173 matches
-
de politețe, invitînd-o să intre. Cînd ajunge în încăpere, Doris stă clipe în șir locului, privind cu aviditate totul. Mereu m-am întrebat cum va fi arătînd camera de naștere a unor personaje... Bun venit! îi întoarce Mihai gestul de alintare a obrazului, semn că a redevenit stăpîn pe sine. Doris reține palma lui și o strînge cu putere. Apoi schițează un gest de apropiere, întîmpinîndu-i îmbrățișarea. Te rog! se retrage ea, scuturîndu-se ca de friguri, să-și alunge amețeala. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
frumoasă, pe care gîndurile lui de bărbat singur și-a dorit-o de-atîtea ori. Însetate de atingere, palmele nu i se pot abține și se lipesc de trupul femeii, alintîndu-l. Doamne!... murmură Doris, dăruindu-se cu un gest de felină alintării. Așa, fără barbă, nu crezi că-ți sînt accesibil? o necăjește Mihai, plecat mult asupra ei. Ba da, ba da! șoptește femeia. Acum ești senin, așa cum mi te-am dorit mereu și te vreau! Dar... nu pentru tine m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
îl îmbărbătează Mihai. Privirea lui Dinu se pierde undeva în sus, spre un ungher al tavanului. Doris se retrage pînă dincolo de capătul patului iar Mihai, mușcîndu-și buza de jos pe dinăuntru, să se abțină, atinge ușor brațul dezgolit, ca o alintare. Auzi, Mihai... întoarce Dinu puțin capul, căutîndu-l cu privirea. Ar trebui să te duci la București, la institut, să stai de vorbă cu Simona... Am aflat de fetiță, Dinule, acum cîteva săptămîni... Eu știu de mult, de cîțiva ani, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ia "domnișorul" de nevastă o țărăncuță și săracă, și proastă, când ar fi găsit atâtea fete de boier, numai să fi întins un deget. Porunci seara soldatului să-l trezească la vreme pentru înviere. Pe la miezul nopții se deșteptă în alintările Ilonei: ― Scoală, leneșule... Aide, să nu pierzi tocmai Învierea! Până să se dezmeticească, fata dispăru fără zgomot... Se îmbrăcă în grabă. Răcoarea nopții îi învioră pașii. Cerul era senin, vânăt, și stelele pâlpâiau ca niște luminițe pe bolta unei imense
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu voce joasă, tabagică. Se vedea că adesea obișnuia să-i vorbească pisicii. Animalul alergă înaintea ei și se așeză strategic pe pragul ușii spre care se îndreptau, privindu-și stăpâna cu ochii verzi, fosforescenți, strălucind oblic de istețime și alintare. Nu poate omul scăpa de tine, îi mai zise și deschise ușa intrând laolaltă cu pisica. Pe Carmina o izbi aerul stătut din încăpere. O clipă îți simți încheieturile moi, credea că-i gata să leșine. Porni spre locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
locul cele din copilărie, în care chipul mamei este cel pe care îl poartă întotdeauna în suflet: blând, iubitor, iertător... Se face că e primăvară și răsădesc împreună câteva răsaduri firave de flori, cărora mama le rostește denumirile ca o alintare: "gura leului... ochiul boului... crăițe..." Și-apoi: "Au început să înflorească lăcră..." Cu denumirea neterminată a florii preferate pe buze, se repede spre poartă: "Simion ! Simion" Înregistrează vocea Teodorei care se suprapune peste cea a mamei : "Spirit al Isidorei, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mă omori!, și dup-aceea tre’ bătută pe dinlăuntru, până zice: Varvarule, mai dă-mi, că mă omori...» Am plecat În fugă de lângă băietanu-cela: spunea cuvinte foarte rele despre femeile noastre. Varvara mea Îmi zicea mie varvar de desmierdare, de alintare - de prietenie, nu de dușmănie. La urma urmei, nu eu o năvălisem pre ea, ci ea venise către mine, tot stropindu-mă; ea mi-a zis s-o fac pe la trup, din apă și ea m-a sărutat cu sărutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
iarnă. Când fata era mică ele tot, acele îndrăgostite care mai de care o răsfățau, în hatârul lui Lică. Posacă cum era, copila simțea totuși 153 pentru dezmierdările lor un fel de tors ca al pisicii când umflă gâtul subt alintări și-și ascunde ghearele. Mai măricică, înțelesese de gustul mâncărilor bune și al cadourilor. Apoi venise vremea să fie trimisă afară să se joace; devenise curioasă și urâse femeile pentru care era depărtată. Se întîmpla însă s-o uite acolo
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ghinion teribil. Se Înclinase spre celălalt capăt al canapelei, mai departe de ea, dar Isabelle Îi distingea bine ochii În Întuneric. — Ba ai să mă mai vezi, prostuțule. Ea a apăsat imperceptibil pe ultimul cuvânt, făcând din el aproape o alintare. Amory, ușor răgușit, a continuat: — Am fost atras de o mulțime de oameni - de fete - și cred că și tu ai fost... de băieți, vreau să spun, dar tu... Întrerupându-se brusc, s-a aplecat Înainte, cu bărbia proptită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Îți aplică imediat o palmă peste față dacă Îi zici „proastă“; ea râde languroasă, se pisicește lângă umărul tău, Își apropie obrazul de haina ta și toată lumea crede că i-ai făcut un compliment drăgăstos. Poate fi vorba despre o alintare intimă, posibilă Între doi tipi tari ce se iubesc, mai știi; de aceea, sunt capabili să se certe oricând, să se insulte, să se bată chiar În fața tuturor, fără să le pese de ceva. E treaba lor, cine Își poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
părea că începe să-și caute de treabă. Dacă priveai cu luare-aminte obrajii lui palizi, goliți de sânge, puteai bănui de unde îi venea nerăbdarea și cam ce fel de treabă ar putea fi aceea. Faptul că numele lui era o alintare suna încurajator pentru alde Pârnaie, sugerându-i că oamenii sunt mai blânzi decât par a fi, atâta doar că, neștiind exact de la ce vine alintarea aceea, nu aveau niciun motiv de liniște. Cu atât mai nepotrivit era Isaia, care purta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cam ce fel de treabă ar putea fi aceea. Faptul că numele lui era o alintare suna încurajator pentru alde Pârnaie, sugerându-i că oamenii sunt mai blânzi decât par a fi, atâta doar că, neștiind exact de la ce vine alintarea aceea, nu aveau niciun motiv de liniște. Cu atât mai nepotrivit era Isaia, care purta straie ponosite de călugăr. Avea părul vâlvoi, o barbă lungă și ascuțită, și-și ținea mâna dreaptă astfel încât să întruchipeze brațul arhanghelului Mihail. Dacă stăruiai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
negativiști”. Prozaismul și fronda caustică, invazia obiectuală într-un citadinism alienant și fermecător deopotrivă, apoi clișeele suprarealiste, apetitul pentru mecanisme, spiritul publicitar, strălucirile cibernetice, manifestările „psihedelice” ca în textele Beatles-ilor, rockul, poza erotică dezabuzată, euforiile alcoolice, deprecierea lumii-kitsch, robotizarea atitudinală, alintările eului narcisiac, autoipostaziindu-se efervescent ca înger damnat, exaltarea ereziei și sensibilitatea ultragiată - sunt notele dominante ale debutului: „Aceleași nopți cu pisicile deschizând cutiile de conserve/în întunericul tandru al lăzilor cu gunoi./ Clack, din palme,/clack, clack/la moara fericită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
Revin mereu la aceeași „poveste”. Suntem tineri. Nu vreau să ignor acest lucru. Terapeutul - Si dumneavoastră, Hubert, ce puteți face pentru a controla din nou situația? Hubert - Să reluăm plimbările, o cină în exterior, cinematograf și să alternăm episoadele de alintări, mângâieri și penetrări, dacă fiecare se implică în aceste acțiuni cu bunăvoință. Eu, nu sunt disperat deoarece simt ca am erecție... Terapeutul - Simțiți că v-ați afirmat în alte domenii după ce ați început terapia? Hubert - Da, în alegerea hainelor mele
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
servi de trambulină pentru Hubert. S-ar fi vindecat singur, s-ar fi arătat a fi întotdeauna în formă... Dar, oricât de satisfăcătoare sunt ele la început, aceste soluții solicită, de asemenea, existența unui climat favorabil manifestării emoției, cu sentimente, alintări, mângâieri. Fără terapia partenerei, ele l-ar fi condus pe Hubert spre eșec mai devreme sau mai târziu. A se preocupa prea repede de simptom sau de substanțe, chiar dacă această abordare provoacă o vindecare adesea spontană, nu corespunde cerințelor în
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
neamul". Legendele din Franța sunt mai sobre și mai malițioase; cele din Italia, mai vesele și mai îndrăznețe; cele din Germania, mai romantice și mai naive; cele din România zugrăvesc spiritul național cu elanurile, volubilitatea, imaginația ardentă, tristețile voluptuoase și alintările lui de copil. Cultul literaturii orale românești este o chestiune națională. Slavii ar fi vrut să înăbușe, să mascheze patria română, învăluind-o în pliurile alfabetului chirilic. "Ce-ar fi spaniola, ascuns sub caractere arabe?", întreba Edgard Quinet. Româna a
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Transmise din generație în generație, păstrate din teamă, respectate aproape ca și cultul, superstițiile popoarelor sunt, poate, arhivele lor cele mai vechi"**. Sunt în firea românească aceste drăgălășenii ațâțătoare care caracterizează doina, aceste mici vorbe dulci, aceste diminutive prețioase, aceste alintări voluptuoase care le-nnebunesc pe femei. Povestirea este punctată de interjecții provenite din natura câmpenească și care marchează o etapă, în timp ce povestitorul recită și citește în memoria sa ca într-o carte fermecată. Nu știu nimic mai frumos, mai grațios
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
făcea vogă în anii cînd universitatea ieșeană avea rectori marxiști și portari leniniști. Discursul lui despre literatura lumii fascina orașul. "Parantezele" lui (cînd ruga studenții să nu mai noteze, bănuiți de ce!) făceau deliciul galeriei. Îi plăcea și să se alinte, alintările lui Falstaff în preajma jupînițelor. Părăsea catedra, se-apropia de prima bancă, unde luau notițe frumoasele anului, topite, își rezema burta (interbelic-prezentabilă) de vreun caiet și se indigna alintat: vedeți? se tot deschide ușa, o să mă enervez și n-o să mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atelierului din Armeană continuau să răzbată stridențele acestei lumi noi românești. De nerecunoscut. Mi-e dor de "iarna" aceea de demult, pictată de Craiu: om și cal, în același pas, prin zăpada proaspătă, grea, purificatoare. Eterna zăpadă a pămîntului românesc. Alintării lui Arthur Rimbaud: "Mi-e teamă de iarnă pentru că e anotimpul confortului", i-aș putea juxtapune propria-mi alintătură: " Nu mi-e teamă de iarnă pentru că e anotimpul disconfortului". De parcă aș vorbi în idiomul nostru, al obișnuiților cu disconfortul. De parcă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a invoca unele opinii critice de autoritate, mai cu seamă din categoria acelora care aplică operei lui Proust o grilă freudistă. Întoarcerea personajului narator la edenul copilăriei ar reprezenta în opinia acestor critici o căutare tulbure a stărilor "prenatale": "În alintările mamei - admite Vladimir Streinu - adultul se dorește copil, copilul - prunc și pruncul - făt." Criticul român socotește, cu o rezervă implicită, că "perspectiva nu e neinteresantă" . Ceea ce obiectează acestei viziuni freudiene este doar că ea nu ușurează accesul spre sensurile cele
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
pentru inversiunea condițională și subjonctivală - i.e. verificarea trăsăturii [+directiv] proiectată în plan irrealis. Onu (1965)81 identifică semnificațiile cu care se asociază inversiunea condițională: imprecație dinamică (Înghiți-l-ar pământul), imprecație disimulată, ironic-glumeață (Fire-ai să fii!) sau cu funcție de alintare (Mânca-o-ar mama!), sens deziderativ intensiv (Dare-ar Domnul Dumnezeu) sau ipotetic (Jelui-m-aș și n-am cui). Există și situații în care inversiunea condițională se grefează pe structura unei imprecații, dar se asociază interpretativ cu exprimarea autoreferențială
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
sacru și trebuie respectat, indiferent de persoana care îl face sau cea față de care este făcut. FATA BABEI ȘI FATA MOȘNEAGULUI p. 129, r. 4 5 : „pentru că era fata mamei, se alinta cum se alintă cioara-n laț” protejarea și alintarea peste măsură și fără baza reală nu fac decât să dăuneze persoanei respective; r. 11 12 : „noroc de la Dumnezeu că era fată robace și răbdătoare” acceptarea destinului, resemnarea cu bunătate și refugiul în muncă nu sunt privite doar ca semne
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
apelează la acest comportament în mod spontan și adecvat situației, de exemplu atunci când vor să se împrietenească cu un străin". (Eibl-Eibesfeldt, 1995, p. 125) În aceeași categorie intră și comportamentele de îngrijire socială: Noi folosim deseori mișcări de mângâiere sau alintare pentru a alina un individ agitat și mulți dintre membrii mai dominanți ai societății își petrec ore în șir fiind îngrijiți și periați de subordonați" (Morris, 2008 p. 195); activitățile de transfer, adică încercarea de a controla tensiunea acumulată prin
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]