419 matches
-
ce fac și uite cu ce m-am ales! Cu bâlbâielile unui... unui... Apostol. Ce mă fac acum? Vorbise privind la hubloul larg prin care se vedea o stea verzuie, de parcă ar fi întrebat o divinitate aflată undeva între apele alburii ale planetei Praxtor, ultima Lume Agricolă a provinciei autonome Sagittarius. Dacă însămînțarea dăduse greș, nu mai avea altă soluție decât să ceară ajutorul Curții Imperiale și să-și asume consecințele legate de independența celor treizeci și două de state ale
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
populație de 2.000 de oameni, răzlețiți în grupuri mici peste Câmpie, să se apuce să cultive cereale? Producția ar fi oricum insignifiantă, iar sporul natural s-ar prăbuși. Crey pluti ușor cu scaunul până la fereastra imensă, dominată de priveliștea alburie a planetei. ― Ce stupid! Sunt prizonierul propriului meu timp! Mai devreme nu mi-a stat în putere să înființez o Lume Agricolă și, dacă rezultatele ei vor fi cele pe care le aștept, voi fi prea bătrân să mă mai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ce întâmpină principiul conștient. Părăsirea corpului grosier de către corpurile subtile este însoțită de câteva fenomene vizibile pentru clarvăzător, dar și evidențiabile cu ajutorul unor tehnici adecvate. Caracteristică este părăsirea corpului grosier prin creștetul capului, caz în care clarvăzătorul observă o ceață alburie, ansamblul corpurilor subtile ce se detașează de cel grosier are aspectul fumului. 68 În sensul de ansamblu al corpurilor subtile desprinse de corpul grosier. </footnote> ce se ridică din această zonă ; studii realizate la Spitalul Socola din Iași în 1939
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
Rătăcind printre Amintiri țesute Din nori arămii ÎNECAT ÎN SINGURĂTATE-MI Știu, totul s-a prăpădit În juru-mi Și sensul, Și verbul, Și astrul Care mă lumina. Ba și stelele, Prietenele mele, Se pierd, se îndepărtează, Înoată într-o ceață alburie Și mă lasă înecat în singurătatea-mi A MAI TRECUT O VARĂ A mai trecut o vară A câta? A neștiuta. Si toamnele, Doamne, Cum trec la fel. Ba chiar aleargă în cadență Ca soldații la apel. Anotimpuri, anotimpuri... De ce
VERSURI (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381298_a_382627]
-
parcurs paradigma orfică: „Ce mult îi semănam, de-acum / O, și cât mi se părea de străin”. Volumul Rouă medievală (1996) se deschide, dantesc, cu precizarea metaforică a vârstei spirituale a autorului, aflat „în zenitul vieții” ca un „cerc, un alburiu disc”. Aici se adună teme majore: moartea, neputința atingerii idealului, dragostea, teama, resemnarea prin meditație, condiția poetului. Permanenta luptă a spiritului cu trupul culminează în poezia Umbră și semn, unde corpul împietrit, ca mort, ascunde liniștea interioară ce așteaptă fiorul
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
întindere în urma lor. Razele piezișe ale soarelui se jucau în această baltă roșcată, reflectîndu-se pe fețele tuturor, încît se vedeau unii pe alții ca niște piei-roșii. în acest timp, prin răsuflătoarea balenei în agonie țîșnea jet după jet de abur alburiu, așa cum din gura ațîțatului secund ieșeau rotocoale de fum; pufăind de zor, Stubb își trăgea înapoi, după fiece lovitură, lancea îndoită și o îndrepta la loc, prin cîteva izbituri repezi în copastie, pentru a o înfige iar în trupul balenei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
De multe ori am cinat în felul acesta și pot spune că-i o cină strașnică. în cazul unui cașalot mai mic, creierii lui sînt socotiți o mîncare aleasă. Cutia craniană e spartă cu un topor, iar cei doi lobi alburii și grași îcare seamănă leit cu două pudinguri mari) sînt scoși și amestecați cu făină, înainte de a fi gătiți, amestecul acesta avînd un gust delicios, care aduce întrucîtva cu cel al creierului de vițel, foarte apreciat de unii epicurieni; și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înălțau în văzduhul amiezii. Spre deosebire de jeturile gemene, perpendiculare ale balenei normale, care se bifurcă în vîrf, căzînd în două șuvoaie, ca ramurile spintecate ale unei sălcii, jetul unic al cașalotului se înfățișează ca un stîlp gros și pieziș, de ceață alburie, care se înalță și cade necontenit sub vînt. Văzută de pe puntea lui Pequod, cînd vasul se ridica pe o colină de apă, mulțimea asta de jeturi aburoase, ce se învălătuceau în văzduhul albastru, îți evoca miile de hornuri vesele dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
rapace, învins și muribund: Când am ajuns acasă, mi-am făcut un cocteil tare, am rămas în picioare lângă fereastra larg deschisă din living-room, sorbind din pahar și ascultând cum se întețește traficul pe bulevard și uitându-mă la strălucirea alburie a orașului mare și turbat: lumina atârna peste umărul dealurilor între care fusese tăiat bulevardul. În depărtare izbucnea și apoi se stingea plânsetul jalnic al mașinilor de poliție sau de pompieri, care nu tac niciodată prea mult timp. Douăzeci și patru de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
e și vidul dintre stele. Când am ajuns acasă, mi-am făcut un cocteil tare, am rămas în picioare lângă fereastra deschisă din living-room, sorbind din pahar și ascultând cum se întețește traficul pe bulevard și uitându-mă la strălucirea alburie a orașului mare și turbat: lumina atârna peste umărul dealurilor între care fusese tăiat bulevardul. În depărtare izbucnea și apoi se stingea plânsetul jalnic al mașinilor de poliție sau de pompieri, care nu tac niciodată prea mult timp. Douăzeci și patru de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
tropăie pe loc și respira sacadat, ca pentru a alunga muștele. Umbra din mijlocul copacilor era deja foarte deasă, ochiul nu mai deslușea contururile. Iar luna încă foarte joasă încețoșa vederea, cu sclipirea ei lăptoasă. Trunchiurile erau dublate de reflexe alburii. Nevăzut încă, cineva sau ceva stătea la pândă... Vulpoiul făcu un salt iute într-o parte, trăgând iapa după el. O pată neagră, o zdreanță de blană zbârlită, țâșni aproape sub picioarele lor și dispăru în hățișuri. Urmărind fuga acelui
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ștergar mămăligă cu ceapă. Mai departe, în fundul șanțului, dormeau doi flăcăi beți. Ieșind din iarmaroc împreună cu pădurarul și nevasta lui, un jandarm se opri să-l zgâlțâie pe unul : - Scoală, bă. De unde ești ? Flăcăul ridică pleoapele grele și privi alburiu și fără adresă. Mormăi totuși, încleiat : - î... î... n... Sâ... isti... - Zice că-i din Siliște, traduse râzând femeia. Una din femeile care mânca, colțată și neagră, confirmă : - îi de-a lui Haldan, din Siliște. Jandarmul nu le ascultă. Sprijinind
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
au mai văzut demult. Deși în viață nu se înțeleseseră, o frunte pătrată cu sprâncene în colțuri vorbea fără reproș despre firea șugubață a mortului iar un moș cu obraji pungiți și sprâncene late aproba, lăcrimând din ochii cu cerculețe alburii. Mâncarea o aducea nurorile, bucătărese fiind două femei cu figuri greoaie, din topor. Sora mortului, o bătrână slabă și energică, dirija nurorile către colțurile mai neglijate. De la alți morți, era vădit obișnuită cu îmbrăcămintea neagră. Cu dinții înfipți sănătos în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Vântul tremură-n perdele Astăzi ca și alte dălți, Numai tu de după ele Vecinic nu te mai arăți! {EminescuOpI 114} DE CÎTE ORI IUBITO... De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte, Oceanul cel de ghiață mi-apare înainte: Pe bolta alburie o stea nu se arată, Departe doară luna cea galbenă - o pată; Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite O pasăre plutește cu aripi ostenite, Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus C-un pâlc întreg de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pustiuri Și corăbiile negre legănîndu-se pe râuri, Valurile verzi de grîe legănîndu-se pe lanuri, Mările țărmuitoare și cetăți lângă limanuri, Toate se întind nainte-i... ca pe-un uriaș covor, Vede țară lângă țară și popor lângă popor - Ca prin neguri alburie se strevăd și se prefac În întinsă-mpărăție sub o umbră de copac. Vulturii porniți la ceruri, pân-la ramuri nu ajung; Dar un vânt de biruință se pornește îndelung Și lovește rânduri, rânduri în frunzișul sunător, Strigăte de Allah! Allah
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cu desagi, iar în urma lor, agale, veneau tăcuți, supușii. La nord zărea un șir nesfârșit de munți, iar pe cer se roteau vulturi pleșuvi. Și Velasco, și solii știau că locul răzmerițelor indiene era încă departe. Dealuri pline de stânci alburii, pământuri crăpate în dogoarea soarelui, copaci veștezi căzuți ca niște oase albite printre albiile râurilor - când aceste priveliști uscate rămâneau în urmă, se iveau lanurile de porumb prăfuit. Toate se deosebeau atât de mult de peisajele molatice și blânde ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se făcea paza golfului, ferma de pe dealurile golașe, căsuța lor albă printre copaci, plaja albă și malul ondulat, dar nu vedea nici un steag și nici un stâlp și nici un doc. — Vezi oile alea de pe deal? — Da. Se vedeau ca o pată alburie pe verdele-gri al dealului. — Pot să le număr, spunea taică-su. Ca toții oamenii care posedă o calitate ce depășește cerințele medii, taică-su era foarte agitat. Și, pe lângă asta, mai era și sentimental, și, ca mai toți sentimentalii, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că mă cutremur. Asemenea călătorului care, pe vaporul cel mai sigur, se cutremură în fața valurilor veșnic reîncepute. Stau singur în seară, insulele s-au subțiat, au devenit transparente, au plutit pe valuri și apoi au dispărut. Numai cerul și apa, alburii și ondulate, formând împreună o imensă scoică deschisă. Un om mărunt vine la mine și aud nisipul scârțâind sub pasul lui. E factorul, care mă cunoaște, îmi lasă o scrisoare, apoi pleacă după ce-mi aruncă amical: - Toujours pensif, mon
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o remorcheze înapoi. Ajuns dincolo de fluviu, grupul își continuă marșul către miazăzi, iar cărările, tot mai aspre, mai abrupte, se pierdeau în văi împădurite, unde primăvara deja îmbrăcase primele ramuri ale copacilor. Atunci când străbăteau zone deschise, însă, puteau vedea luciul alburiu al zăpezii ce încă stăruia pe înălțimile muntoase. întrucât erau nevoiți să ocolească satele și punctele fortificate - adesea, niște simple incinte, în care militarii încartiruiți acolo erau ocrotiți de palisade -, Audbert, ce se afla mereu a douăzeci de pași înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aerului. Departe, la orizont, spre Fălticeni, nouri cenușii argintați păreau alți munți, nemaivăzuți pe lume, înalți până la cer, spintecîndu-l cu vârfuri de gheață, realizând, tocmai prin neverosimilul lor, ideea pură de munte. În dreapta, spre Moldova îndepărtată, într-o minimă boare alburie - câmpia multicoloră, semănată cu sate văzute de ani și ani în pâlcurile lor de arbori, niciodată vizitate și de aceea mereu mai misterioase, din care se înalță, cercetând depărtările, turnurile bisericilor, albe. Și, deasupra ariei pământului, cu mine și cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a țepilor aș înflori când gândul tău m-ar zămisli prin jungla urbană mă gândesc de câteva nopți la borges avea dreptate spunând că poeții sunt precum orbii - văd în întuneric ce bine! înseamnă că toți oamenii ăștia cu ochi alburii care se lovesc zilnic de mine pe stradă ar putea fi prietenii mei rosebud desprinderea este grea uneori mă îmbrac încet ca un toreador la întâlnirea cu ascuțitele ei coarne o iubire este ca o vertebră ieșită din rând apăsând
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a dispărut, pur și simplu s-a evaporat... De ce? De ce tocmai Într-un loc ca acesta ? Nu cred că era cazul... Strada era Întunecată, chiar prea Întunecată. Cu puțină vreme În urmă fusese chiar prea albă, legată parcă de cerul alburiu, dar acum se cufundase În Întuneric, pe fundalul unui cer presărat cu lumini de stradă. Am măsurat zece pași de la stîlp și Încercam să dibuiesc cu vîrful pantofului capacul gurii de canal, exact locul unde EL dispăruse... Pensula Întunericului trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sau nu. Își tot agita mînecile de la chimonoul de doliu, cu care nu era deloc obișnuită: ba le lăsa să atîrne, ba le răsucea apoi În sus și le făcea ușor vînt În spate. Pe cer se adunaseră iar nori alburii, dar vîntul Încetă. Mă conduse Într-o cămăruță Îngustă, după toate aparențele o săliță de așteptare pentru cei ce urmau sa ia parte la slujbă. Într-o sobă veche ardea gaz cu o flacără albăstruie și am simțit imediat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
batistă din hîrtie și mi-am tamponat nasul. Conștient de privirile ce mă urmăreau din spatele ferestrei Cameliei, am pornit motorul și am demarat ușor. Ghereta din parcare era Încă Întunecată și din fericire paznicul nu se vedea. Din nou cerul alburiu... de care drumul alb părea legat direct. Felinarele au Închis ochii și strada părea acum mai largă... cu vreo zece metri... Amintirea nopții mai zăbovea doar la gurile deschise ale unor clădiri și la intrările scărilor rulante. Un băiat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să acționez Într-un fel. În clipa În care am schimbat direcția, În spatele meu a răsunat un claxon, ciudat de comic. Urca dîmbul o camionetă Încărcată de legume, plină de urme de lovituri, lăsînd după ea un nor de fum alburiu. Era oare o iluzie optică? Am Încercat să mă feresc din calea ei luînd-o spre zidul protector și Într-o clipă se făcu nevăzută. Dar n-a fost singurul lucru care a dispărut... Și siluetele și Împrejurimile și-au Încetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]