648 matches
-
Gabriel Coșoveanu Mirel Brateș, Alibi cu Rebecca, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2012, 114 pag. O viață cuprinsă între nevoia ireductibilă de independență, înregimentarea în aparatul securistic al regimului comunist și înclinarea spre autocomentarea demnă, expurgată de clișeele bovarismului, iată „conținutul” unui jurnal en miettes care funcționează
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
aspecte erotice, de rang intim, sau, mult mai consistent, implicații sociale și psihologice ale serviciului de spioană - dezvăluie un profil uman tulburător. Scriitorul încearcă și, spre cinstea lui literară, rămâne la mijloc de impulsuri familiale ori sentimentale, să construiască un alibi unei mătuși care a trăit aventuros și grav, condamnabil și, totuși, liber. Atunci când îi încredințează nepotului testimoniul, Rebecca, persoană poliglotă și cultă, aspect specific evreilor, se gândește să-i pună un epigraf din Așa grăit-a Zarathustra - „Ceea ce nu mă
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
prevalează în film, ci activismul social? Radu Mihăileanu nu se încurcă în subtilități, nuanțe și relativizare etică pe care comicul de bună calitate le posedă. Cu râsul trebuie să vină și lec- ția, așa că lucrurile sunt grosier prezentate având permanent alibiul comediei. Regizorul adaugă și căteva tușe naturaliste acestui conflict, încercând cu dificultate să medieze între melodrama etno cu tot cu recuzită, realismul tezist de tipul „adevăr grăiesc vouă” și comedia de moravuri arabe, mai ales acolo unde bărbații devin spărgători de grevă
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
caracterizate prin violență verbală, scrise în versuri pline de venin (Măceșul și florile sau Tîndală și Păcală). Toată viața Heliade a dus cu el, ca pe un stigmat, aplecarea spre cruzimile de limbaj. Dacă, pentru proză, și-a putut găsi alibiuri jurnalistice ori pretexte de culoare locală, pentru poezie asemenea excese deveneau, chiar în ochii lui, inacceptabile. Marea poezie a lui Heliade (dela Zburătorul la Anatolida și la Santa Cetate) s-a născut din lupta conștientă dusă de poet cu fondul
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
supuse unui proces activ al neuitării. Astăzi, amintirea e, în cel mai bun caz, pasivă, prăfuită, muzeală. Pentru a ne ușura conștiința, construim din abundență „locuri ale memoriei”: clădiri, statui, monumente, depozite de documente. Dar toate acestea sunt mai degrabă alibiuri ale indiferenței ce mimează pioșenia, și nu o asumare viguroasă a memoriei care, de altfel, ne-a produs.
Brave old world (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5663_a_6988]
-
privești în oglinda Securității devii complicele ei. Un blestem pentru Securitate Urmele lăsate de Securitate invită la precauție: multe dosare sunt fragmentare, se completează pe un parcurs imprevizibil, conțin documente contrafăcute, continuă să fie ținute sub obroc (de obicei cu alibiul „interesului național”) ori au fost distruse. Monstrul instituțional al Securității năvălea haotic și uneori cu rezultate contradictorii datorate îndeosebi suprapunerii serviciilor prestate de puzderia sa de divizii, direcții, departamente etc. Nicolae Manolescu constată cu justețe în postfața volumului: „Securitatea avea
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
de criză”, înregistrînd pe larg, cu o pedanterie a sensibilității, fazele maladiei, tratamentele, mediile spitalicești. Neîmplinirea ca simțămînt difuz căpăta acum preciziuni, termene dramatice. Avem a face cu o depoziție de poet, prevăzută cu fișele unui realism iradiant, precum un alibi al suferințelor. Cu o „cronică a unei morți anunțate”, care ne poartă gîndul la Vizuina luminată a lui Max Blecher. Și cum să închei această tristă însemnare, fără a aminti marea, memorabila pentru mine generozitate a lui Ion Zubașcu, care
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
supuse unei ursite ce nivelează și înjosește. Nu e nevoie de amplificări discursive pentru a împlini astfel de compensații justițiare, acolo unde omenia obscură a autorilor s-a hotărît să pășească în fine franc, dincolo de precauții alienante și dincolo de volubile alibiuri. Pe Insula Pinguinilor, Anatole France găsise în travestiul aviar ocazia unui substitut năzdrăvan, adecvat traseelor oblice ale ironiei. Dar eu sînt gata să le bănuiesc, unor atare trimiteri, șanse altcum expresive, cînd ating resurse de simplitate gravă, la adăpost de
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
lumii, fie că pornesc de la „scheme” logico-matematice, precum Anton Dumitriu sau Solomon Marcus, fie că au în vedere modele literare, precum Nicolae Manolescu). Frondeuri precum suprarealiștii au făcut din nedecidabil o adevărată paradigmă, și, pentru a o ranforsa, au găsit alibiuri în științele moderne. Avându-l drept călăuză nedezmințită pe Basarab Nicolescu, tânărul nostru cercetător imersează în mirajul ecumenist al transgresării/ dizolvării unor prejudecăți situabile în interpretarea așa-zis tradiționalistă a realității, în speță euclidiană și aristoteliană. După părerea noastră, cartea
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
de moarte; un jurnal de observații moral-politice, îndurerate și... sulfuroase; dar, înainte de orice, o cale de acces către intimitatea creatoare a acestui prozator „balcanic” suferind de excesul propriului talent și depreciat - mai ales după 1989 - din rațiuni adeseori extraliterare, cu alibiuri „estetice” tendențioase și idiosincrazii „generaționiste” pe măsură. Cu patru ani înainte de sfîrșitul jurnalului, al romanului și al vieții (pe 26 aprilie 2007), Fănuș Neagu notează, într-un aparté emoționat către virtualii cititori: „Mă apropii de sfîrșitul Jurnalului. E cazul să
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
credeau în ireversibilitatea comunismului”, și considerându-se victima propriei aspirații care îl contrapunea pe regele Mihai I comunistului Ion Iliescu. Inaderență nu tocmai personală, individuală, la cel astfel rebotezat politic și, probabil, „popular”. Impredictibilitatea analiștilor politici apare ca un alt alibi ori ca o altă scuză individuală, „profană”, pentru nespecialistul în istorie. Impredictibilitate pe termen scurt și, mai ales, practică, pentru că-n teorie, ea însăși lungă, nu?, gândirea nu era unanimă în ungerea eternă a ideologiei statale comuniste. Iată apoi cum
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
Hose Pablo îmi confirmă convingerea inițială. Pentru acest rebel, există o cauză. Instinctiv, el definește poezia ca la carte: abatere, deviere, erezie. E suficient de lucid încât să conștientizeze că norma e în altă parte. Își găsește, pe deasupra și un alibi delicios: platforma Google translate (așa se și numește cartea). Acolo, motorul de căutare oferă, la trecerea dintr-un idiom în altul, variante destul de cinstite (cuvintele sunt echivalate cu destulă acuratețe), dar sub într-o topică cel puțin rizibilă. La fel
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
rama voit exagerată a unui policier. Ca să fie și mai convingător, introduce o idee de efect: frica. Nu orice frică, ci convertită în ură întreținută, pentru ca astfel orice întoarcere la sisteme opresive să nu mai fie posibilă. Naratorul găsește un alibi participărilor la crime. Vinovăția trebuie îmbrăcată în ură, așa slăbiciunea nu mai reface memoria nocivă. Pe acest șablon citim uciderea istoriei recente (disidentul Hariga, cel care învață să ierte călăul) și a filosofiei (Maximilian). În schimb, rămân neconcludente recuzita și
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
zona erosului (Însemnări din anul porcului). Aici se pot face două observații. Mai întîi aceea că autorul e un disimulat moral. Din orgoliu, d-sa își ascunde nuditatea suferinței, dîndu-i glas indirect, sugerînd-o doar prin poza de sangvinar, precum un alibi. Cruzimea aceasta trufașă e un cifru al durerii comensurabile la scară normală însă care nu acceptă a se dezvălui, asemenea unei răni hidoase. În al doilea rînd, aerul decorativ, de „făcătură” stilistică al cruntei posturi confirmă condiția estetică a confesiunii
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
și în acest volum să imagineze o Arcadie, simbol de civilizație europeană, plasată în contrast total cu țara stăpînită de fiorosul zeu. Încă din anii debutului poetului îi fusese familiară mitologia clasică; în poemele „subversive“ această mitologie îi servește drept alibi. Poemele antitotalitare (Pe un papirus, Alai, Prin niște locuri rele) au apărut așezate strategic spre mijlocul volumului. Pe un papirus înfățișa poporul nefericit al unei țări frumoase, aflate sub stăpînirea tiraniei nenumite, de toți bănuită: „ Copii cu chipuri de bătrîni
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
care, după propria-i mărturisire scrisă, și-a lăsat zălog odrasla, ca pe o boarfă uzată și dinadins părăsită de un delicvent hotărât să camufleze o fraudă și o fugă, nu e decât un evadat perpetuu, în căutare de travestiri, alibiuri și noi victime. Cel care a trădat și și-a bătut joc de cele mai adânci și sacre temeiuri omenești și legi naturale, nu se va opri nici dincolo de pragul ocnei. Iar el o știe bine în cugetul său când
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
noi „zugravi de subțire”). Scriitura d-sale e alertă, dar foarte supravegheată, provocatoare cu finețe aidoma unei partide de scrimă. Răspicat în opțiuni, perspicace în argumentarea lor, învederează un cavalerism al formulărilor, o catifelare care le sporește efectul printr-un alibi (fie și ironic) al protocolului. Iată maniera în care se adresează unui personaj ambiguu: „Mult stimate domn (Răzvan Theodorescu), În pofida unui oarecare respect pe care vi-l port pentru studiile de istoria artei românești, despre care unii spun că ar
Un gazetar „de subțire“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2879_a_4204]
-
bine strunit ca redempțiune. Dar dincolo de o asemenea cortină multicoloră pe care o agită nu fără o crispată cochetărie, poeta mizerabilului real provincial găsește de cuviință a reveni mereu la ipostazele impactului dur cu acesta. Imaginația nu e decît un alibi al autenticității unei ființe pasionale. Spre a o justifica, Ioana Dinulescu recurge la un autoportret în tușe apăsat realiste, demachiată, străină de orice afectare, cu accente analitice cvasimasculine. E fără cruțare autocritică precum în fața unei judecăți ultime: „Stau în fața ferestrei
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
ca un Ales, chemat să aducă la lumina conștiinței, din magma obscură a inconștientului, proiecții fantasmatice ale "unității cosmice originare" sau ale "sufletului universal". Riscul inevitabil presupus de un asemenea demers, într-o modernitate ce ocultează sistematic Invizibilul, Necunoscutul - în pofida alibiurilor numite psihanaliză, pop art etc. - constă în multitudinea de concepte conotate negativ și care însoțesc, invariabil, evaluarea operelor în cauză: incoerență, arbitrariu, evazionism. Acestui risc principial i se atașează, augmentativ, pentru poezia heliadescă, limitele implacabile, în perspectiva istoriei interne a
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
nu cumva să credem că a fost o scăpare de corectură: ,scrisesei", ,mutasei"... Cam mulți naratori care nu știu să nareze în proza noastră de azi și cam mulți autori care își justifică incultura, lipsa de talent, impardonabilele erori cu alibiul folosirii unor instanțe ,autonome", care le scriu, așa-zicând, romanele, într-o relație a intimitățurilor profitabile. Legături bolnăvicioase e acum la ediția a doua, revăzută. Revăzută de Cecilia Ștefănescu, care se uită în oglindă pe copertă, sau de simpatica sa
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
debutat pe majoritatea tinerilor poeți acum publicați sau care își așteaptă rîndul la mult mai atrăgătoarea Carte Românească. Una peste alta, iată că tot Polirom e cea care le dă o șansă editorială reală poeților tineri cărora acum, cînd orice alibi editorial (tiraj, distribuție, promovare) e înlăturat, nu le mai rămâne decât să scrie bine. Primii tineri beneficiari ai acestui credit de marketing sînt Răzvan Țupa, Claudiu Komartin, Elena Vlădăreanu și Dan Sociu. Răzvan Țupa a debutat cu un volum, Fetiș
Spațiul incert al sensibilității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11132_a_12457]
-
În fine, este de înțeles și snobismul pe care unii comentatori entuziaști îl poartă ca pe un blazon: una e să te încânți de europeanul Șerban Foarță, și alta, de ruralul Ion Gheorghe. Dar iată că din reunirea tuturor acestor alibiuri și găselnițe se conturează o judecată de valoare ce-i face mai mult rău decât bine intens-lăudatului poet. Când un autor scade artistic de la un volum la altul, și un critic găsește noi și noi motive de elogii, imaginea care
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
editore, Romă, 2008, p. 339. 24 A. Bordiga, "Gli schieramenti parlamentari în Italia", în Rassegna comunistă, 31 mai 1921, în P.C. Zunino, Interpretazione e memoria del fascismo. Gli anni del regime; Laterza, Roma-Bari, 1991, p. 14. 25 Antonio Gramsci, "L'alibi degli intellettuali borghesi", în l'Unità, 10 octombrie 1925, publicat în Idem, La costruzione del Partito comunistă: 1923-1926, Einaudi, Torino, 1980, p. 413. 26 Idem, "La Stampa e i fasciști", în L'Ordine nuovo, 24 iulie 1921, publicat în Idem
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
Idem, Quaderni del Carcere, (îngrijita de) V.Gerratana, vol. I, Einaudi, Torino, 1977, p. 681. Idem, "Îl trasformismo come una formă della rivoluzione passiva nel periodo 1870 în poi", în Quaderni del Carcere, op.cit., vol. III, , p. 1238. Idem, "L'alibi degli intellettuali borghesi", în l'Unità, 10 octombrie 1925, publicat în Idem, La costruzione del Partito comunistă: 1923-1926, Einaudi, Torino, 1980, p.413. Idem, "La Stampa e i fasciști", în L'Ordine nuovo, 24 iulie 1921, publicat în Idem, Socialismo
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
în trecutul țării, încercând să găsească în agitațiile subterane (klydonismos = agitație de talazuri) identitatea existenței umane, ce devine subiect și obiect al istoriei. Invocațiile acestea subterane, așteptate adesea, ale unor valori inalterabile ale trecutului, îi dau lui Novăceanu încă un alibi poetic de repetate voiaje printre strâmtorile apocrife ale con științei. Versul său vârtos și viguros, limbajul clar, imaginile depline și un ritm lăuntric plin de pulsație câștigă de la început dragostea celui ce citește. Marin Sorescu - constitue incontestabil o personalitate literară
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]