221 matches
-
care șamanul își face toba (motiv central în șamanism), și, în general, sistemul cosmologic al șamanilor sunt probabil tot de origine mesopotamiană (108). Nu se poate afirma cu certitudine că toba șamanilor asiatici își are sorgintea în „toaca” (pukku) sumero- akkadiană. Ceea ce știm cu siguranță însă este faptul că instrumentul de tip tobă (membranofon) își are sorgintea în instrumentul de tip toacă (idiofon). Inițial, era lovit cu două bețe un trunchi de copac căzut. Ulterior trunchiul a fost scobit, fasonat și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
naissance du monde en Chine”, în La naissance du monde, Seuil, coll. „Sources orientales”, vol. I, Paris, 1959. 84. Jacques Lemoine, „Mythes d’origine, mythes d’identification”, în L’Homme, nr. 101, 1987, pp. 58- 85. 85. Și în legenda akkadiană a potopului arca are ca model templul Apsu (21, p. 167), același care a servit drept model cosmogonic zeului Bel-Marduk (21, p. 36). 86. Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, traducere de Maria Ivănescu și Cezar Ivănescu, Editura Științifică și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
este, de regulă, în posesia Cosmocratorului, de la care alții fie o primesc („La început, Dumnezeu face doi îngeri : Mihail și Satanail care sunt puși să învețe dintr-o carte uriașă” ; cf. 9, p. 450), fie o fură. Într-un mit akkadian, demonul Zu sustrage zeului Enlil „tăblițele destinului”, provocând dezordinea în Univers prin „suspendarea normelor”. Zu este în final învins de zeul Marduk, „tăblițele destinului” sunt recuperate și ordinea este reinstaurată (60, pp. 61-65). Similar, într-o legendă indiană (Bhagavata-Pura¡a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
9, p. 82). Așa cum corect a observat H. Diels, această imagine are un vădit caracter cosmogonic (10, pp. 82-83). Ogenos, brodat pe mantia cosmică țesută de Zeus, este Okeanos - apa care se credea că înconjură lumea ca un brâu (cf. akkadianul Uginna = cerc). Pentru veșmântul zeului (peplum), „imitând stelele și bolta cerească”, și pentru reprezentarea mării ca „un brâu care-i încinge pieptul”, vezi și Macrobius, Saturnalia, I, XVIII, 22. Și în colindele românești, „marea rotocoală” apare „scrisă” (brodată) pe veșmântul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
păstos și manichiură făcută în casă, o doamnă cam stătută, din seria femeilor Lica, pe care nu le-a avut deloc la inimă. I-am mai pus la încercare și pe alți prieteni. Părerile s-au vânturat între o regină akkadiană, un star pop și un împărat mugal. Pun pariu pe ce vreți că primul care ar da răspunsul corect ca din pușcă la întrebarea cine-i Akka de la Kebnekajse ar fi Nicolae Manolescu. Sau (zice Cornel Ungureanuă Sorin Titel, dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
poate observa că, paradoxal, motivul tra-gerii la sorți, de unde îi vine numele, aproape că nu are relevanță. b) În orice caz, la nivelul actual al cercetărilor, e dificil de zis unde s-a născut această povestire. Fără îndoială, termenul este akkadian, dar această certitudine nu ne spune multe despre ori-ginea cărții întrucât era una dintre limbile france din regiune. Nici din numele care apar în carte nu putem deduce nimic (evreiescul mardĕkaj amintește de divinitatea națională babiloniană mardūk, ’estēr de zeița
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
europeni! Mînca-v-ar moartea cu tot cu mimetismul vostru revelat și plin de vedenii și conspirații! Formarea imperiului mozaic, visul de aur al ivriților farisei a fost realizat prin foc și sabie de către iudeo-creștinii Neamurilor, greci și romani. Dacă popoarele antichității - emeși/sumerieni, akkadieni, asirieni, cașiți, babilonieni - se raportau la un trecut mitic unde își căutau originile, mozaicii au urmărit să robească sau să ni-micească întreaga lume, pentru a o rezidi după cultul lor drăcesc, cum au făcut comuniștii cazari prin bolșevism, vrednicii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
pretindea c] a fost ales de zeul cerului, Anu, si de zeul vântului și al furtunii, Enlil... ...s] asigure dreptatea în acele locuri, s] r]spund] plângerilor, s] elimine ostilit]țile și insurecția armat], și s] aduc] pacea sumerienilor și akkadienilor... Imnurile regale sl]veau pacea. Concentrarea asupra legii familiei reflect] preocuparea pentru valorile familiei și stabilitate prin oferirea de indicații cu privire la drepturile asupra propriet]ții și la moștenire, la copiii n]scuti de soția sau soțiile legale, de sclave sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Luceafărul”, „Ramuri”, „România literară”, „Săptămâna”, „Viața românească” ș.a. Versurile din Ceasul umbrei trasează liniile generale pentru dezvoltările lirice următoare. Într-o structură tripartită, fiecare grupaj fiind circumscris, cel puțin teoretic, câte unui citat semnificativ (Imaginea răzbunătoare - sub semnul unui descântec akkadian, Dezlegarea de mare - sub cel al unui extras din opera lui Dimitrie Cantemir, Ceasul umbrei - cu un moto din Pascal), se valorifică trimiteri livrești variate, adecvate cu precădere asocierii dominante dintre eros, femeie și mare. Alături de aceasta, o sferă tematică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
a:, „a puștii, a nimici”, nu poate fi socotit la originea acestui nume, căci Šaddai este întotdeauna asociat cu o binecuvântare și sub acest titlu s-a revelat Dumnezeu patriarhilor Abraham, Isac și Iacob că Dumnezeu care îi ocrotește. În akkadiana, šadó, „munte”, sugerează măreție și putere. Ar putea fi, așadar, numele pe care a ajuns să-l cunoască familia lui Abraham cât a stat în Haran, aproape de munții din nordul Mesopotamiei. De altfel și Yahweh va fi asociat, mai tarziu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Biblia de la Ierusalim nu găsește de cuviință să traducă acest nume, iar în notă la Gen 17,1 declară inexacta traducerea lui cu „Dumnezeul Atotputernic”, sensul lui Šaddai fiind incert. Arată că unii au propus traducerea „Dumnezeul din munte”, după akkadianul șadó, insă autorului notei i se pare mai verosimil sensul de „Dumnezeul din câmpie”, de la ebraicul œadhQh, fiind vorba probabil de un nume divin adus de strămoși din Mesopotamia 181. N-ar fi exclus că traducerea cu „Atotputernicul” în Vulgata
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
drept "Marea Prostituată", avea numeroase temple cu preotese ale zeiței Isthar ce întrețineau cultul acesteia prin uniri sexuale și se numeau istharishtu. Preotesele care-i inițiau pe viitorii soți și pe concubine în arta amorului se numeau harimtu. În imperiile akkadian, babilonian și egiptean, zeița fertilității Qadesh era slujită de preotese cu practici sexuale multiple, qateshtu. Tot la egiptenii arabi, ghazye erau prostituate venerate; ele proveneau dintre tinerele educate în temple ce erau revendicate de demnitari ca soții. În templele indiene
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
hurrită, a cărei limbă era de tip aglutinant ca sumeriana, elamita (cu caracter monosilabic), urartica (foarte apropiată de hurrită) etc. Se pare că huriții, care proveneau din nordul și vestul Mesopotamiei, s-au stabilit În „țara de Sus” din izvoarele akkadiene, adică În fâșia cuprinsă Între ¾abur și Mareaxe "Marea" Mediterană, și au exercitat, fără Îndoială, o influență puternică asupra istoriei și civilizației mesopotamiene. Câteva indicii despre religia hurrită sunt prezentate În „Apendice”, subcapitolul 7.2). Mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al căror habitat originar era cel din zona siriană Gebel Bișrș; același interes trebuie acordat, Între sfârșitul celui de-al II-lea mileniu și cea mai mare parte a primului mileniu, și arameilor, a căror limbă a reușit să Înlocuiască akkadiana (asiro-babiloniana), care a fost secole de-a rândul prima lingua franca din Orientul Mijlociu antic. Despre amoriți și aramei s-a vorbit deja puțin mai sus. Despre religia amoriților se va vorbi pe scurt În „Apendice” (subcapitolul 7.3). Este evident
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În mare parte intuită, care se află la baza celor mai importante creații ale civilizației calcolitice mesopotamiene, atenția noastră este absorbită, datorită atestării epigrafice, aproape exclusiv de „prezența” sumerienilor, pe de o parte, și Într-o măsură mai mică a akkadienilor, pe de altă parte. Această situație, care se dovedește reală Încă din momentul primei apariții a textelor propriu-zise (Uruk IV, Gedmet NaÌr etc.), În 3 200/3 100 Î.Hr., va dura până la sfârșitul celui de-al III-lea mileniu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Utuxe "Utu"/Șamaș (Zararim/Larsa și chiar la Larsa), zeița Ninsunxe "Ninsun" (Kullab), zeul Anxe "An"/Anumxe "Anum" (Uruk). Apoi, mai există și zona centrală, bogată În ierburi, Încredințată protecției zeiței Inanna/Iștarxe "Iștar" (Uruk, Zabalam, ¾ursangkalamma, deja În zona akkadiană), zeului fertilității Dumuzixe "Dumuzi"/Tammuzxe "Tammuz" (Badtibira), zeului Șara, fiul lui Inanna (Umma) și al zeului fenomenelor atmosferice Ișkurxe "Ișkur"/Adadxe "Adad" (Bitkarkara, Între Zabalam și Adab). Apoi, În treilea rând, avem zona nordică a crescătorilor de măgari, aflată sub
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fenomene asemănătoare; zeița Babaxe "Baba"/Bauxe "Bau", numită și Nin-insinaxe "Nin-insina"; „Stăpâna lui Isin” (Uruku, În regiunea Lagaș și la sud de Nippur); zeul Meslamta’ea/Nergalxe "Nergal" (Kutha, În regiunea Accad). c) Cea mai veche religie semită din Mesopotamia (akkadiană) Sunt multe aspecte ale celei mai vechi religii semite din Mesopotamia, numită akkadiană, care sunt mai puțin articulate, deși cunoscute concret din punctul de vedere al atestării. Ne referim În special la panteonul semitic mesopotamian din perioada presargonică (de la Începuturi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Isin” (Uruku, În regiunea Lagaș și la sud de Nippur); zeul Meslamta’ea/Nergalxe "Nergal" (Kutha, În regiunea Accad). c) Cea mai veche religie semită din Mesopotamia (akkadiană) Sunt multe aspecte ale celei mai vechi religii semite din Mesopotamia, numită akkadiană, care sunt mai puțin articulate, deși cunoscute concret din punctul de vedere al atestării. Ne referim În special la panteonul semitic mesopotamian din perioada presargonică (de la Începuturi până la sfârșitul lui 2 334 Î.Hr.) și sargonică (2 334-2 154 Î
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
imediat că multe dintre divinitățile panteonului semitic - adică zeitățile „predicate” cu titluri semite - sunt identice În ceea ce privește numele și fizionomia cu divinitățile care se Întâlnesc În textele sumeriene. Mai mult, s-a demonstrat că unele divinități sumeriene au trecut În panteonul akkadian Încă din timpuri străvechi, dar și În etapele următoare; de asemenea, au fost și divinități akkadiene care au trecut În panteonul sumerian. Nu mai este nevoie să amintim că, așa cum am menționat deja, au existat și treceri ale divinităților aparținând
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
numele și fizionomia cu divinitățile care se Întâlnesc În textele sumeriene. Mai mult, s-a demonstrat că unele divinități sumeriene au trecut În panteonul akkadian Încă din timpuri străvechi, dar și În etapele următoare; de asemenea, au fost și divinități akkadiene care au trecut În panteonul sumerian. Nu mai este nevoie să amintim că, așa cum am menționat deja, au existat și treceri ale divinităților aparținând altor etnii În panteonul sumero-akkadian, și invers. d) Reconstruirea religiei mesopotamiene și unitatea sa fundamentală După cum
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
uman: un tată și o mamă. Mai apoi, devine tot mai constantă afirmația conform căreia toți zeii cerești ( În sensul cel mai deplin al termenului), dar nu numai ei, sunt fii unui singur tată: sumerianul Anxe "An", căruia Îi corespunde akkadianul Anuxe "Anu"(m), al cărui nume Înseamnă „cer”. Trebuie adăugat și faptul că zeii mesopotamieni nu au fost niciodată concepuți, În sens strict, ca fiind veșnici, fără Început și sfârșit, ci doar ca nemuritori: mesopotamienii nu și-au pus problema
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
babilonian, Adamxe "Adam" din Bibile etc.). Abia mai târziu Începe să se pună problema teologico-filozofică a originii zeilor: acest lucru se Întâmplă, mai mult sau mai puțin, la sfârșitul mileniului al II-lea Î.Hr., așa cum o demonstrează două texte akkadiene (babiloniene) din perioada respectivă. b) „Teogonia de la Dunnu” Primul este un text mitologic intitulat Teogonia de la Dunnu, care, deși ne este cunoscut doar prin intermediul unor documente fragmentare (În jur 100 de rânduri din textul complet) aparținând unei epoci târzii, apare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1 și a celor ulterioare. Simbolurile sunt generice, cum ar fi: coroana, coarnele, razele, sceptrul, funia de măsurat, anumite haine caracteristice, stele, diferite animale reale sau mitice. Există apoi simboluri proprii, cum ar fi discul solar pentru sumerianul Utuxe "Utu" (akkadianul Șamaș), sau luna nouă pentru sumerianul Nannaxe "Nanna"-Su’en (akkadianul Sinxe "Sin") etc. Din cauza sincretismului religios răspândit, simbolurile pot fi doar rareori raportate În mod sigur la divinitate căreia Îi corespund. La babilonieni și asirieni, limbajul simbolic tinde să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
coroana, coarnele, razele, sceptrul, funia de măsurat, anumite haine caracteristice, stele, diferite animale reale sau mitice. Există apoi simboluri proprii, cum ar fi discul solar pentru sumerianul Utuxe "Utu" (akkadianul Șamaș), sau luna nouă pentru sumerianul Nannaxe "Nanna"-Su’en (akkadianul Sinxe "Sin") etc. Din cauza sincretismului religios răspândit, simbolurile pot fi doar rareori raportate În mod sigur la divinitate căreia Îi corespund. La babilonieni și asirieni, limbajul simbolic tinde să-l depășească pe cel antropomorf. Relația, intimă dintre divinitate și simbolurile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeului Mardukxe "Marduk" din templul său babilonian de la Esagila. 4. Transcendența și atributele divinetc "4. Transcendența și atributele divine" Încercarea de a da o definiție „filozofică”, punctuală și modernă, a conceptului de „zeu” - sumeriană, d i n g i r, akkadiană ilu(m), a cărui logogramă indică În sine „cerul” -rămâne practic sortită eșecului. Acest fapt este demonstrat, de exemplu, În două articole ample scrise de J. van Dijk și W.G. Lambert În Reallexikon der Assyriologie 1. Nu ne rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]