401 matches
-
zbate în interiorul unui om ce se luptă, iar uneori cade după un timp de biruința asupra viciului. Cum se poate obține triumful și reabilitarea persoanei respective în astfel de situații? Oare câți bărbați și femei se zbat în situații asemănătoare agonizând și căutând să-și așeze picioarele pe o stâncă solidă de unde să nu mai fie învinși de plăcerea de o clipă a păcatului? Dacă am pune într-o balanța pe de o parte această plăcere iar în cealaltă consecințele ce
JURNALUL UNUI CALATOR (6) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358825_a_360154]
-
sfinții și ne abandonară... Și soarele îmi pare că este mai tăios, Amiezile confuze și rău mirositoare; Tu nici nu mai deschizi brațul bunule Cristos, Iar cu mila Ta ne-așezi în altă amânare. 13-12-11 Scrisoare de dor Un zvon agonizează-n noaptea asta rece, Imită Luna fundul căldării de-aramă. Am rupt cuvântul care vrea să mă înece Și-n zările de fum te strig pe tine mamă. Zăbavnic pasul tău mai trece prin grădină, Cu greu te-apleci să
de STELIAN PLATON în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358849_a_360178]
-
ninge-aici în munți, schizofrenie albă un cer ca de papirus stă gata să mă soarbă mă mai aștepți sau poate copitele de cerb ne potcovite zvonuri din gândul tău mă șterg cohorte de năluci se mișcă în ninsoare tresar agonizând molizii în picioare un aisberg rebel îmi bubuie în cord și-aud mugind de foame, renii, la polul nord cum aș dori să plec, iubito, chiar acum dar nu văd nicăieri vreun început de drum spre tine să mă poarte
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) 1 de ION IANCU VALE în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359376_a_360705]
-
dar greșește mai rar. anonim. - Eminescu era prea conștient de geniul sau și de mediocritatea contemporanilor, ca să lupte, cum se spune, pentru izbândirea operei sale literare. Mircea Eliade - Specia care se adaptează continuu dispare din istorie. Emil Racoviță - Iisus Hristos agonizează continuu. Blaise Pascal - Mai degrabă iese adevărul din eroare decât din minciună. anonim - Cine vrea, poate sa faca curat în fața Bisericii dar nu înăuntrul ei! Dan Puric - Dupa dușmani să arunci cu pâine. zicere creștină - Nechibzuit e postitorul ce așteaptă
CITATE MEMORABILE (102) de ION UNTARU în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360302_a_361631]
-
amânate... Ca și-n alți ani, venise iarna cu mii de diamante reci, Cu trenă albă-mpodobită, cu frig, zăpadă și polei, Se-apropia cu sârg alt an, smălțând cu visuri noi poteci, Iar lâng-un gard, visând și el, murea-nghețat Grivei... Agonizând, înfricoșat, se ascunsese lâng-un gard, Să simtă-un strop de ocrotire, să-l apere cumva de rău Căci, ajunsese de un timp, al nimănui bietul bastard, Și lunecând în somn de gheață, plângea și se visa dulău... Fusese un cățel
POVESTE DE IARNĂ FĂRĂ SFÂRŞIT...- PĂRERI PERSONALE- VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360679_a_362008]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > IUBIRE, LUMINĂ ȘI VIAȚĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1204 din 18 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Iubire, Lumină și Viață În grădina de cruci, nebunii țintuiseră Iubirea, Lumina și Viața și cerul agoniza strâmb scuipând din gâtlej mohorâte-nțelesuri. Pâinea de smerenie fusese-mpărțită cu mult înainte și, sub picioarele Iubirii, Luminii și Vieții, sângele ștergea pământul plin de netrebnicii. Sub lespezi grele le-au pus apoi, dar Iubirea, Lumina și Viața s-au
IUBIRE, LUMINĂ ŞI VIAŢĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360183_a_361512]
-
Acasa > Impact > Istorisire > APA. PARTEA A II-A Autor: Georgeta Nedelcu Publicat în: Ediția nr. 389 din 24 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Fără să bea apă, omul moare, agonizînd, în 72 de ore. Dar pînă să moară, setea îl aduce la nebunie. De ce oare? În mijlocul unei întinderi necuprinse de mare ori de ocean, naufragiatul e sortit pieirii! Deși are apă din belșug la distanță de un braț, n-o
APA. PARTEA A II-A de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359947_a_361276]
-
-n clinchet virgin...( Nevinovata superstiție) Urme eminesciene găsim în „Muzică”, miros bacovian în „Altfel de toamnă”, pe Ion Barbu îl bănuim în „Doamna în albastru”, „Zidul plângerii” are ceva din Macedonski, „Asfințitul crinilor” ne amintește de asemenea de autorul rondelelor: Agonizează crinii în cetate Și muzici pun pe tâmple o paloare Și pene ard în albul în lingoare În ochii orbi visând singurătate .................................... În „Umbra paradisului” cele 30 de elegii sunt tot atâtea confesiuni revendicate din vechii truvieri „ ce se visară
HORIA ZILIERU- UN „ORFEU ÎNDRGOSTIT” DE MAREA POEZIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359689_a_361018]
-
până la Timișoara o eternitate, cu trenul sau mașina. În regulă, să ne ia șansa la slujbe mai bune, plătite mai bine și la care să fim tratați mai cu respect. În regulă! Hai, treacă de la mine, să ne lase să agonizăm prin spitale ca niște ostași pe niște paturi de campanie. Haideți să ne punem această întrebare. Ce vrea statul de la noi? Să ne ducă unde? Să ne facă ce? Să ajungem ce? În regulă, să ne ia banii! În regulă
Nu am fost niciodată genul protestatarului. S-ar putea ca tocmai asta să vrea statul de la mine: absența () [Corola-blog/BlogPost/338442_a_339771]
-
până la Timișoara o eternitate, cu trenul sau mașina. În regulă, să ne ia șansa la slujbe mai bune, plătite mai bine și la care să fim tratați mai cu respect. În regulă! Hai, treacă de la mine, să ne lase să agonizăm prin spitale ca niște ostași pe niște paturi de campanie. Ce ne mai poate lua? Educația? Desigur! Diluăm totul până la zero. Ce mai poate vrea de la noi? Cultura? Poftiți, luați! Cărțile sunt puține și nu le citește nimeni, muzica e
Nu am fost niciodată genul protestatarului. S-ar putea ca tocmai asta să vrea statul de la mine: absența () [Corola-blog/BlogPost/338442_a_339771]
-
cunoașterii, Kafka nu teoretizează niciodată astfel de existențiale, ci le trăiește la cote paroxistice. Nicio urmă de cameleonism, de cabotinism la acest Crist mundan, la acest soter voluntar cu pustule canceroase în nimb, condamnat de propria-i chimie sufletească să agonizeze pe trunchiurile tuturor clipelor lumii. Josef K., alter-egoul lui Franz Kafka și al nostru al tuturor, trăiește până la capăt absurditatea, nonsensul și ridicolul procesului. Într-o seară, este ridicat de la domiciliu de către doi indivizi care în cele din urmă îl
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
peisaj bolnav”, într-o „istorie ostilă”, „într-o istorie nefericită”. Ființa literaturii suferă de „boli”, „maladii” și „traume”. Ea viețuiește în aerul „toxic al unei istorii nenorocite” și în cadrul unei „psihologii (...) ostile”. Are „temperatură” și „semne clinice”, prezintă „simptome” sau „agonizează”, manifestă câte „un puseu de vitalitate”. Întrucât nu ar putea exista fără întreaga bogăție a sufletului omenesc, iar „această bogăție este condiționată de consimțirea în fantasmă, în minciună și în mit” , ființa literaturii este sensibilă la mituri și iluzii. În
Eugen Negrici: Cum se văd aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339623_a_340952]
-
unei istorii nenorocite” și în cadrul unei „psihologii (...) ostile” (p. 8). Armătură a literaturii, textul este el însuși prins în metaforă: textul este o „ființă trecătoare” (p. 44). Literatura are temperatură și „semne clinice” (p. 23), prezintă „simptome” (p. 177) sau agonizează . Ei i se atribuie calitatea de „remediu, leac” (p. 28) și manifestă câte un „puseu de vitalitate” (p. 44). 12. Mit și iluzie. Întrucât literatura „nu ar putea exista fără întreaga bogăție a sufletului omenesc”, iar „această bogăție este condiționată
EUGEN NEGRICI: Lecţia de anatomie pentru iluziile literaturii române – cum să vedem aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339624_a_340953]
-
ori raze de lumină. Dimineața, pleoapele au desenat clipe în care n-am mai încăput amândoi. Orbi, am căzut din visare Fiecare în colivia lui. ÎNDRĂZNEALĂ Îți voi colora zborul din ce in ce mai rar Ca pasărea de gheață dispărând în tăcere. Mai agonizez în iubire până când răsuflarea îmi va pieri până când din trup va rămâne doar umbra singurătății până când inima va curge de tot în otrava adevărului ca pasărea de gheață mă voi topi sub îndrăzneala de a-mi fi apropriat prea mult
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
se culce, armonizând tăceri în doi Așteaptă visele răspunsuri, cu ochi deschiși, cu umeri goi. Când noaptea-și caută mirese, în umbra dorului din gene Eu, frunză galbenă n-am toamnă, alerg nebună prin poiene. Când vara-și scutură lumina, agonizând în come dulci Pândește cerul, plânge vina nedumerită la răscruci. Când se trezesc din nou copacii, dezmoșteniți de armonii Îmbracă dezolant, ninsoarea, îngenunchind timid, stihii. Când mi se face dor de tine, invoc o înflorire-albastră Și iar, mi-e teamă
CÂND SĂ MĂ NINGI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341299_a_342628]
-
sunt bătrâni și cântă, le e foame. Poeții sunt tineri și cântă - tristețe adâncă. În fiecare cântec, amarul și dorul dau poame. Eu sunt prințul și lăutarul și stau la poarta casei voastre. În scripca mea doarme o împărăție care agonizează și care moare neîncoronată.Nu eu am spus-o. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Totodată / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 335, Anul I, 01 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
TOTODATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341489_a_342818]
-
nestematele iubirii... Prin pânze moi trudesc să se strecoare Ecouri de-orologii diafane Vagi ritualuri de sărut, profane, Mimeaz-o pâlpâire de candoare. Iubiri bolnave, năluciri de-o vară, Îngeri de lut plătind cu-amar tributul Carnagiu de petunii în sărutul Agonizând într-un potir de ceară.... NĂLUCA Ce ger cumplit! Și încă viscolește, Pustiul urlă peste cetini ninse Când la ferești, mușcatele aprinse Se-ntrec cu vatra-n care dogorește Dorul, bătrânul cavaler al sorții. Din ceruri se-mpletesc arpegii fine
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
De ce n-a putut să se salveze pe sine? rosti cu asprime Ponțiu Pilat ridicându-se de pe jilț și trecând prin toată încăperea cu pași rari. -Mărite, spuse calm Iosif, dușmanii săi au pus și ei această întrebare când Iisus agoniza pe cruce. ,,Să se salveze acum pe sine, fiindcă pe alții i-a mântuit! Să se mântuiască deci pe sine însuși!” -E o observație logică și de bun simț! spuse Ponțiu Pilat. Dacă a putut-o face cu alții, de ce
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ULTIMUL EROU Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 672 din 02 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Soare de mucava, burg la amiază Blazații își schimbă rănile între ei Străzile sunt pline de pigmei Flutrii în jur agonizează În biblioteci nu mai e loc Pentru nici o carte cu pirați Hoții de statui sunt condamnați Să ridice altele în loc Ne-a murit și ultimnul erou Care învățase pe de rosturi geografia De nu ne mai calcă hoții via Viața
ULTIMUL EROU de ION UNTARU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342469_a_343798]
-
TINE Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1870 din 13 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Eram un cântec fredonat sub lună, un zbor încarcerat în pleoapa ta cu pescăruși flămânzi... Dar și furtună, ce pe-al tău țărm atunci agoniza. Eram un dor venit să te-mpresoare, cu strălucirea clipei ce-a trecut prin inima nebună de-ntâmplare, prin visul atârnat de început. Eram o ploaie sprintenă de vară, ce-n tine stropii și-i amaneta, eram arcuș, din când
PENTRU TINE de AURA POPA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342620_a_343949]
-
de tineri remarcabili în ultimii 15 ani, din cine să alcătuim Naționala de acum? Este evident că fotbalul înseamnă astăzi foarte mulți bani. Nu doar dați jucătorilor, dar investiți în mecanismul performanței. Cluburi mari din România au sucombat și altele agonizează pentru că au stat la mila statului, a primăriilor sau la cheremul unor patroni orgolioși. Banii statului se termină rapid, iar patronii țanțoși ajung prin tribunale sau chiar în pușcării pentru că au tratat fotbalul ca pe o feudă, nu ca pe
De ce nu mai avem fotbal. Am pierdut cam toate trenurile în ultimii 25 de ani () [Corola-blog/BlogPost/338062_a_339391]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DIN AMINTIRILE UNUI FOST COPIL Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 616 din 07 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului din amintirile unui fost copil (prozopoem) ...priveam pe fereastră cum agonizau frunzele salcâmilor în pragul serilor de vară, priveam în zare și nu vedeam decât pete roșii și verzi peste un cer de sticlă, în timp ce în casă ascultam cum se așează liniștea ca o carapace de broască țestoasă peste toate trăirile
DIN AMINTIRILE UNUI FOST COPIL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 616 din 07 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343792_a_345121]
-
toate rolurile personajelor din cărți, dar și rolul scriitorului. Să mă pun în context”. (Bunul John) , reușita la facultate, obținerea unui „job” bine plătit etc. Altele, dimpotrivă: „Suferință tu, dureros de dulce”. „Și suferința e de la El. Totul”. „Când Emilia agoniza, în aceeași cameră cu ea, Mama cosea gobelin la masă, iar eu scriam, pe pat, Semantica modurilor incertitudinii”. „Ce scenă!” „Vorbeam tot timpul. Emilia își pregătea atunci ieșirea din lume”. (Autodialog I). Cât de subtil, de abia „tangibil”, este pomenită
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
pământ brăzdat de soare încins. Solul e chel ca după arătură și așteaptă altă semănătură. Secat este vadul râurilor, spre însetarea dobitoacelor. Iar apa din fântână a scăzut, că în găleată lasă dâră de lut. Vântul firav, abia că adie, agonizând de-a soarelui făclie. Iar din văzduh nu mai aduce ploaie, ci boală în secetă și-n văpaie. Când norii sunt prizonieri în cer, iar vietățile de sete pier, apa de băut se drămuiește, că soarele și-n umbră dogorește
BINECUVÂNTARE PLOII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377364_a_378693]
-
întocmai ca fluturele, ce iese din crisalidă, simbol al metamorfozei, al reînvierii, folosit și în mitul lui Psyche, care, pe frescele de la Pompei e reprezentată de o fetiță cu aripi de fluture: ”mi se răscolesc aripile/ zbaterea-și reia răsuflarea/ agonizând/ prin cenușile clipelor/ ...zbor din nou/ mușcând ușor/ din singurătate/ cu ea te lipesc/ de trecut ( ”ultima lacrimă”, pag. 31). Mi se pare semnificativ ceea ce susținea Jean Chevalier - și anume că, ”fluturele, în mod obișnuit ”este considerat un simbol al
ELISABETA IOSIF SUB ZODIA FLUTURELUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377558_a_378887]