498 matches
-
baza informațiilor primite de la domnul Kirholtes, delegații, deja răspîndiți în provincie și fără posibilitatea de a fi contactați, erau în drum spre România înainte de 8 mai. După o oră, reapărea, la mine acasă, supărătorul însărcinat cu afaceri, de data asta alarmat și implorînd: "Este adevărat că Excelența Voastră mi-a vorbit de 8 mai, dar cum corespondentul de la Berliner Tagblatt mi-a spus că sesiunea Micii Antante se va încheia pe 6 mai, am crezut că pot transmite această dată la
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cu brațele sale puternice cu cinci ani în urmă. Era Nicolae Pîrcov, cu nume schimbat ca o siguranță în plus pentru originea lui de basarabean, refugiat în România. Îmi amintesc perfect că nu mi-a răspuns la două scrisori și, alarmat, l-am bombardat cu o nouă scrisoare, ca un disperat S.O.S., rugându-l să dea măcar un mic semn că ar exista. Puțin timp înaintea datei adunării noastre se dezlega și misterul tăcerii lui!... Ginerele său din Luduș
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
zise ea, cu o față încruntată, îngrijorată. Purta un tricou pe care scria BABE. - Și pe cine avem aici? întrebă Jay dulce, îngenunchind lângă ea. - Tati, zise Sarah din nou, ignorându-l. - Îți spune tati? întrebă Jay, cu un aer alarmat. - Ne ocupăm de asta, am zis. Ce e, draga mea? Am observat-o pe Marta la capătul camerei, întinzându-și gâtul. - Tati, Terby e supărat, zise Sarah, țuguiindu-și buzele. Terby era o pasăre-păpușă pe care i-o cumpărasem de ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am văzut falca fragedă încleștându-se și descleștându-se, în timp ce privea prin parbriz. - Vreau să-mi spui ce se-ntâmplă. M-am întors pe scaun în așa fel încât să stau cu fața la el. Aveam brațele încrucișate. - Despre ce? întrebă el, alarmat. - Despre băieții dispăruți. N-aveam cum să-mi controlez îngrijorarea din voce. Ce știi despre ei? Tăcerea lui era semnificativă. În jurul nostru copiii se îngrămădeau spre mașini. Mașinile se puseră în mișcare pe porțiunea circulară dinspre ieșire, însă Porsche-ul era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Însă ceva în interiorul ei făcea ca arătarea să pulseze. A deschis gura, care era acum plină de spume, și s-a avântat din nou asupra noastră. Când m-am întors mi-a căzut lanterna, făcându-l pe Robby să strige alarmat. Am ridicat lanterna și am îndreptat-o spre arătare, care s-a oprit - aparent nedumerită. Afară, lătratul lui Victor devenise isteric. Arătarea s-a repezit din nou spre noi. Și atunci iar mi-a scăpat lanterna. Becul s-a spart
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
comportamentul uman sub semnul voinței sau a lipsei de voinț. Din contra, susține psihologul român, putem ușor constata c fenomenul inhibitiv, aplicat vieții, nu constituie o deprimare ci un stimulent. Orice obstacol e o provocare care mobilizeaz într-un organism alarmat, cuprins de panic, mult mai multe resurse, mai multe izvoare de energie decât o cale neted lipsit de dificultți, și, ca și cum totul nu ar fi fost spus cu exactitate, Ralea, în felul lui degajat, aforistic, conchide: Oprirea constituie în ordinea
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
ar fi găsit-o pe mama singură și i-ar fi cauzat o supărare cumplită, fără ca, cu toate acestea, să poată ajuta cu ceva86. În ianuarie 1876 își ia din nou un concediu de zece zile87 și vine la Ipotești, alarmat probabil de boala mamei. Pleacă zdrobit și se va întoarce la 15 august pentru înmormântare. Va sădi acolo un tei care stă și azi drept căpătâi mormântului ei. Chiar a doua zi, pe 16 august, scrie, pe spațiul liber al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mânecile scurte ale tricoului alb - era limpede că îi era totuși de folos gimnastica medicală. — La cine te gândești, Bobo? îl întrebă Eduard, măsurându-l binevoitor din ochi. Bobo tresări și își întoarse privirea spre el. Era o pândă mută, alarmată, în privirea lui cercetătoare. Era un licăr neașteptat în cenușiul ei zgrunțuros. — Care din fete ți-a căzut cu tronc, eh? continuă Eduard, mijindu-și ochii cu un surâs complice. N-am vorbit de fete între noi pân acum și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
i-a apărut Mașcatu la trăsură, cu o figură gravă, ca unul care are mortul în casă, și i-a spus repede, pe când îi deschidea ușa trăsurii: - A dat nenorocirea peste noi, măria ta. Spătarul a coborât din trăsură, destul de alarmat. Îl știa bine pe Mașcatu, pe care îl socotea un om de mare încredere. În grija lui era lăsată toată curtea. El era mâna dreaptă, și nu doar o simplă slugă. Tocmai hotărâse să-i dea un loc de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o brișcă nostimă, cumpărată la mâna a doua de la boierul Filipescu. În mod normal, Gligore n-ar fi coborât nici mort în oraș, pe timp de molimă, dar cu Zogru în el era destul de liniștit și, pentru că slugile se uitau alarmate, a aruncat peste umăr un ordin de la cancelarie. Orașul părea într-adevăr părăsit. Pe ici-pe colo se înălța fumul de bălegar și se mai auzea strigătul cioclilor. A luat-o în jos, apoi prin spatele Bisericii Sfântul Gheorghe, iar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
spună lor. Și chiar se întâmplase ceva rău, dar Giulia nu avea puterea să le spună. Era ceva ce nu putea să spună în ruptul capului. D-apoi să scrie! Ce să scrie? Dragii mei, sunt o liceană fără ciclu! Alarmați, pe la sfârșitul lui august, părinții s-au întors în țară și au petrecut aproape o lună de zile în căsuța lor din Gelu Căpitanul. Dar n-a putut să le spună nimic. Parcă nici n-ar mai fi existat marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-i aducă nenorocirea, se agita prin casă spumegând de furie. Micuța Aniela, rănită de vorbele grele aruncate împotriva părintelui său, turna gaz pe foc luându-i apărarea, plângând și cerându-l înapoi acasă. Exasperată, Sanda îl sună pe Ștefan. Speriată, alarmată, fără să explice ce catastrofă se întâmplase, strigă după ajutor cu o vehemență care-l făcu pe acesta să-și amâne ultima ședință de terapie și să dea fuga să oprească dezastrul. În clipa în care îl văzu pe inginer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dinții săi negri incapabil să creadă ceea ce se Întâmpla chiar sub ochii lui. Generalii stăteau În jur, cu chipuri Înverșunate, răcnind Încoace și-ncolo: — Ce-i asta, o revoltă? — ăștia sunt rebeli? Nu le răspundeau decât țipetele și, În pofida strigătelor alarmate care se auzeau din toată tabăra, nu puteau crede că Îi ataca inamicul. Dar nu se mai putură Îndoi mult timp de ceea ce le auzeau urechile. Războinicii Oda apăreau chiar În fața lor, cu strigătele aspre de război În straniul dialect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și tot cerul cu fundul În sus, țipă și el În sfârșit. Fujikage Mikawa Îl lăsase pe Hideyoshi singur În ceainărie și mergea pe cărarea din grădină. Fu primul care auzi plânsetele lui Chacha În timp ce fugea și țipetele lui Manju. Alarmat, alergă să vadă ce se Întâmpla. — Cum! Mișelule! răcni el Îngrozit, apucând, instinctiv, mânerul săbiei. Stând cu picioarele de-o parte și de alta a lui Manju, Hideyoshi Îi strigă poruncitor bătrânului să se oprească. Era un moment dificil. Mikawa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din nou Înainte, pe cărarea Îngustă. După un timp, poteca se strâmtă atât de mult, Încât Hideyoshi și Însoțitorii săi fură nevoiți să descalece. Chiar În acel moment, oamenii din jurul lui Hideyoshi se opriră. Cred că e inamicul, spuse cineva, alarmat. Hideyoshi și mica sa trupă tocmai urcaseră spre vârf. Pe coastă, În depărtare, părea să se afle un grup de soldați. Și acești ostași păreau surprinși și se ridicară În picioare, toți odată. Unul dintre ei dădu niște comenzi, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Fără a spune efectiv „Noul dumitale stăpân e aici!“, Îi atrase atenția lui Nobuo. Nobuo păru aproape surprins de gestul lui Hideyoshi și se Întoarse În direcția aceea, grăbit, În genunchi. Era un om slab din fire, iar expresia lui alarmată era aproape vrednică de milă. Privind spre Samboshi, Nobuo făcu o plecăciune reverențioasă. De fapt, era chiar prea politicos. Nu tânărul senior dădu din cap a aprobare, ci Hideyoshi. Samboshi era un copil năzuros și răsfățat, dar, din cine știe ce motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de tîrziu totuși, la suprafață, în dauna adevărului istoric. Dar, acum la bătrînețea lui înaintată, e pîndit de mari pericole. Cel dintîi e cel al pierderii pensiei sale de vechi și bun profesor. La 4 august 1948 notează în jurnal alarmat: "Sunt amenințat să sfîrșesc bătrînețea într-o sărăcie cumplită. Legea pentru revizuirea pensionarilor îmi suprimă pensia de 15.860 lei și impozite 120.000 lei, adică venit net 200.000 lei, aceea ce întrece plafonul tolerat de lege. În realitate
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
unei furtuni puternice magnetismul corpului uman, al creierului ca și în general, al mediului în care te afli, sporește. Curînd printre răbufnelile vijeliei care începuse, am auzit, peste sălița dintre odaia mea și a gazdei, niște gemete ca de durere. Alarmat, sării din pat privind peste săliță spre ușa de vizavi care se deschisese din cauza curentului... Pe patul sărăcăcios cu patru pari înfipți în podeaua de lut, bărbatul și femeia casei, oameni de vreo patruzeci de ani, fără copii, cu ei
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
nu mai trebuie să-l încarc două săptămâni.) Acasă, am trăit printre oameni civilizați și indiferenți. Aici, la București, sunt indiscreți și omenoși. Eram la un chioșc de ziare. Din troleibuzul aflat în stație, poate zece persoane îmi făceau semne alarmate. Nu înțelegeam. Chioșcarul: „Cred că v-au căzut bani”. Îmi căzuse un leu. Corina s-a dus două zile la Londra, să-l vadă pe Maxone. Comentăm: „-La noi la facultate nu venea nimeni, nu aveau cu ce bani. -Ba
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2533_a_3858]
-
Această întâmplare putea să aibe rezultat mai grav. Era cât pe aci să ne coboare la 8 km de Varșovia, distanță care ar fi trebuit s-o parcurgem cu automobilul. Deja câțiva dintre pasagerii vagonului de dormit se consultau foarte alarmați, printre care era și un atașat de legație din Iran, care mai avea și o misiune diplomatică secretă de îndeplinit și era plin de grije, tot mereu mă întreba ce să facă, de altfel a fost tot timpul voiajului plin
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
generale, și iar eliberat, și iar dus la Jilava, - tamjă mare. Parcă am fi avut de a face cu un mare matematician, ori poet rebel neînțeles. Pe spații mai întinse, lucrături ca acestea se pierd. La noi, țară mică, veșnic alarmată, intrată la idei, ele se văd numaidecât. Nu mai spun că nici naivi nu suntem. * Noroc că acel președinte era, când nu trebuia să fie, în Barbados. Dacă nu era în Barbados... Dar era în Barbados! Un Cezărică... care, a
Eliberarea șefului vișiniu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9682_a_11007]
-
al mișcării, ci și reflexul democratic al egalității - este pentru mine semnul simbolic al dependenței lor de privilegii și al nelibertății de mișcare. [...] Indiferent dacă explicațiile acestei deprinderi sunt abisale sau patologice, simbolice sau minore, și indiferent dacă privirea mea alarmată este exagerată sau nu, stop-cadrul analizat cu uimire în această pagină vorbește despre prizonierii care ne conduc." Uimitor este până cât de departe poate duce Ana Blandiana o demonstrație de acest fel. Ea face dintr-o scenă din viața cotidiană
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
cel Mare văzându-se încolțit, în primejdie de a fi prins ...atunce m-au chemat pre mine, fiind hatman și mi-au dzis... Neculce are acea convorbire dramatică împreună cu țarul tuturor Rusiilor aflat la ananghie. Păstrând proporțiile, acest dialog pripit, alarmat, semăna cu momentul critic de la 1877, când rușii, în altă dificultate, îi trimit domnitorului Carol I, un mesaj disperat să-i scoată din cumpănă. în acel moment dificil, țarul stă de vorbă cu hatmanul moldovean. Nu ar putea el să
Așadar, atunci mă cheamă țarul și zice... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8938_a_10263]
-
frumos, bun pentru literatură", a mai spus Doamna Blaga, după ce-mi rostisem, la întrebarea dânsei, numele, în rezonanța magică a camerei luminoase. Nu citise nimic din ce scrisesem eu, la ,,Steaua", nici nu era cazul, mă grăbisem, s-adaug alarmat, mai bine; cum să scrii tu, după ce scrisese, cum scrisese el. Eram un copilandru jucându-mă printre brazii din apropierea Clinicii Medicale I, pacientul Lucian Blaga suferea de cancer la coloană în acel an, 1961, primăvara. Nu mai era nimic de
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
descrie... întîrziind leneș pe anumite cuvinte, repetîndu-le ca într-o melodie ușor melancolică, uneori șoptită... făcînd, nestigherit de nimic, pauze... uneori atît de lungi încît să i se pară că nu vei mai relua niciodată firul... și să te trezească, alarmată, din reverie cu un băi!, da' tu ce dreak faci, ai adormit, sau ce?... ai plecat?... te-ai dusără la cimitire?... uite, mai sînt aici!... uite, stau în cap!...uite, fac podul!... uite, fac șpagatul!... uite, fac flotări!... uite, dacă
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]