409 matches
-
ar fi trebuit să fie, iar amenințarea tuberculozei în momentul adolescenței adăugase un element neplăcut pentru formarea caracterului, agravat de proasta influență a fratelui mai mic, Othon tatăl viitorului împărat Carol bărbat frumos care sfărîma inimile, căutînd aventura atît în alcovuri, cît și în mocirlă, și de o imoralitate notorie. Căsătoria morganatică 85 pe care a încheiat-o cu Contesa Sophie Chotek crease dificultăți și o situație delicată (atît pentru soție, cît și pentru copii), care au contribuit în a-l
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
sunt hrana zilnică a producătorilor TV și, în consecință, a telespectatorului român. Te uiți și te îndobi to cești. Inventarul „culturii“ autohtone a ajuns să semene a groapă de gunoi: huiduieli la sărbătorile naționale și la înmormântări, hachițele Oanei Zăvoranu, alcovul cuplurilor Bahmuțeanu- Prigoană, Irinel-Monica și Andreea Marin-ștefan Bănică, erotismul exacerbat al poliției oltenești, răfuielile interlopilor etc. „Specificul“ subiectelor atrage după sine alegerea corespunzătoare a invitaților la „dezbateri“: Miron Cosma, C.V. Tudor, Condurățeanu, Dan Diaconescu ș.a.m.d. Talk-show-ul politic a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
omului de exploatare. Intrat în legalitate, Partidul Comunist Român a desfășurat o acerbă luptă cu rămășițele reacțiunii, camuflate sub lozinci «democratice» și patriotarde și sprijinite de factorul dinastic. Autoritatea acestui factor fusese însă terfelită de scandalurile de culise și de alcov ale unui aventurier venal și rapace, iar farsa lozincilor «democratice» se mai jucase și în trecut, și nu mai avea șanse să înșele pe nimeni. La primele alegeri reacțiunea a fost înfrântă. Marea majoritate a sufragiilor a fost dată reprezentanților
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
aberant: glasul supraveghetoarei șefe avea inflexiuni senzuale! Gabriela se uită de jur împrejur. Patul cu baldachin, icoanele, vegheate de o candelă aprinsă, flacoanele cu dopuri de argint, bombonierele, Cupidonii și misterioasa mireasmă cu urme de tămâie făceau din cămăruța asta alcovul unei curtezane sau chilia unei călugărițe? Și cea care o locuia, chiar ea, cu veșnicele mătăsuri negre și cenușii, cu lungul șirag de perle false, cu ciorapii fini și pantofii delicați, de ce anume atârna mai tare? De sobrietatea hainelor sau
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
te apropii. Nu-ți dai seama dintr-odată despre ce este vorba. Firida are o fereastră flancată de două portrete: un cuplu din altă epocă, părinții compozitorului. Aici a stat leagănul pruncului Chopin, imediat după nașterea viitorului geniu. În mijlocul micului alcov, o vază de marmură umplută cu flori și crenguțe verzi aduse din grădina casei. Buchetul se schimbă în fiecare zi. Înduioșătoare devoțiune. După turul casei memoriale, urmează concertul în aer liber. Ne instalăm pe niște bănci lungi, de lemn, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spună aș zice că n-ar trebui să fii lăsat să umbli pe stradă, poți deveni periculos, însă spuse doar atât: Aș rămâne fără grai, pictore... Oricum, gândește-te și la avantaje, sunt destule. Într-o noapte am intrat în alcovul Cleopatrei, mi-a plăcut ceea ce am văzut acolo , stăteam așezat turcește, lângă patul ei, și nu mi-am dezlipit ochii pofticioși. Îmi lipseau floricelele, în rest eram ca la cinematograf. Cu deosebirea esențială că nu mă călcasem cu nimeni pe
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Ravelstein, cum urmărea haosul care e viața acestor oameni. Buna bătrână deprinsese jocul albilor de la decanii, prodecanii și de la alți birocrați universitari ale căror așternuturi le aerisea și În ale căror saloane deretica. Și, desigur, le aflase și problemele de alcov, tainele ezoterice, psihiatrice, ale soțiilor, pe care i le livra lui Ravelstein cu ora. În apartamentul lui nu făcea mai nimic; cea mai mare parte din timpul pentru care era plătită ședea cocoțată pe un scaun de bar, În bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Stăpânește-ți mânia. Stiliano mi-a povestit despre învățăturile pe care călugărul Garibaldo ți le-a dat și știu că poți să te controlezi, dacă nu cumva le-ai uitat. Comportă-te ca un rege și păstrează-ți vlaga pentru alcov. Rotari trepida ca un cal nărăvaș. A reușit totuși să spună și el ceva potolit: - Să nu-mi îngreunezi prea tare serviciul în slujba poporului meu, Gundeperga. I-am dat drumul la brațe. - Îți slujești poporul slujindu-ți propriile ambiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să fie un mare Învățat. Cărțile erau o priveliște rară pentru Hiyoshi. Privind În jur, mai remarcă și alte câteva lucruri: Între bârnele orizontale ale construcției era suspendată o lance fină, iar o muschetă stătea rezemată de perete, Într-un alcov. În sfârșit, omul intră În cameră și se așeză tăcut la birou. Rezemându-și bărbia pe mâini, Îl privi fix pe Hiyoshi, ca și cum s-ar fi concentrat asupra unor ideograme chinezești dintr-o carte. — Bună ziua. — Sunt negustor de ace, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
spuse Hideyoshi, sărind În grabă de pe spinarea vacii. După ce intră, fu lăsat singur Într-o cameră. Clipocitul apei Îi curăța urechile. Bambușii legănați de vânt se loveau de fereastră. Locul acesta era un adevărat refugiu liniștit În munți. Într-un alcov cu pereți grosolani de lut și stâlpi din lemn de brad era agățat un sul pe care un preot Zen scrisese ideograma chinezească a cuvântului „vis“. „Cum poate sta aici fără să moară de pilctiseală?“ se Întrebă Hideyoshi, minunându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și impozante. Făcând plecăciuni din mers, Hanbei ocoli și se urcă pe verandă, unde puse o singură crizantemă albă Într-o vază de flori, tăiată dintr-o bucată de bambus. Se așeză, umil, lângă Hideyoshi, punând vasul de bambus În alcov. Hideyoshi Înțelese: deși patul de boală fusese Înlăturat, Hanbei se temea ca mirosul de doctorii și de mucegai din odaie să nu rămână În aer și, În loc de tămâie, Încerca să Împrospăteze aerul cu parfumul acelei flori. — Nu mă deranjează deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
tare și inima i se umplea de un monolog tăcut. Cuvintele erau ca niște clăbuci Înălțându-se dintr-o apă rău mirositoare. — Vede cineva florile astea? Nici ele nu-s de nici un folos! Mitsuhide Întinse mâna spre vaza mare din alcov și scutură din ea florile are fuseseră aranjate cu multă artă. În timp ce ducea vaza pe verandă, apa se vărsă zgomotos pe podea. — Să plecăm de-aici! E timpul să pornim! Sunteți gata? le strigă el vasalilor. Ridică vaza deasupra capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
care nu era cauzată de plasa verde, nici de reflexele luminii, ci reflecta o emoție din adâncul sufletului. Mitsuharu știa, aproape intuitiv, că Mitsuhide pregătise un plan de rezervă, pentru a-l folosi, dacă i se Împotrivea. În colțul unui alcov mare, dincolo de plasa pentru țânțari, se afla o nișă secretă, ascunsă În perete, unde putea aștepta un om Înarmat. Scamele aurii de pe suprafața ușii camuflate sclipeau amenințător, parcă licărind cu setea de sânge a unui asasin nevăzut. La dreapta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pe când alții erau acoperiți cu cenușă. Ușile și paravanele pliante fuseseră aruncate În hol, iar acum brocartul auriu și bucățile de lemn aprinse se Învăpăiau dens și rapid, arzând strălucitor ca un câmp În flăcări. Dar În micile cămăruțe și alcovuri era Întuneric, iar formele rămâneau nedeslușite. Pline de fum, coridoarele nici măcar nu se puteau distinge. Ranmaru, care stătea rezemat greoi de ușa din lemn de cedru a camerei pe care o păzea, se Îndreptă Încet. Cu o lance plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
vorbea cineva. De cum intrase În cameră, simțise - mai mult chiar și decât dogoarea care-l Înconjura din toate cele patru laturi - o sete arzătoare. Aproape se prăbuși, când se așeză În centrul odăii, dar se răzgândi repede și merse spre alcovul puțin mai Înălțat. În fond, suprafața de jos le era rezervată vasalilor. Își imagină o ceașcă de apă curgându-i pe gât și, pentru un moment, făcu un efort de a-și fixa spiritul la loc sigur, mai jos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fața În jos pe podea, Îmbrățișând un șuvoi de sânge proaspăt. Ranmaru scoase ușile unui dulap scund și le depuse peste corpul neînsuflețit al lui Nobunaga, ca și cum ar fi alcătuit un sicriu. Închizând liniștit ușa la loc, se Îndepărtă de alcov. Apucă sabia cea scurtă cu care s-ar fi putut să-și facă și el seppuku, dar ochii strălucitori Îi rămaseră ațintiți spre trupul fără viață al lui Nobunaga, până când camera se mistui În flăcări. * * * În primele trei zile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
77). De aceea, demersul este unitar, desfășurându-se pe mai multe planuri: avem istorie politică (mersul general al treburilor în România), istorie a organizațiilor politice (evoluția CD și a formațiunilor componente), precum și, la un al treilea nivel, o istorie „de alcov”, ca să-i spunem așa, cu tot felul de detalii picante care încearcă să elucideze în primul rând modul de luare a deciziilor în cadrul Convenției și al coaliției de guvernare. La primele două niveluri, documentația oferită este abundentă: pornind de la un
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de dușman al loviturilor de baston, se puse imediat să execute ordinul cu un zel plin de înflăcărare. Însemnă întrevederile, le socoti durata, culese indicii din belșug, dar vai! nicio dovadă. O cameristă fidelă veghea, la rândul său, la porțile alcovului, și argusul femelă dejuca cu plăcere capcanele poliției marțiale. Soțul, copleșit de certitudini morale, dar urmărind în van să obțină posesia unei mărturii incontestabile, se înfurie pe soldatul ale cărui rapoarte naive îl martirizau inutil. Îl amenință cu ciomăgeala stabilită
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cu accent pe grotescul tragicomic, cu reeditarea procedeului narațiunii burlești. În literatura lui T. o pondere mare are studiul avatarurilor erotice, ca în romanele Crăciunul de la Silivestri (1934), Lorelei (1935), Secretul Anei Florentin (1937), Hai, diridam (1945). Sunt istorii de alcov, mizând pe conflicte de circumstanță, cu protagoniști burghezi, conformiști, prozaici, incapabili de a vedea în viață altceva decât slujba bine remunerată, confortul material, manifestând și un mare apetit pentru viața sexuală. Scrierile au stârnit reacția negativă a criticii, care i-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
de maestru, adjudecându-și, deopotrivă, aprecierea publicului și a criticii de specialitate. Filmul are umor, ritm, fantezie: întâmplările, pline de semnificații, prin care trece tânăra rusoaică ce freamătă de dragoste pentru Mama Elveția, se constituie într-un voiaj suprarealist prin alcovurile nomenclaturii helvete și ale conspirațiilor politice, în care băncile au rolul principal. "Scopul meu n-a fost să prezint realitatea politică din Elveția. Am vrut doar să fac un film de diverti Ar mai fi multe lucruri de spus despre
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
se înalță arhitectural din pete, într-o delicată perspectivă postcubistă, fie că ipostaziază extazul, în care frisonul divin și anticamera orgasmului se împletesc inextricabil, fie că amestecă, printr-o alchimie ciudată, în imaginea unei tulburătoare Lolite avant la lettre, imanența alcovului și transcendența angelică, fie că trăiește ireal, ca o suprafață aproape abstractă, în așteptarea privirii fecundatoare, fie că provoacă nemijlocit, combinînd savant impertinența cu sfiala, fie că sugerează austeritatea formei și transparența materiei, într-o stilistică palladiano-postbizantină, fie că este
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]
-
transformat într-o chinuită de osteoporoză babetă. Riduri ce nu s-au mai putut ascunde au umplut de drăcească bucurie inima opoziției, ce-și vedea renăscând nădejdi la care, mai an, nici nu putea gândi. Mai grav încă, certurile de alcov s-au petrecut cu ferestrele la perete și cel puțin atâta puteau reține mulții sau târzii trecători că nu încetau la nici una din orele zilei/nopții. Trecând eu, cu foarte mulți ani în urmă, pe una din străzile pitorescului cartier
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
să te cretinizeze instantaneu, țâpuriturile deocheate între așa-ziși/ zise prezentatori/ oare de talk-show-uri, pe scurt, întreaga industrie a demobilizării și descurajării gesturilor civice funcționează din plin. O bucurie strepezită, ca de sfârșit de lume, în care scenele deșuchiate de alcov alternează cu nu mai puțin deșuchiatele epistole prim-ministeriale pare nota dominantă a unei Românii grotesc-estivale. S-ar putea înțelege, din eliminarea din prime-time a știrilor despre marii corupți ai neamului, că aceștia fie au fost băgați la zdup, fie
Nu da șagă dă tunuri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12552_a_13877]
-
devin elemente declanșatoare de comic. Domnul Lenglumé și domnul Mistingue au o scuză: "li s-a rupt filmul", după excesul de băutură de la banchetul unde s-au sărbătorit zece ani de la absolvire. Împrejurarea explică și de ce au ajuns în același alcov, desi practic nu se cunosc și fac eforturi să se recunoască. Gazdă fără voie încearcă să scape de musafirul nepoftit, dar nu izbutește să renunțe la convențiile conversației civilizate și prelungește dialogul printr-o invitație la masa ceea ce face explicarea
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
dalele roase,/ miros de petrosin și analcid, de amoniac din latrinele/ miilor de vizitatori care înăbușă intrările și îngrașă oglinzile/ cu zigzagul lor de plastilină, printre ațipirile oamenilor de ordine,/ printre tufișurile plutind pe volute baroce și cristalul trompetelor,/ în alcovurile violei da gamba.// Colind străzile înguste, privesc îndelung oamenii./ Mă pierd prin câmpii și pe dealuri,/ mă afund în ceața erei eroice, printre steme pentru totdeauna apuse/ rupte din trupul înfrigurat de puritate./ Figuri de crai se pierd peste coamele
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]