258 matches
-
patriarhat" la altul: patriarhat precapitalist, capitalist, socialist (Tongxe "„Tong,Rosemarie", 1981, p. 191). Nu avem temeiuri să credem că unele patriarhate erau mai bune9 (vezi și Miroiu, 1999, și Pastixe "„Pasti,Vladimir", 2003). Alison Jaggarxe "„Jaggar,Alison" propune, în locul relațiilor alienante, alt tip de relații, bazate pe egalitatexe "„egalitate", cooperare, împărtășire, angajare politică, eliberare de stereotipuri sexuale, eliberare de posesiuni personale (Jaggarxe "„Jaggar,Alison", op. cit., p. 337). Marea problemă a acestei abordări este aceea că ea, inițial, a ignorat perspectivismul: nu
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
în ceea ce privește căsătoria și alianța, circulația indivizilor, destinația și destinul progeniturii. Raporturile de dominare puse astfel în evidență implică controlarea, și chiar aproprierea directă, a producătorilor mai degrabă decât a mijloacelor de producție și definesc o putere al cărei caracter literalmente alienant este subliniat (prin posibilitatea reducerii dependenților la sclavie sau la captivitate) sau care a fost calificată o vreme drept "totalitară". Aceste reconceptualizări ale raporturilor interne rudeniei se opun în mod direct idealizărilor unui primitivism emblematic al egalității și libertății, la
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
spunea că "miza [muzicii] lui este întregul" (Adorno, 1995, p. 41). Artiștii își croiesc propria cale în afara cercurilor academice datorită negustorilor care se intercalează între ei și noul public (White, 1991); dezvoltarea unei opinii publice care îi eliberează de legăturile alienante. Istoricii (majoritatea anglo-saxoni) insistă pe rolul presei (Chatelus, 1991; Wrigley, 1993) și al expozițiilor publice (Crow, 1985; Haskell, 1986) pentru a înțelege resorturile autonomizării artistice; ca urmare a Revoluției și a bulversărilor socioeconomice din secolul al XIX-lea, o altă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
din lumea de astăzi, este integrată în ansamblul culturii acestui secol. Chiar cu posibilul ei, prost sau bun, logica răspunde posibilismului sub care stă lumea de astăzi. În al doilea rând, este drept că logica ascunde în ea o latură alienantă, pe care teama de rebarbativul formulelor nu face decât să o exalte. Însă pericolul acestei alienări poate fi depășit prin manifestarea unei inițiale bunăvoințe față de logică. Trebuie să te raportezi la logică acordîndu-i din capul locului un credit. Să luăm
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
carnivoră a confesiunii practicate cu obstinație. Ea Își dezvoltă o nouă personalitate și ia un chip cu totul nou tocmai În procesul zbaterii, al luptei acerbe pe marginea prăpastiei care desparte viața de moarte. Teatralitatea comportamentului suicidar, amestecul de artificialitate alienantă și de dramă autentică trimite la un posibil model literar al sinuciderii. Fără Îndoială, afirmația este discutabilă, Însă ea poate fi susținută cel puțin din punctul de vedere al scriitorului care Încredințează jurnalului istoria ispitei de a părăsi În mod
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
există decât revelarea unui destin, piatra unghiulară a unei existențe. Însă revelația nu se produce decât sub forma exteriorității: adică a transcrierii care, pe de o parte, trimite la permanența mentală a eului, pe de alta, Îi prefigurează o destinație alienantă 53. Așadar, jurnalul intim va avea de Înfruntat două tendințe contrare, două surse de tensiune: a finitudinii temporale și a precarității concluziilor la care conduce. Destinația sa va fi, deci, și ea dublă. Jurnalul distorsionează relația existentă anterior dintre scriitor
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
spre deosebire de "middle class" trăiau într-un fel de "urban village" (strada, magazinul erau o continuare a casei, iar comunitatea alcătuia o singură familie). De aici necesitatea de a diagnostica cu maximum de acuratețe relația om / spațiu (mai cu seamă în alienanta societate contemporană) pentru a folosi spațiul terapeutic (în vindecarea maladiilor sociale) și chiar profilactic (pentru o asemenea întreprindere sociologia, antropologia, psihologia și semiotica ar trebui să-și dea mîna). Pe lîngă valoarea simbolică detectată în comunicarea interpersonală, spațiul încorporează și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
obișnuințele, sărbătorile, spațiul public. Pe al doilea loc menționăm autoritatea (B. 2.), deoarece constituie valoarea în numele căreia expansiunea noilor valori este blocată. Fie că este vorba de autoritatea în cadrul Statului, în familie, la școală, la muncă, ea este cunoscută ca opresivă, alienantă. Este omniprezentă nu doar prin legi, regulamente, dar și în raporturile cotidiene dintre superiori și inferiori. Roger Garaudy acuză faptul că toată viața este "încorsetată de structuri și morale care vin din negura secolelor și care nu corespund cu nimic
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
n-ai fi tu Pustie aș fi pustiu sub soare Dar tu și eu Pustie în cel mai greu Pustiu Suntem nădejdea stinsă a marelui Pustiu. Dicțiunea simbolică vizează finalmente Ascensiunea; muntele, turnul, câmpia nu permit însă desprinderea Singurătatea metafizică alienantă din Via dolorosa e dimensiunea infernului devorant: "Nu-i nimenea în lume mai singur decât mine / Toți au venit și au plecat / Nu știu pe nimeni i-al cui și cum îl cheamă / Plâng zi și noapte neîncetat..." III Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
enigmă și iluzoriu, imersiunea în infernal și apropierea de mitic, ascensiunea spre astral și prăbușirea în eul ulcerat iată atitudini și dimensiuni contrapunctice. Balans perpetuu! Privindu-se ritmic în oglinzi interioare, narcisistul se melancolizează; revenindu-și, tinde să reziste stărilor alienante, compătimind bunăoară "tristele orgolii" ale damnatului Laforgue. "Eu-l" și "Tu-ul" se vor afla pe aceeași baricadă; un Romanescu tandru, spășit, elegiac aspiră să se întregească prin Celălalt: "Eu, tu cel care am murit, / ascultă sunt eu mai departe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ne oferă astăzi un model inedit în istorie, dar unul care pare să funcționeze. Se va vorbi, cred, tot mai mult și despre o viziune chineză asupra globalizării, una originală, lipsită de radicalismele și de obsesiile Occidentului, una mai puțin alienantă. În timp ce americanii își risipesc forțele prin Orientul Mijlociu, în confruntarea cu un islamism foarte viril, și în Estul Europei, unde Rusia tinde să se reafirme manu militari, China tace și face, devenind un mare dragon roșu. Se spune că Barack Obama
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
în raport cu venitul disponibil este de 120%, respectiv 140%. Iată de ce țările anglo-saxone, care au cel mai liberal model economic, sunt acum cele mai afectate. Creditul de consum reprezenta pentru ele o supapă indispensabilă, care acum s-a închis, căci devenea alienantă. Nu este cazul să vărsăm prea multe la-crimi pentru băncile care au aruncat cu credite în stînga și în dreapta, fără garanții suficiente, decît în măsura în care ele au risipit și econo-miile clienților. Cineva trebuie deci să răspundă pentru sumele pierdute și să
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
sine-celălalt, această relație de dependență mereu nesatisfăcută explică teama majoră de pasivitate („a asculta de...” devine echivalentul lui „a se supune cuiva...”, ceea ce apare ca o amenințare de confuzie identitară majoră), pasivitate înscrisă imediat într-un registru de homosexualitate primară alienantă. Sinele și obiectul nefiind în mod clar diferențiate, obiectul devine periculos, deoarece poate să pătrundă în sine, să se instaleze acolo, să-l cucerească și să-l alieneze definitiv. De aici rezultă această dublă dificultate întâlnită adesea la adolescenții predispuși
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
el este tânăr și depinde în mod obiectiv de părinții săi. Dacă o astfel de funcționare pare a prevala în cadrul interacțiunilor familiale, atunci trebuie să propunem fie o terapie familială prealabilă, fie măsuri concrete vizând degajarea adolescentului de legăturile sale alienante. Prea puține lucrări și-au propus să studieze pertinența aplicării uneia sau alteia dintre metodele psihoterapeutice. Criteriile de evaluare sunt în mod evident dificil de definit sau cel puțin într-o manieră așa numită obiectivă după cum se procedează cu psihotropele
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
părinți, profesori și alți adulți semnificativi din viața sa. Experiențele de separare apar pe parcursul întregii viețide exemplu spitalizarea și divorțulducând la experiențe emoționale negative, ca de exemplu un răspuns de tip suferință. Nevoia de informare este adesea frustrată de practicile alienante medicale, juridice și educaționale și așa mai departe. Frustrarea nevoilor psihologice poate duce la emoții negative precum tristețea, furia, jena și rușinea, care în mod natural s-ar „descărca” în orice reacții fiziologice și comportamentale (catharsisă. Dar asemenea emoții sunt
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
umbrei tautologice, și să plonjeze în text, citind, recitind, transcriind, identificând din frânturi, ca într-un joc de puzzle, desenul interior care transgresează momentul, pur, al consemnării. Căci textul este ființă. Iar Cioran se hrănește tocmai din chinuitoarea Ă și alienanta Ă obsesie a ființei și a adevărului. Or, mărturisit direct sau oglindit în tot felul de teme răvășitoare, adevărul său cu privire la propriul sine este un adevăr al clipei. A identifica, dincolo de acest adevăr, discontinuități, contradicții, rupturi și, în aceste discontinuități
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
vine și din faptul că, fiindu-le, totuși, atât de apropiat, Cioran face apologia ratării pentru a se salva pe sine în cazul în care, din nefericire, va fi fost unul. De aici, poate, alteori, denunțarea scrisului ca o activitate alienantă, „modernă”. Iată: „«Vocația» mea era să trăiesc în natură, să muncesc manual, să meșteresc într-o curte, într-o grădină, nu să citesc ori să scriu” (I, 83). Aproape invariabil, peste câteva pagini: „Eram făcut să muncesc manual, ca să trăiesc
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
altădată, Nenorocirea. În realitate, e unul și același cuvânt. Să nu poți fi altul decât cel care ești. Sunt imposibil de schimbat, și sufăr pentru asta în fiecare clipă. Dați-mi un alt eu!” (II, 179). Dar dincolo de fatalitatea aceasta alienantă, care provoacă strigătul disperat al nevoii de a fi altul, de reținut fascinația predestinării. Cioran e atras de tot ce înseamnă eșec, ratare, neîmplinire, nenoroc. „Binecuvântate fie eșecurile! Le datorez tot ce știu” (II, 122), spune la un moment dat
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
violenta unor medii școlare se pot rezuma astfel : fuga ( prin discuții în fundul clasei, prin absența fizică, prin refugiul intr-o gândire magică, prin mutism, prin dificultăți de relaționare, prin abandon, p.30 ); agresivitate sau supra-conformism, un „naufragiu" mai subtil, reacții alienante, școala devine un loc al excluderii, nu al integrării sociale ( ibidem, p.31 ). In categoria inadaptaților sociali întră, potrivit literaturii de specialitate : delincvenții, psihoticii si psihopatii. Semnalând câteva caracteristici ale tulburărilor de comportament care stau la baza infracționalismului, Emil Verza
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
farsei caragialești, ziarul Aurora Democratică, 11/23 Făurar? Suntem oare pe cale de a deveni o creație și o multiplă victimă a unei superpoluate și populate "Planete Moft"? Nevoia de Caragiale (și actualitatea lui Caragiale), apt să veștejească "puterea aceea parșivă", alienantă și corupătoare a vieții ca moft, "viață prin ziar" funciar falsificată sub incidența iradiațiilor tembelizante ale discursului public (...)", este mesajul de fond al eseului foșnind de alerte, șfichiuitoare aluzii și somptuoase ironii pe un foarte serios fondal de citate și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
prerevoluționară, de pace socială, în baza căreia artiștii pot să se adreseze contractual utilizatorilor, fără să-i îngenuncheze sau să-i umilească. Caius Dobrescu pune preț pe o revoluție liberală, aptă să se nască prin temeritatea imaginației universitarilor, în detrimentul "ficțiunilor alienante ale Contraculturii și Postmodernismului". El edifică acest scenariu al viitorului, fără a convinge deocamdată, din ceața unor aluzii și reminescențe, cerându-le artiștilor "nu labirintica lor îndoială de sine, ci forța convingerilor lor". Adevăruri morale din partea poeziei, menite să întrețină
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ai culturii, autorul nu întoarce spatele anecdoticii, biografismului savuros, făcând din cartea sa un exemplar exercițiu de admirație, analiză și interpretare. Castalian cultivator al etimologismului de sorginte heideggerian, Virgil Podoabă se apără prin cărțile sale de recentele agresiuni și destrămări, alienante și haotice, presimțite încă de profesorul său. Un uomo salvato, așadar. Barbu Cioculescu Criticul simpatetic Aproape cincizeci de cronici, eseuri și portrete dedicate vieții cărților și scriitorilor români adună Barbu Cioculescu (n. 1927, Montrouge, Franța) între coperțile rafinatului său volum
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
O goană continuă după mijloacele de protecție a făpturii noastre e toată istoria. Jean Delumeau ne sugerează o lectură esențială și verosimilă a paginilor ei. O înțelegem azi cu atât mai mult cu cât omenirea întreagă e asediată de primejdii alienante și distrugătoare. Istoria mărturisește, în felul ei, pentru continua, irepresibila noastră nevoie de siguranță, nevoie cu atât mai presantă cu cât mediul în care trăim e mai supus la agresiuni alienante. Scrisul istoric devine o șansă în plus de reflecție
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mult cu cât omenirea întreagă e asediată de primejdii alienante și distrugătoare. Istoria mărturisește, în felul ei, pentru continua, irepresibila noastră nevoie de siguranță, nevoie cu atât mai presantă cu cât mediul în care trăim e mai supus la agresiuni alienante. Scrisul istoric devine o șansă în plus de reflecție asupra condiției umane, un spațiu al regăsirii. În cazul de față, ca și în opera lui P. Chaunu, reconstrucția e dublată de o pledoarie clară, persuasivă, pentru acel homo religiosus pe
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
base de la contestation de toute société aliénante." (Fernando Arrabal, în Alain Schifres, Entretiens avec Arrabal, Editions P. Belfond, 1969, p. 129) Spre deosebire de o artă rece, coerentă, represiva, se ridică artă baroca, expresie a "principiului plăcerii", baza a contestației oricărei societăți alienante.") 43 Poate nu este tocmai o coincidență succesul pe care l-a avut piesă în montarea lui Garcia la BITEF și la Sao Paolo, în același an în care omenirea a trait două evenimente majore: aselenizarea și cele trei zile
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]