269 matches
-
la tăcerea zguduitoare a unor cifre sau statistici, istoria reclamă contextualizări și dezbateri. Pentru cei care caută în istorie date, iar nu semnificații, Considerațiile inactuale ale lui Nietzsche rămân o lectură obligatorie. Dacă negoțul zilnic cu necunoscutul prilejuiește atât aforismul agnostic, cât și pariul pascalian, istoria poate deveni suportul oricărui argument metafizic. Istoria este oglinda vie a posibilității - o noțiune pe care Kierkegaard o considera categoria supremă a gândirii. Istoria ne lasă să bănuim că, până la „obștescul sfârșit” al umanității, putem
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sensul lor metaforic, avem de-a face, într-adevăr, cu politeismul, cu panteismul chiar. Și este exact ceea ce șochează. Căci substratul cultural pe care s-a fondat modernitatea este chiar marea "fantasmă" a unicului. Și i-am uimi pe unii, agnostici declarați, dacă le-am arăta că sensibilitatea lor teoretică, reacțiile lor practice fac parte dintr-un "monoteism" fundamental. De la rațiunea umană "conducând la unitate", așa cum o spune Sfântul Augustin, la formula lui August Comte: reductio ad unum, este o uimitoare
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
el acasă sub influența aceleiași emulații filosofice favorabile pentru eclozarea psihologiei, dar care s-a manifestat diferit față de partea continentală a Europei. Anglia era cea mai puternică forță colonială, țara cea mai industrializată. La aceste condiții social-istorice se raportează evoluționismul agnostic al lui Herbert Spencer (1820-1903), cu cele mai pozitive influențe asupra dezvoltării științelor naturii, în prealabil fertilizat de spiritul logicii inductive a lui Francis Bacon, ca și de fenomenologia dinamicii subiectivității lui David Hume (1711-1776). Psihicul se afla în centrul
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Lor le lipsește vocația demiurgică a romanticilor, sau dacă vor fi avut-o, și-o reprimă în numele unei maxime fidelități față de realitatea dată. Dacă în raport cu ultimele taine perspectiva clasică era absolutistă, iar cea romantică relativizantă, punctul de vedere pozitivist este agnostic 76. Și în această privință Dilthey se situează la răscrucea dintre romantism și pozitivism. Realismul pozitivist înfăptuiește în fond o sinteză între cele două orientări culturale precedente; el este categorial, păstrând astfel ceva din caracterul tipologizant al clasicismului, dar, spre deosebire de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a catolicismului promovase un model de cunoaștere care "aspirase cât se poate de serios spre idealul unei științe totale" (Der Sinn..., p. 22), ideal de care, tot pe linie catolică, nu a fost străin, în mod paradoxal, nici măcar un pozitivist agnostic precum Auguste Comte. Deși vom analiza această remarcă într-un subcapitol viitor (vezi I, 3F), credem că este necesar să clarificăm încă de-acum semnificațiile ideii de "știință totală", care în stadiul actual al discuției ar putea stârni unele nedumeriri
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
crearea, în 1976, a federației formate din cele trei partide de inspirație creștină. Aceasta fusese posibilă datorită dificultăților electorale care au dus la această apropiere, datorită evoluției Bisericii olandeze și atenuării diferențelor ecleziale. În Franța, MRP-ul s-a deschis agnosticilor și protestanților, aceste experiențe fiind însă rare. Putem aminti cazul pastorului Emmanuel La Gravière, senator, membru al Consiliului Republicii (1946-1949), membru apoi al Adunării Uniunii Franceze (1949-1958), și mai ales mărturia lui Léo Hamon care, în memoriile sale, se descrie
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
experiențe fiind însă rare. Putem aminti cazul pastorului Emmanuel La Gravière, senator, membru al Consiliului Republicii (1946-1949), membru apoi al Adunării Uniunii Franceze (1949-1958), și mai ales mărturia lui Léo Hamon care, în memoriile sale, se descrie ca "evreu și agnostic notoriu". Problema "adeziunii unui laic la un partid numit cu plăcere confesional" a fost încurajată de responsabilii săi: Noi sîntem în primul rînd umaniști", îi spune Francisque Gay. Fragmentul continuă: "Astfel am intrat în MRP și apoi mi s-a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
un om al cărui trecut în rezistență îl făcea simpatic. Prezența mea în rîndurile lui demonstra că putea fi altceva decît un partid confesional (...). Un anticlerical prin tradiție ar fi șocat, fără îndoială, să se afle în sînul MRP-ului. Agnosticul prietenos care eram eu s-a simțit întotdeauna bine aici." Această amprentă se regăsea și în CDS, al cărui Congres de la Saint-Malo din octombrie 1990 a fost deosebit de bogat și interesant în planul evoluției ideologice. Declarația semnată de Jacques Barrot
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Ulterior am discutat și relevanța unor indicatori indirecți, precum vizibilitatea publică a scepticismului religios. Am ales să analizez împreună trei categorii atât de diferite deoarece ponderea lor numerică în populația românească este foarte scăzută. După 1989 vizibilitatea socială a persoanelor agnostice sau atee a scăzut dramatic. Această diminuare se datorează pe de o parte revigorării religiozității și pe de altă parte reducerii dezirabilității sociale a acestei orientări față de viață, asociate cu comunismul și cu măsurile sale represive. În cercetarea care stă
[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
unul paradigmatic pentru înțelegerea „crizei de articulare” între crezul individual și cel colectiv și a tendinței de individualizare religioasă (Zapponi, 2011 : 12). În acest moment, el atrage mulți pelerini, între care se regăsesc pelerini religioși, spiritualități alternative și New Age, agnostici sau atei declarați care doresc să se bucure de plăcerea de a merge de-a lungul potecii atent semnalizate cu indicativul „El Camino”. Sintetizând, putem spune că Lourdes și Compostela reprezintă două tipuri de pelerinaje, fundamentale în înțelegerea rolului turismului
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
care e posibil să n-o putem duce la capăt, ar fi să ne sustragem, în raport cu procedeele de inovare tehnică, tuturor judecăților de valoare, tuturor reacțiilor afective, de repulsie sau de seducție. Să abandonăm postura religioasă și morală în favoarea detașării agnostice și senine, a unei contabilități minuțioase și sobre a costurilor și cîștigurilor fiecărui utilaj al gîndirii, fără stridențe sau extaz. Or, un sistem de transmisie simbolic, începînd cu scrierea alfabetică, constituie prin mizele sale un obiect cald sau chiar încins
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
se raporteze la credo-ul din Niceea (325). E de ajuns să-i deschizi jurnalul ca să aderi la Misterul fundamental. "Sensul istoriei" de exemplu, foarte răspîndit pînă nu demult, și care nu poartă mirosul sacristiei, este creștinismul necredinciosului sau evanghelia agnosticului. Ideea că timpul care se scurge ne privește personal și că trebuie să evoluăm de la o stare neînsemnată la una superioară ni se pare de domeniul evidenței; dar un hindus și un bantu o consideră fără îndoială ciudată, cum ar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și scopurilor care veghează la dezvoltarea "noilor idei" și traversează acum "Marele Secol". Fără contra-ideologii posibile, fără contra-societăți, fără critică socială efectivă, fără un mediu purtător consistent. În rest, permutînd spațiile în alb și negru ale acestui demers întrerupt, un agnostic republican se poate simți ca acasă, în locul cel mai intim al proiectului transformării sociale. A fost un excelent "profesor de energie" acest mediolog avant la lettre care a știut, în examenul genezei revoluționare franceze, să nu separe studiul transmisiei sociale
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și deci dezorganizează, organizațiile restrînse ori specializate. Ziaristul care transmite nu crede în discursul pe care îl transmite: este normal ca indiferența prezentatorului să se răsfrîngă asupra obiectului prezentat și asupra subiectului în cadrul căruia e prezentat. "Cei de stînga sînt agnostici" da, și din mai multe motive, dintre care ultimul nu-i decît că principala lor sursă de informare este ea însăși agnostică și sceptică, din necesitate profesională, sau mai degrabă fiindcă aruncă în joc un alt regim de dogme (vom
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
republicană din vechiul cerc vicios: dacă Dumnezeu nu există, totul e permis; dacă totul e permis, atunci vreau din nou un zeu. Cum să facem pentru ca sacrul social să supraviețuiască necesarei dispariții a sacrilegiilor cu asta-și bate capul liber-cugetătorul agnostic. Acelui "Capucini din toate țările, uniți-vă!" i-ar opune un "Spirite libere din toate țările, uniți-vă!", fără ca acest ideal de unitate să devină ipso facto cheia de boltă a unei noi francmasonerii, a unui nou teism fără Dumnezeu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
acolo a fost destul ca să mă stârnească. Interesul constant al lui Eliade pentru acest scriitor, total neluat în seamă în timpul vieții, e cu atât mai remarcabil, cu cât e vorba de un spirit față de care se afla la antipod : un „agnostic” ireductibil, ireligios și antimistic, pozitivist și evoluționist (dar luându-l în derâdere pe Darwin) ; pe de altă parte însă, ce e drept (și asta contează), un spirit de cea mai desăvârșită libertate, la culme de original, cu un umor tipic
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ofensă în spirit de umilință creștină). Înainte de a fi avut prilejul să-i fiu prezentat (în atelierul pictorului Horia Paștina) avusesem cu părintele Stăniloae o altă „întâlnire”, care a însemnat un moment hotărâtor în existența mea. Nu mai eram demult „agnosticul” de odinioară, experiențele vieții mele, meditația m-au apropiat progresiv (nu fulgerător, nu printr o abruptă revelație) de reprezentarea unei instanțe transcendentale. Fără a-mi repudia câtuși de puțin reperele fundamentale ale formației mele, Montaigne, Nietzsche, Voltaire (nu atât Voltaire
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de un Renan, de pildă, care, pentru a anula istoricitatea Învierii, nu ezită să-și declanșeze o criză de misoginie: cum putem crede Într-o Înviere al cărei singur martor e o femeie mitomană și fantezistă? Reacția violentă a istoricului agnostic ne pune dintr-odată În fața imensei responsabilități pe care o poartă umerii firavi ai acestei „mironosițe”: ea a fost martorul privilegiat al Învierii, temelia pe care stă Credo-ul creștin. Căci, așa cum va spune apostolul Pavel, În Prima Epistolă către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
manuscris, fără să știe exact cu ce se mănîncă patristica sau exegeza biblică? Traducătorii Septuagintei din cadrul Colegiului Noua Europă nu sunt numai creștini, dar sunt și serios școliți Într-ale filologiei, istoriei și teologiei. Există o singură excepție, un singur agnostic În grupul nostru, dar atât de bun cunoscător al limbii grecești și al tradiției creștine antice, Încât Îl prefer oricărui pios semidoct. Doar Dumnezeu poate judeca și alege În asemenea cazuri. Faptul că acest prieten agnostic a acceptat să traducă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
singură excepție, un singur agnostic În grupul nostru, dar atât de bun cunoscător al limbii grecești și al tradiției creștine antice, Încât Îl prefer oricărui pios semidoct. Doar Dumnezeu poate judeca și alege În asemenea cazuri. Faptul că acest prieten agnostic a acceptat să traducă Biblia alături de noi este, pentru mine, un semn divin. Prin caracter, prin bun-simț, prin smerenie cărturărească, omul acesta Îmi pare uneori mai creștin decât noi toți ceilalți care ne credem creștini. Așa că Luther poate fi liniștit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
2, 4). De asemenea, un alt aspect al problemei celor necredincioși este numărul crescând al necreștinilor în Europa, chiar și în mediul meu universitar. Mi se pare inacceptabil ca cei care sunt de o alte religie, ca și ateii sau agnosticii, să nu aibă nici o perspectivă existențială solidă în viața lor și să le fie imposibil să dobândească încrederea în viață, iar credința în Dumnezeul creștin să fie premisa oricărui "da" spus vieții și a oricărei etici. Despre ateism și agnosticism
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sau a celei în Dumnezeu. Nu voiam să interpretez oamenii dintr-o perspectivă teologică diversă față de cum ei înșiși se concep: nu voiam, precum alți teologi, a-l considera pe Nietzsche unul care crede în Dumnezeu și pe atei sau agnostici să-i consider creștini "impliciți" sau, cum spusese la timpul său Karl Rahner, "creștini anonimi". Îmi era limpede încă de la început că îndeosebi evreii și musulmanii nu ar fi apreciat acest tip de "anonimitate creștină" și l-ar fi considerat
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
aparțin complet acestei lumi, posibilitatea de a supraviețui chiar mai bine și decât anumiți credincioși. Ajung la încrederea de fond prin relații interumane, muncă, activitatea politică sau științifică și prin etica umană. Închei prin a spune că și ateii sau agnosticii, pe baza încrederii lor de fond, pot să ducă o viață autentică umană, adică o viață demnă de un om și în acest sens morală. Cu alte cuvinte, ateismul nu duce neapărat la nihilism. În acest punct trebuie să-l
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Nu trebuie să aducem la disperare Clubul Mediteranean, de acord. Ce-i drept, coloșii muți de la Gizeh, medium obez și fără mesaj, ne impresionează fără a ne transmite nimic altceva decât poncife de genul "patruzeci de secole vă contemplă". Un agnostic se poate mulțumi cu o rugăciune pe Acropole, dar vi-l puteți imagina Renan îngenuncheat cu mâinile împreunate în fața piramidei lui Kheops? Ca să se adreseze cui? În ce limbă? Ca amintire despre ce? În așteptarea a ce? Dacă natura adevărului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
este exact localizată pe esplanadă). Numai Dumnezeu este autorizat să reclădească Templul și ar fi un sacrilegiu să încerci să-l devansezi, accelerând astfel venirea sfârșitului timpului. Încălcând astfel interdicția, primul ministru Sharon s-ar fi comportat ca un naționalist agnostic și nu ca un evreu păstrător al tradiției. Prietenul arab, care trăiește de o jumătate de veac alături de evreii israelieni, ignora acest punct din doctrină care, fără a fi unanim acceptat (există mulți recalcitranți), constituie ortodoxia rabinică. În acest foc
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]