710 matches
-
și își umplu iar luleaua. Strică câteva bețe de chibrit până reuși să aprindă tutunul. Un firicel anemic de fum se ridică agale spre tâmplele albe ale bătrânului. Degetele palmelor tremurau. Trase de câteva ori din pipă până ce fumul deveni albăstrui, asemănător cerului senin de vară. Auzi vocea Măriucăi din adâncul vremurilor, o voce copilăroasă și caldă. - Vreau să avem șapte copii, Costache! Patru băieți și trei fete, eu așa vreau. Tu cum vrei? - Cum vrei tu, Măriucă, așa va fi
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
de foc pe cei care o mai luau razna. Îi mulse pe toți umplând ulcioarele izvoarelor. Se umplură râurile de apă. Când se întoarse Mărțișor, albia râușorului era plină ochi. - Mulțumesc, voinice! Caută pe mal și vei găsi o piatră albăstruie prin care se vede ca prin sticlă. Vei mai găsi și o scoică sidefie. Când vei avea nevoie, să pui piatra pe cap. Ea se va preface într-o cască ce-ți va apăra capul și fața de lovituri și
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
de foc pe cei care o mai luau razna. Îi mulse pe toți umplând ulcioarele izvoarelor. Se umplură râurile de apă. Când se întoarse Mărțișor, albia râușorului era plină ochi. - Mulțumesc, voinice! Caută pe mal și vei găsi o piatră albăstruie prin care se vede ca prin sticlă. Vei mai găsi și o scoică sidefie. Când vei avea nevoie, să pui piatra pe cap. Ea se va preface într-o cască ce-ți va apăra capul și fața de lovituri și
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
a biciuit necontenit și a scuturat inocentele frunze, prinzându-le într-un dans satanic al morții. Eu, stăteam la biroul vechi și rece din propriul dormitor, și ascultam urgia vijeliei paranormale. Bibelourile îmi ascultau scrijelitul stiloului și-mi priveau hieroglifele albăstrui de pe caietul studențesc, ca niște sculpturi grecești. Mestecam în gol o gumă ce acum era fără gust, și mai aruncam, din când în când, o privire pe fereastra de pe scaun. Dădeam din cap a tristețe, și reluam scrisul. Vibrațiile carcasei
UNIVERSURILE PARALELE NU ȚIN DOAR DE EINSTEIN! de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353951_a_355280]
-
după ce memorie am eu. M-am trezit...pe o câmpie cu iarba umedă. M-am uitat în jur, și am observat că mă aflam de fapt într-o grădina, alături aflându-se un conac din lemn roșiatic, acompaniat de țigle albăstrui. O decizie oribilă din mod arhitectural, dar și un prost contrast al culorilor, mai bine o antiteză între cele două. Am observat că purtam blugi, o bluză verde, cu un imprimeu care vorbea despre box, pantofi eleganți și o pălărie
UNIVERSURILE PARALELE NU ȚIN DOAR DE EINSTEIN! de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353951_a_355280]
-
care părea că nu se mai termină, ajunseseră la maturitate și se simțea de la zece pași parfumul plăcut al zambilelor, iar cupele elegante și catifelate ale lalelelor în trei culori se înălțau semețe deasupra unor așa numiți „năsturași” galbeni, grena, albăstrui, de parcă se întreceau în a atrage priviri admirative. „Hm! Mama nu a fost la cursuri de ikebana, dar și aici, afară, ca și în vazele din casă, dânsa a aranjat florile mai plăcut ca japonezele! Avea un simț al armoniei
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
doar o lumină/ doar avânt -/ port numai veșmântul de iubire/ și sunt legănare de pământ” („Creștetul mi s-a golit de gânduri”). În aceste circumstanțe neobișnuite, nu e de mirare că autoarea spune: „Sunt o ardere de foc nestins -/ caier albăstrui și suitor -/ și mă mistuie un dor aprins/ de-a mă arde-n caier, ca fuior.” („Nu mai vreau să știu cât este ora”). Iar altundeva: „Sunt numai un vis -/ lumea se tot pierde-n jurul meu/ Nici nu vreau
CRONICĂ LITERARĂ LA CARTEA OLGĂI ALEXANDRA DIACONU ZBOR DE DRAGOSTE TÂRZIE. SCRISORI ÎNFLORITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357945_a_359274]
-
de la Rennhoff, adăugase, ca să vezi, au catadicsit ăștia să nu-mi mai facă pierdută corespondența! Dar tot i-au trebuit vreo trei luni din Germania până aici!... Și pusese pe masa pregătită, ca de obicei, pentru prânz un plic lunguieț, albăstrui. Otto von Rennhoff, Amelungstraße 4, Hamburg, citisem pe dosul plicului, din cale afară de curios, fiindcă nu mai văzusem până atunci o scrisoare venită din străinătate. E în germană scrisoarea, spusese tata, dând să-mi ia plicul din fața ochilor. Ia te
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
luptători de pe cele două metereze coborâră în grabă, care cu bomfaiere, care cu flexuri sau cu autogene ca să taie bucăți din el, știută fiind apetența acestui brav neam pentru obiecte strălucitoare. Doar că, la cam un metru distanță, o flacără albăstruie îi spulberă pe atacatori. Restul muțiră și priveau îngroziți ... Nici muierile nu mai chirăiau ... Din obiect se ridică un fel de lumină și văzură toți cum un om înalt, cu părul lung, cam roșcat și cu ochi albaștri de o
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358669_a_359998]
-
avut noroc amândouă. Mai ales pentru că, până să te naști, am fost trimiși înapoi la casele noastre, așa că am putut măcar să te nasc acasă. Dar erai tare mică și slabă. Erai așa de slabă, încât pielea ta avea o nuanță albăstruie, aproape negricioasă. Și pentru că nici eu nu avusesem cu ce să mă hrănesc mai bine și eram slăbită, laptele cu care te-am hrănit, era puțin și subțire... De aceea, am fost multă vreme îngrijorată în legătură cu tine; mi-era teamă
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
deschis al încăperii. Când intrai în baie, parcă intrai în valurile mării. Îți crea o atmosferă relaxantă, odihnitoare. Până și lămpile fluorescente de neon erau azurii. Pe suporți metalici, nichelați, prinși în pereții băii, se lăfăiau prosoape plușate de culoare albăstruie, groase și pufoase. Sosite în cameră, cât timp Minela desfăcea geamantanele și aranja lucrurile în comodă și în dulap, Dalia a intrat să facă duș pentru a scăpa de nisipul lipit pe corp, eliberându-se totodată de căldura sufocantă acumulată
FRAG. 6 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 462 din 06 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359137_a_360466]
-
mai mult de 100 m grosime. Urmează o serie de depozite depuse în Burdigalian care include nisipuri albe, fine până la grosier, la care se adaugă prundișuri și gresii argiloase gălbui. Peste acestea se adaugă pachete de argile de culoare albăstruie negricioasă și nisipuri sau argile nisipoase glauconitice. Un moment important în sedimentarea depresiunii transilvane și în depunerea formațiunilor care intră în componența arealelor în studiu îl reprezintă seria Burdigalianului superior când au loc depuneri constituite dintr-o alternanță de pachete
PLAN DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296681]
-
La începutul anului, pe bulevardul Nicolae Titulescu, nu departe de stația de metrou Basara, a apărut un aprozar, cu pereți îmbrăcați în lemn deschis la culoare, lămpi cu abajururi albăstrui, tablouri cu flori pe pereți și fructe și legume așezate în coșuri de răchită. Aprozarul La Strada este primul business deschis de Radu Chiriță, un absolvent al unui master de administrarea afacerilor care, la 33 de ani, a renunțat la
A renunțat la cariera în vânzări ca să își deschidă un aprozar. „Am dovedit că pot vinde mofturi scumpe. De ce să nu pot să le vând oamenilor lucruri esențiale ieftine?”. Generația B () [Corola-blog/BlogPost/338424_a_339753]
-
GUTUIE Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 727 din 27 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului În aromă de gutuie Îmi vorbesc cu gându-n șoaptă, Lumina din ferăstruie Îmi aduce dor de fată. Am ajuns ca altădată, În tăcere albăstruie, Să aștept clipa brodată La lumina cea gălbuie. Căci în mine răsărit-ai, Ca un Călin din poveste Și de sticlă-am lipit ochiul Și mă-ntreb:Oare chiar este? Ești sau nu, tu vii aproape Îmi zâmbești, corpu-mi tresare
ÎN AROMĂ DE GUTUIE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341491_a_342820]
-
oră nu intră nimeni din pacienții sanatoriului în apă, dar am observat în apropierea geamandurii, o persoană care nu arată că ar dori se scalde, la prima oră..ci privea în zare la strălucirea razelor solare de deasupra valurilor, verzi ... albăstrui, ce veneau dinspre larg ... La un moment dat am observat cum un val a trecut peste capul persoanei, care a disparut sub apă ... A reapărut la valul următor și după aceia apărea și dispărea periodic ... Pe mal nu mai era
DESTIN DE FEMEIE.OANA. COSMARUL de DAN PETRESCU în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342350_a_343679]
-
pădure, cu vacile, dar mai mult ca sigur ne-au urmărit, ascunși prin tufele de boziu de pe sântul pădurii. Nea Gică avea colibă lângă salcâmul de la marginea viei, un uriaș cu crengile groase cât trupurile noastre, se desena pe cerul albăstrui că o piramidă verde, înălțata din nisipul cafeniu, nisip pe care se înșirau butucii de vie ca niște mărgele. Citește mai mult - Tot! Un bob nu rămâne, ori va leg de salcâm!O voce aspră, ușor răgușita. În spatele nostru e
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
pădure, cu vacile, dar mai mult ca sigur ne-au urmărit, ascunși prin tufele de boziu de pe sântul pădurii.Nea Gică avea colibă lângă salcâmul de la marginea viei, un uriaș cu crengile groase cât trupurile noastre, se desena pe cerul albăstrui că o piramidă verde, înălțata din nisipul cafeniu, nisip pe care se înșirau butucii de vie ca niște mărgele.... III. CÂNTEC, de Vasile Dumitru, publicat în Ediția nr. 1365 din 26 septembrie 2014. Bărăgan, vara, miriște. Un fel de Sahara
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
pădure, cu vacile, dar mai mult ca sigur ne-au urmărit, ascunși prin tufele de boziu de pe șanțul pădurii. Nea Gică avea coliba lângă salcâmul de la marginea viei, un uriaș cu crengile groase cât trupurile noastre, se desena pe cerul albăstrui ca o piramidă verde, înălțată din nisipul cafeniu, nisip pe care se înșirau butucii de vie ca niște mărgele. Nea Gică era un om voinic, un salcâm printre oameni. Cu părul alb și lung, pieptănat cu degetele rășchirate de la frunte
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
pentru ele, sunt niște păsări frumoase. Când sunt tinere, penele albe le îmbracă mușchii cu contururi rotunde, prelungite caligrafic de coada țâfnoasă. Sunt aproape grațioase, cu ciocul rozaliu, creasta și picioarele de‑o nuanță mai închisă și ochii rotunzi gri‑albăstrui, încă în definire Microclimatul, dieta și comenzile săptămânale de furaje, vaccinările, probele trimise periodic la laboratorul Direcției Sanitare Veterinare, destule încât să hașureze spre o mie de kilometri pe săptămână, între ferma de reproducție de aici, stația de incubație, cele
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
pentru ele, sunt niște păsări frumoase. Când sunt tinere, penele albe le îmbracă mușchii cu contururi rotunde, prelungite caligrafic de coada țâfnoasă. Sunt aproape grațioase, cu ciocul rozaliu, creasta și picioarele de‑o nuanță mai închisă și ochii rotunzi gri‑albăstrui, încă în definire. Grația se risipește când sunt adunate pentru vaccinare, 8.800 de puicuțe în nici un sfert de hală, delimitată temporar cu gărdulețe din sârmă. Cinci îngrijitori se chinuie să mâne zburătăceala care‑ncotro, bătând din palme și șâșâind
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
cât o minge de handbal. Acum a prins curaj și nu mai fuge din calea pașilor în salopetă și papuci de cauciuc. Ciulește capul când într‑o parte, când într‑alta, se uită fix cu câte‑un ochi, rotund gri‑albăstrui, cumva preistoric. „Trebuie să știi să te uiți la o hală cu pui”, mi‑a spus Ovidiu într‑o dimineață la ferma de creștere din Dumbrăveni, Sibiu. „Deschizi ușa și îți dai seama dacă le e bine.” Sunt 16.500
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
un tobogan spre sala de eviscerare. Alt labirint suspendat, la care 18 femei fac clacă: scot viscere, pipote, ficăței, inimi. Urmează zvântarea și răcirea, vreo două ore într‑o sală în care ești ca pe fundul unei piscine, podeaua e albăstruie, lumina cade în raze și peste cap ai doar ciorchini-ciorchini de pui. Apoi, tranșarea și ambalarea, unde puii sunt puși cu fundul pe conuri albe, ca niște lampadare, și trec prin 24 de perechi de mâini sincronizate, care decupează piepturi
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
vine de undeva, după stâncile alea. Însă...uite că dintre stânci a ieșit o chelneriță cu ceva pe tavă. Trache se ciupi: nu cumva aiurez de foame? Dar, deodată spectacolul se termină. Muzica misterioasă încetă, valurile cu sirene și lumina albăstruie dispărură ca prin farmec. În lumina lustrelor din plafon mai rămăseseră doar Zamfirescu și sirena reală cu care dansase. Era frumoasa Sofica, fericită că a fost strânsă-n brațe de acest bărbat chipeș, domnul...lu’ șefa. Care a sărutat-o
TRANDAFIRUL SIRENEI-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342827_a_344156]
-
care are forma unei farfurii puțin adânci și este alcătuit din trestie, papură și alte resturi vegetale, participă de obicei cei doi părinți. Femela depune în a doua parte a lunii mai 5-7 ouă de culoare albicioasă, mată, cu tente albăstrui - verzui, cu o dimensiune medie de 37,3 x 26,6 mm. Dacă există condiții favorabile, perechea depune o a doua pontă, în luna iunie. Incubația este asigurată de ambii părinți. După 16-19 zile puii eclozează și rămân în cuib o perioadă
PLAN DE MANAGEMENT din 23 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289947]
-
ca formă generală a corpului, de restul speciilor din cadrul grupului cu care se aseamănă, prin capul proporțional mai mic și coada lungă. Viesparul prezintă un dimorfism sexual. Astfel, masculii au un penaj maroniu șters, cu capul de culoare gri - albăstrui, în timp ce femelele au capul maroniu. Adulții prezintă pe partea ventrală a aripii două pete carpale închise la culoare distincte, contrastând cu restul aripii de culoare deschisă, dar marcată de benzi formate din pete închise la culoare pe remigele
PLAN DE MANAGEMENT din 23 ianuarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284152]