162 matches
-
la gât, s-a întins în pat și s-a acoperit cu pătura zdrențăroasă. Dar zadarnic, tot nu izbutea să alunge starea de frig înnebunitor, și-a zis că o să intre în hipotermie și o să încheie conturile cu viața. Aproape aiura. Peste câtva timp, parcă și-a mai revenit puțin. Atunci a repetat în gând lecția pe care tocmai o învățase pe propria sa piele, și anume că un om în aceste vremuri nu face nici cât o ceapă degerată, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
reptile arzînd. Și după cîte țin minte, nu-mi era frică. Acum am idei precise despre teamă și despre curaj. În schimb, astă-noapte n-am adormit, din nou, decît spre dimineață din pricina unei furtuni care a Înnebunit marea. Pythia despletită, aiurînd, alerga parcă prin ploaie, părul Îi ardea cu flacără albă, mirosind a pucioasă, apoi se stingea, Întunecos și Îmbibat de apă, și din nou flutura incendiat, ațîțat de vînt, cum va fi fost În nopțile furtunoase la Delfi... Ni se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ne-am îmbăiat în apa limpede, albastră și liniștită, având o concentrare imensă de sare. Lacomă de soare și de baie-n mare, bineînțeles, am făcut o insolație de care n-am scăpat nici azi. Mi-a fost rău, am aiurat, dar acum sunt tot pe plajă, la umbră însă, am mai făcut o baie de bun rămas în Marea Roșie și așteptăm să se apropie ora plecării spre Cairo unde mai avem doar două zile de stat. Așteptăm, dar nu dorim
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
unor fantome pe care numai el le vede, strigă: Voi! Voi ce-ați 'nălbit poienile Moldovei! Vitejii mei! Iertați-mă! Ați crezut în mine! Și eu... eu?!... Ce am făcut cu voi?! Nu vezi?! Ți s-au aprins și crierii! Aiurezi, Măria ta! Aiurezi!... Ștefan nu-l ascultă, nu-l aude. Se agită de colo-colo șchiopătând, pradă focului ce arde în el, și, în bătaia lumânărilor ce abia pâlpâie, umbra lui, uriașă, fantastică, linge pereții, urcă pe boltă, se întinde pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care numai el le vede, strigă: Voi! Voi ce-ați 'nălbit poienile Moldovei! Vitejii mei! Iertați-mă! Ați crezut în mine! Și eu... eu?!... Ce am făcut cu voi?! Nu vezi?! Ți s-au aprins și crierii! Aiurezi, Măria ta! Aiurezi!... Ștefan nu-l ascultă, nu-l aude. Se agită de colo-colo șchiopătând, pradă focului ce arde în el, și, în bătaia lumânărilor ce abia pâlpâie, umbra lui, uriașă, fantastică, linge pereții, urcă pe boltă, se întinde pe pardoseală. Ironic, sarcastic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ivriților să fie cu băgare de seamă și la filistenii din Gat pentru că ,,6,4 Ei se culcă pe paturi de fildeș și stau întinși alene pe așternuturile lor; mănîncă miei din turmă și viței puși la îngrășat. 6,5 Aiurează în sunetele alăutei, se cred iscusiți ca David în instrumentele de muzică. 6,6 Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn și nu se întristează de prăpădul lui Iosif!” Autorul îi prezintă pe filistenii din
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
întrebându-l că cum se simte, Eminescu răspunde că are dureri în tot corpul, cari îi cășunează mult rău. Din nenorocire...aceste momente lucide n-au ținut mult, căci după o jumătate de oră bietul Eminescu începu din nou să...aiureze. D-rul Șuțu căută să-l liniștească și poetul se duse să se culce. Nu trecu nici o oră, când d-rul Șuțu intră din nou la el, de astă dată îl găsi întins, fără nici o suflare.” (Familia, după Românul). Astăzi se ia
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
opera, rondelul monopolizează în Măslinul lui Platon (1977) un întreg ciclu. Ponderea notei simboliste diferă de la o piesă la alta, această notă făcându-se mai distinct auzită în versurile de tonalitate elegiacă: „S-au scuturat toți trandafirii, / Se mai aude aiurând / Povestea tristă-n care mirii / Se întâlniră la comând. // [...] S-au scuturat toți trandafirii.” Dar simbolismul, cât există, nu angajează însăși simțirea poetică adâncă a lui H., care în esență e o formă de romantism, ușor modernizat în latura tehnică
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
foarte interesată de viitorul fiicei celor două gazele, în speranța că o va căsători cu Titi, în timp ce Felix se simte din ce în ce mai jignit de purtările Georgetei. La început, după o ușoară criză, familia Tulea ignoră purtările lui Simion, care începuse să aiureze, însă văzând că situația devine insuportabilă, Aglae ajutată de Stănică și de Weissmann îl duc la un sanatoriu. Titi se află în centrul atenției pentru Aglae care urmărește să-l însoare cât mai bine spre dezamăgirea Auricii și a Olimpiei
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
a cântat lui Băsescu de față cu soția ,,iubitul meu, vino la mine,,. Azi e ceva răscolitor totuși în cântecul asta cu versuri de doi lei de cântat prin trenuri în drum spre munte ( Râd și plâng și te strig aiurând/ E soare, e ploaie, e cald și e vânt / Din somn mă trezesc și tresar speriat / Dar nu-i nimic, doar am visat./ Întind o mană că o ruga / Întind o mână în deșert/ Iubesc si-acuma e năluca / O
Oana Stancu: Pe Elena Udrea o văd ca pe o femeie, după ce sistemul o sfâșie acum by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/103710_a_105002]
-
răului teribil, nu pentru că mă chinuie foamea din lipsă de timp. Bănuiesc că aș prefera să-mi fie foame la locul de muncă, decât să-mi fie rău la UPU. În concluzie, permiteți-mi să nu cred că un pacient aiurează cu privire la ce a consumat sau de ce a abuzat, chiar în toiul crizei și când știe că adevărul i-ar salva viața. 5. Când mergi la UPU și nu mai vrei să te întorci acasă, sigur știi că te întorci cu
Pacient, răspuns ULUITOR pentru doctorița Mirela Nițu by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101935_a_103227]
-
spre ocultul paradis. Ucigaș nu-i, nici ucis acolo, și nu-i demență. Din blânda adolescență eu nu știu mai dulce lucru. 3) Eu nu știu mai vesel lucru ca seninu-mi, iubit mult. Totuși, când vorbind v-ascult în discuții aiurând, pacea mea v-aș da curând, pentru-a voastră, oh, să pot! Dar din limite de tot să ieșim nu ne e dat. Nu-s de mine-amor turbat, paradis, trufii de ură. De i-ar fi permis pe gură muritor
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]