119,673 matches
-
WTC, ea face și desface ghemul amintirilor, sperând să afle înțelesul dramei absurde petrecute în inima sa simbolică. România are mai puține probleme cu memoria, dar mult mai multe cu noua sa identitate europeană. De pe urma lui 11 Septembrie, ne-am ales cu un mare inconvenient. Și anume, cu somația de a ne defini nu doar în funcție de interesele imediate, ci și în funcție de interesele de perspectivă. Din câte-mi dau seama, destule țări au căzut acest examen. Și încă mai multe personalități s-
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
s-au pătat iremediabil. Singura mișcare abilă a României din ultimii doi ani - semnarea tratatului privindu-i pe soldații americani aflați în eventuale acțiuni militare pe teritoriul țării noastre -, o mișcare cu atât mai reușită cu cât n-aveam de ales, ne-a pus prost de tot cu Europa, iar diverși băgători de seamă din țară au găsit subiectul ideal de exultare. Pot înțelege iritarea democrațiilor occidentale, dar nu dau doi bani pe bățoșenia lor. Politicianismul adesea penibil din țările membre
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
același fals face legea. Ciudată, totuși, contradicție: Teodor Mazilu condamnă falsul de natură psihologică, ce reduce culoarea vieții la negru și alb, caracterizînd simplificator calitățile umane prin "bine" sau "rău" - dar tot el reduce spațiul estetico-filosofic la cîteva vîrfuri, toate alese din zone "clasicizate", situate dincolo de orice discuție, pe care cu naivă nonșalanță le proclamă în cîteva rînduri superioare tuturor lucrurilor pe care "contemporaneitatea" de azi sau de mîine le va produce vreodată. Există însă printre micile eseuri cîteva spectaculoase, cu
Eseuri de Teodor Mazilu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14817_a_16142]
-
La Praga, sub conducerea Mariei Kavkova (1921-2000) a luat ființă, în anii comunismului, o bună școală de românistică pe care azi, o reprezintă Libu"e Valentová și, până mai ieri, profesorul J. Felix și Jiřina Smrčková. În România, Smrčková a ales însă alte căi: pe cele ale slavisticii și ale filologiei slavo-române - ceea ce a îndreptat-o spre slavistică. După ce se edifică asupra slavisticii românești (pe care o prezintă într-o Slovansky přechled în 1958). Întoarsă în patrie, Smrčková publică o serie
O pasiune pentru România by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14835_a_16160]
-
multă lume să vină să-i citească, fiindcă mama lui obosea. Am fost unul dintre norocoși, unul dintre cei aleși. Î.: Priviți această experiență aproape ca pe o binecuvântare. În ce mod v-a marcat ea? R.: Borges era mai ales un cititor extraordinar. A fost cu certitudine unul dintre cei mai importanți scriitori ai epocii noastre, dar cred că a fost și cititorul cel mai important al acestor timpuri. Ne-a învățat generozitatea lecturii. Borges a stabilit, într-o serie
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
nu este infinită. Tocmai de aceea cineva care ar putea combina toate literele în mod constant ar ajunge să cunoască toate cărțile posibile. Borges propune așadar noțiunile de lectură pe care le propunea și în intimitate. Când îi citeam eu, alegea un text - îmi spunea de exemplu "haide să citim Kipling" sau "haide să citim Henry James" sau "haide să citim Eça de Querós" - unul dintre scriitorii săi preferați. Spunea că vom citi cutare, vocea era a mea, dar Borges era
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
vă întrerupea des? R.: Foarte des. Niciodată nu ajungeam la sfârșitul unui text. Fiindcă, pe Borges îl interesa modul cum era construit un text. Îi plăcea să-l fărâmițeze ca să vadă cum se combină între ele diferitele părți, cum era ales un anumit cuvânt și, de asemenea, ca să facă asocieri cu alte texte. Avea o memorie colosală. Î.: Fărâmițând textul pe care tocmai îl citeați, căuta alte texte care, într-un fel, îi făceau ecou. Treceați de la o carte la alta
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
stagiunea care se va deschide nu peste mult timp, cîteva din spectacolele-lectură se vor transforma în spectacole în toată regula. Marcel Iureș a obținut deja cîteva finanțări importante. Restul depinde doar de regizori, de trupele pe care și le vor alege, de multe, multe altele, de felul în care au decodificat șansa de a-i avea aproape pe Marcel Iureș, Alexandru Dabija, Valeria Seciu și alții. În orice caz, Teatrul Act va fi, din nou, în centrul lucrurilor majore din spațiul
Generozitatea artistului de cursă lungă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14829_a_16154]
-
capricioasă și uneori umoristică a unei lumi în care preoții inventează și modifică cu migală ideogramele scrierii chinezești. Autoarea absolvise între timp și limba chineză la Universitatea din București și cartea e dedicată profesorilor de acolo. De data aceasta autoarea alege un stil mai explicit, jucat naiv și construiește un prolog și un epilog în care teoretizează asupra "istoriei mici": "în Marea Istorie rămăseseră scrise numele tuturor preoților care oficiau slujbele Zeului, a soțiilor și copiilor lor. Mai mult, Marea Istorie
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
cîteva fraze un vers obscur al lui Mallarmé. Lovinescu a reacționat dur, spunînd că simplifică nepermis un poem. După cîtva timp, povestește Cioculescu, interpretării i-a fost recunoscută valoarea chiar de către Lovinescu... Nu era un vers reprezentativ pentru Mallarmé, era ales la întîmplare. Cioculescu găsește esențialul în orice piesă a operei. Viziunea profund organică asupra literaturii îl aduce neașteptat în actualitate (capcana aniversărilor, asta e!). Critica sa îndeamnă la lectură. Deși bine mascat de erudiție, de demonstrații filologice, etimologice și cîte
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
se instalează în camera de alături și râde într-una de ce scrie. Atunci, eu bat la ușă și-i zic: "Hei, Jim, încetează să scrii sau încetează să râzi". Și Sollers continuă povestea: "Ca toți marii scriitori, Joyce și-a ales modul de a fi neînțeles în timpul vieții pentru a fi interpretat la nesfârșit după moarte..." Stratul de limbaj pornografic din Ulysses e datorat Norei. Dar Nora nu i-a citit cărțile. însă, când sicriul lui a fost coborât în groapă
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
europeană Plictisit de atâta umanism european (revenit la modă datorită UE), de atîtea elogii rațiunii și clasicismului (probabil și pentru că nu a avut o educație în care acestea să-și afle loc), conștient de eventualul "pericol al ficțiunii exagerate", Saramago alege pentru Pluta de piatră un stil eseistic ironic, parodic chiar." Nu sunt romancier, sunt eseist. Scriu romane doar pentru că nu mă pricep să scriu eseuri". Parabola - transparentă până la vizibilitatea elementelor constitutive - e un elogiu "normalității fantasticului". Convingerile de stânga ale
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
majore ale profesorului emerit de la Paris X - Nanterre, interesându-se cu deosebire de Evul Mediu timpuriu (așa-zisa "epocă întunecată"), calificat tacit ca "ingrat" - și precedând, întrucâtva anonim (la data apariției cărții), mult frecventata epocă mai înainte amintită. Autorul își alege, în plus, o temă ades neglijată cât privește intervalul istoric ales - și anume educația. Volumul își stabilește o serie de standarde teoretice - prin primul trebuind să se obțină un răspuns (pe cât posibil, amplu detaliat) la întrebarea: cum se realizează trecerea
Cultura la barbari by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14869_a_16194]
-
cercetarea - moment convențional fixat în 476, o dată cu căderea Romei sub loviturile lui Odoacru. Demersurile sale se opresc chiar înaintea renașterii carolingiene, adică atunci când sistemul educațional medieval este deja constituit și funcționează. Se poate remarca, prin urmare, că Pierre Riché își alege ca obiect de studiu, într-o manieră declarat ambițioasă, o zonă albă de pe hărțile medievaliștilor, pe care urmează să o completeze prin acoperirea unor întinse arii geografic-culturale și prin varierea exhaustivă și abilă a surselor documentare. în evoluția Occidentului barbar
Cultura la barbari by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14869_a_16194]
-
fi fost extraordinarul premier pe care-l știm. Ca ministru al învățământului, între alte măsuri - impopulare pe termen scurt, salutare în perspectivă temporală largă - a fost aceea de-a tăia sumele pentru �paharul cu lapte" gratuit al elevilor. S-a ales în urma acestei decizii cu o poreclă pe cât de usturătoare, pe atât de hazoasă - �Maggie Thatcher/ The milk snatcher" -, dar viitorul i-a dat dreptate. Nu asta e calea pe care trebuie mers. Cultivându-i-se mentalitatea de asistat (ca să nu
Ugerul lui Pilat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14864_a_16189]
-
au păstrat locul inițial, lipsesc titluri importante, cîte un nechemat se strecoară între volumele de raftul întîi, epocile se amestecă, seriile rămîn desperecheate. La fel ca în viață, scriitorii sînt urmăriți de capriciile soartei și în posteritate: unii s-au ales cu piețe și bulevarde, alții cu cîte o alee sau o intrare (care, de mică ce e, e marcată pe hartă cu o cifră), unii stau în centrul atenției, alții sînt marginali, adică în zone în care nici taximetriștii nu
Topografia nemuririi by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14854_a_16179]
-
de asta, pe Creon ca pe un dictator. El este obligat, însă, să-și respecte cuvîntul pentru că numai așa poate impune o lege. O altă nuanță adusă de Radu Penciulescu o primește pe Ismena. Trebuie reabilitat și acest personaj care alege viața, este de părere el. Cu toate compromisurile ei. Îi admirăm de regulă pe cei care optează pentru moarte. A alege viața însă nu se dovedește mereu foarte simplu. Am învățat enorm asistînd la orele lui Radu Penciulescu, unul dintre
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
o lege. O altă nuanță adusă de Radu Penciulescu o primește pe Ismena. Trebuie reabilitat și acest personaj care alege viața, este de părere el. Cu toate compromisurile ei. Îi admirăm de regulă pe cei care optează pentru moarte. A alege viața însă nu se dovedește mereu foarte simplu. Am învățat enorm asistînd la orele lui Radu Penciulescu, unul dintre cei mai mari pedagogi ai teatrului mondial. - Care sînt persoanele care te-au marcat, a căror întîlnire este semnificativă? - Una este
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
istoricist și personalizat, aceea de a-l înlocui pe Lenin cu o altă personalitate de o anvergură similară, dar cu un alt suport doctrinar și de o altă orientare morală, așa cum, de obicei, se întîmplă în cazuri identice, Buculei a ales varianta formei nondiscursive, la limita sensului metaforic cu expresia abstractă. Este vorba de o formă frecvent întîlnită în repertoriul mai recent al lui Buculei, și anume aceea a aripei, uneori numită aripă de înger, în fapt o construcție spațială de
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
simt legată de volumele primei lecturi, cu însemnările de atunci pe margini, noile ediții au, sub coperta spilcuită, tot hîrtie de calitate inferioară. Foile, nemaifiind cusute, ci lipite, se desprind, oglinda paginii e adesea, din economie, meschină, ca și litera, aleasă nu pe criteriul lizibilității. Bun de folosință îndelungată (generații) în principiu, obiectul carte - cu excepția edițiilor de lux pentru care marii cititori n-au bani - e tot mai perisabil, indiferent că e vorba de capodopere sau romane de gară. Credeam că
Material by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14907_a_16232]
-
spectacol am ieșit afară, dar unde să plec eu acum? Nu cunoșteam pe nimeni În oraș, pe drum Îmi era frică să plec singur noaptea fiindcă era Întuneric și câini mulți. Ce să fac? Până la urmă nu am avut de ales și am luat-o către bariera trenului, reperul de unde venisem. La barieră era un restaurant „La Ligheru”. Cred că era ora două-trei dimineața, oameni puțini În local, care veniseră cu trenul sau care așteptau să plece, unii dormeau cu capul
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
Cătălin Constantin Ce mi-e drag nu mi-e urît. Formularea, în aparență tautologică, e extrasă dintr-un text de poezie populară și e aleasă de Lucia Terzea-Ofrim ca titlu al cărții sale de curînd apărută la Editura Paideia. La prima vedere subiectul nu pare tocmai agreabil: urîtul, între categorie estetică și stare sufletească, analizat de autoare în contextul culturii populare române în intenția de
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]
-
traducătorii nu sînt menționați decît la cuprinsul deja descris. După o căutare migăloasă, constat că poemele lui C.V. Tudor sînt traduse din engleză (!) de �nimeni. Tot de mîntuială este făcută și prezentarea biobibliografică din final. Nu există criterii în datele alese de antologator pentru prezentarea autorilor, rezultatul final creînd impresia de haos (nici măcar prescurtările nu sînt unitare). Un autor este născut "în-tr-un oraș de provincie", la unii lipsește locul nașterii, la alții data etc. La C.V. Tudor, Matei Albastru dă amănunte
Cum reușim să ne facem de rîs by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14949_a_16274]
-
Sînt cîțiva autori despre care cititorii germani ai cărții (să sperăm că nu vor fi prea mulți) află anul nașterii, după care suspense: �Weitere Daten sind uns nicht bekannt" (Nu cunoaștem alte date despre autor). Te întrebi cum i-a ales antologatorul, dacă nu știe măcar cine sînt? Pe Gellu Dorian îl găsea, de pildă, cu un minim efort de căutare, în dicționarul Romanian Writers of the 80s and 90s coordonat de Ion Bogdan Lefter. Pe coperta a 4-a aflăm
Cum reușim să ne facem de rîs by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14949_a_16274]
-
Așa că nu sînt foarte pregătiți pentru distribuirea acelor cărți care "ies" oarecum din tiparul lor obișnuit. Dar important e că, pînă la urmă, cartea a apărut. Și cred că aspectul era foarte plăcut. Chiar am primit multe complimente, pentru că am ales, pentru copertă, imaginea iei lui Matisse (La blouse roumaien). Iar de atunci a început aventura... Aventurile unei cărți se numără printre lucrurile care mă interesează foarte mult. Și cred că nu numai pe mine. Te rog deci să ne povestești
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]