175 matches
-
voia să dezvăluie, nici măcar indirect, istoria cu sacrificarea câinelui. Mormăi totuși ceva despre suferința pe care copiii din cartier i-o provocau lui Dimi. Doar știi, Yael, că nu e chiar ca toți ceilalți, un copil cu ochelari, prea serios, albinos și miop, se poate spune chiar pe jumătate orb, mult mai scund decât copiii de vârsta lui, poate din cauza unei deficiențe hormonale pe care voi o neglijați, un copil sensibil, interior - nu interior - introvertit, nici introvertit nu e chiar cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ecoul unei promenade îngropate într-unul din textele mele vechi : noaptea, într-un autobuz, pe străzile pustii ale orașului. șoferul adormise la volan și conducea așa, cu ochii închiși. În autobuz se mai afla, în afară de mine, un singur pasager, un albinos, ținea în mână o carte, simțeam mirosul cărții, ghiceam, prin el, titlul și numele celui ce o scrisese : Huysmans, nedreptățitul de mine, pe atunci... Firește, hârtiile pe care scriu și le distrug sau le păstrez, ca și obiectele-cărți, ca și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cafeneaua În care mă Întâlnisem cu Yazaki, m-am așezat la o masă Într-un colț și am comandat o Coca-Cola. Femeia cu fața și trupul asimetrice nu era acolo, și În locul ei a venit să ia comanda un bărbat albinos și slăbănog. Puteți să-mi aduceți o cola? l-am Întrebat eu, la care tânărul albinos s-a uitat fix la mine și a izbucnit În râs. A continuat să râdă așa câteva clipe. Când a venit cu cola, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și am comandat o Coca-Cola. Femeia cu fața și trupul asimetrice nu era acolo, și În locul ei a venit să ia comanda un bărbat albinos și slăbănog. Puteți să-mi aduceți o cola? l-am Întrebat eu, la care tânărul albinos s-a uitat fix la mine și a izbucnit În râs. A continuat să râdă așa câteva clipe. Când a venit cu cola, l-am Întrebat: — Nu-l cunoști pe domnul Yazaki? A clătinat din cap și iar a Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
iar a Început să râdă. Mă Întrebam dacă boala nu-i afecta și vocea, căci râsul tânărului chelner avea ceva strident și discordant care mă călca pe nervi. La celelalte mese stăteau mai mulți tineri care păreau să fie prietenii albinosului. Beau bere În timp ce ascultau heavy metal la un radiocasetofon. Mai demult citisem Într-o carte despre grupuri de adolescenți care-i atacă pe vagabonzii din cartier și m-am Înfiorat amintindu-mi de japonezul pletos cu accent din Kansai care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de adolescenți care-i atacă pe vagabonzii din cartier și m-am Înfiorat amintindu-mi de japonezul pletos cu accent din Kansai care fusese obligat să facă felație unor astfel de tipi. Dar nu era cazul să mă Înspăimânt. Prietenii albinosului erau cu toții slăbănogi și aveau o Înfățișare mai degrabă feminină. Volumul radiocasetofonului era dat la minimum, cu toate astea de-abia li se auzea vocea În timp ce vorbeau. Un bărbat Între două vârste, Îmbrăcat Într-un costum șifonat, a trecut pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
se pregătească de plecare, apoi, Înainte de a ieși pe ușă, se Întoarse spre băiețașii din colț și spre bătrânul de lângă mine. Aveți grijă cum vă purtați, că dacă nu, vă confisc blue card-ul! La ceva timp după plecarea lor, albinosul a venit să ia cutia goală de Coca-Cola și, fără să-l fi Întrebat nimic, mi-a explicat că blue card-ul era certificatul de rezidență Într-un adăpost social pentru cei fără domiciliu. Yama, pletosul japonez cu accent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a devenit neobișnuit de aspră: verile excesiv de reci și de ploioase, iar iernile geroase și tot mai lungi; nimic nu mai este ca altădată. Doar izvoarele sulfuroase, mereu fierbinți. Și Pajura albă care se rotește deasupra Stațiunii. E un vultur albinos. Are un secol. Unii locuitori spun - și aduc mărturii orale purtate de-a lungul multor generații - că pasărea există de o mie de ani. Greu de crezut, dar ei așa susțin, în fața noilor veniți. „Stațiunea” - mai zic - „va pieri odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
scade: proiecția pajurei în picaj. Se ridică din albul zăpezii cu o potârniche albă; în ghearele păsării albe privitorul nu distinge o pasăre albă. Câteva puncte rubinii fac zăpada și mai albă. § Alb. Lupi albi; leul alb, hipopotami albi, negrul albinos, în Saludos; pajura albă. Obsedat de alb. La mare, într-o povestire pe care nu ai publicat-o, un bărbat desena pe spatele iubitei sale un pescăruș alb. „Îl șterg?” o întrebase A. „Până nu se usucă vopseaua.” „Nu!” îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mea. Respira agățată de mine. Am rămas așa nu știu câtă vreme, nemișcați și strânși unul într-altul. — Mi-a fost frică. — De ce? Că n-o să mai vii... Tremura lângă gâtul meu. Mi-am vârât nasul în cărarea întunecată a părului ei albinos, trebuia neapărat să inspir mirosul capului ei. Singurul lucru de care aveam nevoie. Și, în sfârșit, mă simțeam bine. Gura ei alunecase până spre pieptul meu. Am tras-o în sus de brațe. — Uită-te la mine, te rog, uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ezitați să le dați înapoi o parte din gloanțe! Acestea fiind zise, torentul de remarci interesante și inteligente genul "'Tu-i morții mă-sii! Ăsta a fost aproape!" sau "Un negru mititel! Un alb mititel! Un negru... hei, ăsta-i albinos!" a continuat să curgă ca și cum n-ar fi fost niciodată întrerupt. Am încercat să uităm bufniturile constante din jurul nostru și să ne concentrăm asupra treburilor care trebuiau înfăptuite. Din când în când, se auzeau mustrările celor din jur sau ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mă trezisem returnat de la frontieră. Pe promontoriul cu petice de iarbă înălțat la zece-cincisprezece metri deasupra plajei, tipul în uniformă pare să aibă o viață monotonă. La apariția mea începu să sufle înveselit în fluierul de alamă, iar un câine albinos prinse a coborî în salturi mari, hiperbolice promontoriul, care de aici pare greu accesibil. Eu plecasem de-a lungul plajei, să caut ghiocii aceia spectaculoși pe care Marea îi aducea la țărm, de obicei sparți. De data asta umblam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
s-a vorbit mult despre asta. Și-apoi, cine era, cu adevărat, cel venit? Nu după multă vreme, s-a aflat: era un vânător de lupi albi! Oamenii s-au privit mirați. Nu văzuseră niciodată asemenea fiare! Sigur, existau lupi albinoși, unul la câteva mii. Dar haite întregi?!! Și, oricum, nu prin locurile acelea. Ce balivernă, asta cu lupii albi! Albi - așa era soiul lor; albinoșii se trăgeau din cei obișnuiți! Cică s-ar putea să năvălească peste târg! Se zvonise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
lupi albi! Oamenii s-au privit mirați. Nu văzuseră niciodată asemenea fiare! Sigur, existau lupi albinoși, unul la câteva mii. Dar haite întregi?!! Și, oricum, nu prin locurile acelea. Ce balivernă, asta cu lupii albi! Albi - așa era soiul lor; albinoșii se trăgeau din cei obișnuiți! Cică s-ar putea să năvălească peste târg! Se zvonise, cu o săptămână în urmă, e drept, că un câine mare, alb, ar fi atacat doi drumeți, într-o dimineață, doborând pe unul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
o umbrelă de soare. Cain Îți spunea oricând ora Londrei. Și a Europei centrale. Ca și Werner Filcz pe vremuri, Dumnezeu să-l odihnească. Contează doar ceasul istoriei naționale, șopti un bărbat, În vârstă și el. Rahat, șuieră un licean albinos În trecere pe acolo. Cum vorbești așa? Se stropși doamna cu ora Londrei. Shit, merde, atunci, se corectă liceanul plin de bun simț. Așa mai merge, consimți o voce pioasă. Căci pe cadranul acestui ceas strălucesc zi și noapte două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
spunea cîte-un F.A.M., Dolănescu ar fi mai fericit să vă știe retrași la depou. Ori suportîndu-vă, cu bărbăție, operațiile de chirurgie. 212 DANIEL BĂNULESCU Lopăta prin locurile cele mai discrete și umbroase pretinzând, în glumă, că avea un ton albinos. Cine i-a vârât, domnule, mură în gură, compatriotului nostru, Tristan Tzara, ideea, curentul și denumirea de Da-Da? Două săptămâni s-a tot chinuit cu acest mic domn zevzec, pedant și încuiat, care nu pricepea absolut nimic din revoluția
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Culorii al lui Maerz și Paul. Cuvântul pentru curcubeu, un curcubeu primitiv, dar categoric nămolos, este aproape imposibil de pronunțat În limbajul meu: kzspygv. Primul autor care a discutat despre audition colorée, a fost - din câte știu eu -, un medic albinos, În 1812, la Erlangen. Confesiunile unui sinestet li se par probabil plictisitoare și prețioase celor care sunt ocrotiți de asemenea scurgeri și curenți prin ziduri mai solide decât ale mele. Mamei Însă, toate astea i se păreau foarte normale. Chestiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
așa fel Încât vârful dezlipit să se proptească, fără prea multă siguranță, de o așchie care ieșea În afară. Micuțul creion purpuriu, unul din marii mei preferați, ajunsese atât de scurt, Încât abia mai putea fi manevrat. Doar cel alb, albinos slăbănog printre creioane, Își păstra lungimea inițială sau cel puțin și-a păstrat-o până ce am descoperit că, departe de a fi un șarlatan care nu lăsa nici o urmă pe hârtie, era unealta ideală, de vreme ce Îmi puteam imagina orice doream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
o acuza că nici nu citise cum trebuie Codul lui Da Vinci, că acolo ageamiul ăla de Dan Brown, care-și tot învârte personajele prin Paris, să ne arate cât de umblat, de cosmopolit e el, vorbea de un maniac albinos care sparge marmura cu care era placată catedrala Saint-Sulpice în căutarea potirului magic. Or, el, Leo găsise deja Graal-ul în Passcaglia lui Bach, în cărțile lui Queneau, în plimbările cu bicicleta sau cu rolele, ba chiar și în parfumul zulufilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și alta. Așa mi se pare indicat să fac. — Ești un poponar efeminat bolînd Împuțit. O să te las schilod n pula mea, zice un tip tînăr de pe scaunul din față al pasagerului, răsucindu-se spre mine. Știm că băiatul ăsta albinos e Gorman. Știm ce cazier are tîlharul. — Ți-o tragi cu tipi de genul ăsta... dragă? rîde un tip de lîngă noi. E solid. Are mîinile ca niște lopeți. Are capul la fel de pătrățos ca masca lui Darth Vader. Știm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ochii Încă ne lăcrimează, dar putem din nou să gîndim. Îi vedem. Lampa nu ne deranjează. Ei se uită la privirea noastră de neclintit. Îi vedem. — Uită-te la el, ce boarfă de rahat, scuipă Ghostie Gorman, pămpălău mic și albinos, cu o expresie care nu prevestește nimic bun. Apoi zîmbește, scoate o punguță cu cocaină și Începe să se frece cu ea pe gingii. Marfă a-ntîia frățîne, marfă a-ntîia. Am scoso diacolo din gianta ta. Ai pus laba pă ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
o odaie de la subsol, îți dai seama că pentru el e noapte tot timpul. — Ferește-te de unul ca ăsta, spuse Filip. Poate să fie vampir. — Sau vârcolac, completă Papi. E chiar mai rău, am văzut în filme. — O fi albinos, își dădu cu părerea Efrem. ăștia se ascund ziua, lumina le dăunează, ca la morți... — Brrr... făcu Papi, strângându- se de brațul lui Efrem. Cosmina nu păru convinsă de niciuna dintre ipostaze. Nu știți ce face noaptea, când cutreieră străzile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fel de antologie, o selecție de autor, o recuperare a literaturii de sertar, poemele fiind meticulos datate, alcătuind, parcă, o autobiografie poetică. A. scrie poezii scurte sau ultrascurte, bazate pe mici combinații oximoronice. În Îndreptar de navigație pentru uzul somonului albinos, mesajul lapidar este abandonat în favoarea unui amplu poem secvențial ce reface un drum inițiatic: călătoria spre izvoare se înfățișează ca o paradigmă a valorizării etice a destinului uman. Istoria naturală și alte poeme propune o contemplare activă a lumii; ludicul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
lirică aparte, în care discursul e mereu bine controlat. Traducerile, cu precădere din limba sârbă și germană, îi vizează mai ales pe scriitorii bănățeni contemporani. SCRIERI: Ideografii lirice contemporane, Timișoara, 1977; Ecorșeu, Timișoara, 1997; Îndreptar de navigație pentru uzul somonului albinos, Timișoara, 1997; Istoria naturală și alte poeme, Timișoara, 1997; Grup nominal (7 formule de exorcizare a verbului), Timișoara, 1997; Cornetul cu înghețată al lui Polifem, Timișoara, 1999; Eseu asupra colinei cu ulmi, Timișoara, 1999; Pretendenții la coroană. Poeți români contemporani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
cuvinte, cei care "deoache" (determină "focare de stază") sunt cei care au atribute mai puțin obișnuite, bruneții în cazul societății în care predomină blonzii și blonzii în societățile în care predomină bruneții (țăranii din Munții Neamțului sunt, în general, bruneți). Albinoșii, pentru raritatea lor, sunt și ei implicați. De altfel, se știe că toți cei considerați ca "jetatore" sunt, pretutindeni, oameni diferențiați, "însemnați", care impresionează printr-o particularitate anumită. * Deși practicile specific etnoiatrice sunt tot mai rare, superstițiile oferă încă numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]