839 matches
-
mîrțoagelor arominde sau după presupusul de vînat al tămădăianului căruțaș,. Oamenii locului sînt ,vînători de dropii de baștină, cari neam de neamul lor au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor acoperite cu covergi de rogojină și, mînînd în pas alene gloabele lor de călușei, au dat roată, ore, zile și luni întregi, împrejurul falnicilor dropioi - cărora ei le zic mitropoliți -, sau cînd aceștia, primăvara, se întețesc în lupte amoroase, sau cînd, toamna, ei duc turmele de pui să pască țarinile
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
se deschid drumuri. Nu vrem să-l scriem pe veselul â timp de 20 de ani? Foarte bine! Se vor crea dublete grafice și confuzii, mici fisuri care vor grăbi spargerea unui vas și-așa peticit cu greu și înfrumusețat alene de cărturari care au reușit să dea la un moment dat direcția limbii vorbite. Și ŕ propos de asta: se întâmplă, greu și rar, dar totuși se întâmplă ca limba scrisă să determine uneori corecții subtile asupra comunicării orale. Bunicul
Nemulțumirea lui Vladimir by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7425_a_8750]
-
Ușa s-a deschis brusc și mama, mătușa și unchiul au intrat peste ei. Mama lui a pălit, iar Shigekuni a simțit că-i stă inima-n loc. Fusako i-a privit drept în față, după care și-a ridicat alene capul. - Sunt atât de obosită! Și mă doare capul... - Doamne sfinte! Nu te pot lăsa așa. Să-ți dau ceva ca să-ți treacă? Nu degeaba făcea mama lui parte din Liga Femeilor Patriote, ca asistentă medicală voluntară. - Nu, mulțumesc. Nu
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
modelîndu-mi-l întru o veșnică adorație a concupiscenței infantil-atavice, o laudă smerită, deloc ofensivă, transformată mai tîrziu, pe la 18-19 ani, în cuvinte înșirate cîntător în versuri, idealizînd o mamă-iubită eternă, larvară, somnolentă, impură ca o mlaștină încărcată de nuferi, încolăcindu-și alene protuberanțele, pseudopodele lascive și fertile pe trupul meu bolnav de adolescent, de tînăr cu mintea arsă în lecturi halucinant de absorbante, amestecîndu-mi viscerele cu substanța cărții citite, îmbibîndu-mi inima cu sîngele "personajelor"... ș. a. m. d. - De unde vin aceste instantanee care
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
limba și-o flutură cu dragoste, își salută mama și bunica, iar dacă e din categoria vorbitoare, începe să-și povestească viața. Aici intră în scenă scriitorimea, care colectează cu nesaț vorbele mustoase, direct pe coala de hârtie, care plutește alene peste capetele semenilor. Colcăirea foșnitoare, oamenii adevărați și gesturile lor imperfecte - acestea sunt lucrurile căutate de ochiul avid al cititorului. Și de ce nu? în aglomerația și îmbrânceala continuă în care trăim, cine s-ar mai opri fără grijă în fața unei
Personajul meu sadic by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7545_a_8870]
-
Constantin Țoiu Paznicul călare pe bicicletă și cu o pâlnie de circ la gură trece pedalând alene și anunțând închiderea parcului. Soarele apune. Și fiindcă sanctuarele acestea ale verdeții, domeniul Reginei, trebuie să rămână pustii și curate, noaptea, departe de tot ceea ce instinctul sau întunericul ar putea trezi ori profana, oamenii le părăsesc treptat, după căderea serii
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7108_a_8433]
-
oricât voi trăi,/ Voi fi atât de iubit. Și le mulțumesc celorlalte mame c-au înțeles/ Să fie în sfârșit mama mea./ Tot ce-mi doresc este doar să fiu tatăl meu tânăr, încă foarte tânăr/ Și să mă plimb, alene, la margini de șosea." (În fiecare femeie mama mea părul și-l răsfira). Mihail Gălățanu e un original scriitor maximalist. Când sunt rele, versurile lui sunt foarte rele. Dar atunci când sunt bune, sunt foarte bune...
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]
-
membrul Din câte sunt era cel mai cast sărut al frumuseții deposedate cum doar lucrurile din inimă date Nu era adorația unei sclave din cele ghemuite-n întunecime era darul unei regine devenită parte din mine circulând prin sângele meu alene și dulce și rătăcindu-se așa cum o sfântă și-ar da sărutul cuprinsă de cel mai divin extaz și într-o solemnă înfiorare săruta săruta membrul Iar eu cu gândul la alți bărbați mi-era milă de ei săracii ținuți
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
Bratu Iulian Un bărbat face cumpărături într-un hypermarket cu un cărucior în care este și băiețelul său de trei ani. Copilul plânge isteric. Bărbatul împinge alene căruciorul, spunând cu o voce liniștită: - Aproape am terminat, Adrian. Încearcă să nu plângi, Adrian. Viața o să fie mai bună, ai să vezi. Îți promit eu! Copilul plângea mai tare, dând din mâini și din picioare. Ajunși la casă, bărbatul
Bancul Zilei: Tatăl merge cu fiul isteric și plângăcios la cumpărături by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63003_a_64328]
-
lor misterioasă, spații gnoseologice ale revelațiilor cognitive intermediate. Bătrânul mag din Feciorul de împărat fără de stea îi dezvăluie viitorului împărat taine ale lumii, lume peste care va stăpâni în curând, în pântecele muntelui în vârful căruia sălășluiește: "El zice ș-alene coboară la vale,/ La porți uriașe ce duc în spelunci./ De stânci prăbușite gigantici portale/ Descuie și intră în mândrele hale/ De marmură neagră, întinse și lungi". Peștera lui Platon capătă la poetul nostru amprenta, naturală, a acestuia. Ea are
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
o lăsa să treacă, făcîndu-și programul ei, în care rolul nevolnicului trăitor e cu desăvîrșire marginal: Dacă pisica cea galbenă va înțelege ceva/ Spune-i că lenea ei seamănă grozav cu lenea mea./ Blonda lumină care se plimbă prin grădină alene, arar,/ Să mă ierte că am fost un cer mereu crepuscular./ Apoi/ Poezie să nu te mai întorci înapoi/ Nu facem o nobilă pereche noi doi./ Alianța noastră e sfărmată/ Și aș vrea, poezie, să nu te mai văd niciodată
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
dar nu și pe ceilalți, îi convinse să renunțe la promițătoarea aventură. Orele au trecut, o palidă lumină la răsărit a început să deseneze curba porții prin care va intra soarele, în timp ce, în partea opusă, luna se lăsa să alunece alene în brațele nopții trecute. La asta meditam noi, amînînd momentul revelației, întrebîndu-ne cum să găsim o soluție cît mai dramatică sau, ceea ce ar fi ca aurul aplicat pe albastru, cu o putere simbolică cît mai mare, cînd s-a auzit
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]
-
pavaj. Atunci cînd urma se pierdu, se opri și rămase cu brațele încrucișate pe piept și bărbia rezemată în palmă. Nu se mai deranjă să facă o poză. Nu se uita nimeni după el. Privi fix apa verzuie ce curgea alene în aval. Făcu vreo zece pași și apoi se întoarse. Coborî pe șosea și traversă pe partea cealaltă a drumului. Trecu un camion. Un tremurat ușor în suprastructură. Wells continuă să meargă pe trotuar și apoi se opri. Conturul slab
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
ceea ce am și făcut, fără să-mi pese de sacralitatea locului ori de faptul că poate nu voi mai reveni acolo vreodată (o senzație care-ți frânge inima!). Ce contează? Mă simțeam acasă. Câte o frunză se întâmpla să cadă alene, de undeva de sus, din misterele ansamblului vegetal luxuriant. M-am cufundat în lectura unei cărticele, în format de buzunar (Eugène Delacroix, Journal, Pages choisies, Etablissement de l’édition, notes et postface de Jérôme Vérain, Editions Mille et Une Nuits
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
mulțumea cu subtilități pe la spatele rabinului, gesturi, mutre, mormăieli și alte zgomote de țărănoi, mai puțin delicate. - A fost o persoană reală Isus ăsta, dar n-a fost ca Dumnezeu și noi nu credem că-i Dumnezeu. Ozzie îi explica alene poziția rabinului Binder lui Itzie, care în după-amiaza anterioară absentase de la școala ebraică. - Catolicii, spuse Itzie săritor, cred în Isus Cristos, cred că el e Dumnezeu. Itzie Lieberman folosea „catolicii” în sensul larg al termenului, incluzîndu-i și pe protestanți. Ozzie
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
judecată întinsă. Erau așa de mici încât, povestesc cei de atunci, că (sic!) ierburile cele mai mărunte 4 le păreau zid de trestii sau popor de păpuriș, des cum e peria. Și când zglobiile zefiruri adiau fața câmpurilor și mișcau alene vârfurile ierburilor cele scunde, gâzele noastre rămâneau speriate ca de vijeliile viforelor din Nord. Au rătăcit vreme îndelungată, fără să știe una de cealaltă că pe pustiul câmpului mai colindă o ființă tot așa de mică sau și mai mică
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
frunzele dar atît de puține furtuni sub pielea lui ascultătoare cum un abecedar care ne-nvață tot ce e de învățat sub privirea lui fragilă cum un canar care cîntă tot ce e de cîntat și-n amurg se răstoarnă alene cum o clepsidră. Semn de carte Pe cadranul cerului de mai o vrabie cum un arătător. Lac Deasupra transparenței informe zimții de lebădă. Odată Odată o piatră a-nghițit un munte întreg un punct tipografic s-a ambiționat și-a crezut
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14973_a_16298]
-
femeie străduindu-se să-și alunge într-un fel plictiseala. Privirea ei avea o tonalitate cețoasă, fără nici un luciu de gînd și fără nici o tresărire de umoare sufletească. Pur și simplu își privea detașată propria șuviță de păr, răsucind-o alene și oarecum într-o doară, ca atunci cînd, în momentele de plictis, cocoloșești din neatenție între degete o bucată de hîrtie. Femeia din fața mea era în întregime absentă, cu mintea dusă în altă parte, iar singurul semn după care îmi
Șuvița de păr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11167_a_12492]
-
vă tai ziua! De azi mă fac al dracu'! A-nțărcat bălaia! Nu vine autobuzul, veniți pe jos! Faceți și voi sport, blochiști puturoși!ť Ultimele cuvinte, inclusiv nelipsita sintagmă Ťblochiști puturoșiť, le spune cu spatele la grupul de profesoare ce se apropie alene de școală, așa că avem serioase îndoieli că ele au auzit. E un fel de sintagmă de apărare. După el, un blochist consumă aerul de pomană, nu produce nimic. Nu-și justifică existența cu nimic. Cum o fi putând, domne?" (p.
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > EU, PLOAIA Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1871 din 14 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Eu, ploaia Aș vrea să fiu eu ploaia, ce-alene se pornește, Ce e mereu aceeași, ea nu îmbătrânește. Și-i atât de spontană, nu știi când va sa vină, Pe neașteptate apare, pură si cristalină. Plânge cu-ale sale lacrimi, profunde și reci, Udând a mărului tulpină și-ale
EU, PLOAIA de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373688_a_375017]
-
la mine și am aprins televizorul, am mai pus ordine în lucruri, apoi m-am cuibărit în fotoliu cu o ceașcă de cafea fierbinte alături pe măsuță. În acest timp, priveam un album cu poze din anii de liceu. Răfoind alene filele albumului, dintre coperțile sale încet, încet încep să-mi reînvie în minte frânturi de viață trăite, chipuri de prieteni, momente ce existau adormite în cotloanele minții. Fusese suficient să scutur un pic pulberea vremii ce se depusese peste amintiri
INGRID (3)FRAGMENT de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385254_a_386583]
-
o privire fugară. Eu m-am oprit ceva mai departe. Nimeni nu aplauda, nimeni nu-i cerea să cânte ceva anume. Bărbatul stătea învăluit în sunetul acordeonului, iar băiatul cânta mai departe. În spatele lui, limbile ceasului de flori se mișcau alene. Bărbatul a aruncat o monedă în cutia de la acordeon. Banul a aterizat cu un clinchet ușor. Băiatul a făcut o plecăciune, dar el i-a întors spatele fără să-și schimbe expresia feței și a plecat mai departe. Chipul băiatului
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
Și gara noastră, ca toate celelalte e loc de refugiu pentru paria. Ora 7, într-o dimineață ploioasă de aprilie. Doru Gherasim Hrib, un om încă în putere, la vreo 40 și ceva de ani, își începe ziua, ridicându-se alene de pe sărăcăciosul culcuș pe care și l-a așternut în grabă cu o seară înainte, într-un vagon dezafectat, garat pe una din liniile secundare ale Gării de Nord din Timișoara. Într-o geantă veche de ceferist, poartă cu sine de amar
Agenda2005-19-05-1-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283671_a_285000]
-
doarme strâns covrig, în bună înțelegere cu o altă ființă - o pisică, pe un țol de cârpă așezat cu grijă în fața pragului. La o primă bătaie în ușă, nimic. Nu se aude nicio voce, niciun zgomot. Doar cățelul, ridicând-și alene capul, mârâie plictisit dezgolindu-și, fără prea mare interes, un colț îmbătrânit în gura-i știrbă. Vizibil deranjat de vizită, cu coada între picioare, pleacă lăsându-mi cale liberă. Pisica îmi adulmecă vicleană picioarele ridicându-se pe ele mieunând, cu
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
AȘTERNI ÎN MINE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Te strig încet. Tu te așterni în mine, Un suflet culcușit lângă un foc. Și stând acolo, pacea îi revine Privind alene-al flăcărilor joc. Te-ating încet. Tu te așterni în mine, Ca vântul când adie printre flori. Sub alintarea ta simt că-mi e bine Și trupu-mi se pătrunde de fiori. Te-apleci încet. Tu te așterni în mine, Ca
...TU TE AŞTERNI ÎN MINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384874_a_386203]