311 matches
-
carpilor împreună cu goții spre Spania, ei aparținând unei civilizații sedentare, totuși, admițând această ipoteză, ar trebui să avem o mărturie despre ei în macrotoponimia spaniolă, despre trecerea sau șederea lor într-o zonă a Spaniei, așa cum avem despre goți și alani în Catalonia și cum avem despre vandali, a căror amintire se păstrează în Andaluzia. Dacă ar fi să credem că goții au luat istoria și spiritualitatea geto-dacă de la carpi, ar însemna că ei ar fi fost depozitarii întregii istorii și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
înrâuri negativ procesul de sinteză europeană . Hoardele asiatice aparțin trunchiului de populații turcomongole, în care se integrează și populațiile fino-urgice. Anterior acestora, stepa a dirijat spre Europa conglomeratul etnic al sciților, din care se cunosc mai bine populațiile iraniene ale alanilor, care-i vor însoți pe vizigoți până în Spania. Sfântul Ambroziu constată fenomenul invaziilor pustiitoare astfel: hunii s-au aruncat asupra alanilor, alanii asupra goților, goții asupra taifalilor, ceea ce arată că mișcarea unuia dintre elemente determină o reacție în lanț, antrenând
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
acestora, stepa a dirijat spre Europa conglomeratul etnic al sciților, din care se cunosc mai bine populațiile iraniene ale alanilor, care-i vor însoți pe vizigoți până în Spania. Sfântul Ambroziu constată fenomenul invaziilor pustiitoare astfel: hunii s-au aruncat asupra alanilor, alanii asupra goților, goții asupra taifalilor, ceea ce arată că mișcarea unuia dintre elemente determină o reacție în lanț, antrenând pe un spațiu geografic imens mari mutații socio-politice. Pe masa de biliard a barbarilor stepei, fenomenul se va repeta ori de
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
stepa a dirijat spre Europa conglomeratul etnic al sciților, din care se cunosc mai bine populațiile iraniene ale alanilor, care-i vor însoți pe vizigoți până în Spania. Sfântul Ambroziu constată fenomenul invaziilor pustiitoare astfel: hunii s-au aruncat asupra alanilor, alanii asupra goților, goții asupra taifalilor, ceea ce arată că mișcarea unuia dintre elemente determină o reacție în lanț, antrenând pe un spațiu geografic imens mari mutații socio-politice. Pe masa de biliard a barbarilor stepei, fenomenul se va repeta ori de câte
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
poet. Bibliografie. Ediții: Anthologia Latina, I, 2, Teubner, Leipzig, 1906 (Fr. Bücheler, A. Riese). 3. Paulinus Nu știm prea multe despre un anume Paulinus care, într-o Epigramma în o sută zece hexametri, scrisă imediat după invazia vandalilor și a alanilor din 407, a satirizat moravurile epocii printr-un dialog între un tînăr cleric, Salmon, și bătrînul călugăr Thesbon. La decăderea morală a Galiei epocii, descrisă în poem cu o insistență critică, se adaugă devastările materiale provocate de invaziile barbare. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Victorius De cu totul altă valoare, chiar dacă la fel de necunoscut, a fost Claudius Marius Victorius; după unii, numele este „Victor”, iar poetul ar fi una și aceeași persoană cu un retor din Marsilia despre care vorbește Ghenadie. O referire la invazia alanilor din acea vreme ne face să ne gîndim la primele decenii ale secolului al V-lea; sublinierea importanței liberului arbitru pentru oameni îl plasează în același cadru cronologic, care e acela al dezbaterilor dintre augustinieni și Maeștrii Provensali. De altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
poet. Bibliografie. Ediții: Anthologia latina, I, 2, Teubner, Leipzig, 1906 (Fr. Bücheler - A. Riese). 3. Paulin Nu știm prea multe despre un anume Paulin care, într-o Epigramma în o sută zece hexametri, scrisă imediat după invazia vandalilor și a alanilor din 407, a satirizat moravurile epocii printr-un dialog între un tânăr cleric, Salmon, și bătrânul călugăr Thesbon. La decadența morală a Galiei epocii, descrisă în poem cu o insistență critică, se adaugă devastările materiale provocate de invaziile barbare. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Victorius De cu totul altă valoare, chiar dacă la fel de necunoscut, a fost Claudius Marius Victorius; după unii, numele este „Victor”, iar poetul ar fi una și aceeași persoană cu un retor din Marsilia despre care vorbește Ghenadie. O referire la invazia alanilor din acea vreme ne face să ne gândim la primele decenii ale secolului al cincilea; sublinierea importanței liberului arbitru pentru oameni îl plasează în același cadru cronologic care e acela al dezbaterilor dintre augustinieni și Maeștrii Provensali. De altfel, potrivit lui
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
recunoaște indirect rangul egal al Partiei în relațiile internaționale. În secolul care începe odată cu domnia lui Phraates al IV lea (37-2 î. Hr.), Regatul Part, traversează o perioadă de criză provocată de conflicte dinastice, de tendințele centrifuge ale nobilimii, de atacurile alanilor la granița de nordest. Diplomația romană expolatează cu abilitate slăbirea auorității centrale, sprijină și impune diverși pretendență la tron, asigurând astfel, până în vremea lui Nero, o perioadă de pace la hotarele răsăritene ale imperiului. După întoarcerea lui Tiberius la Roma
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
cât și în Evul Mediu, o sursă generatoare de râuri de populații care au inundat, mai mult sau mai puțin, plaiurile mioritice. Așa a fost cazul sarmaților și a numeroaselor ramuri care s-au desprins din trunchiul lor: iazygii, roxolanii, alanii, iașii (Hg G2, dar aflat într-un proces avansat de mixare, pot fi adăugate și componente specifice genotipurilor R1b și R1a sau chiar J2). La sfârșitul Antichității și începutul Evului Mediu, s-a vărsat în marea etnogenezei noastre cel de-
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
perioadă de timp, fiindcă, după 530, a fost atacat și supus de franci. Tot de etnie germanică au fost și suebii, un trib puțin numeros, care s-a așezat în nord-vestul Spaniei. Un trib sarmatic la origine, dar germanizat, al alanilor, a ajuns pînă în Galia și în Spania, contopindu-se cu vandalii, unde a fost înfrînt de vizigoți. Vandalii, și ei de origine germanică, au trecut Rinul învadînd Galia și au ajuns apoi în Spania (unde s-au stabilit un
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Răsăriteană și Nordul Africii). Împăratul Wu a pornit o campanie spre India și Bactria (nordul Afganistanului de azi), promovând astfel o politică cu o largă deschidere spre spații geografice extinse. Imperiul Han trimitea anual solii până în regatul Parților, în statul alanilor, în Ligam imperiul roman, la Alexandria în Egipt, în Tiaozhi -regatul seleucizilor sau Antiochia sau Taurida din Crimeea și în India. Împăratul Wu s-a preocupat de inaugurarea Drumului Mătăsii în Oceanul Indian, între anii 110 și 89 î.e.n. După răscoalele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
arabi (În forma „arap”, dar și „sărăcin” = sarazin), greci, armeni, albanezi, evrei, morlaci, bosnieci, croați, cehi, lituanieni, germani, francezi, italieni; posibil pe: flamanzi, frizoni, catalani; mai puțin credibil pe tunguși. Se adaugă amintirea unor popoare dispărute (latini, cumani, pecenegi; posibil: alani, cazari; mai controversați: celți, goți, gepizi). Prezența unor astfel de cuvinte la nivelul limbii populare (atestată prin toponimie, onomastică și folclor), În accepțiunea lor de etnonime, atestă indubitabil un minimum de informație cu privire la popoarele respective În imaginarul social țărănesc. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
păstori nomazi din stepă, apoi de burgunzi, vandali etc. Printr-o lentă deplasare către sud, ei ajung în cîmpia Dunării 4, unde intră în contact cu alte popoare, de rasă albă și de cultură indo-europeană, ca și ei: sarmații și alanii. De la aceștia învață cum să folosească scara de la șa, platoșa prevăzută cu plăci de metal și lancea în lupta călare. În același timp, între Elba și Rin, se stabilesc popoarele germanice de ramură occidentală: frizii pe malul Mării Nordului și suevii
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
lui Dumnezeu" și a hoardelor sale sîngeroase (cuvîntul hun a dat, mai tîrziu, numele ungurilor, dar și substantivul "căpcăun"5). În tot acest timp, o altă populație de călăreți, iranieni veniți din Caucaz și pe care romanii i-au botezat alani, traversează Rinul (către 406), devastînd Galia (unde Aetius i-a folosit drept mercenari împotriva hunilor), înainte de a păși în Spania, apoi în Africa, unde va dispare printre vandali. Înaintarea hunilor către vest și sud a declanșat mecanismul marilor migrații germanice
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
în ultimii ani ai Imperiului. Originari din aceeași regiune ca și burgunzii, vandalii, care traversează și ei Rinul în 406, nu fac decît să străbată Europa, aducînd, însă, numai prădăciuni și distrugeri. În 409, sînt în Spania, alături de suevi și alani. Dar, începînd cu 418, ei se înfruntă cu regele vizigot Wallia, care, acționînd în numele împăratului, le distruge armata și o parte din populația vandală. în timp ce, în nord-estul Spaniei, se formează un mic stat suev, supraviețuitorii se grupează în jurul Cartagenei, de unde
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
germanică etc.), este cneaz (mare cneaz). Index Abbassizi 28 Abelard 221, 224, 225, 230 Adrian I 77, 81 Adrian IV 136 Agilulf 26, 35 Agnès de Poitiers 132 Agobard 88, 104 Aistulf 73, 74, 75 Alamani 13, 18, 19,22 Alani 13, 15, 18 Alaric 15, 16, 23 Albaștri 44, 49 Albert cel Mare 219,221, 228, 231 Albert de Habsburg 199 Albert Ursul 180 Albigenzi 196, 217 Alboin 26, 27 Alexandru I 167 Alexandru II 127 Alexandru III 136,137
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
IV, 59). Herodot reproduce o legendă națională despre originea triburilor scite și despre puterea regală (IV, 5 sq.). Mitul se explică prin ideologia tripartită a indo-europenilor, și supraviețuiește în epopeea populară a ossetinilor din Caucaz, descendenți ai sciților și ai alanilor. Istoricul grec afirmă (IV, 59) că sciții nu aveau nici temple, nici altare, nici statui. Totuși ei sacrificau anual lui Ares cai și oi, și unul din o sută de prizonieri de război; zeul era reprezentat printr-o spadă de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
tracii cu fracii și cu vlahii - o bază comună în epoca preindoeuropeană, când coagularea etnolingvistică era precară și caducă. Inițial spațiul numit ulterior grecesc se numea Ellas, ados, iar Ellan, anos, însemna „elin, grec”, dar și „străin, barbar”; la Plinius Alani, orum erau „popor în Sarmatia europeană”, ulterior Alanicus este supranume pentru învingătorul alanilor (Justinian). Ellada a fost acceptată cu greu ca nume al întregii Grecii, inclusiv al țărmului asiatic. La baza acestui nume tradiția o pune pe Elena, zeitatea minoică
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
coagularea etnolingvistică era precară și caducă. Inițial spațiul numit ulterior grecesc se numea Ellas, ados, iar Ellan, anos, însemna „elin, grec”, dar și „străin, barbar”; la Plinius Alani, orum erau „popor în Sarmatia europeană”, ulterior Alanicus este supranume pentru învingătorul alanilor (Justinian). Ellada a fost acceptată cu greu ca nume al întregii Grecii, inclusiv al țărmului asiatic. La baza acestui nume tradiția o pune pe Elena, zeitatea minoică a vegetației, preluată pe întregul Peloponez ca simbol al fertilității, al luminii etc.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vecinii lor nemijlociți. Tot aceștia mai sunt numiți perși, parți, pelasgi, peucini, traci, fraci, flaci etc., toate nume cu bază primară comună, exprimând ideea de „alții, cei de acolo, cei care nu sunt cu noi, străinii, separații”, adică elinii, ilirii, alanii etc. Grecii și romanii pronunțau skythes, Skythia. În Cronica universală, datată ca traducere septembrie 1620, Mihail Moxa, care a compilat surse bizantine și slave, folosește forma șchei, recunoscută ca variantă pentru slavi și sclavi(ni), care la rândul lor sunt
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lor se află lichida l/r care poate avea și varianta zero: slav, sorab, șop. În al doilea rând observăm că lichida poate fi descoperită (fără element introductiv) sau poate chiar lipsi: leah față de poleci, ruși față de pruși, anți față de alani. În al treilea rând, că ea este urmată frecvent de sunete labiale: slav, serb, sarm, șop, Sofia. Este de remarcat în cele din urmă amplificarea cuvântului cu un element introductiv pseudoprefixal care are la bază elementul sonor introductiv în pronunțarea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
semantică a expresiei, cum s-a întâmplat cu vgr. ge (pământul și zeița pământului) față de terra sau tellus la romani, sau de rom. glie. Pentru prezența/absența spiritului să se compare vgr. Hellas cu Latium, sau vgr. halai (= galli), lat. alani cu vgr. laos, germ. Leute, sl. lĭudi, rom. lume; sau altaicul ulus „câmp, întindere, popor” cu Rusĭ (Rusia). Analiza etimologică globală dezvăluie faptul că denumirile etnice sunt reflexe ale unor structuri vechi și că în devenirea lor ele nu au
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
se țin una de alta”. Vechii greci denumeau prin Alai, cu spiritul aspru în deschidere, care se poate interpreta prin galai, două demuri din Atica. Pentru greci, forma sufixată cu n, Alanoi, însemna „populație din Sarmatia”, ca și pentru latini Alani, formă atestată la Plinius. Având în vedere alternanța l/r, formele Aria și Ariens, denumiri antice pentru populația Indiei (vezi GE, art. Inde), sunt egale cu Alai și Alanoi. Aceste forme, împreună cu gali, celți, welsh, valah, Galiția, Halici etc., reprezintă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
moré „bă, măi”, morí „mulțime, grămadă”. Alte forme românești dezvoltate pe aceeași bază: buric, grămadă, a holba, morman, obârșie, oblic, a obliga, oblu, a obrinti, vârf, vraf, a urca și a se aburca, vârcă etc. Dezvăluirea sensului supraetnic al cuvintelor alani, huni, anți, inzi, avari etc. simplifică istoria antică și medievală sub raportul structurilor etnolingvistice. În condițiile în care, după cuceririle romane, în primele cinci secole ale erei noastre, lumea tracică se coagula în noi structuri etnolingvistice, sau încerca să-și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]