266 matches
-
ploconiseră doar cu câteva minute mai înainte. Ar fi împotriva logicii ca lucrurile din fotbalul nostru să stea altfel. Când la Federație tronează un ins ce pleznește de încântare că e numit "Nașul" iar la Ligă ne fericește un ex-milițian alintat "Corleone", e clar ce fel de model mental domină jocul românesc cu balonul rotund. Cu diferența că filmele lui Coppola erau populate cu actori de geniu, pe când "documentarul" livrat de soccerul național mustește de clowni triști și hahalere sinistre - ultimi
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
IEDUL CU TREI CAPRE A fost odată un ied care avea o mamă, o bunică și o mătușă. Locuiau cu toții în aceeași casă. Iedul era foarte leneș și alintat. Se scula târziu dimineața, iar când se scula începea să strige: Mamă capră, îmbracă-mă! Mătușă capră, hrănește-mă! Bunică capră, adoarme-mă! Într-o zi caprele au primit o scrisoare de la verișoara mamei iedului, capra cea cutrei iezi, în
Curierul „Ginta latină” by Iustina Petra Condriuc () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2331]
-
vrei să te adorm eu? Nu vreau! Iedul se băgă înfricoșat în pat și dormi până dimineață. Când s-au întors caprele, iedul le-a povestit tot ce i se întâmplase și de atunci nu a mai fost leneș și alintat. Iustina Petra CONDRIUC Clasa a IV-a
Curierul „Ginta latină” by Iustina Petra Condriuc () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2331]
-
nu mai puțin obsesiv) pe la Cosmin Perța, dar și (comprimat, hipersensibil, «catafazic») pe la Teodor Dună, cu toate că el vine de și mai departe, dinspre Ioan Es. Pop și Cristi [sic!] Popescu?!" Mă întrerup o clipă: familiaritatea excesivă cu autorul Artei Popescu, alintat când nu e cazul, e una din metehnele realmente deranjante ale ultimilor ani. Continuu: „Peniuc-Urmanov sunt ce a rămas din «cei 3 siamezi» ai anilor 2002-2004, după ce și-au pierdut un frate pe drum (dar par s-o intereseze pe
Antologia și Stamate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6075_a_7400]
-
Simona Vasilache Nu de o stație de tramvai este vorba, într-o lume care se plimba cu trăsura. Ci de un fel de a reacționa la "de-ale vieții", cu eleganță pișicheră. Școala lui nenea Iancu, alintată Caragialeta (bis) - Leta, din prima și din a doua caragialetă, e o prietenă a lui Șerban Foarță - dă lecții într-un volum legat frumos, în stilul Brumar, 2002. Autorul lui? Am spus-o deja, Foarță, ispitit de niște replici întoarse
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
saltă pe note, de la picanterii și plaisanteries culturale la politicale și, în cele din urmă, la cherchez la femme (și veți găsi legătura...), cîștigînd din ce în ce în vervă. Pasaje vesele și triste, interogatorii comice, anume cochetării și nădufuri alintate, de franctiror în critică și, din vreme în vreme, (aproape) polemist stau laolaltă în paginile scrise, despre neîntreruptul du-te-vino dintre prezent și trecut, cu judecata cîteodată pripită a zilei de azi. Mai fermecătoare cînd au apucat să se decanteze, atinse
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
concurenți nemulțumiți. De această dată a venit rândul Luminiței Anghel să îl critice pe unul dintre jurați pentru că nu i-a dat nici măcar un punct. Eurovision 2013: Scandal între Luminița Anghel și un jurat Cezar Florin Ouatu (33 de ani), alintat „The Voice” (n.r. - „Vocea”), a câștigat finala Eurovision România 2013, sâmbătă seara, după ce a obținut cele mai multe puncte în urma cumulării votului publicului și al juriului. Cezar va reprezenta România la Malmö, Suedia, la concursul Eurovision de anul acesta, care va avea
Anunțul lui Mihai Bendeac pentru următorul Eurovision by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/72585_a_73910]
-
o prietenă de la limbi străine, pe care-o cunoșteam din mediul cenaclurilor literare studențești. Acolo am întâlnit, printre alții, un băiat cu ochelari, incredibil de slab, cu brațele literalmente ca niște crochete. Era jovial, plin de simțul umorului, vorbea mult, alintat, puțin snob. De fapt, părea să se simtă perfect în mediul acela pestriț și preponderent feminin. Era și el student la engleză, cocheta și el cu literatura, dar nu cine știe ce serios.” Interesant, despre poeziile tânărului Alex. Leo Șerban, nimeni nu
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
falsă boierie cu accente de plebeianism nastratinesc și cabotinism ludic asumat”), cu enumerări a căror ambiție pare să fie aceea de a depăși suflul unei lecturi cu voce tare („nicăieri în corespondența autorilor noștri nu mai există atâta epicureism fervent alintat, atâta vitalitate a senescenței, așa o poftă de boierie senzorială, de tihnă, colportaj și taclale, de cumințenie și drăcărie, de înțelepciune și ghidușie totodată”) sunt mostre care acoperă integral conceptul. De fapt, cam mult spus concept. E doar o formulare
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
apoi să-i împărtășească și cititorului, care este sursa misterioasă a fascinației, a hipnozei adînci și ireversibile, pe care acest spațiu le-a exercitat asupra celor care au venit în contact cu el. De la abandonul definitiv al Sultanei, așa cum era alintată, afectuos, de către localnici, Regina Maria, la percepțiile de un lirism exaltat și neobișnuit al unor savanți, altminteri plini de măsură și de sobrietate, precum celebrii geografi I. Simionescu și G. Vâlsan, la entuziasmul nenumăraților scriitori care au trecut pe aici
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
pictori și cei mai de seamă intelectuali români veneau la Balcic nu ca într-un loc obișnuit de odihnă, ci ca într-unul ieșit din scara umană, dacă nu de-a dreptul sacru. De la abandonul definitiv al Sultanei, așa cum era alintată, afectuos, de către localnici, Regina Maria, la percepțiile de un lirism exaltat și neobișnuit al unor savanți, altminteri plini de măsură și de sobrietate, precum celebrii geografii I. Simionescu și G.Vâlsan, la entuziasmul nenumăraților scriitori care au trecut pe aici
Balcicul, între mitologie și turism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8104_a_9429]
-
așezare substantivală și neastâmpăr verbal) și secondată de ambigenul androgin, feminitate măcar în parte vinovată de felul nostru de a fi: rezistenți (nu doar durabili, ci și reticenți și recalcitranți), subtili, plini de intuiții, de idei, sentimentali și trădători, capricioși, alintați, inteligenți... Grație topicii uimitor de libere (locurile și situările nu sunt niciodată unice și definitive), vorbele românești își pot construi singure contextele, într-o dispoziție ludică în stare să explice bogata lor ambiguitate; nu de puține ori, aceasta, cu subînțelesuri
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
Tu de mână mă luai Și la horă mă duceai. Eram bine îmbrăcată, Tânără și-mbujorată. Apoi am crescut mai mare, Mă plimbam pe la izvoare. Eram fată alintată Și de tineri sărutată. Anii au trecut în zbor, Am uitat de hore și de dor. Nu am nici o mângâiere, Mă cufund în trista mea durere. Aș vrea din nou la horă să mă duci, De braț cu mâna ta
Mama by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83206_a_84531]
-
prieten. Și acum „Somn ușor, îngeraș la căpușor “... ! Fulgușorul de nea Fulgușorul de nea era cel mai mic fulg al Zânei Zăpadă. Bineânțeles că așa cum sunt toți mezinii, era cel mai năzdrăvan și cel mai curios, dar și cel mai alintat dintre toți fulguleții. - Mamă? Și eu va trebui să ies din castelul nostru de gheață și să te părăsesc? Crivățul și Zăpada se priviră și începură să râdă cu poftă spre nedumereirea micuțului fulguleț. În cameră intrară în mare grabă
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
apă-șiroaie S-alin iute setea din flori; Aștern umbră lină pe frunze-n grădină La prînz, cînd au vise-n culori. Pe aripi, amîndouă, aduc stropii de roua Ce mugurii-i școală din dulce visare, Cînd stau pitulați, de mama alintați, Pe cînd ea dansează în soare. De mă-ntunec la fața, dau ploaie cu gheață Ce-albește cîmpia-n ropot de sunet, Și-apoi dintr-o dată, dizolv gheața-n apă, Si zbor mai departe în zarva de tunet. Cern grele zapezi
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
care artistul a și spus că vor fi cele din urmă apariții ale sale. Un spectacol amuțitor, de nobil echilibru, căldură a discreției, rafinament firesc, substanță confesivă, plus o grațioasă, surprinzătoare fragilitate exprimată în tăceri, grimase și zâmbete strălucitoare, ghiduș alintate. Unic, la noi, în lumea scenei - actor, regizor, scenograf, dar inițial student la arhitectură și fost rugbist (v. albumul dedicat de Nicolae Șt. Noica lui Liviu Ciulley seniorul), Ciulei venea din lumea lui Alice Voinescu, o „lume cu țesutul etic
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vor vorbi despre cum sunt eu, ce fac eu cu adevarat, cum trăiesc eu și arăt doar o mică parte a traiului meu... Și asta pt toate frustratele și onaniștii care nu pot dormi de grija mea... SUNT IUBITA, RĂSFĂȚATA, ALINTATA ȘI ADORATA DE CINE VREAU EU... OANA ZĂVORANU. Nu 'pozez', nu râd fals la camere, nu afișez o opulenta 'de împrumut':))))... Adică ceea ce am, AM, și ceea ce fac PLĂTESC CĂ ÎMI PERMIT... las prostimea să creadă ce vreau eu, iar
OANA ZĂVORANU, mesaj în ziua nunţii lui Pepe by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/71150_a_72475]
-
pe fotoliu, totuși nu până la prăbușire, evitând a-și expune tălpile, afară de asta, deși răsturnat pe spate, adoptă o încovoiere a șirii spinării ca sub imperiul unui frig dorsal. Neglijența lui părea a unui convalescent, permițîndu-și destinderea oaselor și gângăvirea alintată. Hangerliu împărtăși lui Ioanide că Gavrilcea, care izbutise a fugi în străinătate, îi trimisese o lungă scrisoare, narîndu-i cum decursese fuga sa. Întrucât fusese informat de moartea Pichii, simțise un fel de datorie a se scuza față de Ioanide și în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ceea ce însă mă va urmări și voi identifica în mod constant în amintirea acelor ultime momente va fi cu siguranță imaginea mâinilor sale, mâini trudite, obosite prematur de la atâta suferință și încrâncenare în fața bolii. Aceleași mâini care ne-au protejat, alintat, ajutat și care au plecat în mare respect și demnitate în lumea pulberilor stelare. Plecarea tatălui nostru m-a răscolit cumplit, am plâns, m-am zbătut, însă prin exemplul fratelui meu, am reușit să-mi redirecționez trăirile, patimile, nevoile și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Ceea ce însă mă va urmări și voi identifica în mod constant în amintirea acelor ultime momente va fi cu siguranță imaginea mâinilor sale, mâini trudite, obosite prematur de la atâta suferință și încrâncenare în fața bolii. Aceleași mâini care ne-au protejat, alintat, ajutat și care au plecat în mare respect și demnitate în lumea pulberilor stelare. Plecarea tatălui nostru m-a răscolit cumplit, am plâns, m-am zbătut, însă prin exemplul fratelui meu, am reușit să-mi redirecționez trăirile, patimile, nevoile și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
intra în casă... „Ce frumos povestea bunica! Mult mai frumos decât mama sau tata. Mai frumos, chiar, decât educatoarea de la grădiniță. Ce mult iubesc acest glas, cel mai frumos și mai catifelat glas din lume...” -Dar, dintre toți, cei mai alintați erau un băiețel și o fetiță care, fiind cei mai mici, făceau, în ograda bunicilor, și cele mai multe pozne. E-adevărat, multe din aceste năzdrăvănii nu le făceau ei chiar singuri. Aveau o sumedenie de prieteni care, cu toate că erau necuvântători, pricepeau
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
le spune tuturor: Să fiți cu mare băgare de seamă pe unde călcați” Să nu striviți țâncul! Peste alte câteva săptămâni, Motănel crescuse asemeni voinicului din povestea minunată. „unde-i acum pisoiașul firav și fricos care trebuia ocrotit, mângâiat și alintat tot timpul?” se întrebau copiii. Nu-i vorbă că de mângâieri și alintări nu duce el lipsă nici acum, că tare i mai plac! Însă, de la o vreme, în căpșorul țâncului nu mai era altceva decât mâncare și joacă. De cum
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Tata povestea despre Polonia și despre Ian Sobieski, care fusese ales rege. Ea le privea pe cele două bătrâne pe sub pleoapele lăsate. O, Doamne, cum dansase ieri! În biserică, la cununie, a plâns. Străinii credeau că plângea cum fac fetele alintate, că se despart de părinți și frați ca să plece la casa bărbatului. Ea nu se despărțea de nimeni, bărbatul ei nu avea casă și nici familie. Nu avea nimic, nimic, nimic. Și iar duse grăbită batista deja udă la ochi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
soru mea Stanca să-l vadă scriind, credea răposata că nu mai apucă în veci asemenea minune, răspunse tot șoptind Ștefan. Printre dinți se auzi mustrarea prințului Constantin: — Mai tăceți odată! Ce strică Mateiaș că e prâslea și că-i alintat? Fețele celor trei frați Brâncoveni își reluară expresia amabilă, divanul trecuse la judecarea pârilor de încălcare a proprietății. Ștefan, cu ochii spre vodă, examina atent profilele celor doi unchi Cantacuzini. Și ei își șopteau ceva. Ah, da, în grecește, gândi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ANCHETA Când înseră, gazda lui Zalomir intră în odaie cu o lampă aprinsă. Pe marginea patului procurorul, care tocmai se dezbrăca, își dezgolea picioarele. Speriat, acesta și-aruncă pantalonii peste genunchii nearătoși și-și sticli ochelarii către femeie. Cu glas alintat, gazda cântă : - Mare pacoste cu vântoasa asta, dom’ procuror ! Șezi, îndată trimit s-aducă niște lapte călduț. I-auzi cum oftează... - Cine ? - Vântoasa. Reluându-și mișcările obișnuite, procurorul se liniștise. întoarse ceasornicul, pături hainele și, ridicându-și un genunchi, începu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]