162 matches
-
să se oprească. Se întinse pe asfaltul încins și își spuse că ori a murit și trăiește o interesantă și foarte ciudată viață de apoi, ori a înnebunit, l-au dus la spital, i-au făcut cine știe ce injecții și acum aiurează... În momentul în care observă cum se apropie de el un popândău uriaș, îmbrăcat în uniformă de camuflaj, cu automatul la piept, leșină... Alături de el, întinsă pe pat, Lucia îi auzi suspinele prin întuneric. Îi puse o mână pe frunte
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dragă, trebuie să știi, rosti fiecare cuvânt cenzurat de o pauză grea, apăsătoare ca și vina ce urma a fi mărturisită... trebuie să știi că... Mihăiță nu este copilul tău! Ina rămase locului, reuși să spună doar un singur cuvânt: - Aiurezi! Olga continuă: - Când tu ai născut..., Ina înmărmuri de la primele ei cuvinte, glasul Olgăi venind parcă din alte lumi. Când tu ai născut, repetă ea... ca să mă răzbun pentru toate îndurările mele, profitând de învălmășeala momentului, ți-am schimbat băiatul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de infantă frigidă nu m-a excitat atât. Ea știe asta și gângurește amoros ca o fecioară după primul act. Mi se prosternează la picioare după fiecare orgasm. Îmi repetă că nu m-a Înșelat cu nimeni și că eu aiurez culpabilizând-o În mod gratuit. Minte cum ar respira, inventează alte istorii, alte texte și prin aceasta Îmbogățește realul și Îl ascunde. Mă abțin să nu cedez cumva, dintr-o slăbiciune inexplicabilă. De aceea, mă refugiez În Bach. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
schijă-n zbor îi smulse un pulmon Și care-agoniza, trăgând de-acum să moară Îl vede pe băiat zvâcnind ultima oară: Nici douăzeci de ani n-avea, bietul de el Dar Moartea-l jinduia și nu-l slăbea defel. Rănitul aiura: Ești tu, Yvonne a mea? Iubita mea cea dulce, frumoasă ca o stea! Nu vreau să mor! Să mergem, ca-altădat', Să ne plimbăm de mână prin codru pe-nserat! Și mâna-i se-ncleșta pe haina de postav A blândei rugătoare
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
întrebându-l că cum se simte, Eminescu răspunde că are dureri în tot corpul, cari îi cășunează mult rău. Din nenorocire...aceste momente lucide n-au ținut mult, căci după o jumătate de oră bietul Eminescu începu din nou să...aiureze. D-rul Șuțu căută să-l liniștească și poetul se duse să se culce. Nu trecu nici o oră, când d-rul Șuțu intră din nou la el, de astă dată îl găsi întins, fără nici o suflare.” (Familia, după Românul). Astăzi se ia
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
când îi dau drumul, de nu-i vezi copitele. Apoi de, cucoane, capul meu nu mă duce așa departe, fără decât dau cu socoteală că nimic nu aleargă așa de iute ca gândul, răspunse și săracul. Tu ai dreptate. Cela aiurează." (Petre Ispirescu, Fata săracului cea isteață) (d) "Bătrâna dădu să-l sărute. Neghiniță, țâști pe nas, țâști iar pe mână! Încet, mamă, încet, că mă strivești, zise Neghiniță. Să te sărut, că-mi umpluși casa cu dragoste când îmi ziseși
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ivriților să fie cu băgare de seamă și la filistenii din Gat pentru că ,,6,4 Ei se culcă pe paturi de fildeș și stau întinși alene pe așternuturile lor; mănîncă miei din turmă și viței puși la îngrășat. 6,5 Aiurează în sunetele alăutei, se cred iscusiți ca David în instrumentele de muzică. 6,6 Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn și nu se întristează de prăpădul lui Iosif!” Autorul îi prezintă pe filistenii din
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
depăși granițele inspirației locale, dar Într-o direcție contrară. El are În față cîteva modele romantice (Hugo, În primul rînd), are și o biografie care-i Îndreaptă fantezia spre sudul mirific unde, după cum singur spune: „Cer, pămînt, eter și lună, aiurează, se-nfior.” Este greu și, În fond, fără prea multă importanță să deducem din aceste poeme atinse de vreme ce reprezintă imitație și ce aparține inspirației originale. Bolintineanu ia subiecte de unde găsește, le adaptează cu ușurință, inventează subiecte noi, le repetă, le nuanțează
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Clima este „prefumată” cadrul vieții - „superb, desfătător”, cerul comunică În mod misterios cu apa și pămîntul Într-o Îmbătătoare simbioză: „cer, aer, valul mării, e-o palidă coloră”... Peste tot se simte freamătul corespondențelor secrete: „cer, pămînt, eter și lună aiurează, se-nfior... .................................. și aerul ce varsă răcoarea, balsam, viață Îmbată-al nostru suflet cu magică dulceață”... Putem spune, văzînd și aceste exemple, că figura poetică a lui Bolintineanu se bazează pe un permanent extaz, pe o programatică Îmbătare. „Simțualismul” este conceptul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În starea de răsfăț și, sub puterea ei, se hotărăște pentru actul suprem: răpirea, căci: „Îți deschid frumosul sîn... ........................................... Fericit cel ce răpește Tinerele-i răsfățuri Vezi tu, noaptea e nebună, La suspinele d-amor, Cer, pămînt, eter și lună Aiurează, se-nfior.” Inocența (În treacăt fie zis: culpabilă, tînjitoare, cu Îndemnuri la sofisticate plăceri) nu este singura figură a erosului În versurile lui Bolintineanu. Clar conturată este, de pildă, figura feminității ce asociază o morală intratabilă. S-o numim: figura iubirii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ă). Astfel, În Dușmănie ai sentimentul deslănțuirii mai mult a brutalității instinctive a indivizilor decât a urii conștiente de clasă, determinând activitatea eroilor. Printre roiurile de țânțari și miasmele lacurilor dunărene se mișcă nu atât exploatați și exploatatori, cât malarici aiurând În dezlănțuirea crizei, indivizi abulici, bețivi, brute. Apoi figurile pozitive ale eroilor sunt șterse, În timp ce dușmanii țărănimii muncitoare sunt prezentați În contururi nete, caracteristice. (Ă). După Dușmănie scriitorul a publicat o nuvelă de mari proporții, Bijuterii de familie; apoi alte
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
să-i ascundă provizii în cămara din stîncă. Își arăta bucuria întâlnirii în felul său. Cu tumbe și salturile lui. Egon deschise ochii. Își adună toate puterile și glăsui: — Otto! E Fram, Fram... Mă auzi? Fram, de la Circul Struțki. Celălalt aiura... El nu mai auzea nimic. Privea cu ochii goi în cerul gol. Atunci, abia atunci, cu judecata lui învățată de la oameni, Fram înțelese! Și nu stătu mult la îndoială. Mătură zăpada cu labele, îngrămădi oamenii alături, se culcă peste ei
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]