deoarece i se adresează în rândurile următoare o reverență.) Pe de altă parte "impostura" și "mediocritatea" nu reprezintă un apanaj al democratizării. Sunt reamintite cu bun-simț, "valurile de maculatură patriotardă ori cedând convenționalului din anii comuniști
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
alimenta gelozia cu cele mai scandaloase scenarii. Spiritul posesiv al bărbatului, gelozia sa maladivă, tenacitatea în a căuta semnele trădării și permanentul balans psihic între starea de învins necondiționat, de loser, pe de o parte, și un soi de agresivitate agasantă a celui care își revendică o proprietate, pe de alta, ajung să o sufoce pe femeie și să ducă la o previzibilă rupere a relației. Schimburile de mesaje dintre cei doi reflectă psihologia personajelor și fac foarte credibilă evoluția/involuția
Întoarcerea la Taormina by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7386_a_8711]
-
a întâmplat în cazul scriitorilor basarabeni, decretați unii drept mari scriitori pentru alte merite decât cele literare. A. Suceveanu a vorbit și despre relația dintre "margine" și "centru", arătând că pentru mulți fenomenul literar basarabean a devenit azi o problemă agasantă, "a cincea roată la căruță", cum ar fi numit-o criticul Ion Simuț. Scriitorii basarabeni doresc să ardă etapele și să se integreze cât mai rapid literaturii române de la "centru", să fie acreditați la București. Criteriul axiologic nu trebuie abolit
Unde se află literatura română by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12742_a_14067]
-
un singur lucru. Despre soarta romanului și a ficțiunii în genere. Cititorul află de la început cine e Antonia: un robot cu înfățișare feminină, un robot care citește și care își fixează tipul potrivit de lectură prin apăsarea unui buton. Seacă, agasantă imagine, pe care cititorul o uită repede, la distanță de nici o pagină. Alte Antonii, suave, feminine, erotizate, își fac apariția în pseudoroman. Folosesc epitetele cu o oarecare reținere, autoarea se joacă ironic (uneori mult prea evident autoironic) cu ideea de
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
supuse vreunei selecții, ele se succed, țâșnesc pe neașteptate, variază, refractare celui mai elementar principiu de economie. Puterea de a le genera nu diminuează nici o clipă. Aceste imagini surprind prin năvala lor masivă, inepuizabilă, constantă. Abundența lor poate deveni uneori agasantă căci, așa cum abuzul de metafore face ca textul unui scriitor să pară "împănat ca o tartă cu prune" - ca să-l cităm pe Lawrence Durrell - tot astfel spectacolul sfârșește prin a fi lipsit de orice arhitectură. Puțin îi pasă însă de
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
e doar o variantă a imobilismului postideologic. Cei ce se arată panicați de pericolul "negativismului", al "demolării" valorilor sacrosancte sînt, în realitate, vrăjmașii valorilor în cauză pe care le reduc la pura convenție, la o ritualitate vidă și tot mai agasantă. Nimeni nu neagă faptul că Marin Preda e un autor de seamă, dar a-l feri de o analiză neinhibată de hagiografie, a ocoli chestiunea inegalității scrierilor sale, a cere tuturor să-l guste la fel nu sînt decît erori
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
nu și-a făcut datoria până la capăt, iată despre câte alte cărți nu am putut să scriu! Mea culpa!" Figura stilistică cea mai frecventă și mai frapantă e enumerarea: nume de scriitori și titluri de volume sunt amintite periodic, uneori agasant, dar dintr-un reflex al informării. Criticul, lucid și conștiincios, funcționează ca un birou de registratură. Ordinea și obligația lecturilor îi impun un răboj al cărților. Graba sau oboseala sunt rareori recunoscute ca impedimente majore. Excedat, criticul își recunoaște rapiditatea
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
o dragoste în care poetul nu e înțeles, despre rostul pierdut al vieții și eterna toamnă cu frunze ruginite, anotimp al tristeții și deznădejdii, cuvintele nu-și mai înalță emoția din pagină, interogațiile devin ridicole, iar impresia de "déjà-vu" e agasantă și obositoare. Pe ruinele unor astfel de trăiri poezia abia pâlpâie, fără forță, căci cuvintele par obosite, dacă nu chiar tocite de-a binelea. Pe porțiuni mici, câteva versuri mai reușite devin contrastante: "într-o pustie sală/ pe câte-un
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
imagine despre trecut și pe aceea o povestim. La G.G. nu se întâmplă pentru că la el chestiunea e spinoasă și răscolitoare, nu se poate fixa. Nu-i mai puțin adevărat că face din asta un tic al cărții, până la urmă agasant. Încât mă și hotărăsc să renunț. G.G.: „Ah, de s-ar găsi totuși, dacă nu un cufăr, atunci măcar o cutie de carton umplută cu mâzgălelile mele timpurii.” Frază care îmi aduce aminte că trebuie să verific dacă am fost
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3781_a_5106]
-
Livius Ciocarlie Lăsându-l la o parte pe Faulkner, citesc cu conștiința oarecum vinovată cuvintele lui Mihăieș: „...e întruparea agasantă a omului de prisos”. Cât despre cartea lui, excepțională. Și tocmai ce aș fi vrut să citesc. Îi însoțesc din bucătărie pe meșterii care, în locuința Alexandrei, rașchetează cu mare zarvă parchetul. Citesc, stârnit de Mihăieș, Pe patul de moarte
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3378_a_4703]
-
Orient Expres, publicată recent de aceeasi editură, este o culegere cu un profil asemănător, ceea ce oricum riscă să plictisească, prin repetarea formulei.Din nefericire, însă, autorul nu numai că se imită pe el însuși, dar mai prezintă și semnele unui agasant egocentrism, publicând tot ce a scris în ultima vreme (inclusiv unele scrisori cu caracter particular) și ambitionându-se să câștige toate disputele, chiar si post-factum, prin adăugarea unor note menite să influențeze arbitrajul cititorului. El nu mai este, cum părea la
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
către o prezentare mult mai teoretică și mai riguroasă, a rusoaicei Svetlana Boym. Citind False Papers am încercat permanent sentimentul acela de déjà vu, care poate fi în egală măsură agreabil (ca o întîlnire întîmplătoare cu un vechi amic) și agasant (prin simpla reiterare). Deși volumul conține un capitol dedicat vizitei la casa memorială a lui Marcel Proust și e împănat de trimiteri la În căutarea timpului pierdut, nu menționarea romancierului francez mi-a împrospătat memoria, ci mai curînd cadența frazei
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
pentru împlinirea unui destin. Iar expresia împlinirii stă în revoluția pe care Wittgenstein vrea s-o aducă în logică prin Tractatus. Așa se explică diligențele stăruitoare pe care le face pe lîngă feluriți editori din epocă, logicianul neezitînd să fie agasant din dorința de a-și vedea publicată cartea. În ochii lui, tipărirea micului tratat nu e nici scop editorial și nici vanitate auctorială, ci trăsătură de iconomie sacră și consfințirea unei vocații rare. Numai așa se poate explica gestul neverosimil
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
bancă cu bani sau de bancă din parc, ședință de parlament sau ședință de bloc, Crăciun sau An Nou la care omniprezentul premier să nu-și exbibe masivul trup. Probabil că dl. Năstase se crede popular. Se înșală: e doar agasant. Și, vorba lui Argetoianu, ";o dictatură poate să terorizeze, dar nu trebuie să exaspereze!" Firește, dictatura năstăsiotă e de altă natură decât aceea pe care, nu neapărat în glumă, o preamărea celebrul politician și memorialist. Argetoianu vorbea despre România lui
Globul de Aur, Balonul de Aur, Tigva de Aur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14216_a_15541]
-
-se pe sine, clădindu-și (cu migală și cu neclintită hotărîre) mitul personal, Andersen se prezintă drept un edificiu frapant de eterogen, greu (ori chiar imposibil) de clasat și de evaluat în manieră definitivă. Persoană excentrică, nu cine știe ce atașantă (chiar agasantă deseori), scriitor inegal, incapabil să-și constituie și să-și definească o viziune unitară despre lume și artă, Andersen reușește, paradoxal, o performanță rarissimă, instituindu-se ca emblemă spirituală a patriei sale (percepută de/în toată lumea - grație lui și ca
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
obscuritate, anonimizate”. Cititorul familiarizat cu proza clujeanului va observa că există personaje care migrează din alte scrieri. Cum e, de pildă, Iulian Oncică, arhitectul din Ecluza (2006). Disidentul de altădată îndeplinește în nuvela de aici rolul unui prieten absent ori agasant, exclus simbolic de Irina-Doru în afara unei prietenii securizate mai bine de două decenii. Un prieten tolerat. Cel care scria în Ecluza un text subversiv - Moartea în socialism - are șansa aici să o trăiască din punctul de vedere al prieteniei și
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
rămas nerealizate și foarte puține au fost duse pînă la capăt. Charles Fourier și utopiștii veacului al XVIII-lea l-au fascinat într-atît, încît pînă și în notele lui diaristice entuziasmul stîrnit de aceste obsesii intelectuale lasă urme, repetitiv și agasant pe alocuri ... Încercarea de a-l reabilita pe împăratul Wilhelm al II-lea se soldează nu cu așteptata biografie, ci cu un eseu incitant și controversat. Răfuiala cu ilustrul profesor de drept, ultraconservatorul Carl Schmitt, care se număra printre oaspeții
Un admirator al "eternului feminin" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8227_a_9552]
-
și ea. E imposibil de descris: galerii, culoare, scări spiralate, apartamente, ascensoare, curte interioară, terase, spații de expoziție, sală de conferințe și spectacole, adăpostește câteva instituții de cultură și ansamblul vizitabil. Unde, pentru a pătrunde, trebuie să accepți un control agasant, ca în aeroporturi, dinspre niște polițiste scunde, dodoloațe și cam fruste, cu tot tacâmul, detector de metale, spații de păstrare a unor obiecte socotite, după nu știu ce criterii, indezirabile. Am suportat cu refulată enervare, simțind pentru întâia oară teroarea veacului în
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
de cea mai joasă speță, care nici pus în fața probelor absolute nu-și recunoaște ticăloșia? Cocoțat la balconul unei nesimțiri paralizante pentru interlocutor, "boierul de viță" îi privea pe Mircea Dinescu și pe Cristian Tudor Popescu ca pe niște gângănii agasante pe care urma să le strivească, din clipă în clipă, cu superbul său baston de gradul treizeci și trei. Dacă masoneria română s-a aflat atâta vreme sub oblăduirea acestei scule a Securității, m-am cam lămurit ce e și cu "loja
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
presentiment al vinului... Dar mai sesizante, desigur, ne apar propozițiile în care Constantin Călin se aplică direct creației lui Bacovia. Departe de-a reprezenta, prin renunțarea la aparatul referențial al metodelor la modă, o cădere în déja vu, în conformismul agasant al clișeului, ele conțin o miză subiacentă a "noutății" obținute pe filiera lecturii curente, a observației mixte, estetic-moraliste, de sorginte sainte-beuviană. E ca și cum în loc de-a folosi computerul, exegetul s-ar sluji fără complexe de obișnuitul creion. Pulsează în paginile
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
fostului premier și despre legătura dintre factorii politici și justiție în cazul dosarului "Zambaccian". Ion Iliescu consideră că "acest coșmar" este "nedrept pe de o parte". El subliniază că "fiecare răspunde de faptele lui", adăugând că a devenit o chestiunea "agasantă" atât pentru Adrian Năstase, cât și pentru încrederea în instituții". "A devenit simbolul corupției în România?" Fostul președinte a spus, pentru RFI, că "E nedrept pentru Adrian Năstase, în sensul încercărilor la care este supus, nu întotdeauna meritat. Vorba aia
Iliescu, despre "executarea" lui Năstase: Nu cred că este condamnat politic by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/33195_a_34520]
-
de valoare din acest punct de vedere". Cât despre declarațiile premierului Victor Ponta, care susținea posibilitatea unui dosar politic, Ion Iliescu a răspuns: "Este aprecierea domnului Ponta și are probabil argumentele lui. Altminteri, sigur, apare pentru orice privitor din afară agasantă această chestiune, modul în care a fost tratat și executat ca să spunem așa domnul Năstase".
Iliescu, despre "executarea" lui Năstase: Nu cred că este condamnat politic by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/33195_a_34520]
-
prin urmare, poate cea mai strictă formă de fidelitate. Oedipa este persoana ideală pentru o astfel de sarcina: Pierre, iubitul mort, nu e pentru ea doar o amintire, de-a lungul peripețiilor din roman, ci o făptură vie, misterioasă și agasantă uneori, pe care o suspectează de mîrșăvii uneori dar o admiră pios alteori, însă întotdeauna o respectă și de aceea acceptă să treacă, în numele său, prin orice. Ce-i drept, nici n-ar avea ce regreta, căci experiența Oedipei, ca
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]