351 matches
-
locuri de case au primit Carmen Popescu, Gheorghe Calciu și Vasile Paraschiv, Ionel Cană, Doina Cornea și Gheorghe Brașoveanu, Gabriel Andreescu, Paul Goma și Dan Deșliu? Dl Ion Iliescu ține morțiș să intre în istorie la braț cu un pretorian agramat, care, luat la bani mărunți, fie înjură de mamă, fie urlă: „Actele vorbește!”. Și atunci, ce rost mai are să ne întrebăm de ce în decembrie 1989 revolta a fost deturnată în lovitură de palat, după care a primit sinecură pentru exact
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
fiind doar de la cap la coada o "Cântare a Cântărilor" (nu cea a regelui Solomon) unică, a securiștilor acoperiți sau descoperiți, a colegilor, șefilor și subalternilor, prietenilor, cunoștințelor, vecinilor... Nu este scrisă în hexametri, ci în metri de proză stâlcită, agramată și mizeră, fiind alcătuită în perioada 1974-1989 D.C.! "Big-bang-ul" avea să înceapă în 1974, după instalarea telefonului în apartamentul "proprietate personală", soția comentându-mi, în diverse ocazii, că "aude voci străine în telefon, muzică, discuții, interferențe...", trăgând concluzia că "suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
albaștri" care, conform practicii "Cooperativei", atunci când nu aveau ce raporta inventau, conform celor spuse cândva de Giordano Bruno: Se non e vero e ben trovato (dacă nu e adevărat, este bine ticluit), deși și ticluirile lor erau în multe cazuri agramate și ilogic elaborate! Și altceva, legat de afirmațiile de mai sus, eu, tânăr diplomat și "la trup curat", din ce categorie făceam parte, de m-am trezit cu dosar la CNSAS? Din "alții care nu știau că lucrează cu securitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
discuțiile oficiale, să stăm de vorbă degajat, putând aborda și unele subiecte "tabu". De reținut că la multe "oficialități" din capitală și provincie nu serveam numai de translator, ci și de "tălmăcitor de ziceri", în cazul unor expuneri alandala, bolovănoase, agramate sau a emiterii unor înșiruiri de propoziții și fraze jenant propagandistice și patriotarde, corectând inexactitățile, exagerările, fanfaronadele și aberațiile. Precizam că unele din aceste vizite erau încununate de primirea la Nicolae Ceaușescu, pentru acordarea unui interviu. Protocolul acestor interviuri avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
făcut explozie, din cele două cauze menționate, pentru că ziariștii pe care i-am însoțit erau profesioniști de înaltă calitate, cu lungi state de serviciu și nu s-ar fi pretat să "inventeze", așa cum o fac în zilele noastre mulți slujbași agramați ai mass-mediei, inventând și maculând de dragul "ratingului". Fără excepție, la înapoierea în țările lor, materialele publicate despre România au fost corecte, eu solicitându-le nu să scrie "frumos", ci "obiectiv" respectiv să păstreze "culorile nealterate" în general, dacă negru e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Societățile pe care le alcătuiesc acești oameni sînt și ele tot forme de egoism colective, întunecate turme omenești crispate cu dezasperare asupra unui pumn cu bani” 2 - “Fețe patibulare, ochi mohorâți, maxilare încremenite, fețe urâte,guri vulgare, trăsături rudimentare,vorbire agramată și bolovănoasă, (...) lașitate, ticăloșie, vanitate și egoism meschin, invidie joasă, delațiune lipsită de remușcări, îngâmfare, bârfă”. Iată ce urmărește Spiridon cu “revoluția” dsale diseminată prin manuale școlare de istorie, enciclopedii, analize etc : Omul nou al tranziției, un hibrid mafioto-criptocomunist, fără
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
prima parte a lunii noiembrie 1985, adică cu cinci săptămâni înainte de sosirea în București a secretarului de stat Shultz, dar redă foarte exact atmosfera și adevărul raporturilor din familia aflată atunci la conducerea României, inclusiv în ceea ce privește relațiile externe, unde imixtiunea agramată a "tovarășei" era malignă. Nu pot afirma că m-am bucurat vreodată de atenția sau simpatia ministrului. Poate n-am meritat-o. Când a venit în vizită oficială la Moscova, ianuarie 1979, mi-a dat un teanc de tăieturi din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
privind posibilitatea repetării succesului lui Nicolae Ceaușescu din 1968 îmi spunea că ar fi imposibilă, din cel puțin câteva condiții obiective: Uniunea Sovietică sub Gorbaciov promova idei mai progresiste decât ale închistatului sistem din România, aflat sub controlul unei femei agramate, rău-voitoare, disprețuită de adevăratele medii intelectuale ale țării; populația Bucureștiului și a întregii țări era dezamăgită de regimul draconic, întrucât sacrificiile, explicate de conducerea de partid ca fiind necesare pentru plata datoriei externe a țării către F.M.I., se dovediseră o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
oficiale, să stăm de vorbă degajat, putând aborda și unele subiecte "tabu". De reținut că la multe "oficialități" din capitală și provincie noi nu serveam numai de translatori, ci și de "tălmăcitori de ziceri", în cazul unor expuneri alandala, bolovănoase, agramate sau a emiterii unor înșiruiri de propoziții și fraze jenant propagandistice și patriotarde, având datoria de a corecta inexactitățile, exagerările, fanfaronadele și aberațiile. Precizam că unele din aceste vizite erau încununate de primirea la Nicolae Ceaușescu, pentru acordarea unui interviu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
marchează prezența mizascenelor hipetrofiate ale discursului, ele devin mărci ale lui „simț enorm și văz monstruos”. Interlocutorul speculează această inconti- nență elocutorie a partenerului de dialog, îl conduce către maxima întrebuințare, iar în final îi răspunde preluând mărci ale idiomului agramat al acestuia. Jubilația vicioasă a negativismului și propensiunea către discursul vituperativ relevă un vortex care absoarbe orice sens transfor mându-l în antimateria nonsensului. Discursul nu marchează nici cel mai mic efort de reflexie, ci doar expresia unei iritabi- lități, a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Poate pentru că și patronul e din același aluat? Nu altfel stau lucrurile la scară mare, pe scena politică a țării. Dacă te uiți la cei care ne conduc, în Parlament sau în Guvern, vezi cu precădere niște indivizi primitivi și agramați, pe care în mod normal nu ai da doi bani. Mulți dintre ei, în ciuda vorbăriei pe care-o produc la orice oră, nu sunt în stare să lege două idei valabile, dapăi să construiască nu știu ce strategii de dezvoltare a țării
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pe care trebuie să o aibă un câine fugărit". În paralel cu toate aceste zbateri pentru supraviețuire, fostul aviator intrase și în vizorul Securității. Un informator consemnează, pentru uzul securiștilor, într-o notă informativă dată la 7 februarie 1950 (topica agramată a turnătorului, semnat "Grăunte", este redată întocmai): "Lt. Comandor rez. aviație Dan Vizanti, venit ocazional din Brașov în București și care în seara zilei de 3 februarie 1950, aflându-se în restaurantul de Stat [sic] Dunărea a spus față de un
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
roumaine” din 14 octombrie 1884 anunța încă apariția gazetei craiovene, al cărei director era gazetarul liberal Panache Niculescu. Partea literară a fost, probabil, îngrijită de Traian Demetrescu, statornic colaborator cu versuri, cronici literare și cronici dramatice. Panache Niculescu, deși cam agramat, pare să fi fost un personaj interesant, prieten bun în tinerețe cu N. Filimon, care îl ținea la curent cu proiectele lui literare și care îi arătase, cu puțin timp înainte de moarte, manuscrisul volumului al doilea din Ciocoii vechi și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286303_a_287632]
-
puține progenituri ale micii și marii burghezii românești, noi am îndrăznit să pătrundem în sfânta-sfintelor ideologiei comuniste, izbindu-se la fiecare ceas și la fiecare cotitură a numeroaselor și îmbâcsitelor culoare ale „creației” și „literaturii” acelei vremi de inși violenți, agramați și fanatici nu de un adevăr sau altul, ci de credința cea mai abjectă pe care o poate trăi un intelectual: „credința” într-un sistem și stat polițist, cel care exclude, minte și asasinează în numele unei idei! Nesocotiți eram, inconștienți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
țări satelite Moscovei, și apoi felul în care, spre stupoarea bătrânului „sforar” și amic al lui Dej, ce fusese Maurer, Ceaușescu s-a debarasat de el, în aceeași vară fatidică a lui ’71, vara „Tezelor din Iulie”, arată că tânărul agramat și ambițios știa să se folosească de oameni, știa să-i înlăture la timp - la timp?! - și să strângă în mâna sa toate frânele puterii. Pentru nenorocirea țării românești și, până la urmă, spre nenorocirea lui și a propriei sale familii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
câteva pagini, se lăfăia discursul șefului statului ce nu semăna în nici un fel cu vorbele și nici cu gândurile, directivele pe care le dădu-se în ultimii ani. Și m-am speriat într-adevăr. Într-un discurs voit greoi, aproape agramat - fapt ce nu se mai întâmplase de câțiva ani, D. Popescu îi dichisea discursurile, obligându-l uneori la fraze complicate, chinuitoare pentru instrucția sa primară! -, nu se mai amintea nimic despre profesionalism, calitate, eficiență etc., ci se cerea, pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
amănuntele încoronării sale după mazilirea șefului statului. E bucluc mare cu comunicarea prin scris, pentru că ea poate nimeri la alte persoane! Faptul că scripta manent e adesea lucrul dracului! O doamnă tânără, soție de maior, primește din greșeală o scrisoare agramată adresată soțului ei de o prostituată. Aceea avea adresa tot dintr-o carte poștală pierdută de ofițer la ea. Aflăm totul dintr-o povestire de G.Brăescu. Doamna, furioasă, se transportă la expeditoare, în Cruce, și acolo e confundată de
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Funeriu”, s-ar rosti: „un Funeriu, două Funerii”. Oricum nu este departe de substantivul „Funebre”, judecând după situația în care a ajuns învățământul nostru. Așadar, hai să fim serioși, la ce ne mai așteptăm de la elevi, când însuși ministrul vorbește agramat. Educația e o virtute; și mulți, inclusiv onor ministrul, nu știu asta. Dar din oricare tabără aș face eu parte, dați-mi voie ca să enunț o certitudine: precum ministrul, așa și învățământul. Sau, cum e turcu-i și pistolu’. Ideile MS
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
practici de acestea care se credea că aparțin doar Evului Mediu cel întunecat. Autorul își consumă verva satirică într-un „război” cotidian cu guvernanții, calul de bătaie al tuturor relelor și nu numai. Se râde și de proști, și de agramați, și de jnapani, care-i umple insectarul cu personaje tipice și atipice zilelor noastre. Nimic nu-i scapă și realitatea îi subvenționează un belșug de subiecte, subvenții nerambursabile, nu de la UE, acelea ajung în alte mâini - ci curat naționale și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
și aparatul conceptual. S. B.: Cum ați relaționat cu ea ca om în funcție? D. T.: Încerca să se impună în partid, autoritară, cu zel. S. B.: Deci un activist pe linie. D. T.: Da, dar nu un zel de agramat. Un intelectual care încerca să transmită mesajele partidului în mediul academic, în organizațiile studențești. S. B.: Adapta cerințele partidului limbajului academic. D. T.: Da, da, da. S. B.: O bună traducătoare a mesajului partidului pentru mediul universitar. D. T.: În
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
al dreptății, indicat de altfel și de motto-ul lucrării, suum cuique, forma prescurtată a principiului fundamental al dreptului formulat de consulul roman Ulpianus Domitius, însemnând să dai fiecăruia ce este al său. Dr. G. Pastia este prezentat ca fiind agramat, calomniator, ignorant și autor al unui plagiat în cartea sa Elemente de Hydroterapie (Iași, 1895). Asistența de specialitate a bolnavilor mintal era dezastruoasă la acea vreme. Dezolarea și lipsa de speranță faceau din categoria acestor suferinzi o turmă risipită, fie
Alexandru N. Br?escu - ctitorul spitalului Socola din Ia?i by C?lin Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/83674_a_84999]
-
Contemporanul, care-l "executa" pe tînărul scriitor, în numărul său din 10 februarie 1950, provocîndu-i următoarea consternată însemnare în jurnal: "sînt violent atacat, demascat ca socialist de dreapta, dușman al poeziei noi etc. Cea mai blîndă acuzație e că sînt agramat". Profesorii obedienți nu puteau ignora un atare semnal: "La Facultate s-a făcut atmosferă în jurul meu". Evident, Radu Petrescu nu admitea a se supune grosolanelor grile politice, așteptînd un moment mai prielnic, care a venit în anii "liberalizării" de după 1965
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
pe cale de a fi îngrădit. În pofida încercărilor de discreditare, în pofida capacnelor care i s-au întins în mod grosolan, în pofida manevrelor de culise ale unor geambași ai pieței subterane de artă și în pofida injuriilor incalificabile pe care un cor de agramați din București sau din provincie, dar din aceeași mahala morală, i le-au adresat sistematic, el a reușit să-și păstreze încrederea în vigoarea creației, în vitalitatea artei și în șansele culturii de a trece teafără atît peste mizeriile mărunte
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
la pp. 30 - 31). Firește, termenii apar frecvent în verbioasele lamentații ale lui Emil, dar sunt folosiți cu sensul lor propriu. De aici se pleacă. Interesant e că în secvențele următoare Decuble clatină această primă impresie. Dosarul conține și mărturiile agramate ale câtorva traficanți veritabili, care îl descriu pe adolescent ca pe un foarte periculos șef de rețea. Greu de crezut, după ce ne-am familiarizat cu naivitățile lui. Dar declarațiile sunt clare, așa încât o urmă de îndoială se face deja simțită
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
neglijență care duce la pleonasme ("poate fi o potențială victimă"), iar din punct de vedere și din punctul de vedere sunt folosite, firește, viță-vercea. La nivel stilistic, e un festin. Relaxare în folosirea numeralelor (paișpe, șaiștrei), imitarea șmecherească a stilului agramat: "să ne mai râdem". Numai că, avertizează doamna Rădulescu-Sala, nu toată lumea prinde ironia (dacă e vreuna...). Pe lângă asta, se face exces de argou, de familiarități: "să claxonăm până dă benga în ei"; "dacă îmi bag și eu o pilă la
Limba română la radio și TV by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8814_a_10139]