312 matches
-
răcnind și Înfigând furca În căpițele de fân Înșirate În livadă, timp În care nevastă-sa tremura de frică, rugându-se Îngenuncheată sub icoane. Duminică seară se Îmbăta atât de crunt, Încât din pricina spirtului băut, i se aprindeau mici flăcări albăstrii pe buze. Duminică după vecernie pica lat de oboseală și luni la prânz se scula plin de voioșie, ca un nou-născut. Mestecând bucata de scrumbie, Extraterestrul continuă: - La Stavropol am Întâlnit un anume Fedea Iacuvlovici care fabrica spirt Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
obiceiuri. Ca să fie curați la trup și la suflet, babulea le pregătea din timp baia de aburi construită În spatele șurii, nu departe de Pârâiașul Alb ce traversa grădina și unde iarna copiii se trăgeau cu patinele și săniile. Un fum albăstriu, dens ca laptele, plutea peste nămeții de zăpadă ce se Înălțau până sub streșini, apoi, strecurându-se printre șiruri de mesteceni și mălini, urca alene la cer. După ce jarul spuzea, În cuptorul clădit din pietre de râu se Îmbăiau bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îl umplea de durere și de milă că el și Antonina nu se combinaseră mai bine. De când era copil văzuse, mai ales În subțirimea gâtului Shulei, cu valve atât de vulnerabile, În glandele vizibile, În venele albastre, În pleoapele mari albăstrii și capul mai greu la vârf, o moștenire demnă de milă, smintită, fragilă, născându-i o teamă de o soartă nemiloasă. Ei, călugărițele poloneze o salvaseră. CÎnd venise la mănăstire să o ia, avea deja paisprezece ani. Acum avea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și colții lui dezveliți de durere mi se opriră în mână. Mă mușcase destul de tare, așa că i-am dat drumul din brațe. Mă privea de jos cu dușmănie, încolăcit ca un șarpe cu capul ridicat arc, aruncând din priviri săgeți albăstrii. Mârâia... Îmi părea rău că-i produsesem durere, dar în același timp am simțit că am de-a face cu o sălbăticiune. Nu era câine cum am crezut prima oară, ci aveam în față un pui de lup. Haita îl
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mergem... Scapătă soarele... Pornirăm spre Iezer, pe când din urmă ne petrecea din ochi Sandu, cu mânile în șolduri, cu zâmbetul pe buze. Tot drumul, până la baltă, Marin nu zise nimic. Pâcâia din pipă, cu ochii rotunzi ațintiți înainte, slobozind vălurele albăstrii de fum, care se înălțau până la pălăria lui înverzită de ploi și de vreme și se topeau într-o clipă în aerul luminos. Mergea domol; cizmele mari, cu carâmbii până la genunchi, sunau greu pe pământul tare, de două ori fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ochii stăteau închiși acuma pe un obraz liniștit, senin, cu barba umedă, lucie. Bătrânul întinse sumanul roșcat peste trupul gol, îl acoperi până la bărbie, după aceea se așeză lângă bulgar, cu luleaua, slobozind din clipă în clipă vălurele de fum albăstriu. Grădinarul îl privise în tăcere. Cu ochii umezi, deodată răsăriți plini de milă de sub sprâncene, acuma se uita la bătrân. Vorbea din gât privindu-l țintă, parcă-l întreba ceva. Moșneagul se îndreptă spre el: — Ce spui? Grădinarul bolborosi iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tufiș de boz, la marginea unei grămezi de gunoaie putrezite, ieși deodată o nevăstuică. Se opri neliniștită în lumină și-i privi cu ochișori negri ca gămălii de bolduri. Era așa de albă blănița ei, încât parcă bătea într-un albăstriu dulce, ca zăpezile cele curate. - Dispăru ca o săgeată. Tinerii întoarseră capetele unul spre altul și-și zâmbiră cu prietinie. Cu începutul acesta de dragoste în suflet, porni Niță Lepădatu într-amurgul spre vitele lui. Le cercetă în ocolul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
que ça?“ șopti ea cu glas dulce. Și privind cu ochii frumoși spre Avrămeanu, urmă tot franțuzește: — A! sunt locuinți!... Cât sunt de ciudate!... În adevăr, aici suntem departe de civilizație! zise și cuconu Ionașcu, învăluindu-și fața în fum albăstriu de tutun. —O, e foarte ciudat! foarte ciudat! șopti domnița. Și parcă i se puse un abur pe ochii albaștri. Bordeiele acestea îmi aduc aminte de poveștile cu cărbunarii pe care le ceteam la pension... Grămada bordeienilor venea ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că toate sfârșite sunt, a trebuit să ajung, un fel de fugă deznădăjduită, pe malul Dunării. Să ajung pe o șosea uitată între ape clipocind, cu sălcii de-o parte și de alta, cu cioturi de munți într-o zare albăstrie. A trebuit să merg pe șoseaua aceea pustie dintre ape spre a mă dezmetici, spre a mă trezi iarăși în text. Undeva, departe, în stânga mea, la poalele unei sălcii cu mlădițele revărsate peste un ochi de apă, un bărbat, bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să se Împlinească nicicînd. În zorii zilei de duminică, echipat doar cu o geantă conținînd haine și cîteva cărți, o sărută pe frunte pe Sophie, care dormea ghemuită Între pleduri În sufragerie, și plecă. Străzile erau Înveșmîntate Într-o ceață albăstrie și sclipiri arămii tresăreau pe acoperișurile orașului vechi. Păși Încet, luîndu-și rămas-bun de la fiecare portal, de la fiecare colț, Întrebîndu-se dacă nu cumva capcana timpului e adevărată și Într-o zi nu va mai fi În stare să-și amintească decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
avea de gînd să deschidă poarta aceea din stejar, o poartă de bazilică sau de temniță. Julián a scos din buzunar o sticluță și i-a deșurubat capacul. Un abur fetid a emanat din interior, Într-o spirală Înceată și albăstrie. A apucat lacătul de un capăt și a turnat acidul În gaura cheii. Metalul a țiuit ca un fier Încins, Învăluit Într-o perdea de fum gălbui. Am așteptat cîteva secunde, după care a luat o pavea de piatră dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
iar pielea fină de deasupra lor, întinsă ca membrana unei tobe foarte scumpe, nu e nici măcar arămie sau de culoarea grâului, ci albă. Pielea lui Pran Nath este o mândrie pentru toți. Albeața pielii lui n-are nuanțe deranjante, ușor albăstrii, ca a englezilor abia sosiți și nu e nici lividă ca a unui muribund, ci are culoarea laptelui, a marmurei din care meșteșugarii cioplesc paravane ornamentale, acolo jos, la Tajgangj. Localnicii din Cașmir sunt veniți de la munte și au pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
e trupu-n coaja lor albit, Ca niște lumânări nearse pe coline, Ne spunem rugăciunea potolit. Au fost tineri, verzi precum câmpia Și-au albit apoi crescând în timp, Ascunzând în crengi melancolia Despletirii frunzei peste anotimp. Vântul iernii spulberă omătul, Albăstrie-i neaua prin mesteceni suri, Herghelii de nori au pornit dezmățul, Cuprinzând câmpie și păduri. Să mai rabzi o iarnă cu ninsori năuce, Bunule mesteacăn pururea tăcut! Vreau din tine să-mi cioplească cruce, Când va fi să mă întorc
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ia pe miresele imperiale! Stau precum un bujor care înflorește în lumina dimineții. Rochia mea e un amestec de multe nuanțe de roșu. Purpuriu intens brăzdat de galben, culoarea vinului împestrițată cu crem, culoarea caldă a levănțicii diluată până la tonuri albăstrii. Rochia e confecționată din opt rânduri de mătase și e brodată cu flori vioaie de primăvară, reale sau închipuite. Materialul e țesut cu fir de aur și de argint și are pe el mănunchiuri mari de jad, perle și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
1 Când m-am trezit, lumina albăstrie a dimineții de iarnă Îmi invadase deja camera. E târziu, mi-am spus. Făcând un mare efort ca să-mi țin ochii deschiși, m-am ridicat Încet din adoratul meu pat și am aruncat o privire rapidă către Maria. Devenisem expertă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Iar Harry crede că majoreta din Dallas ascunde ceva. Cuvintele lui Bea m-au întristat. Fiindcă eu habar nu aveam cine era majoreta din Dallas. Am închis telefonul și m-am întors către calculatorul în a cărui strălucire rece și albăstrie, ca a safirului, mă scăldam de săptămâni întregi. Bea avea parte de ceremonii cu trandafiri și yoga, eu mă alegeam cu radiații de la calculator și cu cocoașe de la atâtea plecăciuni menite să satisfacă toate mofturile șefei mele. Din păcate, verdele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nu o mira. Acceptase, instantaneu, noul rol în care o plasase, confidentă sfătoasă într-o poveste tulbure și trăsnită. Păreau, dintr-odată, un cuplu dintr-o sectă suspectă. Șopteau, susurau toatăziua,mai mare dragul... dulcissima, țiparul unduind cu degetele lungi, albăstrii în jurul nasturelui, pe halatul închis-deschis și frater pedagogul, scoțând din buzunar mereu alte hârtiuțe magice, aduse spre dezlegare. „Evoluția psihică încetinită. Criteriile de apreciere împuținate și superficiale. Limbajul mimico-gesticular impune îngrădiri. Lipsa limbajului accentuează rigiditatea și manifestările negativiste. Invidia, gelozia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dimineața când bătea toaca la mânăstire, și în lumina difuză, privilegiat de dispunerea patului cu capătâiul în fereastra de la răsărit, se apuca să citească din cartea zdrențuită cu care Tudor adormise seara sub plapumă. Adormise greu, fiindcă după stinsul luminii albăstrii a televizorului, la care papa urmărea târziu în noapte competițiile Olimpiadei de la Montreal, începea pe întuneric un fel de discuție de oameni mari între el și mama, cu cuvintele reduse la minimum, din care auzul copilului înăbușit de pilotă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de copil loviturile unui suflet de țigancă... Chiar uitasem de unde am cules-o pe Zina. Dar și prietenul meu se pare că devine copil numai după câteva pahare. Sting veilleusa, rămâne ca unică sursă de lumină televizorul cu umbre tremurate albăstrii - peste maximum un sfert de oră, ne trezim într-un bubuit disperat de uși. Pe fata cea mică a vecinului o mușcase rău de fund cățeaua țiganilor de pe stradă. Dacă moare, doamna Liana, eu ce mă fac? se tânguie Sile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Încât nici nu mai suport să Îmi amintesc! Capitolul 26 Păcate neispășite Nu se uită la Christa. S-a răsucit pe scaun și privește pe fereastră culmile Împădurite pe care umbra serii le crește. Încă puțin și În aerul transparent albăstriu vor pluti luminile de pe bordura autostrăzii. E conștient că, vorbind, face drumul să pară mai scurt pe această porțiune care pare totdeauna mai lungă pentru că, după ce se lasă noaptea, autostrada e atât de monotonă! Lumina farurilor mătură gărdulețul de leandri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
păsărica ta. Altfel cade - la băiat. Asta am auzit-o Întâia oară de la Tecla, dar și de la altele, toate mari. Adică și cu negru. Ca la Tecla. De loc era de pe la Tighina. Mărunțică, frumoasă, de picà: părul negru-negru, cu ape albăstrii, ochii verzi-verzi, de mâță - nu de pisică, de mâță; verzi, cu stele de aur. Când a venit, la noi stătea deja (convenabil) domnișoara Tuza, dar Încă nu mă chema la arătat. Nici nu aveam ce arăta. Nu știam ce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
unde erau numai cruci de cască. Eu Îi țineam culorile și nu-ndrăzneam să mă uit, În deal, la Valea Popii, fiindcă dacă m-aș fi uitat, mai Întâi și mai Întâi, aș fi văzut că are chiloți roz și albăstrii și liliachii - depinde; nu știu de ce depinde, dar depindea atât de bine, Încât am uitat ce mai venea și nu mai țin minte cum arăta la obraz Valentina Întreagă, Îi țin minte (ca azi) cicatricea de deasupra genunchiului drept. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Îi detaliam apoi că din cauza frigului din casă am făcut apă la genunchi, că mi-a pătruns reumatismul până în cele mai mici oase. În felul ăsta câștigam timp. Piciorul pocit de petarda de la Cotroceni se acoperise de o crustă groasă, albăstrie, care a plesnit în cele din urmă. Am jupuit-o ca pe o carapace elastică. Mă duceam regulat la sala de forță de la Drept, încercam să plutesc. Apoi scrisorile Sabinei au devenit jalnice - mă implora să mă duc la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în râs - se pare că aveau de gând să-l anihileze. Le-o luase înainte. Intră ca o furtună în anticamera unde își avea biroul secretara. Surprinsă că intrusul reușise să ajungă totuși până la etajul șapte, tânăra își scutură buclele albăstrii și bâigui că nu se putea pătrunde la domnul doctor, pentru că se concentra înainte de operație. Îl privea speriată, ochii indigo i se învârteau în cap. Pe ușa capitonată din spatele ei era fixată în șuruburi o plăcuță argintie: Director General Doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a atras la început atenția. Maică-sa, era însă extraordinară, complet diferită de mamele noastre care spălau și frecau toată ziua. Era o cucoană atât de lungă, încît abia puteai să-i zărești trăsăturile feței, pierdute ca într-o zare albăstrie. Lungă, subțire și lunatică, se mișca printre mobilele așezate în holul scării, dând indicații hamalilor care își târau de colo-colo chingile de cânepă. Nu am văzut-o niciodată decât în purpuriu. Chiar și în casă purta un halat de satin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]