443 matches
-
În celălalt plan, familia învățătorului Herdelea are necazurile sale. Herdelea își zidise casa pe lotul ce aparținea bisericii, cu învoirea preotului Belciug. Relațiile învățătorului cu preotul se degradează cu timpul, de aceea Herdelea se teme că ar putea pierde toată agoniseala și i-ar rămâne familia pe drumuri. Preotul Belciug, rămas văduv încă din primul an, are o personalitate puternică, este cel mai respectat și temut om din sat, având o autoritate totală asupra întregii colectivități. În sat, domină mentalitatea că
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
drumuri. Preotul Belciug, rămas văduv încă din primul an, are o personalitate puternică, este cel mai respectat și temut om din sat, având o autoritate totală asupra întregii colectivități. În sat, domină mentalitatea că oamenii sunt respectați dacă au oarecare agoniseală, fapt ce face ca relațiile sociale să fie tensionate între „sărăntoci“ și „bocotani“, între chibzuința rosturilor și nechibzuința patimilor, ceea ce face să se dea în permanență o luptă aprigă pentru existență. Destinele personajelor sunt determinate de această mentalitate, de faptul
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
că la scurt timp după înhumarea părintelui, maica preoteasă ,în vârstă de 80 ani, și familia sa au trebuit să părăsească de urgență casa, sub amenințarea că „trebuie dusă la Canal, acolo e locul chiaburilor și popilor”, astfel că întrega agoniseală mobilă și imobilă a fost părăsită”[2]." În casa părintelui Ilarion a funcționat în timpul comunismului Grădinița de copii. Împreună cu doamna preoteasă sunt înmormântață în cavoul din curtea bisericii. În timpul păstoririi sale lăcașul de cult a suportat diverse reparații, restaurări: 1899-
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
din nord estul Franței, Lorena, Flandra, Germania renană. Seceta și foamea îi alungaseră pe oameni din gospodăriile lor și lipsiți de orice spirit de prevedere, se grăbiseră să-și lichideze avutul, pe un preț de nimic, neținând seama de truda agoniselii lui; de exemplu, cu cinci dinari se puteau cumpăra opt oi; vindeau tot ce aveau mai târziu decât ceilalți să pornească în cruciadă, încât se ajunsese ca printr-o totală devalorizare a bunurilor și o inversare a valorilor să se
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
Rațiu, după modelul demn de urmat al vlădicilor ardeleni de pie memorie, care după unirea cu Roma au ajuns la o poziție socială și o situație materială mai bună, a decis să redea poporului din care s-a ridicat toată agoniseala lungii sale vieți, pe care a lăsat-o bisericii, Eforiei și școlii din Turda. La 12 decembrie 2010 au avut loc la Blaj evenimente comemorative prilejuite de împlinirea a 140 de ani de la decesul marelui prelat. După celebrarea Sfintei Liturghii
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]
-
s-a născut într-o numeroasă familie din Ardeal, tatăl său fiind preot greco-catolic. În 1940, din cauza cedării Ardealului de Nord, la vârsta de 4 ani se refugiază împreună cu familia pe teritoriul rămas sub guvernare românească. Familia își pierde toată agoniseala, fiind nevoită să trăiască într-o sărăcie cruntă. Urmează școala generală într-o localitate aflată la 7 km de casă, naveta pe jos fiind obligatorie zilnic. În timpul liceului, din cauza prigoanei comuniste, toți membrii majori ai familiei sunt arestați, judecați și
Liviu Alexandru Mera () [Corola-website/Science/305497_a_306826]
-
Sadoveanu și publicat în noiembrie 1934 de către Editura Cartea Românească din București. Romanul prezintă încercarea de apărare a unei păduri vrăjite (codrul Borzei) în fața amenințării de a fi tăiată pentru a acoperi datoriile unei familii de boieri nevrednici, care irosiseră agoniseala mai multor generații. Autorul pune în opoziție tradiționalismul și cumpătarea lumii satului românesc cu lăcomia civilizației capitaliste orientată numai către profit. Tulburarea liniștii patriarhale de către mașinile „nemțești” produce o răzvrătire nu numai a oamenilor locului, ci și a naturii. Moșia
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
fie mai bun. Și recunoaște că nu a conceput niciodată să se mute la oraș. Nu a vrut el să se mute între „betoane“, cum le spune blocurilor, cînd era mai tînăr, darămite acum? După ce a ieșit la pensie, din agoniseală de pînă atunci și-a cumpărat un tractor pe care l-a utilat cu tot ce-i trebuie, începînd de la discuitor și pînă la plug și semănătoare. Iar acum, pe lîngă faptul că își muncește propriul pămînt, se mai îngrijește
Comuna Pogana, Vaslui () [Corola-website/Science/301906_a_303235]
-
achiziționată în ultimii ani. Salonul familiei redă un interior, datând din ultimele decenii ale secolului trecut, aparținând unei familii cu un venit modest, dar cu un trecut prosper, timp în care s-au acumulat o serie de bunuri, provenind din agoniseală proprie sau moștenite de la familiile avute din care proveneau părinții istoricului. În camera copiilor, pasiunea cititului de care era stăpânit fiul cel mare - Nicolae - este sugerată de o etajeră cu cărți, o masă de scris, un sfeșnic cu lumânare. Martoră
Casa Memorială „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331323_a_332652]
-
stopa în fața casei. Soarele ieșise pe cer de câteva ceasuri și tot de atâtea, locatarii forfoteau prin curte. Scoseseră mobilă, covoarele, lenjeria, veselă și tot ceea ce reprezentase existența lor. Când mașina își opri motorul, se repeziră carencotro să-și încarce agoniseală în caroserie. ― Stați așa! îi opri șoferul. Oamenii se opriră nedumeriți. Lașară jos obiectele apucate, așteptând. Nu se puteau încărca fără rânduiala. Se urcară calmi asezandu-se pe unde apucară. Unii în cabina alții în caroserie. ― Stați o clipă! Strigă
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_299]
-
la final osânda pentru fărădelegile săvârșite, Iancu Urmatecu urcă cu prudență treptele către înalta societate, asigurându-și o acoperire legală pentru averea sa și o continuitate onorabilă a familiei sale prin căsătorirea Amelicăi cu medicul Matei Sântu și prin transferarea agoniselii sale către urmași. Personajul lui I.M. Sadoveanu percepe starea sa gospodărească tot mai înfloritoare ca recompensă a activității perseverente și dibace de administrare a averii baronului Barbu, așa cum o dovedește ultima frază a romanului în care își încheie prima fază
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
regat. La fel și familia Cudla, au încărcat o parte din avuții în cărută și au mers la Cernăuți, apoi spre graniță, însă în cele din urmă au hotărât să rămână, întrucât soțul nu a putut să-și abandoneze întreaga agoniseală. Momentul deportării a început când membrii KGB opreau în fața gospodăriilor din sat, înconjurau casa, apoi citeau numele celor care urmau să fie deportați de pe o listă. Asta s-a întâmplat și familiei Cudla. Inițial era pe listă și mama Aniței
Anița Nandriș () [Corola-website/Science/330012_a_331341]
-
că se face o mare greșeală vorbindu-se doar despre perioada deportării. O perioadă grea a fost pentru foarte mulți și la Întoarcerea acasă, cum era și cazul părinților mei, care n-au recuperat nici un capăt de ață din toată agoniseala lăsată la Cernăuți: cabinet dentar, mobilă de dormitoare și sufragerie, covoare, veselă, bibelouri scumpe, bijuterii și multe, multe altele, toată zestrea pentru sora mea, foarte multe lucruri de mână... Și cu soțul dumneavoastră ce s-a Întâmplat? - În vara anului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fapta sa se primeau ani grei de pușcărie. Tatăl e optimist, se gîndește că va primi opt ani, a fost optimist, a fost condamnat la 13. Se gîndește cum să-i asigure cîțiva bani la revenire va vinde mica lor agoniseală aparatul de radio, mașina de gătit, butelia etc. încă nu aflase despre confiscarea totală a averii condamnaților politici. Luni, pe 4 ianuarie 1960, cu geamantanul pregătit, e gata de plecare, supărat peste poate își ia rămas bun. Tatăl, în pijama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
creștină și de neamul românesc". Cu toții sîntem părăsiți de Dumnezeu, remarcă, alături de Simone Weil, viitorul monah, o părăsire ce este în același timp și semnul suprem al "existenței" și dragostei lui Dumnezeu față de creaturile sale, acordîndu-le astfel o desăvîrșită libertate. Agoniseala anilor de închisoare e un sentiment, e drept, firav, nesistematic, fragil, dar suficient pentru a-i da o temeinică siguranță și totodată a-i transmite nedezmințita convingere că știe ce trebuie și ce nu trebuie să facă. De altfel, monahul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
internaționalism absurd. Azi, emigrarea și munca la negru stânjenesc nu numai viața de stat, dar și siguranța familiilor ori ale unor comunități mai largi. Noii miliardari nu au apărut din senin, ci în cadrul mașinațiunilor ilegale care însoțesc falimentările și privatizările agoniselilor generațiilor postbelice, dobândite nu numai cu sacrificarea multor vieți omenești, dar și ale altor specii de vietăți. Trecerea de la socialism la noua modernitate are și părțile ei inedite. Sunt nedreptățiți atât foștii proprietari antebelici, care primesc cu greu ruine din
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și nu numai în țările protestante care condamnă vehement cerșetoria. Este nevoie de o schimbare a viziunii, a concepției, a "mentalităților", cum se repetă continuu după 1989. "Noi" spunem că până în 1989 liderul estic ("ei") a beneficiat destul de pe urma agoniselilor trudnice și a darurilor cu care Dumnezeu a înzestrat pământul și locuitorii acestei țări. După această dată, parcă prea am fost ajutați să demolăm aproape tot ce s-a construit în 45 de ani de muncă silnică pentru a trece
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
casă Într-o zonă bună. Și nu este doar În capul meu, am văzut-o cu ochii mei. Ce vreau să spun e că, indiferent care este credința religioasă a unei țări, există Întotdeauna un anumit grad de dorință de agoniseală. Și, oricât de budistă ar fi Birmania, se agonisește suficient În Țara Aurului. Ia uitați, țara e presărată cu șase mii de stupe și pagode cu o arhitectură dintre cele mai elaborate! Cu siguranță, monumente ironice ale unei religii bazate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Hotinul, Soroca, Orheiul, Tighina și Cetatea Albă străjuiau neclintite pe hotarul Nistrului, păzind cu sfințenie Țara Moldovei. La poalele acestor cetăți strămoșești s-au apărat românii împotriva năvălitorilor păgâni și creștini, turci, tătari, cazaci, polonezi, care râvneau la pământurile și agoniseala românilor. Mai târziu, la Mărășești, Mărăști și Oituz s-au apărat românii împotriva altor năvălitori, ca și în luptele de la Iași și Chișinău, din 1941, când au încercat românii să stăvilească setea de expansiune a imperiului roșu, bătălii care au
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
donații de cărți, reviste, documente, fotografii, manuscrise de la numeroși fii ai Bucovinei care se refugiaseră după 1944 în diferite colțuri ale țării și care, acum, când se putea vorbi și scrie iarăși despre provincia lor natală, acceptau să-și vadă agoniseala de valori culturale salvate de război, la Suceava, în sudul zonei istorice: Silvia și Teodor Balan, Aspazia Loghin, Oltea Nistor-Aposto-lescu (fiica istoricului Ion Nistor), Ionel Negură, ultimul secretar al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina), Erast Tarangul, Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
octombrie 1950, în zona de frontieră cu Iugoslavia, pe o adâncime de 25 km se introduceau restricții severe privitoare la stabilirea domiciliului. Acuzați de spionaj în favoarea serviciilor secrete iugoslave și de simpatii „titoiste”, cei mai multi și-au pierdut în chip nedrept agoniseală de o viață. V. Crăciunoiu, fost colonel de securitate, relata: „Au fost dislocate familii cărora nici prin cap nu le trecea să simpatizeze cu Tito. În miez de noapte au fost treziți de câte o patrulă militară, având în frunte
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
muncă și toată în van. S-a rugat în genunchi, „O, Doamne, creatorul tuturor ființelor de pe pământ, nu mă lăsa să mă închin la zei falși.“ Apoi a intrat la mănăstire, acest om sfânt, în care și-a pus toată agoniseala, după care și-a dat obștescul sfârșit. O, pacoste! Să vadă cum structura fermă a universului lui cedează la sfârșitul vieții. Nenorocire! Dar măcar l-a avut pe Dumnezeu spre care să se întoarcă. Și dacă n-ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
permite să găsim în biografia filosofului ceva ce i-ar putea discredita gândirea: nici vorbă de vreo travestire în femeie, de parfum în agora sau de ospețe extravagante - Eudoxiu rămâne un filosof care poate fi prezentat în familiile așezate. -3Slabă agoniseală în traista filosofică. Iată așadar cele patru scurte teze hedoniste ale lui Eudoxiu: plăcerea este un bine, pentru că toate ființele, raționale sau nu, aspiră la ea; necazurile și suferința servesc pentru toți ca termeni care pun plăcerea în evidență prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fost înființat de către comuniști cu mari greutăți și insistențe. Oamenii nu au înțeles niciodată care este motivul pentru care trebuie să-și ducă pământul, vitele și utilajele într-un loc unde nu mai aveau proprietatea asupra lor. Era vorba despre agoniseala de generații și chiar de sacrificii și războaie duse pentru o bucată de pământ. Cei mai bătrâni dintre ei povesteau la un pahar de țuică luată, cel mai adesea, ,,pe datorie" de la MAT, despre o altă lume,cu regi și
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
permite să găsim în biografia filosofului ceva ce i-ar putea discredita gândirea: nici vorbă de vreo travestire în femeie, de parfum în agora sau de ospețe extravagante - Eudoxiu rămâne un filosof care poate fi prezentat în familiile așezate. -3Slabă agoniseală în traista filosofică. Iată așadar cele patru scurte teze hedoniste ale lui Eudoxiu: plăcerea este un bine, pentru că toate ființele, raționale sau nu, aspiră la ea; necazurile și suferința servesc pentru toți ca termeni care pun plăcerea în evidență prin
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]