463 matches
-
Biblie - cartea sfântă a creștinilor. Prima menționare se găsește în Geneza, prima carte din Biblie: ”Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal și de platan; a despuiat de pe ele fâșii de coajă, și a făcut să se vadă albeața care era pe nuiele.” Geneza 30:37 O altă menționare interesantă, aflată în aceeași carte a Genezei, este următoarea: ”Israel, tatăl lor, le-a zis: Fiindcă trebuie, faceți așa. Luați-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale
MIGDALELE! de VITALIE BURIAN în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344826_a_346155]
-
pe ea o rochie de seară, lungă, bleo; pe umeri o carpă, iar pe cap o frumoasă pălărie albă cumpărată recent. Dar ce frumoasă - avea să-și amintească poetul această scenă -ce plină, ce amabilă era! Fața ei de-o albeață chihlimbarie, întunecată numai de-o viorie umbră, transparițiunea acelui fin sistem venos, ce concentrează idealele artei în boltita frunte și-n acei ochi de-un albastru întuneric, care sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai lungi, mai
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
și mă lasă singură și când se întorc, dacă mi se pare că nu îmi acordă atenție. Mămică băiatului a cerut relații la medicul veterinar și îmi face tratament. Am început să văd mai bine cu ochiul, mi-a dispărut albeața de pe el și nu mai este necesar să mă învârt în loc de câteva ori ca să nimeresc drumul spre bucătărie la ,, paradisul grânelor". Am omis să vă spun... În urmă cu cu opt luni am avut companie un porumbel pe nume Belu
BITA, PORUMBITA de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 597 din 19 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/348419_a_349748]
-
îngreuneze respirația, să am mâncărimi pe corp, au început să-mi apară pete, o senzație cumplită de vomă. M-am scuzat față de cele două persoane și am mers la toaletă, și când m-am privit în oglindă, am văzut că albeața ochilor era roșie, roșie, roșie. Așa de tare m-am speriat, că am ieșit afară, m-am scuzat față de ele și am plecat în grabă acasă, să ajung înaintea sosirii soției de la servici. Reporter: - Soția credea că urmați tratamentul ... Petre
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345089_a_346418]
-
de patron. Bărbatul își luă iubita în brațe și coborî cu ea spre cabina din interiorul bărcii, pe care Dalia o admirase atât de mult și la care se gândise cu nostalgie cum ar fi să se vadă îmbrățișată de albeața cearceafurilor de pe patul destul de larg și confortabil. Ștefan scoase o sticlă cu șampanie din mini barul din salon, deschise dulapul de deasupra lui, luă două din cupele cunoscute Daliei de data trecută și le umplu cu băutura spumantă și plăcut
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
de presbiopie. M-a frapat numaidecât profilul ei de efigie grecească. Femeia își îndreptase cu încetineala privirea spre mine, măsurându-mă din cap până în tălpi, avea niște ochi mari, alungiți, părul bogat prins la spate și un ten de o albeața stranie. Apoi ea rostise încet, ca pentru sine, cu un zâmbet discret în colțul buzelor: Acesta este, asadar... Întocmai, înaltă doamna, el este! răspunsese vorbelor ei abia șoptite tânte Aurore. Prin urmare, l-ai început!... Mda, se fâstâcise tânte Aurore
SFAT DE TAINĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372647_a_373976]
-
Mimi Boroianu , publicat în Ediția nr. 2227 din 04 februarie 2017. Amurg de dor Nu mi-ai cerut și nu mi-ai dat nimic, Nici ca să plec dar nici să mai rămân, O nebunie ca un loz în plic Misterizând albeața unui sân... Am fost ca două gânduri visătoare Ce respirau pe-atunci la unison Din care-a mai rămas o întâmplare - O resemnare-n umbra unui zvon.... Pe-aceleași lungi idei alunecam Două banchize într-un trist fiord; Cuvinte agonizând
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
crească au uitat ! de Gabriela Mimi Boroianu 31.05.2016 ... Citește mai mult Amurg de dorNu mi-ai cerut și nu mi-ai dat nimic,Nici ca să plec dar nici să mai rămân,O nebunie ca un loz în plicMisterizând albeața unui sân...Am fost ca două gânduri visătoareCe respirau pe-atunci la unisonDin care-a mai rămas o întâmplare -O resemnare-n umbra unui zvon.... Pe-aceleași lungi idei alunecamDouă banchize într-un trist fiord;Cuvinte agonizând a flori pe
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
cu litere de tipar un copil a cărui ultimă zi de naștere atârna de speranțe și rugăciuni. Din părul castaniu și ondulat ce încadra un chip palid și firav mai rămăseseră peste noapte câteva fire descoperind parcă și mai mult albeața buzelor și ochii obosiți. Lacrimile coborau pe obraz în frumoasa zi de toamnă când deschise cutia sigilată iar mâna se întindea tremurândă să atingă carcasa metalică a telefonului. „Am crezut că nu va mai ajunge”. După o clipă de fericire
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
Și simt cum aripi îngerești din umeri obosiți îmi cresc. Nesigur înapoi privesc spre marea nopții infinită Disting o geană de lumină de catifea-nvechită. Târămul umbrelor tăcute lucește-n depărtare Cu pâlpîiri, stăfulgerări se stinge-ncet și moare. Pe-albeața molaticelor mâini cad ploi de arse stele, Pulberea de lună atinge pielea gleznei mele. Umbra pleoapei viorii alunecă pe palidul obraz Surâsuri calde, tremurânde se-nvăluie în turcoaz. Habotnice fantasme,ființe iluzorii roiesc spre evadare Zdrobind încrâncenate somnul rațiunii care Visul
NOAPTEA DIN VIS... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369238_a_370567]
-
actorie.Face pe orbul mai ceva ca-n filme. Stai numai să vezi ! - Jagardele ,strigă puternic ,ia bagă numărul să vadă dumnealui! Și până să mai zic ceva, îl văd cum mâna i se strâmbă și pupilele îi dispar în albeața pronunțată a ochilor. Iar din gură începe să lălăie puternic: - Eu sunt un copil sărman, N-am un ban în buzunar, Dumnezeu m-a ologit Mi-a luat ochii și-am orbit Si-apoi toți m-a părăsit Greu e
NINGE MULT de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374206_a_375535]
-
a iluminării, cf. E. Underhill) LATINĂ LATINĂ Albion subst. numele unui fiu al lui Neptun, ucis de Hercule; Albion subst. numele gigantului autohton care a cucerit insula, ucis de Brut; Albion subst. nume arhaic al Angliei; albedo subst. culoare albă, albeața Antamon: sămînță bărbăteasca; personaj asociat cu Leutha (Păcat); creează forme fizice pentru Spectre neîntrupate (cf. S.F. Damon) Etimol. obscură Ariston: rege al frumuseții; Aristo-n, Aristo-on: ființă cea mai bună GREACĂ aristoprefix cu sensul "cel/ cea/ cei/ cele mai bun(a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
gropiță viguroasă accentua linia bărbiei, precum retușul final făcut de sculptor cu degetul mare; obrajii, rași cu grijă, contrastau prin culoarea lor albăstruie, catifelată de pudra de orez, cu nuanțele roșiatice ale pomeților; gâtul, de-o eleganță și de-o albeață feminine, se Înălța liber din gulerul răsfrânt al cămășii prinse cu o cravată Îngustă de mătase indiană În pătrățele. Purta un palton din stofă neagră, lucioasă și strălucitoare, un palton de culoarea alunei, ciorapi albi și pantofi lăcuiți, totul foarte
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
izbește cu pumnul ceasul deșteptător, telefonul, robinetul, tubul cu pastă de dinți/Sări cu picioarele pe scoica de tablă a conservei, /linge-te pe bot la gândul perlei dinlăuntru,/stâlcește în bătaie câmpii adormi privind umbra unui avion/ca o albeață în ochiul albastru al cerului - / întoarce-te liniștit pe partea cealaltă...// Pentru azi nu mai ai nici o poliță de plătit.” C. comentează cu empatie și aplicație multe cărți ale confraților de generație, precum și ale noilor veniți, situați în consonanță cu
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
ca pretexte, adevărata lor țintă fiind îmbogățirea sau traiul bun de pe spatele altora, din spinarea poporului producător. Cei ce exercită industria patriotismului subliniat, înmulțindu-se peste măsură, își fac azi concurență între ei, se dau pe față unul pe altul; albeața care a acoperit ochii spiritului nostru public de la 1858 și până azi a început a se lua binișor; nimeni nu mai crede în povestea glumeață a unui progres de pe saltea, fără corelatul muncii musculare și intelectuale. Asta a început a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mai săruta și mâinile. Există o limită, o decență În manifestarea afecțiunii, În absența căreia lăsăm impresia de lingușire sau chiar de slugărnicie. Un alt proverb este deosebit de plastic În acest sens: „Cinstea feței ca zăpada: dacă o dată se topește, albeața nu se mai vede”. Îndeosebi romanii cultivau acest simț al măsurii, care cere moderație, cumpătare, nedepășirea limitelor bunului-simț: „Este o măsură În toate și limite bine trasate” - Horațiu.) Poți sparge vaza, dar parfumul trandafirului rămâne. (Calomnia, de exemplu, nu distruge
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
din textele avute de model: mirajul transparenței, ca montaj metaforic al utopiei, și „lauda somnului”, ca purificare prin revenire la esențele primordiale. Simbolistica transparentului presupune un univers al pendulării serafice sau al imaculării, precum în Năluca („Ca voaloarea mâinilor pe albeața clapelor/ Trupul tău transparent a trecut/ Zdrumicând egala ardere a lumânării în oglinda plină/ de vis/ Și odaia pulsa dureros în penumbra de fildeș/ Precum inima reculeasă în tăcerea-nsorită a /catedralelor”), sau favorizează propensiunea spre lumea „glacialității translucide”, intermediată
SALAGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
culcată pieziș pe spate, aidoma unui rechin care mușcă, îi apuca încet și sigur prova între fălcile-i desfăcute, falca de jos, îngustă și lungă, descriind un cerc în văzduh. Unul din colții monstrului se agăță însă într-un strapazan. Albeața vineție, de mărgăritar, a interiorului acestei fălci era acum la vreo șase degete de capul lui Ahab și se înălța mult deasupra lui. în această poziție, Balena Albă, începu să zgîlțîie ușor lemnul de cedru al ambarcațiunii, așa cum o pisică
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Valurile simbolizează mișcarea perpetuă și ritmată. Ele arată capacitatea de adaptare, schimbarea («a fi pe val»), dar și instabilitatea. Mareea reia același simbolism, adăugând periculozitatea, prin rapiditatea sa uneori ucigașă. Spuma, la rândul ei, evocă la modul pozitiv, purificarea prin albeața sa, iar la modul negativ furia și mânia («a spumega»). Plaja este în legătură cu nisipul (vezi acest cuvânt), dar și cu noțiunile de destindere și vacanță. În vis, ea indică nevoia de evadare a subiectului. Piscină Spațiul închis al piscinei nu
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Cum au terminat cântarea, au și ieșit afară, la ger. Când dau și eu să ies în urma lor, numai ce văd o umbră naltă călcând cam răpede dinspre șură. De cum amurgise se pusese un pospai de omăt și, pe albeața lui, se vedea limpede. Eu l-am dus pe părintele până la sanie și-apoi dau să intru în șură. Când colo, toporul nicăieri ! Măi, ce boala am făcut eu cu toporul ? îmi dau socoteală că în casă n-am putut
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Nu paște !... Lângă coșuri de nuiele deșertate pe un petecar, se ridicau movile de castraveți, ceapă și ardei. într-un genunchi, alături, ședea precupețul cu fața lungă, galbenă, din care atârna strâmb și buburos un nas vânăt ca porumbrica. Cu albeață pe un ochi belit cu pleoapa roșie, din celălalt ochi privea verzui și rece, cu o privire de gânsac. - Dăm patru la franc ! striga el femeilor ce se perindau pe lângă țol. - Ceapa cât-îi ? - Un leu legătura. Spân, un omușor ședea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
printre dinți: — În focul discursului sau în îmbulzeala mulțimii... Schițează o piruetă neîndemânatică. — Să-i suporți greutatea e o povară intolerabilă, șoptește ostenit. — Nu mă întrebați pe mine cât trebuie să o spăl și să o frec ca să-i întrețin albeața, completează pesimist Parthenicus. — Aha! se zbârlește principele. De aceea țesătura se roade așa de repede. Parthenicus se gheboșează de teamă. — Calceii, cere împăratul pe un ton mai îngăduitor. Livia îl urmărește cu umbra unui zâmbet pe buze. De-abia sculat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de umbrele nopții, chiar orb de-ai fi, tot îți dai seama cât este de frumoasă. Și toată această frumusețe este a lui. Pe Hercules! Numai a lui. Mâinile i se încurcă în șorțul ce-i învăluie coapsele. În întuneric, albeața pânzei pare să o întreacă pe cea a zăpezilor proa spăt căzute. Își îngroapă obrazul în faldurile de in. Miroase aidoma laptelui înspumat pe care-l auzi susurând când e muls de la uger. Îndepărtează timid șorțul de pe zona mult râvnită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ochii și, pentru o clipă, inima i se oprește în piept. Are aievea în fața sa trăsăturile mult jinduite de azi noapte, însă într-o versiune masculină. Tânărul Agrippa, fratele Mariamnei, împărtășește cu sora lui mai mare aceeași piele de o albeață neobișnuită pentru rasa lor, luminată de ochi negri, strălucitori ca focul. Numai trăsăturile îi sunt mai rigide, în ciuda frunții bombate, iar nasul, un pic coroiat, cu nări dilatate. Îl îmbrățișează cu efuziune. — Locul are potențial turistic, aidoma Piramidelor din Egipt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ortacul meu e Moș Viscol, cu căciula și șuba mițoasă. Cu noi ai să pășești întâi și-ntâi prin lume. Noi sălășluim în țara lui Miază Noapte, unde stăpânesc înghețurile veșnice și întunericul. Aici suntem, așa, în trecere, să aducem albeața sclipitoare a zăpezilor, ferecând apele în păduri de gheață. Când eu mă mânii, învârtoșez vântoasele lui Moș Viscol și ridic troiene de omăt. Copiilor le aduc în dar derdelușul pentru săniuș și pârtiile pentru schi. Eu sunt Primăvara, vorbi la
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]