402 matches
-
ruginie, maro închis); la ultimele etaje n-ajungea sau curgea pe sponci, când n-o mai folosea nimeni din bloc. Deschideai robinetul și scăpau câteva picături, după care nu se mai auzea decât un gâlgâit îndepărtat pe țeavă. Agentul termic agoniza. După o săptămână, adunai două-trei lingurițe de nisip din chiuvetă. Oamenii mergeau la vecini sau ieșeau la colț cu gălețile. Prin venele de metal măcinat curgea viața orașului, sleită și răsuflată, cu sincope și întreruperi, în ritmul dictat de Partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cuvinte. Întrebarea mea de "barbar" (cu ghilimele) canadiano-român este următoarea: cât va mai dura liniștea din insulă ? (Pasaj adăugat ulterior 1: "Parisul, marele Paris, a devenit mic. Prea mic pentru puzderia de oameni care îi adăpostește. Strada e apoplectică, metrourile agonizează, magazinele sunt în pragul exploziei. Nu se mai poate deosebi între turiști și localnici. Localnicii, stingheri în invazia planetară cu care se confruntă, au căpătat ei înșiși un halou de dezrădăcinare, o notă de indistincție. Sunt turiști în propria lor
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
articol din revista "Argeș") la Constantin Virgil Negoiță. Se poate vorbi, astfel, despre un postmodernism modern și premodern, respectiv despre unul extramodern (postmodernismul). Postmodernismul modern nu reprezintă altceva decât procesul tranzitoriu în care, înainte de a se face saltul spre altceva, agonizează modernitatea. Este ceea ce a pozat pentru generații, grupări și secte literare în eliberarea prin post-. Și nu în mântuirea prin post, adică prin apel la trans-. Postmodernismul, ca fază crepusculară a modernismului, l-a convins pe Lyotard să facă apel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
haină din tăcerea ta. Ne vom iubi printre dureri acute Și ne vom consola prin rugăminți, Din noi vor crește lumi necunoscute, Iar Dumnezeu ne va vorbi prin sfinți. 26 mai 2011 Lacrimă o lume pregătită să se rostogolească bulevardul agonizează înghițit de noapte tramvaiul îl spintecă de la un capăt la celălalt în intersecție s a oprit o mașină fata de la volan are părul lung galben și mătăsos (îmi imaginez) fumează fumul se înfășoară în jurul gâtului șarpe albastru toxic mușcătură letală
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
existat cândva un adevărat oraș aici. O metropolă enigmatică, despre care nu se știe aproape nimic sigur, dar ale cărei urme se văd sau le bănuim dincolo de ceea ce au dezgropat arheologii. După un mileniu de existență, se zice, ea a agonizat inexplicabil cam prin secolul al Vll-lea al erei noastre, fiind treptat acoperită de valuri de pământ peste care a crescut iarba; numai Piramida Soarelui și Piramida Lunei au rămas solitare deasupra, înfruntînd timpul. A fost, oare, Teotihuacanul capitala unui imperiu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
reliefează istoria de la FÎntîna Albă, cîteva sute de români cărora autoritățile sovietice le-au promis că le permit repatrierea sînt masacrați de trupe care-i așteptau cu cuiburi de mitraliere, aproape de graniță. Masacrul e mascat, victimele, unele Încă În viață, agonizînd, sînt Îngropate la grămadă, În deja celebrele gropi comune din care nu lipsea varul - În memoria puținilor supraviețuitori a rămas această imagine a unui mormînt uriaș gemînd pentru mai multe zile. Un mormînt uriaș care nu e decît un punct
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Valea Jiului (1977), apoi din Brașov (1987)... Eu nu compar nicidecum România cu starea societății civile din Ungaria, dar dacă privim ce s-a Întâmplat În Întreaga Europă Centrală după moartea lui Stalin, mă refer la Încheierea cultului personalității, modelul comunist agonizează. România și Bulgaria, ce-i drept, sunt cazuri mai izolate. Dar oare din cauza comunismului? Nu au avut o societate civică Întemeiată, cum au avut celelalte țări. Corin Braga: Am impresia că mica noastră neînțelegere vine din faptul că vorbești de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care avea să se dezvolte romanul. Invitat de un oarecare domn Lipshultz de la Agony Club (Chandler continuă lista numelor sugestive din cărțile anterioare, de la Idle Valley, Rancho Descansado, Stillwood Heights, Hotel de Poniente, până la acest Agony Club în care nu... agonizează, de fapt, decât propriul manager!), Marlowe preferă confruntarea fizică directă, intrând cu mașina de lux pe care o conduce în automobilul presupușilor agresori: Unul dintre băieți, cel înalt, se deplasă prin spate în jurul Fleetwoodului și întinse mâna spre ușa din dreapta
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mai devreme de radiodifuziune). Fără imaginea electronică și chiar fără CNN, un agricultor din Ardèche n-ar fi văzut niciodată cu ochii lui un copil african murind de foame, un student chinez oprind o coloană de tancuri, o micuță columbiancă agonizând în noroi, pe Elțîn suindu-se pe un tanc sau pe Reagan pe cal. Tot ceea ce desocializează civilizează, iar televiziunea servește incontestabil conștientizarea planetară și cauza umanitară. Cousteau, Tazieff și alții, prin reportajele lor, au răspândit morala ecologică așa cum nicio
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
insistentă a fazei de decrepitudine din amurgul lumii vechi e, în realitate, unul din aspectele diabolice ale nihilismului modern, de care am vorbit altădată. Arta cu asemenea izvoare de inspirație lasă impresia unui suflet care, nemaiputând crede bărbătește în viitor, agonizează în voluptatea putrefacției, pe ruinele unui lupanar antic. Există și o altă literatură și artă franceză, aceea a sănătoasei renașteri creștine și naționale, reprezentată de un Francis Jammes și de un Paul Claudel, care recomandă ca izvoare de inspirație familia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
său "și mi-e dulce/ în marea aceasta calmă naufragiul", sună mult mai... chinezește decât am fi gata să recunoaștem? Agoniile se împart în dulci și mai puțin dulci, iar dulceala ține de localizarea lor: chestia e că acasă se agonizează ca musca înecată în miere. − Găsesc normal ca Leopardi să sune chinezește, încercă Luc să destindă atmosfera: i se trage de la spaghetele aduse de Marco Polo din Cathay... − Totul e cum te raportezi la agonie: nu fuga afară din ea
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de la Mantzikert (1071), când împăratul roman Diogene al IV-lea este luat prizonier de turcii selginchizi și, o sută de ani mai târziu, vor pierde și lupta de la Myriokephalon (1176), considerată un dezastru. Treptat-treptat, Imperiul devine un oraș- stat, agonizând pe malurile Bosforului în așteptarea sfârșitului. Relațiile românilor nord-dunăreni cu turcii sau, mai exact, cu populațiile turcice, sunt mult mai vechi de secolul al IV-lea, cu cel puțin trei secole, când, în viitorul spațiu românesc vor pătrunde pecenegii, cumanii
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Abandonată de flușturatecul Deliu, Penelopa se sinucide. Distrus, Stamati își pierde mințile. Evantia eșuează la un deocheat varieteu, stingându-se de ftizie. Într-un melancolic Epilog, naratorul înșiruie și alte răsuciri de destin, sub vrerea impenetrabilă a fatalității. Sulina însăși agonizează, se pustiește, se destramă. B. aruncă peste această lume, cu dramele și caraghioslâcurile ei, o căutătură sceptică și totuși împăcată. Ironia, sancționând, ca și în alte scrieri ale sale, excesul și artificiul, se aliază cu lirismul, care - afinitate cu Pierre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
de unde venim, sau să putem măsura în orice moment drumul parcurs? Fără îndoială, un pic din ambele. Indiferența generală îi aduce la disperare pe membrii Societății pentru Protecția Naloboșului. În ciuda numeroaselor clipuri difuzate zilnic la televizor, care ne arată naloboși agonizând, murind în mrejele otrăvurilor sau în ghearele redutabililor lor prădători, opinia publică rămâne insensibilă la suferințele pe care se presupune că le îndură aceștia. După părerea celor mai mulți oameni de știință, lipsit de inteligență (de ceea ce numim inteligență), naloboșul nu are
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de euro ca să ia bătaie la scor de maidan cu Spania și să treacă de Tunisia și Arabia Saudită, două ț ări care se antrenează și joacă în pauza dintre rugăciunile făcute cu fața către Mecca. Dramatic nu e că Estul agonizează, ci că noi, românii, sîntem tot estici. Suferim cronic de bolile zonei geografice și ne va fi foarte greu să ne aclimatizăm într-un spațiu în care principala regulă a jocului este să fii corect cu tine însuți. iunie 2004
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
mă ocup de o familie care număra opt persoane, bătrâni și tineri, care fuseseră vaccinați În același timp. După opt zile am trecut să-i văd. Pe unul dintre ei, un tânăr de vreo douăzeci de ani, l-am găsit agonizând În urma contaminării cu variolă; erupția se petrecuse În seara vaccinării. A fost singura persoană a cărei vaccinare eșuase, iar aceasta Întrucât tânărul purtase pe umeri un mort infestat cu virusul bolii. Or, tocmai din această cauză limfa nu și-a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mai obișnuite de sujet folosesc deplasarea în timp: începutul povestirii în medias res, ca în Odiseea sau în Bamaby Rudge de Dickens ; deplasări înainte și înapoi, ca în Absalom, Absalom de Faulkner. In romanul lui Faulkner As / Lay Dying (în timp ce agonizam), în "sujet" intra povestirea întâmplărilor pe rând de către toți membrii unei familii în timp ce transportă trupul mamei spre un cimitir îndepărtat. "Sujet" înseamnă intriga filtrată prin "punctul de vedere" si prinsă în "focarul narațiunii". "Fabula" este, ca să spunem așa, o selecție
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
într-un scriptoriu rămas celebru și va fi înjghebată o superbă b. imperială. La moartea împăratului, toate cărțile au fost vândute la mezat, după propria-i dorință, și banii au fost împărțiți săracilor. Imperiul Bizantin, care a dăinuit până în 1453, agonizând în ultima jumătate de mileniu a existenței sale, s-a bucurat, totuși, de mai multă liniște. Literatura creștină în greacă, latină, siriacă și coptă a cunoscut un remarcabil avânt. La începutul veacului al IV-lea, Sfântul Pamfil pune bazele unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285733_a_287062]
-
fără greieri - ceva i se Întâmplă universului Oră târzie. Singurătatea mă-nvăluie ca o cochilie fără melc Se ridică neguripe baltă-n derivă o barcă fără pescar Cer fără steleatât de săracă vara asta Parcul În doliu. Arbori fără coroană regi agonizând purtată de val o barcă fără stăpân caută țărmul Noapte de maipe cerul fără stele pescăruș solitar Întunecime. Pustie casa fără păianjeni În alte cazuri, fără este folosit pentru a evoca ilimitarea, un spațiu virtual numai bun pentru a fi
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
însuși; spune că, pe când dictă raportul întocmit, dactilografele cereau, rând pe rând, să fie înlocuite, pentru că "nu se mai puteau opri din plâns", episod pe care il regăsim apoi în martiriul unuia din personajele sale, tânărul Marcelo Carranza, care, în timp ce agoniza, era aruncat în apă cu bucăți mari de plumb prinse de picioare. Portretul pe care i-l face lui Sábato în câteva linii scriitoarea chiliana Isabel Allende este revelator. Spune că este un om pierdut în labirintul sau interior, este
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
te îngrijorezi de blocajele financiare și de viitorul familiei proprii. Însă nu poți rezista acestor îndelungi provocări politice, economice și financiare fără frica de Dumnezeu și fără frica de propria conștiință. În absența lor, viețuiești spectral cu frica-n sân. Agonizezi încet, încet, vegetând cuminte și neinteresant. Este ceea ce se întâmplă deseori în lumea de azi cu majoritatea semenilor noștri. Trăiesc cu frica-n sân, plasându-se sub semnul nefericit al infinitelor servituții și dependențe. Soluția este una simplă: să ne
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
o culminație a temei definitorii pentru N.: viața gestanta de moarte. Erosul e asociat morții în toate omologiile care se potențează reciproc; dragostea pierdută deschide sufletul către misterul macabru, cei vii sunt trecut, cuprinși în viitorul morții și, asemeni Isoldei, agonizează învolburat, celebrând iubirea că moarte extatica. Lirismul târziu al poetei reorchestrează marile ei teme - la care se adaugă carnagiul războiului -, oficiind solemn, cu zvâcniri revoltate, „onoarea de a suferi”, într-o splendoare a dezolării spiritualizate amar, cu resemnare de astru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
despre Karl Marx și despre „umanismul sovietic și Stalin”, dar și despre sămănătorism și literatura țărănească; îl vede pe Mihai Eminescu ca exponent al ideologiei unei lumi ce își simte sfârșitul și îl stigmatizează ca reprezentant „tipic al feudei care agonizează”. Apariția în 1949 a unor broșuri dedicate lui C. Dobrogeanu-Gherea, Mihai Eminescu și I. L. Caragiale, ca și a volumelor Pasiunea lui Pavel Corceaghin și Critica criticii corespunde tipăririi în „Contemporanul” și în „Gazeta literară” a seriei de articole vehement denigratoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
ai criticii românești începuseră să fie din ce în ce mai puțin solicitați; chiar o revistă ca Vremea, devenise Vremea războiului, Adevărul literar și artistic fusese suspendat, Universul literar se aliniase spre dreapta, Luceafărul de la Sibiu aplauda, deși confuz, literatura de război. Convorbirile literare agonizau, Ramuri-le lui C. Șerban Făgețel deveniseră o revistă izolată a Olteniei"56. Se remarcă însă preluarea de către Kalende a rolului jucat de Revista fundațiilor, faptul că un rol important încep să-l joace și paginile literare/ culturale ale unor
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sacru, răsfrângerea sufletului în semicercurile acestuia, violența pe care o implică adjectivul participial "tăiată" sunt expresia unui zbor ratat. Ipostaza umană cea mai frecventă este cea a soldatului rănit, adesea a muribundului, într-un spațiu în care toți și toate agonizează (Cota 117, Autumnală, Coșmar). Universul este ostil, lipsește de aici orice posibilitate de găsire a calmului, a sprijinului în elementele naturii căci totul pare să fie aducător de moarte sau să provoace suferință: "Parcă ierburile răsar cât cârjele și se
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]