661 matches
-
o digestie chinuită” (III, 61). Nu-i vorbă, boala poate fi și o scuză. E, poate, marele avantaj pe care Cioran îl recunoaște: „Bolile mele, spune, îmi servesc drept scuză: mă scutesc de corvoada de a mă realiza, sunt un alibi în propriii mei ochi, îmi justifică ineficiența” (I, 125). Mai mult decât o scuză, e soluția pentru atingerea Indiferenței. Căci de la modestia neputinței la Indiferență nu-i decât un pas: „Acum aproape doisprezece ani, o gripă gravă. După câteva zile
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
societatea și natura își răspund, spre deosebire de expresiile deocheate, care sunt indisociabile de practicile sociabilității, spre deosebire de erotism, care raportează sexualitatea la coduri estetice și la o rețea deschisă de corespondențe, pornograficul presupune și face posibil accesul la reprezentarea unei sexualități fără alibi, în care este satisfăcută Natura, fără nici un fel de transcendență. În Occident, Italia și Franța sunt cele două spații principale de producție pornografică. În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, cărțile italiene circulă în Europa, îndeosebi dialogurile în
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
o decizie interpretativă. Unii comentatori vor considera, de exemplu, că Le Roi des fées este o adevărată operă, în vreme ce alții nu vor vedea în ea decât o simplă juxtapunere de pasaje pornografice și erotice, acestea din urmă fiind numai un alibi pentru a introduce pornografia în operă, fără a-și asuma riscul de a trece în barca literaturii "specializate". Destinul operelor lui Sade este, de altfel, un exemplu care ne demonstrează că faptul de a fi înscris sau nu în categoria
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
a „depravării” (pe care o respinge cu fermitate), și cealaltă o etică de uz propriu, urmată la milimetru. Există un anumit fanatism în căutarea adevărului, în simțul datoriei, dar și în plăcerea de a vorbi despre aceste lucruri. Funcționând ca alibi moral, comportamentul ireproșabil al lui Marlowe ne transpune într-un regim al valorilor absolute, al convențiilor atent respectate și al codurilor riguros administrate. Instinctiv, el caută pericolul - inclusiv tentaculele „vinii morale” -, dar rațional știe să îmbrace la timp platoșa protectoare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Gulacy etc. Ba chiar, după modelul Indiana Jones, s-au scris cărți despre „Bond în tinerețe” (Charlie Higson). (Nu e cazul să aduc în discuție și scriitori de altă factură, dar o scurtă listă ar putea funcționa pe post de alibi pentru demersul lui Parker: W.M. Thackeray a scris o urmare, Rebecca and Rowena, la clasicul Ivanhoe al lui Walter Scott; Alexandra Ripley a dat, în Scarlett, o continuare a aventurilor din Pe aripile vântului de Margaret Mitchell; Roger Nimier
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
românesc o diagnosticare și mai nuanțată a binomului publicistic (dar nu numai) Eminescu-Caragiale, focalizând pe o duală simptomatologie a recuperării: "Din Eminescu s-au luat eroicul, fabulosul etnocratic, cultul trecutului invariabil măreț și dilatat butaforic, energia pantheonică și profetică. Imens alibi al tuturor slăbiciunilor noastre, Eminescu ispășește prin hiperbolizare, în vreme ce Caragiale rămâne marele prizonier al deriziunii noastre orgolios inflamate, al tuturor prejudecăților și neputințelor fondate pudibond și caricatural-aristocratic. Eminescu face tabloul somptuos al zonelor obscure, Caragiale caricatura bonomă sau acidă a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în conjunctura de la sfârșitul anilor nouăzeci; cel de-al doilea se joacă într-un raport de alteritate, în situații "exotice" în care forța pieței determină interpretarea reușitei economice sau a falimentului și recurge fără nicio tranziție la o antropologie erudită, alibi sau "conversiune" recentă. Să amintim foarte rapid apogeul și apoi declinul "culturii de întreprindere", înainte de a ne îndrepta atenția spre reînnoirea unui diferențialism peren, sub formele sale etnoeconomice, al căror succes devine eficace prin culturalizarea pieței. Ideea conform căreia întreprinderile
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
invită să observăm că transformările globale actuale economice și politice au o pertinență dificil de ocolit pentru antropologie; termenul mondializare, polisemic, ambiguu și cu efecte de opacitate, poate însă fi înțeles cu atât mai puțin ca un ecran sau un alibi pentru a le șterge din interogațiile disciplinei cu cât aceste procese le conferă în parte o amploare reînnoită. Conținutul acestei pertinențe trimite esențialmente la aprofundarea decriptării articulărilor care acționează la dublele nivele transversale și verticale ale câmpurilor de inserție ale
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
medicală a corpurilor noastre cu proteze, printr-o întoarcere la sensibilul pur, tactil și aproape olfactiv. Libera asociere de imagini "fără cap și coadă", necesară așa cum sunt jocurile într-o societate a seriozității, este o terapie socială. Inversarea raționalității economice, alibi al utilitarului. Cum au remarcat Baudrillard și Bougnoux, arta modernă "albește" Capitalul și Calculul. Nebun nu al regelui, ci al omului de afaceri. Funcționalul dominant se răscumpără scump prin cheltuielile nemăsurate, gratuite și festive ale unei piețe a artei care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
prime time), televiziunea, sau consensul devenit medium, este organul central al lui "noi", cu un prag de toleranță pentru originalitate foarte limitat. Cinematografia este un arhipelag de "eu"-uri, unde fiecare cineast este responsabil doar de ceea ce înfățișează, fără un alibi colectiv. Impunându-ne arbitrar egoul său, actul cinematografic are ceva oarecum autoritar. O proiecție te fixează în tăcere într-un fotoliu, cu gura închisă, cu ochii ațintiți, în poziție de hipnoză consimțită. În timp ce când se difuzează ceva la televizor vii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de 15 ani, fiind indicat de trei (sau mai multeă dintre următoarele: incapacitatea de a se conforma normelor sociale în legătură cu comportamentele legale, indicată de comiterea repetată de acte care constituie motive de arest; incorectitudine, indicată de mințitul repetat, uzul de alibiuri, manipularea altora pentru profit sau plăcere personală; impulsivitate sau incapacitatea de a plănui dinainte; iritabilitate și agresivitate, indicate de luptele sau atacurile corporale repetate; neglijență nesăbuită pentru siguranța sa sau a altora; iresponsabilitate considerabilă, indicată prin incapacitatea repetată de a
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
mai fluctuant), pun mai mare accent pe formalism, întreținînd comunicarea indirectă și, uneori, ascunsă. De altfel, comunicarea e cantitativ abundentă, dar informația validă și operațională care circulă între actorii actului de comunicare este modestă. Limbajul cu subînțelesuri, umilința și lingușirea, alibiurile furnizate de scuze, invocarea conspirațiilor sînt răspunsuri tipice pentru membrii acestor culturi. Cunoașterea este situațională și relațională, iar ambiguitatea sporește deseori în situații de incertitudine, în loc să se dizolve. Culturile puternic dependente de context sînt alcătuite din subiecți modest autodeterminați, predispuși
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
de mecanism de neajutorare învățată), eșuează constant în sarcini ce solicită efort, atenție, energie cognitivă și invocă frecvent lipsa "șansei", "condițiile nedrepte" de competiție (Roesch, Amirkham, 1997). Experiența eșecului în sarcini, precum și absența unor alternative credibile de reușită produc acest alibi atribuțional care inhibă asumarea responsabilă a propriei conduite, iar tendința semnalată este cea mai pronunțată la "generația 20" și cel mai puțin prezentă la "generația 35". O dată în plus, analiza intergenerațională pe dimensiunea autodeterminării evidențiază o puternică diferențiere în sens
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
același succes. Un roman al soțului său, actorul Cosma Brașoveanu, Fiara, rămas neterminat la moartea lui fulgerătoare, este finisat de O.-B. SCRIERI: Moartea semnează indescifrabil, București, 1971; Enigmă la mansardă, București, 1971; Spionaj la mănăstire, București, 1972; Cocoșatul are alibi, Cluj, 1973; Omul de la capătul firului, București, 1973; Minerva se dezlănțuie, București, 1974; Plan diabolic, București, 1974; Cianură pentru un surâs, Cluj-Napoca, 1975; Bună seara, Melania!, Cluj-Napoca, 1975; Agentul secret al lui Altân-Bey, București, 1976; Panică la căsuța cu zorele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288515_a_289844]
-
1998; Telefonul din bikini, București, 1999; Grasă și proastă, București, 2000; Bărbații sunt niște porci, București, 2000; Răzbunarea sluților, București, 2000; Necunoscuta din congelator, București, 2002. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Spionaj la mănăstire”, RL, 1973, 17; Magda Ursache, „Cocoșatul are alibi”, CRC, 1973, 36; Val Condurache, „Omul de la capătul firului”. „Plan diabolic”, CL, 1974, 4; Romul Munteanu, Rodica Ojog-Brașoveanu, „Flacăra pentru minte, inimă și literatură”, 1974, 10; Virgil Nistor, Marele vis al independenței, ST, 1976, 11; Valentin Tașcu, Arheologia spiritului sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288515_a_289844]
-
delegați ac commissarii prin bollettini (vezi supra, nota 12), cazul comisariatului din Pistoia creat în 1499 cu omnimodam ac plenissimam potestatem, auctoritatem et baliam quam habent, de Signoria, colegiul Celor Zece, dat solum et dumtaxat în civitate Florentie et non alibi (ASF, Tratte. Appendice, [old cât.], 5, fol. 97v), în privința căruia intenția a fost distanțarea comisarului de presiunile puternice ale facțiunilor din Pistoia. 43 Pentru cei doi comisari care au administrat o sgravio la Pistoia în 1442, vezi BFPT, FF. Pentru
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
iubesc, Marie!"). Evident, intelectualii nu sunt niciodată atât de naivi precum Gică, și de aceea nici nu se îndrăgostesc de femei simpluțe, în genul Mariei 120. Profitând de ingenuitatea propriei fiice, Ana o manevrează psihic pentru a-și inventa un alibi credibil. Astfel, odată ajuns acasă, Luca află mai întâi de moartea tatălui său chiar de la Maria, care se grăbește să-l pună la curent și cu motivele "adevărate" ale nefirescului accident: "Tu știi că tata era bolnav. Era neurastenic. În
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
plămădite dintr-o altă materie, inferioară și periculoasă, pe care ei trebuie să o neutralizeze. Își trag seva din dogmatismul ideologic al unor activiști politici aflați, de regulă, la putere. Simpatia lor față de socialism și PSD nu este doar un alibi (ca în cazul celorlalți colegi), ci și o motivație suficient de puternică pentru brutalitățile manifestate, căci, cel puțin în viziunea lor, socialismul și PSD consideră că pușcăria are rolul de a-i teroriza într-o asemenea măsură pe deținuți încît
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
care elimină ceea ce este profund emoțional și reține vizibilul, superficialul. De ce se recurge la ele? Răspunsurile sunt următoarele: pentru că un mit este un mijloc de luptă împotriva anxietății produse de insuficienta cunoaștere a situației; creează impresia securității; disculpă; servește ca alibi colectiv. Motivele și circumstanțele pentru/în care se recurge la mituri sunt: din ignoranță, din comoditate (este mai ușor să te referi la simțul comun); deoarece disonanțele îi fac pe oameni să accepte inacceptabilul sau inexplicabilul; pentru că oferă o grilă
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
o bucurie nouă, că acea clipă nu mai avea nevoie de cuvinte. Erai acolo, în identitatea care îți era cea mai fidelă, în acel adevăr al tăcerii care urmează eșecului pretenției noastre de a înțelege. Sub îngrămădirea de măști, grimase, alibiuri din care se compunea viața mea, o singură zi părea să răspundă adevărului tău. Șovăind, de parcă abia învățasem cuvintele rostite, am început să vorbesc despre copilul care adormea în străfundul unei păduri din Caucaz. Într-o zi, într-un alt
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
realitate servil, acela de a dezbate problemele morale și ideologice. Dacă el nu-și respectă acest mandat, este considerat trădător și, ca și cum atât ar aștepta, se vor auzi imediat strigătele de „trădare a clericilor”. Să strigi „trădarea clericilor” este un alibi și o gratificație pentru politicieni și pentru slujitorii puterii. Dar nu există numai puterea; mai există și o opoziție la putere. În Italia, această opoziție este atât de vastă și de puternică, încât reprezintă ea însăși o putere; mă refer
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
viața. La Sábato, schimbarea se integrează în eternă dramă umană sau, așa cum spune Claudio Magris, în Sábato se unesc două adevăruri. Două adevăruri necesare pe care le exprimă scriitorul; care se întrepătrund, se alimentează unul pe altul, isi servesc de alibi unul altuia, adevărul diurn și cel nocturn: "Lumea diurnă și monstruoasa lume a tenebrelor sale, așa cum spune el însuși în paginile sale"23. Oricare ar fi schimbarea reflectată de scriitorii actuali hispano-americani, definitorie este finalitatea ultima a acesteia și, totodată
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
el amenință cu războiul civil, numit în mod expres „exterminarea sângeroasă a celor bogați”. Pe 25 decembrie, ??? reușit să divizeze partidul SR în două tabere antagonice. Lenin propune SR de stânga să intre în Sovnarkom, unde îi vor servi ca alibi democratic. Până la urmă, Adunarea se întrunește pe 18 ianuarie 1918 în prezența a 397 de deputați din 707 aleși. în acel moment Petrogradul era sub stare de asediu și o manifestație de 50000 de persoane în sprijinul Adunării este reprimată
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
family voting, patriarhul votând pentru propriul clan, și de manipularea rezultatelor electorale. Candidații „oficiali” sunt sponsorizați de putere, independenții sunt supuși unor presiuni. în sfârșit, în timpul alegerilor prezidențiale, nu există în general decât un candidat sau o marionetă concurentă ca alibi. Bilanțul în 2007 nu prezintă nici o ambiguitate: în Asia Centrală, democrația nu a reușit să se impună. Caucazul Dispariția URSS a dus la înființarea unor noi state independente: Armenia, Georgia și Azerbaidjan. Au izbucnit numeroase conflicte, parțial întreținute de Rusia. Armenia
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
după 1945, problema alianței între socialism și comunism rămâne crucială. în democrațiile populare*, social-democrații - în viitoarea RDG, în Polonia și în Cehoslovacia - sunt fie persecutați, fie constrânși să se dizolve în PC aflat la putere, fie forțați să servească de alibi unei pseudo-democrații. în Marea Britanie, experiența războiului îi permite Partidului Laburist să guverneze practicând o gestionare socială care garantează statul providențial - the Welfare State - și marginalizează comuniștii. în RFG, în timpul congresului său de la Bad Godesberg din 1959, SPD își abandonează raportările
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]