223 matches
-
într-un stil impecabil, retorismul discursurilor pe care le practicau politicienii vremii. Un stil care amintește, fără doar și poate, de politicienii dramaturgiei caragialiene, prin jocurile subtile de limbaj, prin distragerea atenției de la lucrurile cu adevărat importante, prin însăși structura alambicată și învăluitoare a fiecărei fraze. Ironia naratorului, care îi atribuie acestui discurs "foarte multă elocvență", întregește un tablou parodic omniprezent, ieri ca și azi, căruia nu i se poate răspunde altfel decât prin satira politică. Să cedăm însă tribuna augustei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în practică, deși îndeplinea condițiile pentru a-și exercita puterea, nu putea să ajungă la ea. Bucuriile și necazurile democrației creștine italiene provin, cel puțin în parte, din absența unei social-democrații puternice. Alternanței imposibile i se preferau formule fine și alambicate, cum ar fi "compromisul istoric" lansat de Enrico Berlinguer în 1973 și reluat de Aldo Moro. Amîndoi căutau o etică socială comună fondată pe un anticapitalism rezonabil și pe apărarea democrației împotriva terorismelor. După alegerile din 20 iunie 1976, care
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ar vrea. O singură voce a făcut opinie separată și destul de stridentă, anume cea a eternului consilier Adrian Vasilescu. Fost ziarist, acesta a fost promovat de dl. Isărescu ca purtător de cuvînt și s-a înveșnicit pe post. Ascultîndu-i explicațiile alambicate și gîfîite, în ultimii ani am înțeles tot mai puțin din ceea ce Eminența Sa ar fi vrut să transmită. De pildă, pentru a justifica o așa-zisă constituționalitate a măsurii, dumnealui face constatarea terifiantă că oamenii au venituri inegale. E
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
locală: simplă, autentică, tradițională, modestă, mai aproape de natură decât de cultura care rafinează, elaborează și obligă la variațiuni costisitoare. Stilul de viață al lui Piso ar permite bucătari cu toată armata lor de ajutoare în permanență, sosuri sublime și rețete alambicate. Nici vorbă de așa ceva. Physis contra nomos o dată în plus, lecțiile simplității naturale contra prețiozităților artificiale excesive... A găti ține și de exercițiul filosofic, la fel și a mânca; discipolii lui Epicur care practică la fel de bine gândirea Magistrului în jurul unei
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Poarta cetății",Editura Tineretului, 1966; Cine mă apără", Editura Tineretului, 1968; "Ochiul neantului", E. P. L., 1969; "Sunetul originar", Editura Tineretului, 1969; "Fum", Editura Eminescu, 1971. Poet ardelean, în descendență expresionistă în ceea ce privește tehnica imaginii, viguros, se confesează întrupat într-o viziune alambicată sau într-un comentariu deschis. Atmosfera rămâne stranie, compusă din ritmuri discontinue; când faustic și elegiac, răvășit de iluzii, când tumultuos și echilibrat cum se vrea însăși poezia lui. Un dublu îl urmărește pe poet, din nevoia de echilibru "îl
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Eminescu, 1974. Mircea Ciobanu, după părerea multora dintre critici, barbizează atingând originalitatea, după alții însă nereușind să se îndepărteze de model. El scrie o poezie obscură în general, rece, frizând un anume "aristocratism" al formei. În primul volum, în ciuda formulei alambicate, descoperim sensul mai ales datorită ultimului vers, care devine cheia poeziei. Astfel din adânc strigătul este al durerii permanente, "urmele pe nisip sunt alunecătoare", dar rămân așa cum "fluxul și refluxul mării" dau țărmului vamă: stelele, crabii și schelete "de-albaștri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
e horă/ și fetele trec drepte prin iubiri" (Petre Got). Un poet blagian cu tendințe de ermetizare este Ion Iuga. El cântă satul, casa părintească, bunicii, "Cântărețul" (care amintește de "Laie Chiorul" lui Goga), dar ajunge curând la o poezie alambicată. Ion Iuga nu este un poet lipsit de talent: "ard vetrele ard/ În țarc mieii sunt semnul cerimii înalte/ mâinile rădăcini se preschimbă în arc/ prin sine asprului salt." Alexandru Miran, H. Grămescu, Ilarie Hinoveanu, Ion Murgeanu vor slăvi pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de-a mai cuprinde cerul. Geometrizarea lumii, cuprinderea ei în tipare o va face să-și piardă misterul, și deci poezia nu mai poate fi o reprezentare a "corolei de minuni a lumii" (L. Blaga), și atunci poetul caută expresia alambicată, încifrează ceea ce foarte bine vedem și simțim sau cunoaștem din metamorfozarea lumii, din iraționalul ei. Mai clar spus, încifrează, pentru a potența misterul, ceea ce ni se oferă direct și deschis cunoașterii și pune absurdul, iraționalul în fragmente inteligibile: În toate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
parodia, poetul sfârșește prin a propune o soluție existențială, sau o formulă... literară."3 Eugen Simion, în "Scriitorii români de azi", prețuiește efortul poetului de a se exprima direct, în contextul unei poezii care își caută o formulă cât mai alambicată, apreciind ca "semn de inteligență" faptul că "simplifică versul și-i descrețește fruntea." Marin Sorescu parodiază în permanență de la volumul "Singur printre poeți" la volumul "La lilieci". Parodia lui înseamnă de fapt un anumit fel de a privi lumea, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Natura intră într-o anumită tensiune, un foșnet material de aprindere fumegă în "Tulburele de decembrie", "Tulburele de aprilie", în "Tulburele de mai", în "Tulburele de etern". Fără cenzuri interioare, poemul "Infernul" se desfășoară patetic, într-o aglomerare de strofe alambicate. Infernul îl descoperim la nivelul contingentului și mai ales ancorat în "nordul lucrurilor", în aventura existențială a inteligenței, pentru că: "Egal, în fiecare e-o sete de eroare la o pășune ascunsă și rumegată-n ea/ Aceste echilibre visează cald și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
purificarea subiectului, dizolvarea lui până la ființa universală (reprezentată de culoarea albă); distilarea urmată de conjugare, coexistența contrariilor (simbolizată de culoarea roșie), în fine, sublimarea, plenitudinea ființei, devenită căldură și lumină pură (operația ultimă, având drept analogon soarele, așadar culoarea aurului). Alambicata permutare a elementelor structurale interne este uneori oglindită și în cuprinsul cărților sale, acest element peritextual ilustrând o similară preocupare pentru substanțializarea unor simboluri mai puțin accesibile. Probabil că unul dintre cele mai elocvente exemple, din acest punct de vedere
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
inerentă, ale acestuia din urmă constituie nucleul poetic din Tripticul termenilor sau încercare asupra cuvintelor, probabil una dintre cele mai greu descifrabile secvențe lirice semnate de Mihai Ursachi. Pe de o parte, pentru că seria de vocabule prin care este descrisă alambicata ceremonie de facere a aurului poetic ("esența secretă și prețioasă,/ esența a cincea", "formulă/ spre dezlegarea formulelor", "cristalul sublim", "foc nesfârșit", "echilibru cosmic", "marea Distilerie", essentia nobilis, "recipiente", "alambicuri,/ Țevi intestine contorsionate și țevi capilare", "substanța aceea nebună, alcoolul secret
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
civic. Modelul comunitar, în forma sa actuală, este probabil unul dintre sistemele care încurajează cel mai mult lipsa de participare civică (Magnette 2000). Supersofisticarea ca-drului său instituțional, proceduralismul specific mecanismelor sale de decizie, stilul tehnic al normelor sale și decupajul alambicat al competențelor, toate aceste elemente contribuie la descurajarea cetățeanului, care nu se mai interesează de realitatea europeană. În plus, toate condițiile sînt reunite pentru "depolitizarea" mizelor importante, adică pentru transformarea raporturilor de forță dintre grupurile sociale în "chestiuni tehnice" sau
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
adunate permit cheltuieli de investiții prin înființare de noi firme sau filiale, magazine de desfacere și service etc. În astfel de tranzacții nu sunt excluși negociatorii versați, spionajul industrial și alte practici de înșelare, ascunse în termeni și texte "savante", alambicate, pline de numeroase capcane. Unul din primii teoreticieni ai "modernizării" a fost W.W. Rostow, cu peste 50 de ani în urmă. El explica modernizarea printr-o schemă publicată în The economic history review, vol. XII, nr. 1, 1959, pe
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
se plângea de lipsa totală de colaborare din partea organizațiilor de tineret din Blocul Partidelor Democratice, tov. Iacob se contrazicea flagrant cu numai două rânduri mai jos! Oare vor fi înțeles ceva cei de la „centru”din acest raport complet aiuritor și alambicat?! Imediat, cei doi tov-i își dau iarăși în petic, scriind negru pe alb următoarele: „...de altfel, reprezentanții tineretului din B.P.D. nu au răspuns și nici nu răspund la chemările noastre, în special cel al U.T.S. (uniunea tineretului socialist, n.
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
atașamentul nemărginit față de P.M.R. De asemenea a arătat Tineretului mulțumirea pentru drumul luminos („sendero luminoso”, organizație teroristă comunistă din America de Sud, n.n.) al mișcării Revoluționare a Tineretului muncitor pe care îl croiește această rezoluție istorică”. Lăsând de o parte acești termeni alambicați și cvasi plictisitori, întrebarea este: despre ce „rezoluție” era vorba la acea dată? Ei bine, era vorba de „Rezoluția Partidului Muncitoresc Român privind unificarea tuturor mișcărilor de tineret din România în una unică”, și anume Uniunea Tineretului Muncitoresc (uneori, muncitor
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
sus-numite, să contureze doar destine cuprinse de duhul nemulțumirii și să le urmărească declinul. Nimic memorabil, doar moralizator. Pare departe vremea când scriitorul îi dădea lui Ghiță libertatea de a-și decide soarta și îi lăsa cititorului analiza riguroasă a alambicatului său parcurs emoțional. Nu credem că eroul din Moara cu noroc e unul tragic, dar modul în care acesta își duce povara vinii și suferința eșecului i-a determinat pe unii critici să-l așeze în rândul personajelor care cunosc
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
a acesteia. Slavici nu dă aici sfaturi altora: Eu nu voiesc, iubite amice, să te conving despre toate acestea. Ți le spun numai așa cum le înțeleg eu258. Omul tânăr e doar un pretext pentru o derulare optimă a firului altfel alambicat al amintirilor la ceas de cumpănă: Dacă ții să fii convins, te vei convinge tu însuți, căci e destul să-ți acoperi ochii cu mâna și să stai cu mintea trează pentru ca învederat să ți se arate că viața ta
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Între timp, în aria lingvistică germană, termenul de nihilist continua să fie folosit în sens social și politic cu o valoare negativă, chiar și după Revoluția din 1848. E ceea ce se întâmplă în lucrarea anonimă Eritis sicut Deus (1854), un alambicat roman în trei volume, în care tocmai hegelianismul este considerat rădăcina și cauza nihilismului, mai ales al celui social și politic. Scriitorul anonim se gândește evident la consecințele la care s-a ajuns în mediile radicale ale hegelianismului de stânga
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
respectiv, lucruri. Primele (argumenta a persona) sînt: originea, patria, sexul, vîrsta, educația etc. Cele referitoare la lucruri (argumenta a re, numite și attributa) răspund la întrebările: de ce? cînd? unde? cum? etc. Împărțirea acestor topoi ale lucrurilor este și ea foarte alambicată. Pe noi ne interesează doar faptul că din întrebarea unde? rezultă un argumentum a loco, iar din întrebarea quando? un argumentum a tempore. Primul (V, 10, 37) caută să scoată dovezi din felul locului unde s-a petrecut acțiunea respectivă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nici din versurile sale (v. și Tristia 3, 5, 49 și 3, 6, 28) și nici din alte surse antice. Exegeții moderni au urzit în jurul motivelor de relegare carmen și error numeroase ipoteze, peste 20 de variante, unele raționale, altele alambicate sau altele aberante. Au fost grupate în trei categorii generice: I motive morale, II motive religioase și III motive politice. Să le urmărim, selectiv, pe rând. MOTIVE MORALE. Exegeții moderni au încercat să lămurească, mai întâi, termenul carmen, care se
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fie zeu fără ei!" (v. 25-26). La sinceritatea sau nesinceritatea asocierii lui Ovidiu la voti quinquennali ale poporului pentru sănătatea lui Augustus s-au făcut referiri și se vor mai face: aici, însă, trebuie atrasă atenția asupra exprimării atât de alambicate și de căutate a lui Ovidiu, pentru a-i ura viață lungă lui Augustus, încât pare o simplă batjocură, sau poate un dublu joc în adevăratul sens al cuvântului. În elegia Tristele, V, XIV, Ovidiu își elogiază soția pentru fidelitatea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să mai întărâte viciile și oamenii vremii cu interzicerile lui!453. V. Semnificativa coincidență dintre data de naștere a lui Ovidiu și cea (presupusă) a instaurării Imperiului. După cum se știe, Ovidiu ne prezintă data sa de naștere în două versuri alambicate și destul de simbolice: Editus hic [= Sulmo] ego sum; necnon, ut tempora noris, Cum cecidit fato consul uterque pari454. Ripert traduce: "C'est là que je suis né; pour que tu connaisses l'époque, c'est l'année où moururent les
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a doua zi, îl privi din nou pe fiul vecinului său, acesta nu mai avea nimic, nici în figură, nici în comportament, care să amintească de un hoț de topoare"" (ibid., pp. 94-95). Zvonul permite, în sfîrșit, furnizarea unei explicații alambicate și complexe pentru un eveniment. Ceea ce îi sporește puterea, căci formele complicate de justificare și de înțelegere a lumii sînt deseori preferate, în opinia generală, în detrimentul simplității științifice. După J.-N. Kapferer, 1987, Rumeurs. Le plus vieux média du monde
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Mă tem să rămân cu mine însumi. Întotdeauna e bine să ai și un martor. Nu ne regăsim pentru că am devenit extrem de labirintici. Arta atârnă de har, știința de studiu. Aleg din îndoieli zona expusă mai puțin regretelor. Noutatea devine alambicată numai în mințile confuze. Într-o polemică, în afara numelor competitorilor, mai trebuie să fie ceva adevărat. Frustrările ne problematizează viața. A avansat cunoașterea. Dar se aburește perspectiva. Einstein l-a împăcat pe Copernic cu Ptolemeu. Inteligența este resursa resurselor. În
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]