166 matches
-
106-47-8 Fibre ceramice refractare; fibre pentru scopuri speciale, cu excepția celor specificate în altă parte în anexa I la Directiva 67/548/CEE; [fibre (silicați) vitroase sintetice cu orientare întâmplătoare cu conținut în oxid de metal alcalin și oxid de metal alcalino-pământos (Na2O K2O CaO MgO BaO) mai mic sau egal cu 18% din greutate] 650-017-00-8 R Pct. 31 - Toxic pentru reproducere: categoria 2 Substanțe Numărul index Numărul CE Numărul CAS Note 6-(2-cloroetil)-6(2-metoxietoxi)-2,5,7,10-tetraoxa-6-silaundecan; etacelasil 014-014-00-X
jrc5114as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90282_a_91069]
-
de animale - - 20 000 Toate furajele Fără limită de timp E 565 Lignosulfonați - Toate speciile și categoriile de animale - - - Toate furajele Fără limită de timp Conținut maxim de dioxină: 1 E 566 Natrolit-fanolit Amestecuri naturale de silicați de aluminiu, alcalii, alcalino-pământos, hidrosilicați de aluminiu, natrolit (43 până la 46,5%) și feldspat. Toate speciile și categoriile de animale - - 25 000 Toate furajele Fără limită de timp Conținut maxim de dioxină: 1 E 598 Aluminați sintetici de calciu Amestec de aluminați de calciu
jrc4673as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89839_a_90626]
-
din tabelul periodic. Grupele sunt considerate cea mai comună cale de a clasifica elementele. În unele grupe, elementele au unele proprietăți similare sau chiar identice - acestor grupe le sunt date nume care se folosesc destul de des, ex. metale alcaline, metale alcalino-pământoase, metale tranziționale etc. O perioadă este un rând orizontal din tabelul periodic. Deși grupele sunt cel mai comun mod de a grupa elementele, există regiuni ale sistemului periodic unde similaritățile orizontale sunt mai semnificante decât cele verticale. De ex. metalele
Tabelul periodic al elementelor () [Corola-website/Science/299184_a_300513]
-
1755, Sir Humphry Davy a obținut pentru prima dată magneziu pur în 1808, dintr-un amestec de oxid de magneziu și HgO, iar A.A.B. Bussy l-a preparat într-o formă legată in 1831. Magneziul este un metal alcalino-pământos și de aceea nu se întâlnește decât combinat cu alte elemente. Se găsește în zăcăminte mari de magnezit (carbonat de magneziu), dolomit și alte minerale de exemplu talc. K=2e L=8e M=2e=> grupa a II-a perioada a
Magneziu () [Corola-website/Science/299194_a_300523]
-
1700 °C în atomi. Arsenul galben se obține prin condensarea bruscă, în aer lichid, a vaporilor; este solubil în sulfură de carbon (CS), d=1,97, puțin stabil, transformându-se ireversibil în arsenul cenușiu. Arsenul formează cu metalele alcaline și alcalino-pământoase arseniuri ionice și nu reacționează deloc cu hidrogenul, întrucât în seria electrochimică se situează între acesta și cupru și are potențial normal pozitiv. Structura electronică sp a stratului de valență dictează comportamentul chimic al arsenului. Conform acestei structuri, acesta poate
Arsen () [Corola-website/Science/299389_a_300718]
-
PtAs). Se cunosc compuși ai arsenului și cu unele elemente din grupa a IV-a (SiAs, SiAs, GeAs, GeAs) și din grupa a III-a pricipală (AlAs, GaAs). Cu carbonul și cu borul nu se combină. În schimb, cu metalele alcalino-pământoase și alcaline, elemente puternic electropozitive, arsenul reacționează cu ușurință, formând arseniuri. Arseniurile se pot obține prin topirea componenților, prin trecerea topiturii sau vaporilor de arsen peste metale, dar toate se pot obține și prin aluminotermie sau prin reducerea trioxidului de
Arsen () [Corola-website/Science/299389_a_300718]
-
Univers. Element bivalent care este întâlnit în natură doar în combinații cu alte elemente, fiind prezent în compoziția mineralelor. Cele mai cunoscute pietre prețioase care conțin beriliu sunt beril (Acvamarinul, smaraldul) și crisoberilul. Ca și element pur, este un metal alcalino-pământos de culoare gri, ușor și casant. Când este adăugat ca element în aliaje de aluminiu, cupru, fier și nichel, beriliul îmbunătățește o parte din proprietățile fizice ale acestora. Uneltele fabricate din aliajul de cupru-beriliu sunt rezistente, nu creează scântei în
Beriliu () [Corola-website/Science/302743_a_304072]
-
din gr. βαρύς: "greu", din cauza densității mineralului barita ) este un element chimic cu simbolul Ba și numărul atomic 56. În tabelul periodic al elementelor se găsește în perioada a șasea și grupa a II-a principală, fiind astfel un metal alcalino-pământos. A fost identificat pentru prima oară de către Carl Wilhelm Scheele. este în stare liberă metalic, strălucitor și de culoare alb-argintie. În natură nu se găsește, în stare liberă, din cauza reactivității sale ridicate. Bariul metalic este ușor inflamabil. Combinațiile sale solubile
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
BaCO (s) +HS (g) BaCO (s) →BaO (s) + CO (g) 3BaO (s) + 2Al (s) → AlO (s) + 3Ba (s) Bariu de puritate înaltă se obține din electroliza clorurii de bariu (BaCl) topite , care este ulterior supusă vacuumului Bariu este un metal alcalino-pământos solid, paramagnetic, care cristalizează într-o rețea cubică, cu fețe centrate. Culoarea alb-argintie a bariului metalic devine în contact cu aerul gri mat, deoarece oxidează la suprafață. (vezi poza) Bariu generează o flacără de culoare verde cu liniile spectrale caracteristice
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
cu liniile spectrale caracteristice de 524,2 și 513,7 nm. Bariu are densitatea 3,62 g/cm3 (la 20 °C) numărându-se astfel printre metalele ușoare. Are o duritate de 1,25 fiind astfel cel mai moale dintre metalele alcalino-pământoase. Punctul de topire este de 1000 K (727 °C), iar punctul de fierbere 1913 K (1640 °C). Potentialul standard are valoarea de -2,912 V. Proprietățile chimice sunt asemănătoare cu cele ale calciului (Ca) și celelalte metale alcalino-pământoase. Bariu (Ba
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
dintre metalele alcalino-pământoase. Punctul de topire este de 1000 K (727 °C), iar punctul de fierbere 1913 K (1640 °C). Potentialul standard are valoarea de -2,912 V. Proprietățile chimice sunt asemănătoare cu cele ale calciului (Ca) și celelalte metale alcalino-pământoase. Bariu (Ba) reacționează mai puternic, decât majoritatea metalelor alcalino-pământoase, cu apa (HO) și cu oxigenul (O) și se dizolvă ușor în aproape toți acizii- excepție face acidul sulfuric concentrat (HSO), pentru că se formează un strat sulfuric (pasivare) ce oprește reacția
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
K (727 °C), iar punctul de fierbere 1913 K (1640 °C). Potentialul standard are valoarea de -2,912 V. Proprietățile chimice sunt asemănătoare cu cele ale calciului (Ca) și celelalte metale alcalino-pământoase. Bariu (Ba) reacționează mai puternic, decât majoritatea metalelor alcalino-pământoase, cu apa (HO) și cu oxigenul (O) și se dizolvă ușor în aproape toți acizii- excepție face acidul sulfuric concentrat (HSO), pentru că se formează un strat sulfuric (pasivare) ce oprește reacția. Din cauza reactivității sale crescute este păstrat în lichide de
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
cu oxigenul (O) și se dizolvă ușor în aproape toți acizii- excepție face acidul sulfuric concentrat (HSO), pentru că se formează un strat sulfuric (pasivare) ce oprește reacția. Din cauza reactivității sale crescute este păstrat în lichide de protecție. Spre deosebire de celelalte metale alcalino-pământoase, bariu oxidează la suprafață și în prezența aerului uscat se poate aprinde. În natură se găsesc șapte izotopi stabili ai bariului, dintre care Ba este cel mai întâlnit (71,8%). Se mai cunosc 33 de izotopi radioactivi ai bariului. Aceștia
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
are presiunea vaporilor scăzută. NaSO + BaCl → BaSO ↓ + 2NaCl Dacă bariu se găsește în asociație cu alte elemente, care formează sulfați greu solubili, atunci această procedură nu poate fii folosită. Separarea și identificarea au loc doar atunci, când există doar metale alcalino-pământoase, după metoda cromat-sulfat (vezi grupa carbonatului de amoniu). Prin acest procedeu soluția de bariu se amestecă cu cea de cromat de potasiu, obținându-se cromatul de bariu, un precipitat galben. Sunt prezente și alte elemente cu sulfați greu solubili, atunci
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
amoniu sau ioni cuprici prezenți în rășină. Sărurile de lutețiu sunt apoi spălate selectiv cu un complex ionic special. Lutețiul metalic este apoi obținut prin reducere din LuCl anhidru sau LuF fie printr-un metal alcalin, fie printr-un metal alcalino-pământos. Din cauza rarității și a prețului mare, lutețiul are puține utilizări comerciale. Lutețiul stabil poate fi utilizat pe post de catalizator în cracarea petrolului în rafinării și mai poate fi utilizat și în aplicații de alchilare, hidrogenare și polimerizare. Granatul cu
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
directă, adică catodul ar fi chiar filamentul, variația potențialului său față de grilă ar comanda tubul cu frecvența sursei, normal de 50/60 Hz, semnalul util fiind parazitat de un „brum”. Catodul este acoperit cu un amestec de oxizi ai metalelor alcalino-pământoase (calciu, stronțiu, bariu) și thoriu, care facilitează emisia electronilor. Grila este formată dintr-o spirală sau o plasă. Anodul poate fi și pătrat, cu aripioare de răcire prin radiație. Pentru mărirea emisivității sale, este înnegrit. Electrozii sunt menținuți în poziție
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]