444 matches
-
Își spuse. Urs luă Încetișor copilul din coșuleț, Își muie degetul În laptele cald și-l trecu peste buzele Încă Învinețite ale pruncului. Ca prin farmec, fețișoara Încrețită se destinse și o limbă mică și trandafirie supse cu lăcomie picăturile alburii. Urs simți dintr-odată cum o căldură binefăcătoare Îi copleșește inima. Mila pe care o simțise pentru biată făptură nevinovată Începea să se prefacă Într-un sentiment nou, cum nu mai cunoscuse, și care-l trezea din letargia În care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
puritatea naturii lui Buddha”. („The teaching of Buddha”). Traducerea: Alexandru Cărbune. Hakone Luni, 01. 09. 2009 M-am trezit devreme și am alergat la geam, privind spre albastrul limpede și adânc al cerului. Muntele Fuji-san era învăluit într-o ceață alburie, iar zăpada părea că fumegă, apoi am coborât privirea spre lacul „Ashi” ale cărui ape erau liniștite. Se anunța o zi frumoasă. Pe aleile parcului se plimbau câteva persoane mergând agale, unii se opreau, din când în când, să admire
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Cheile Bărnarului, priveliște măreață și sălbatică. Pod de lemn pe albia îngustă; la dreapta și la stânga pădurea neagră urcă drept în cer. Ici colo, în rărituri, se prevede muntele de var alb, și îți dă iluzia unei deschideri spre cer alburiu. Barnarul vine cu un vuet neîntrerupt de vânt, străbate în toate părțile, cu toate stavilile, cu toate canalele. Țâșnește, bolborosește, se zbate, scapă și freamătă și murmură. La haituri, stă adunată apă liniștită și adâncă, iar deasupra ei plutesc într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aceasta e împodobit cu verdeață și pomi. Se văd mai ales plopi uriași. Bae în apă călduță. Se vede orașul în trepte până în partea cealaltă unde căsuțe mici de piatră stau grupate foarte pitoresc, însă pe un fond gol și alburiu: acolo stau turci ori țigani. (Noaptea, în tren, pe geamul deschis, am auzit glasul prepelițelor din ogoarele bine îmbrăcate ale Bărăganului și Dobrogei). Turci cu fes și cu turban. Măgari cu poveri de vreascuri, deasupra cărora stă un copil mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
miezul nopții, când amorțește glasul cucoșului. Noaptea, la drum, să taci mai mult. Ca să nu deștepți cu glasul tău singurătățile. Noaptea ești în primejdie, căci poate să înceapă a sufla vântul cel tare În crucile nopții = miezul nopții. Știma nopții alburie trecând peste hârtoape, ape și lanuri. În genele zilei (r.t.) S-au săvârșit și s-au mutat întru veșnica viețuire. (r.t.) Contimporanii lui Ștefan: Ludovic XI, Carol VIII, Ludovic XII, (Franța) Ludovic Morul (Sforza); Borgia Matei Corvin (Ungaria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
poartă pe umeri la locuri grele. Când sună întâia oară un clopot la un schit. La miezul nopții, când amorțești o clipă glasul cucoșilor. Noaptea ești în primejdie, căci poate să sufle vântul cel tare. În crucile nopții iese știma alburie a lacurilor. Înainte de a bea din cofăiel, suflă asupra apei (Învățătură lui Ionuț dela Ilisafta) Arhimandritul Amfilohie e contra papei și a așa ziselor ajutoare ale papistașilor, care au făcut atâta rău creștinătății răsăritene. Meșterul: Te înșelă muierea, boală ușoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fruct ca o alună, ceva mai mic decât ghinda. În grădina aceasta se fac experiențe cu specii folositoare cum e arțarul balan ce crește repede și dă un lemn bun pentru instrumente muzicale. Florile lui sunt ca niște lalele roze alburii. Și sus și jos grădina e plină de chiparoși piramidali și gigantici tufoși, cum și de toate soiurile de palmieri. Am găsit un arbore care face fragi. Esențe mirositoare, ale căror frunze le cunoaștem și noi ca mirodenii. Caucazul își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pustie [...]. (Matei, III, 1-3) Marea Moartă la amiază, văzută dinspre deșertul Iudeii. Ea însăși pare un deșert lichid ori mai degrabă vâscos nici urmă de pește, de pânză ori de port la orizont. Albastrul mat abia se ghicește sub vălul alburiu al căldurii care o acoperă ca o năframă. Ioan Botezătorul a trecut, se pare, prin această comunitate de neprihăniți trăitori departe de semenii lor, obsedați de curăție și de băi rituale. Vedere de ansamblu splendidă, călătorie un pic cam plicticoasă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de profesie politician, e mai abil, mult mai abil și mai consecvent În intențiile sale decât suntem noi În stare să fim!... Acestea și altele le-am spus apoi, În acea noapte prelungită, și țin minte că, mergând În dimineața alburie spre casă, Liiceanu, care mi-era mai apropiat decât Pleșu, Împingând Înaintea sa o bicicletă, mi-a cerut cumva scuze pentru ironiile un pic cam intempestive ale prietenului său Andrei Pleșu. Evident, eu nu m-am supărat, ba, cum Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ulițele cu denumiri evocatoare (Zlataust, Vovidenie, Patruzeci de Sfinți - murmurul unui discurs îndrăgostit) duc spre o zonă de bizare interferări, unde diurnul glisează, ca împins de o mână nevăzută, în fantastic. Printr-o fantă secretă, printr-o „falie neagră” (albăstrie, alburie), ba se insinuează, ba năvălește incredibilul. O ușoară mișcare de baghetă și se declanșează „surpriza”. Într-un „balans” produs printr-o tehnică, ușor manieristă, a ambiguizării, firescul, în insolitele „scene, scenuțe” ce se înfiripă, se răstoarnă, neliniștitor sau în tumbe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
Lapedatu, Scrieri alese..., p. 350. 58 Ibidem, p. 352. 40 sale înaintate Conferinței de Pace; și anume colorând cercurile administrative (plășile) ale comitatelor (județelor) transalpine cu populație românească într-o gamă de culori de la roșu intens până la cel mai deschis (alburiu), reprezentând raportul piopulației române față de cea neromână (ungurească, săsească, șvăbească etc.) de la 90% la 10%. Hărțile au fost executate de Alexandru D. Atanasiu, profesor la Școala de Belle-Arte de la Iași, refugiat la Paris, după datele statistice lucrate de Lapedatu 59
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
prieteni, Păunescu și Pituț, m-am oprit și m-am oferit și părerii „celorlalți”. Încă o dată spre stupoarea mea în acea zi, fidelul, entuziasmatul Păunescu de arta și persoana mea, cu care petrecusem nopți lungi și fructuoase ideatice până la orele alburii ale dimineții, aliat necondiționat al întregii mele strategii de luptă, cum o spuneam, împotriva grupului Barbu, confident al meu, total și protejându-l adesea contra unor insinuări tot mai reci și „avertizatoare” cu privire la „caracterul” său, ce veneau, culmea, din partea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de cucuruz și piatră acră. - Boală la încheieturi. Se folosește sărătura de carne de porc ce se adună pe fundul vasului. - Brânca (Erizipelul). Se aplică foaie de brâncă (plantă erbacee din familia chenopodiaceelor, cu frunze rudimentare și flori verzui sau alburii dispuse în spice) pe umflătură. - Bubă. Slăbănog ori pătrunjel fiert în lapte dulce, alină durerea cauzată de orice fel de bubă. Ca să n-apuce să coacă, pe bube se pune var proaspăt. Ca să grăbească coacerea și spargerea, se aplică la
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
lui pare să umple tot spațiul. Abia atunci mă uit în jos și-mi dau seama că nu mai sunt în apă. Sunt în aer. înot prin aer cu mișcări ample de bras, înălțându-mă din ce în ce mai sus, spre un nor alburiu, ușor zumzăitor. Edo plutește nemișcat, pășind lin prin aer, așa cum a pășit prin mare. Se întoarce cu totul spre mine și-mi întinde mâna. îi simt iar atingerea, incredibil de palpabilă, rece și totuși indefinibil caldă. Nu mai dau din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
incredibil de palpabilă, rece și totuși indefinibil caldă. Nu mai dau din mâini. Mă las trasă de Edo, din ce în ce mai sus, simt materialitatea aerului pe care îl străbatem amândoi și simt, cu o exaltare de nedescris, imaterialitatea pufoasă, precum o spinare alburie de inorog, a norului pe care poposim. 7. Edo aruncă o privire fugară în sus. Cerul se pregătea de asfințit cu un veșmânt cețos, destrămat pe alocuri de scrijelituri albe și stângace de nori, ca într-un desen neisprăvit al
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fie pe la cântători și eu încă tot nu văd nici sat, nici casă, nici zare de foc, nimic, phiu*" Hi! cal... Deodată dădu ca d-un vad, calul se opinti și-l trecu, apoi i păru că vede o pată alburie de departe... El merse spre ea, se dete jos de pe cal ca să-și mai încălzească picioarele amorțite și, trăgând după el calul de căpăstru, mergea mereu spre pată, care i se zugrăvea dinaintea ochilor. Deodată dădu cu nasul de ceva
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
că întârziase cam mult, iar la conac îl aștepta treaba de pe lume, ca de obicei. Era ciudat cât de repede preluase impulsurile lui Pampu și cât de conștiincios se gândea să le ducă la îndeplinire. A luat-o pe cărarea alburie, drept spre Comoșteni, care atunci se numea Coteni, la conacul spătarului Gongea. Știa în amănunt tot drumul și se minuna în același timp de tot ceea ce vedea. Totuși, în acele prime săptămâni nu s-a gândit niciodată la Pampu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe banii lăsați de Nălbica și prin munca lui Ioniță Zugravu. E o scenă vie și care atrage atenția imediat: Pampu, cu privirea lui îngăduitoare, îmbrăcat în haină albastră, ca în pielea solzoasă a unui pește, se uită spre cerul alburiu din care coboară o față înaripată, un fel de vulpe de mare cu ochi alungiți și urechi moi, transparente, de un verde veșted. Pampu are o mână ridicată, ca și când s-ar aștepta să-i cadă în palmă para uriașă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Andrei Ionescu s-a ridicat și a tras un bobârnac în aer, pe lângă fruntea Giuliei, ca omul boem, și pe urmă a început să se gândească la o povestire cu fantome: Ion Grecu moare și se transformă într-un vârtej alburiu, o tornadă invizibilă care se hrănește cu sufletul femeilor vicioase. Și, bineînțeles, povestirea se răsucește după tot felul de întâmplări porcoase, scrise special pentru bizonii lui Andrei Ionescu. Din capul locului, individul i-a displăcut total lui Zogru, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pieptul bărbatului care o aștepta cu brațele întinse. Arnăutul trăsese capul de la fereastră și trăsura a pornit spre Cotroceni, depărtându-se încet de firul Dâmboviței. Pe un drumeag de pulbere, niște bivoli negri se îmbulzeau spre apă, într-un nor alburiu de praf. Cum au ajuns, Zoe a intrat pe poartă, iar Ianache l-a căutat din priviri pe Gligore, care îl aștepta unde îi poruncise el, prin gura domnească a Zoei. S-a aruncat fericit spre gâtul lui și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
era bine să ajungă. Preventiv. Era amiază mare și o zi caldă, ca în mijlocul verii, deși nu era decât sfârșitul lui martie. Pe la Biserica Icoanei se aflau câțiva oameni, dar nici unul bun pentru Zogru. Era o zi cu ghinion. Cerul alburiu și înalt îi amintea de alte timpuri, dar oamenii erau cu totul alții, agitați, periculoși, neprimitori. Deasupra clădirilor vechi pluteau câteva fantome, pe care le-a salutat din mers. În jurul pieței - lume multă, cu sacoșe, cu saci de ridichi, taximetriși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lungi, s-au strecurat pe lângă Giulia, care privea acum știrile de la ora cinci, fericită și calmă, pregătită să trăiască o sută de ani. Apoi au plutit printre benzile mov, peste vița-de-vie, care acoperea veranda, și s-au înălțat spre cerul alburiu, de iulie, învârtindu-se din ce în ce mai repede, ca un titirez verde-gri. De la poarta Giuliei se vedeau, dacă ar fi fost cineva care să-i vadă, ca un glob compact. Dar nu-i vedea nimeni. Zogru și perechea lui pluteau ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cunosc o să zâmbească a îndoială, o dilemă remarcabilă și de o formidabilă profunzime mi-a trecut prin minte: Domnule, ce anume prevalează în viață, chimismul sau atitudinea?". Hai că sunt tare, nu? M-am trezit într-un soi de ocean alburiu. Nu știu cum să explic senzația, dar parcă vedeam totul de jur-împrejur fără niciun efort. Deși cam neclar, de parcă nu mi-aș fi reglat ochii încă aburiți de somn. M-am întins lenevos și satisfăcut. Și în momentul următor am răcnit de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
i se blocase de tot. Nu putu decât să-l privească pe oacheș cum ia tacticos o bucată din asfaltul proaspăt decopertat de muncitorii de la gaze și îl aruncă cu putere și precizie chiar în mijlocul parbrizului. Acesta se făcu deodată alburiu, mii de fire subțiri fragmentându-l, însă forma și suprafața rămăseseră absolut intacte. "Nțț! Nu-i d-ăla", constată profund dezamăgit agresorul mașinii. Urmă cu un aer moralizator: "Vezi, bre, cu banii dai dă azvârlita pă fereastră, da' la o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
încăpere. Deodată se repezi la bătrânul cu care venise și care acum ronțăia un măr scos de cine știe unde. Îl zgâlțâi așa de tare și neașteptat încât bătrânul uită să mai înghită bucata de măr mușcată și căscă niște ochi mari alburii în care se citea un fel de spaimă amestecată cu o mare nedumerire. Femeia țipă: - Ce stai așa, du-te și trage clopotele, trebuie să fie vreo biserică pe aici pe undeva, trage clopotele, auzi? Cantoniereasa se uită de la unul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]