406 matches
-
el, cea mai numeroasă, ar avea drept lider de opinie pe Mircea Eliade și, alături de el, pe Emil Cioran, Eugen Ionescu, I. Dobridor etc. Aceștia respingând vechile distincții sunt în căutarea unei spiritualități noi, iar căutarea lor capătă adesea accente agonice. Tot ce am făcut în aceste puține rânduri este o reamintire a unor lucruri al căror rost este de mare importanță pentru ORIENTAREA generației tinere de azi, un răspuns celor care sunt îngrijorați de diversitatea manifestărilor acesteia. Reamintim vorbele lui
ÎMPLINIREA A 113 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN PĂMÂNTUL NEAMULUI ROMÂNESC ŞI A 65 DE ANI DE LA MUTAREA SA ÎN VEŞNICELE ŞI CEREŞTILE LOCAŞURI – MIRCEA VULCĂNESCU (1904 – 1952)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/343136_a_344465]
-
piatra strivită dinadins” (Prestidigitație), „Părerile dau formă strivitelor/idei uitate printre stalactite” (Peșteră); „Suspină timpul răzvrătit” (Margini închise), aripa se încolăcește, memoriile sunt pierdute, gândurile sunt pătate, dorințele înecate, părerile de rău chinuiesc obsedant spiritul: „Dimineața părerilor de rău” (Funestă). „Agonice păreri de rău”, (Dintr-un strănut). Poetul se imaginează în ipostaza unui călător rătăcitor prin labirint, aflat într-o permanentă neliniște creatoare, dar și a unui vânător sau soldat dornic să distrugă răul din societate și chiar a unui înger
EUGEN DULBABA – PIRUETE ÎN LABIRINT de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343484_a_344813]
-
Articolele Autorului DOR DE ALB Tânjește mut pădurea la zbor de fluturi albi, întinsă către cerul uscat de-orice poveste, cu lacrimi înghețate în vârf de lumânări ademenind deschiderea ferestrelor celeste. Îmi tremură pământul lipsit de puful vieții și încleștat agonic în vis de rădăcini, în așteptarea densă a timpului în care îl vor acoperi, gingașe, petalele de crini. Pierdută-i orice urmă ce n-a găsit covorul în care să își țeasă destinul absolut. De-atâta dor de alb, se
DOR DE ALB de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378604_a_379933]
-
două rămurele ruginite înflorise un trandafir roșul aprins era culoarea lui în albul pur, din jur soarele se risipea pe aici, pe undeva jos cădeau petale una câte una era ploaie și vânt și cețuri plângeau prin crâng se scurgeau agonic pe pământ afară niciun cânt pescărușii plecaseră demult m-am înțepat într-un spin și am țipat nu am știut și l-am certat dimineata priveam trist trandafirul s-a uscat... în iarna asta când lacrimi curg, se scurg pe lângă
SPINI de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380370_a_381699]
-
de brocart te zăresc uneori Cum îți plimbi ochii grei, de tăciuni, obosiți, Canarii doinesc peste munți de culori, Vântul mătură pași, licuricii-s răpiți. Pe un colț de batistă-ți gravez flori de cer, Disperări să-ți alini în agonice nopți, S-o păstrezi talisman și cu lanțuri de ger Leagă-ți pași rătăciți sau descântă-i, de poți. Să n-ai doruri, nici vise! Lăstari de-amintiri, Arome neclare, le-nchide-n sertare, În resturi de jar vor ofta
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
perdea de brocart te zăresc uneoriCum îți plimbi ochii grei, de tăciuni, obosiți,Canarii doinesc peste munți de culori,Vântul mătură pași, licuricii-s răpiți.Pe un colț de batistă-ți gravez flori de cer,Disperări să-ți alini în agonice nopți, S-o păstrezi talisman și cu lanțuri de gerLeagă-ți pași rătăciți sau descântă-i, de poți.Să n-ai doruri, nici vise! Lăstari de-amintiri,Arome neclare, le-nchide-n sertare,În resturi de jar vor ofta-n
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
să mai trăiești. Mumii în sarcofage, te lasă fără voce, Capcane-n labirinturi, tot pasul ți-l pândesc, Statui cu chipuri hâde-ncruntate și atroce, Nemulțumite-n față, ca un blestem privesc. Ce-ai căutat acolo, te macină-ntrebarea În zbuciumul agonic ieșirea de-a găsi. Ca o lumină rece, te-nvăluie uitarea Și-n prăbușirea scurtă, de tine nu mai ști. Într-un târziu, când noaptea s-a risipit fugară Și ochii dureroși spre lume s-au deschis, Ai înțeles deodată, realitatea
PRINTRE PIRAMIDE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371992_a_373321]
-
mai profunzi. Mai cred că Angela Nache ... XVI. ROMÂNIA LITERARĂ LAURENȚIU ULICI. PRIMA VERBA. DIFERENȚE, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 341 din 07 decembrie 2011. PRIMA VERBA. DIFERENȚE Angela Nache: Miraculum (Ed. Dacia)” Întristări aburind fără rost/ Agonic prin ierburi prin stele ori lună/ Poezia nu-i acest paradis languros”... iată aici sugerata o poetica antisentimentală, apropiată principial de felul în care privesc și concep poezia tinerii de azi. Dar totul nu-i decât aparență, căci mai nimic
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
aici antisentimentalismul care înseamnă la mulți poeți tineri refuzul absolutismului afectelor, chiar al lirismului dar și al poeziei languroase înălțate la cer pe sforile melodicității și ... Citește mai mult PRIMA VERBA. DIFERENȚEAngela Nache: Miraculum (Ed. Dacia)” Întristări aburind fără rost/ Agonic prin ierburi prin stele ori lună/ Poezia nu-i acest paradis languros”... iată aici sugerata o poetica antisentimentală, apropiată principial de felul în care privesc și concep poezia tinerii de azi. Dar totul nu-i decât aparență, căci mai nimic
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
el, cea mai numeroasă, ar avea drept lider de opinie pe Mircea Eliade și, alături de el, pe Emil Cioran, Eugen Ionescu, I. Dobridor etc. Aceștia respingând vechile distincții sunt în căutarea unei spiritualități noi, iar căutarea lor capătă adesea accente agonice. Tot ce am făcut în aceste puține rânduri este o reamintire a unor lucruri al căror rost este de mare importanță pentru ORIENTAREA generației tinere de azi, un răspuns celor care sunt îngrijorați de diversitatea manifestărilor acesteia. Reamintim vorbele lui
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A110 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN PĂMÂNTUL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (03.03.2014) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371082_a_372411]
-
și cu hâr narativ, prin perfidia unor forțe ocultate și disimulate în „ salvatorii neamului” ce s-au reincarnat (împielițat) după lovitura criptocomunista din 1989 și imediat - inocularea diversoponistă a ideii că” toată națiunea este vinovată” de totalitarismul acum prăbușit, aparent agonic, dar stihial activ și oricând gata să revină. Această umbră planează cumva în românele ei. După debutul Ligiei Semăn, tăcerea anumitor medii literare în jurul primului român, era complice „ handicapului conștiinței” pe care Ligia Semăn îl va relua în românul ulterior
UN ITINERAR AL VIETII SI CARTII CRESTINE de EUGEN EVU, ACADEMICIAN, MEMBRU AL USR DIN ROMANIA în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344928_a_346257]
-
politice de urmat ar merita alte comentarii aplicate. Apropiindu-ne de încheierea cuvântului nostru să mai subliniem că autorul consideră doctrina Deoumanistă ca „al patrulea val revoluționar” care ar urma, prin operaționalizare socială, să schimbe fundamental în bine lumea noastră agonică. Nu știu să spun ce viitor ar putea avea Deoumanismul, pentru că nu știu dacă actorii politici invitați de autor să pună doctrina în opera socială, Domnii Crin Antonescu și Victor Ponta, ca lideri ai unei clase politice expirate, sunt dispuși
DEOUMANISMUL SAU CALEA SALVĂRII de VICTOR GAIDAMUT în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344994_a_346323]
-
și el de binefacerile primelor clipe ale primăverii. Căci, Doamne, cu ce impresie venise el prima dată în acest oraș! Trecuseră aproape doi ani și nu uitase acele clipe. Venise toamna la Viena, o toamnă banală și bolnavă cu ploi agonice și frunze putrede, cu străzi pustii peste care sufla un vânt rece, învăluind totul într-o aură de melancolie universală. Îi veni în minte acea seară când, străin, se plimba aiurea pe străzi, cucerit de farmecul Vienei. Câteva trăsuri treceau
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
pe el cu vreo catedră universitară și când colo apăruse această femeie și-l scosese din bârlogul lui să-i sucească mințile. Ușa de la pensiune era încuiată, ferestrele zăvorâte, perdelele trase, părea mai de grabă o casă părăsită în dogoarea agonicei primăveri decât o casă de oaspeți veselă și primitoare. Încercă să sune și nu i se răspunse, împinse ușa, o întredeschise ușor, văzu că nu e încuiată și păși ușor pe coridor spre camera Veronicăi. Pe femeie o zări culcată
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
tinerimea în Academii, numai că România, după Era ticăloșilor (v. Marin Preda) - abia ACUM, își reînțelege, după MASSIFICAREA - mancurtizarea celor născuți după 1944, propriul DESTIN- DETERMINIST, cu nu „stigmatizat”, cum ne-mbată cu apă chioară (psihedelistă, sau ..neo- dadaistă, nihilistă!) - agonicii DIRECTORI DE CONȘTIINȚĂ, (rămășițe jalnice ale SINTEZISMULUI „savantei de renume mondial”, Elena Ceaușescu, șefa Biroului Doi, inclusiv a SECURITĂȚII (după fuga generalului Pacepa, recte epurările fostului KGB -,“ adaptatului APARAT al Noii Securității - cea mai monstruoasă, rapace dintre toate „eșaloanele”, cohors
DESPRE HISTRIONISM ŞI EFECTUL CATHARTIC REVIGORATOR de EUGEN EVU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346887_a_348216]
-
și-n cărțile mele, nu mai îngădui, nicicum, vreo lucire de-oglindă. Existență, nonexistență - oglindă și oglindire. Și, mai ucigașe decât ele - toate gândurile, de după extazele ratate! * ...De acum încolo, buzele mele vor rosti tot mai puține cuvinte, fără spasmele agonice ale vreunei imagini. Inima mea, singură, spre cer va năzui, poate oarbă, poate vizionară. Centrul cercului arhimedic mă fascinează - și mă întărește, spre a nu mai fi eu - ci a fi desființat, cu totul, întru El. ...Văd, pe stradă, cum
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
vremea Potopului [...] spre-a ne face și/ mai sinistră așteptarea, și/ mai de neînțeles amânarea” (p. 500). Toamna vine să încheie tot în disoluție un ciclu: „E toamnă, deci. Haoticul sezon./ Și vidul din priviri are-o culoare/ Cu-ntunecimi agonice și-amare./ Pe străzi, năluci, incinerate-n soare,/ Îmi glăsuiesc, arzând, la unison,/ Topite-n trista lor halucinare:// Adâncul. Nimicirea. Abaddon” (p. 503). Habitatul, orașul devin apăsătoare, amenințate în adânc de nimicire în aceeași mlaștină a Samsarei, frecventă referire alături de
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
vise au căzut grămadă peste inimile noastre? la poarta bizară m-așteaptă doamna în galben, nu mai e primăvară, nici vară, a venit ora apusului, învelește-mă mamă cu țărâna ta să nu simt frigul acestui secol, care se zbate agonic în lumile rătăcite, nu știu , toamnă, cum să-ți mulțumesc pentru calda mea singurătate; sună marele ceas al tenebrelor, cerul de platină se rotește, se clatină peste noi, am palmele goale de lumină și ochii tulburați de-ntuneric, îmi plimb
TRECE SEPTEMBRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376123_a_377452]
-
de a ajunge, de a atinge lumina, e ingenios subliniată de cele patru poeme sugestiv intitulate: Din jurnalul unei zile, poeme din care răzbate dorința poetei de a-și liniști sufletul zbuciumat de dor, întinat de „noroaiele lumii”, de „ceasul agonic al zilei”. Iubirea, ea însăși e „lumina zveltă”, ea reprezentând fericirea, pe care poeta o roagă insistent să-i pătrundă în trup, în inimă, învelindu-i întreaga făptură (Tu ești lumina zveltă). Ba mai mult, îi propune iubitului să fure
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
Mă împinge dincolo de inimă. ,,Să te îmbrățișeze văzduhul!’’ rostește rece, direct în urechea timpului, măsurându-și, nemăsurându-și puterea... Ascult din sufletul celulelor vibrația distanței, privesc cum se întoarce cu spatele la ecoul vieții. Cu umărul stâng încremenește înnoptarea. Se întinde șoptind agonic: ,, Praf,praf obsedat de țărână! Picură cerul cu tăcere.(24 ian 2017) Referință Bibliografică: Tăcere / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2216, Anul VII, 24 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Iulia Dragomir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
TĂCERE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374220_a_375549]
-
îngeri teferi Cern clepsidre cu iubire Și brodează prin luceferi Fluvii lungi de fericire. Cad din candele cu miruri, Stropi de rouă și de mană, Dumnezeiești elixiruri Pentru a sufletelor rană. Iubirea umple potirul Florilor de pe pământ Ce-i sorb agonic elixirul Sub adierile de vânt. Referință Bibliografică: Nunta cosmică / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2339, Anul VII, 27 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ștefania Petrov : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
NUNTA COSMICĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362215_a_363544]
-
Județene pentru Cultură Satu Mare. Ordinul Meritul Cultural, categoria A, literatură, în grad de Ofițer. Cărți publicate: poezie: Frontiera dintre cuvinte, (1988), Poeme din Ev-Mediul odăii (1991), Orașul de sub varul pereților (1994), Tratat despre Ochiul Orb (1996); Gheara literei (1998), Scrisul agonic antologie (1999), Nord, și dincolo de Nord (2001), Stânci nupțiale (2003), Monograme pe Pietrele Nordului (2005), Alte poeme din Nord (2007), Orb, prin Nord antologie (2009), Aur și iederă (2011), Nordul. O gnoză a pietrei antologie (2011) Grota și literele (2013
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a fi troienit de zăpadă sau de frunze, a te "desface" în univers, acesta e conceptul."22 Imagistica prozelor ne duce cu gândul la un creuzet, în care actanții sunt doar umbra și lumina, și unde desfacerea nu are nimic agonic, ci degajă, mai degrabă, o "pace a pământului". Panorama e lucrată în clarobscur și inspiră un sentiment de reculegere, de comuniune cu peisajul, care trece dincolo de pietre, în energetica lor pe care o răsfrâng aproape mistic. Acest "magnetism" al ruinelor
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
reflectoarele și... și... hăul sufiturilor negre. Proiecții video, imagini digitalizate, de o obstinație năucitoare, o muzică, muzică? bubuitul marelui cord intergalactic, parfumuri, parfumuri? dar aer nu există aici, în spațiul ăsta în care cei opt alternează spasme fulgerătoare cu lentori agonice. Zvîrcolire, aparent haotică, dar cît de supusă unei ascunse ordini! E ordinea impusă de Wayne Mc-Gregor, coregraf unic, planînd acum peste cele mai titrate scene ale lumii. Dance, dance, dance. Noi în fața cosmosului, Noi. Fiecare din noi, singur. O sală
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în urîtul răstimp comunist, dar, din păcate, și la ce se întîmplă acum cînd reziduurile aceluiași comunism se fac simțite și în statuarie. Pentru că, prin prăbușirea sistemului, nu s-au prăbușit și mentalitățile, asistăm lesne de constatat la perpetuarea, chiar dacă agonică, dar nu mai puțin nocivă, a efectelor în mai toate compartimentele vieții. Nici perimetrul artei monumentale nu e scutit definitiv de noxele comuniste. Dacă pictura, care și în comunism cu excepțiile ei reprobabile s-a ținut oarecum departe de ingerințele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]