388 matches
-
Anxietatea ca trăsătură de personalitate predispune indivizii la alarme false, dar sensibilitatea anxioasă îi determină în același timp să-și facă griji pentru senzațiile experimentate. Prin urmare, sensibilitatea anxioasă va fi mult mai apropiată de tulburarea de panică și de agorafobie decît de alte tulburări anxioase. Constructul de sensibilitate anxioasă diferă de alte abordări ale direcțiilor cognitive în problemele de anxietate prin anumite ipoteze specifice, potrivit cărora sensibilitatea anxioasă este o trăsătură diferită din punct de vedere conceptual și empiric de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
o tot mai mare acuratețe gradul de evitare agorafobică pe care îl dezvoltă o persoană ce suferă de tulburare de panică. Evitarea agorafobică Decizia de a împărți persoanele care suferă de tulburări anxioase în două categorii, în funcție de prezența sau absența agorafobiei, este, la un anumit nivel, un atribut al sistemului de clasificare bazat pe categorii, mai degrabă decît pe proporții. Cu toate acestea, cei care suferă de tulburare de panică manifestă diferite grade de evitare agorafobică și, în timp ce cazurile de tip
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
au dovedit de multe ori eficiente în scăderea evitării induse de teamă (Emmelkamp, 1979). În ciuda faptelor care susțin un model de condiționare a evitării (Rachman, 1991), studierea indicatorilor comportamentului de evitare sugerează faptul că procesele cognitive sînt esențiale pentru etiologia agorafobiei. De fapt, variabilele cognitive par să prezică evitarea mai bine decît o fac cele implicate de un model de condiționare (adică frecvența și severitatea atacurilor de panică). Clum și Knowles (1991; vezi și Andrews, 1993b) au trecut în revistă literatura
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
o consecință a severității sau frecvenței atacurilor de panică ori a vîrstei la care debutează tulburarea. Studiile cu privire la efectele duratei tulburării de panică și la debutul afecțiunii nu sînt la fel de riguroase, dar descoperirile nu au putut susține ideea că originile agorafobiei se află în tulburarea de panică. Împotriva acestei teorii, Clum și Knowles (1991) au afirmat că literatura de specialitate confirmă ipoteza potrivit căreia evitarea agorafobică este prezisă de trei tipuri de cogniții așteptări pesimiste cu privire la viitor, efecte dezastruoase ale panicii
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
că nu atît producerea unor evenimente stresante este cea care provoacă panica, ci interpretarea negativă care li se atribuie acestora (Rapee et al., 1990). Epidemiologia Înainte de DSM-III, tulburarea de panică nu reprezenta o categorie distinctă de diagnostic, iar termenul de agorafobie nu descria aceeași tulburare ca în prezent. Prin urmare, unele dintre cele mai utile estimări asupra prevalenței tulburărilor cunoscute acum sub numele de tulburare de panică și agorafobie au fost făcute de Robins și Regier (1991). Frecvența tulburării de panică
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de panică nu reprezenta o categorie distinctă de diagnostic, iar termenul de agorafobie nu descria aceeași tulburare ca în prezent. Prin urmare, unele dintre cele mai utile estimări asupra prevalenței tulburărilor cunoscute acum sub numele de tulburare de panică și agorafobie au fost făcute de Robins și Regier (1991). Frecvența tulburării de panică de-a lungul vieții se situează sub 2%, în timp ce prevalența agorafobiei de-a lungul vieții (de obicei, însoțind tulburarea de panică) este de aproape 6%. Tulburarea de panică
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
dintre cele mai utile estimări asupra prevalenței tulburărilor cunoscute acum sub numele de tulburare de panică și agorafobie au fost făcute de Robins și Regier (1991). Frecvența tulburării de panică de-a lungul vieții se situează sub 2%, în timp ce prevalența agorafobiei de-a lungul vieții (de obicei, însoțind tulburarea de panică) este de aproape 6%. Tulburarea de panică și agorafobia diferă și în funcție de sex. Tulburarea de panică are o incidență anuală de 1,43, o treime dintre cazuri nefiind însoțite de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
fost făcute de Robins și Regier (1991). Frecvența tulburării de panică de-a lungul vieții se situează sub 2%, în timp ce prevalența agorafobiei de-a lungul vieții (de obicei, însoțind tulburarea de panică) este de aproape 6%. Tulburarea de panică și agorafobia diferă și în funcție de sex. Tulburarea de panică are o incidență anuală de 1,43, o treime dintre cazuri nefiind însoțite de agorafobie (Eaton et al., 1998). Tulburarea de panică prezintă, de obicei (dar nu întotdeauna; Eaton et al., 1998), o
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de-a lungul vieții (de obicei, însoțind tulburarea de panică) este de aproape 6%. Tulburarea de panică și agorafobia diferă și în funcție de sex. Tulburarea de panică are o incidență anuală de 1,43, o treime dintre cazuri nefiind însoțite de agorafobie (Eaton et al., 1998). Tulburarea de panică prezintă, de obicei (dar nu întotdeauna; Eaton et al., 1998), o distribuție egală printre subiecții de sex feminin și masculin (Myers et al., 1984). Asta spre deosebire de agorafobie, unde trei sferturi dintre pacienți sînt
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
treime dintre cazuri nefiind însoțite de agorafobie (Eaton et al., 1998). Tulburarea de panică prezintă, de obicei (dar nu întotdeauna; Eaton et al., 1998), o distribuție egală printre subiecții de sex feminin și masculin (Myers et al., 1984). Asta spre deosebire de agorafobie, unde trei sferturi dintre pacienți sînt femei (Yonkers et al., 1998). Interesant este că evitarea pare să fie asociată sexului feminin, ceea ce conduce la concluzia că cele mai multe dintre femeile care suferă de tulburare de panică întrunesc, de asemenea, și criteriile
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
dintre pacienți sînt femei (Yonkers et al., 1998). Interesant este că evitarea pare să fie asociată sexului feminin, ceea ce conduce la concluzia că cele mai multe dintre femeile care suferă de tulburare de panică întrunesc, de asemenea, și criteriile de diagnosticare cu agorafobie (vezi Clum și Knowles, 1991) și sînt mai predispuse la revenirea simptomelor de panică decît bărbații (Yonkers et al., 1998). Există numeroase explicații pentru acest fenomen, una dintre ele fiind legată de faptul că tendința de evitare a situațiilor agorafobice
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
descoperit că evitarea agorafobică este cu atît mai mare, cu cît subiecții de ambele sexe sînt evaluați a fi mai feminini. Clum și Knowles (1991) au extins această teorie și au confruntat-o cu convingerea că mulți dintre pacienții cu agorafobie se tem de umilința pe care o pot resimți după un atac de panică. Ei au sugerat că punctajele de feminitate sînt legate de sensibilitatea socială, iar asocierea dintre cele două genuri se produce tocmai prin intermediul feminității. Deși constituie una
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
se produce tocmai prin intermediul feminității. Deși constituie una dintre cele mai seducătoare explicații ale diferențelor dintre sexe, teoria este zdruncinată de absența unor diferențe similare în cazul fobiilor sociale. Cu toate acestea, femeile care suferă de tulburare de panică și agorafobie par mai afectate decît bărbații de evitare, gînduri pesimiste și senzații corporale (Turgeon et al., 1998), iar evoluția afecțiunii poate fi mai gravă în cazul femeilor (Yonkers et al., 1998), pentru că acestea au aproape de două ori mai multe șanse decît
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
o mai mare evitare a pericolului de către femei, în dezacord cu recomandările de expunere ale tratamentului) și biologice (de pildă, schimbările hormonale ciclice care modifică vulnerabilitatea față de panică) (vezi Bekker, 1996). Comorbiditatea Indivizii care suferă de tulburări de panică și agorafobie tind să suporte o suferință psihologică suplimentară (Katon et al., 1987) și o deteriorare a calității vieții (Markowitz et al., 1989). Nu trebuie uitate nici apariția depresiei severe, gîndurile legate de moarte (Overbeek et al., 1998) și rata crescută a
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de etiologie, una dintre comorbidități este cea care apare în fobiile specifice. Interesant este faptul că Starcevic și Bogojevic (1997) au descoperit că fobia legată de moarte reprezintă cea mai apropiată fobie specifică ce precedă declanșarea tulburării de panică și agorafobiei, ceea ce sugerează că activarea acestor temeri poate avea o oarecare însemnătate etiologică în dezvoltarea panicii. Una dintre complicațiile ce trebuie avute în vedere este apariția unei tulburări de personalitate. Pacienții cu tulburări de panică prezintă un grad ridicat de risc
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
indicii ale diferențelor de gen în comorbiditate. Femeile par mai predispuse către fobii sociale comorbide și SSPT (Turgeon et al., 1998). Atît bărbații, cît și femeile care suferă de tulburare de panică (15% dintre bărbați și 9% dintre femei) și agorafobie (27% dintre bărbați și 9% dintre femei) au mari probleme legate de consumul de alcool. Cu toate acestea, și rata consumului de sedative hipnotice este mult mai ridicată în rîndul pacienților cu tulburare de panică (10% dintre bărbați și 6
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
și 9% dintre femei) au mari probleme legate de consumul de alcool. Cu toate acestea, și rata consumului de sedative hipnotice este mult mai ridicată în rîndul pacienților cu tulburare de panică (10% dintre bărbați și 6% dintre femei) și agorafobie (18% dintre bărbați și 9% dintre femei; Page și Andrews, 1996). Rezumat Persoanele care se prezintă la medic suferind de agorafobie sînt, de cele mai multe ori, diagnosticate cu tulburare de panică. Tulburările de panică presupun atacuri puternice de anxietate care îl
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
este mult mai ridicată în rîndul pacienților cu tulburare de panică (10% dintre bărbați și 6% dintre femei) și agorafobie (18% dintre bărbați și 9% dintre femei; Page și Andrews, 1996). Rezumat Persoanele care se prezintă la medic suferind de agorafobie sînt, de cele mai multe ori, diagnosticate cu tulburare de panică. Tulburările de panică presupun atacuri puternice de anxietate care îl dezorientează pe pacient, acesta putînd interpreta răspunsul anxios drept un semnal referitor la altă afecțiune fizică sau mentală. Se pare că
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
stăpînească simptomele de panică în anumite situații sau care își fac griji cu privire la consecințele nefaste pe care le poate avea un atac de panică resimțit în unele conjuncturi vor dezvolta, în timp, un comportament evitant. 5. Tulburarea de panică și agorafobia Tratament În 1988, Barlow a analizat studii realizate în toată lumea și a ajuns la concluzia că, prin tratamente psihologice specifice, panica este eliminată în aproape toate cazurile, iar rezultatele se mențin și la un an după încheierea tratamentului. Dacă aceste
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
studii și teste suplimentare, întrebarea care îi frămîntă pe medici și cercetători deopotrivă este următoarea: Putem fi de acord cu afirmațiile lui Barlow?. Primul pas în găsirea răspunsului este să analizăm criteriile unui tratament eficient pentru tulburarea de panică și agorafobie. Scopurile tratamentului Tulburarea de panică și agorafobia sînt considerate, în prezent, două tulburări distincte, dar de multe ori înrudite. Mai precis, atacurile de panică sînt considerate motorul evitării agorafobice (Clarke și Jackson, 1983). De aceea, este de așteptat ca tratamentul
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
frămîntă pe medici și cercetători deopotrivă este următoarea: Putem fi de acord cu afirmațiile lui Barlow?. Primul pas în găsirea răspunsului este să analizăm criteriile unui tratament eficient pentru tulburarea de panică și agorafobie. Scopurile tratamentului Tulburarea de panică și agorafobia sînt considerate, în prezent, două tulburări distincte, dar de multe ori înrudite. Mai precis, atacurile de panică sînt considerate motorul evitării agorafobice (Clarke și Jackson, 1983). De aceea, este de așteptat ca tratamentul eficient și de durată pentru agorafobie să
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
și agorafobia sînt considerate, în prezent, două tulburări distincte, dar de multe ori înrudite. Mai precis, atacurile de panică sînt considerate motorul evitării agorafobice (Clarke și Jackson, 1983). De aceea, este de așteptat ca tratamentul eficient și de durată pentru agorafobie să necesite o gestionare eficientă și pe termen lung a atacurilor de panică. Prin extensie, principalul scop al unui tratament eficient pentru agorafobie (însoțită de tulburarea de panică) ar trebui să fie stoparea atacurilor de panică și a interferențelor pe
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
agorafobice (Clarke și Jackson, 1983). De aceea, este de așteptat ca tratamentul eficient și de durată pentru agorafobie să necesite o gestionare eficientă și pe termen lung a atacurilor de panică. Prin extensie, principalul scop al unui tratament eficient pentru agorafobie (însoțită de tulburarea de panică) ar trebui să fie stoparea atacurilor de panică și a interferențelor pe care le produc în viața individului. În al doilea rînd, ar trebui să se încerce reducerea oricărei forme corespondente de evitare agorafobică. Ca
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
expunere, iar tratamentul va trebui să facă mai mult decît să oprească evitarea. Cu toate acestea, terapia ideală nu va reduce doar simptomele, ci va scădea și gradul de vulnerabilitate față de respectiva afecțiune. Dacă vulnerabilitatea la tulburarea de panică și agorafobie (de exemplu, anxietatea ca trăsătură de personalitate) ar putea fi modificată, s-ar putea preveni reinstalarea bolii. Pe scurt, tratamentul eficient al tulburării de panică însoțită de agorafobie ar presupune (1) controlarea atacurilor de panică, (2) stoparea evitării induse de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de vulnerabilitate față de respectiva afecțiune. Dacă vulnerabilitatea la tulburarea de panică și agorafobie (de exemplu, anxietatea ca trăsătură de personalitate) ar putea fi modificată, s-ar putea preveni reinstalarea bolii. Pe scurt, tratamentul eficient al tulburării de panică însoțită de agorafobie ar presupune (1) controlarea atacurilor de panică, (2) stoparea evitării induse de teamă și (3) scăderea vulnerabilității. Tratamente nemedicamentoase Expunerea Expunerea in vivo a fost unul dintre cele mai puternice și mai susținute din punct de vedere teoretic tratamente pentru
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]