10,639 matches
-
începutul versurilor. Iar poemul „Mediatrix” - pare smuls din invocațiile din Litania Lauretană sau din Acatistul Prea Sfintei Fecioare Maria. De altfel, toate poemele au un ton de litanie. Părintele Radu Botiș nu este numai un propovăduitor al Cuvântului divin, la altar sau în biserica vie, dar este și un sensibil poet alegând să-l preamărească prin cântec și vers pe Domnul nostru Isus Cristos, cu fiecare prilej. Prezent în multe Antologii și Culegeri de poezie religioasă, dar și în volume proprii
POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343547_a_344876]
-
Cristos, cu fiecare prilej. Prezent în multe Antologii și Culegeri de poezie religioasă, dar și în volume proprii, părintele Radu Botiș își strunește lira pentru a-L putea preamări pe Dumnezeu. Florile recunoștinței sale sunt depuse cu multă evlavie la altarul Credinței, Speranței și Iubirii de Dumnezeu și de aproapele. Anne Marie Bejliu cultivă o poezie modernă, în vers alb, cu multe semnificații religioase și imagini inedite. Geo Călugăru - cultivând poezia clasică, cu rimă pe versurile 1-3 - și rima încrucișată, 1-3
POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343547_a_344876]
-
adusă Creatorului. Autorul are și o frumoasă Litanie închiantă Sfintei Fecioare Maria o adevărată nestemată a literaturii sacre de expresie ortodoxă. Părintele Mihail Milea (Sava Bogasiu) scrie parafraze la Psalmi, dându-le o interpretare inedită, „în duhul Limbii Române”, „un altar de Limbă sfântă ce arde”. Basarabia este pentru acest autor logodnică sfântă căreia i-a jurat credință, căreia i-a luat „veșmânt alb de poezie” și inel strălucitor de aur. Victoria Milescu - cu o activitate prodigioasă în câmpia literară dar
POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343547_a_344876]
-
și ea convingerile creștine în versuri interesante, în stil clasic, unele sub formă de baladă ori doină. Ea se adresează într-un poem pământului care ne hrănește cu rodul său. Prin toate aceste versuri, autorii, fie clasici, fie contemporani, înalță altare de lumină și sunet lui Dumnezeu și tuturor sfinților. Toate aceste poeme sunt esență de spirit, au substanță și miez. Ele îndeamnă la credință și la cunoașterea adevărului evanghelic. Un Cuvânt introductiv alcătuit minuțios de coordonatoarea ediției, Elena Armenescu, ea
POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343547_a_344876]
-
așteptând nici el nu știa exact ce anume. Nu fugise, nu se sustrase de la proaspăta crimă comisă și puțin îi mai păsa de ceea ce avea să se întâmple. Oricum se simțea pustiit, oricum Philbert Schirach își dăduse ultima suflare pe altarul nemerniciei omenești, iar Maor își descoperise infernul de suflet și, în acel oraș care-i fusese dintotdeauna străin, unde nu se simțise niciodată ca acasă și unde viața ajunsese un bun negociabil, o marfă așezată ostentativ în galantarele ruginite ale
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
ele E șoaptă de profani. Și toate-acestea-n firea Ce stai de o citește, Gândești că-s strălucirea Ce poate izvorăște Și-n sete, să-ți iei apă Când vei sorbi nectarul Din floarea ce te-așteaptă, Eu să îți fiu altarul ... M-aș face (R.T.) M-aș face pisc de munte pentru tine Și pentru ochii tăi masive mari, alpine, Pentru-un sărut lungi arcuri carpatine Și creastă crestei tale ca să fii cu mine ... M-aș face apă pe întinderi planetare
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
Ar trăi cât un stejar Și-ar rectitori salutul Și ar fi legionar Dacă Mihai, spaima Porții S-ar recapita azi iar Și-ar reostăși toți morții Și ar fi legionar Dacă Iancu, fruntea frunții Iar ar fi un viu altar Ar cutremura iar munții Și ar fi legionar Dacă Eminescu însuși Stea de-un veac ne-ar fi măcar S-ar reîntrupa din plânsu-și Și ar fi legionar Dacă astăzi Căpitanul S-ar reînverzi lăstar iudelor le-ar strica planul
ȘI AR FI LEGIONAR de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372241_a_373570]
-
cu martori ai înfiorătoarei sale intenții, cea de a trece peste orice sentiment de demnitate și onoare, sau de respect pentru cea care îi va încredința nu numai sufletul, crezul într-o iubire curată, chiar destinul însăși, dăruindu-se pe altarul sacrificiului de sine, în numele dragostei pure, jertfindu-și astfel chiar și fecioria sa neprihănită timp de douăzeci și unu de ani. Cum s-au adunat cu toții lângă mașină și era ora prânzului, au ocupat o masă pe terasa restaurantului Căprioara pentru servirea
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
abordă Andrada prietena în șoaptă. - Ce făceam, Dadi? - Te sărutai cu patimă și te lăsai dezmierdată de mâinile neastâmpărate ale lui Roby, rezemată de un copac. - Era ceva indecent? Tu ce făceai cu Cristian? Pe călugărița în timpul mătăniilor în fața unui altar imaginar? - Ha, ha, ha. Este cam obraznic fratele tău. Dacă nu-l țin în frâu, ar zburda nestingherit pe tot corpul meu neprihănit. - Și ce ai de gând să faci cu el? - Să-i mai temperez avântul de cuceritor al
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
fost Că am pierdut cărarea și ziua izbăvirii!” Și-atunci te vei ruga, să-ți vină-n ajutor Toți cei de lângă tine, dar va fi în zadar, Vei alerga-n genunchi pe drum rătăcitor, Pierzând pentru-o himeră, cărarea spre altar. Căci ața cea subțire se strânge pe mosor Și nu îți lasă vreme s-o mai întinzi odată, Ajungi pe negândite condus de un sobor, La locul tău cel veșnic, în cripta-ntunecată. De-aceea om pribeag, nu amâna unirea
OMULE PRIBEAG de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378729_a_380058]
-
că, de fapt, în Republica Moldova, au mai rămas bătrânii și copiii... Care este adevărul? Silvia GUZUN: Polidor, am avut posibilitatea să plec printre primii din țară. Nu am plecat, deoarece am luptat pentru readucerea valorilor naționale, readucerea limbii române pe altarul vieții și chiar dacă situația materială era la pământ îmi ziceam: „Și dacă plec și eu?” Am avut impresia că s-a ținut Modova numai pe mine. Exagerez, mai sunt patrioți în afară de familia mea în Moldova. Sunt mulți. Regret că cei
INTERVIU CU ISTORICUL SILVIA GUZUN de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340377_a_341706]
-
nr. 1443 din 13 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ucigători de clipe prin iernile iubirii, Două furtuni ce-și varsă nestăpânit mânia, Rănim necontrolat artera fericirii De pare suspendată și lungă-i agonia. Se irosesc cuvinte și îngropăm speranțe, Pe-altar de neputință se năruie din vise, Nemulțumiți de noi, ne pierdem în nuanțe, În mii de întrebări și patimi interzise. În tonuri mult prea sumbre și fără strălucire, Neclară e culoarea iubirii dintre noi, Am alungat lumina... Ce tristă convertire
PRIN IARNA ZDRENŢUITĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376634_a_377963]
-
lor jertfire, când copaci desfrunziți strigă durere. Iar omul, asemenea frunzei din ram, tăcerea-și duce în rana durerii, pe drum ce-l desparte de viață și neam. Cum ziua-n noapte, sortită-i căderii. Iubiri și speranțe adorm în altar, cu rugăciune-n visul învierii, când Iarna morții e al vieții gropar. Din Cer, prohodul să-i cânte îngerii. Frunze-nlăcrimate se-aștern pe mormânt, plapumă să-i fie chipului din el. Că omul, ca frunza revine-n pământ, cum apa
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
-mi duce-n zare, până în primăvară cu floare. Din frunze strâng lacrimi de iubire, Toamna să-mi rescrie amintire. CÂND FRUNZELE MOR ÎMBRĂȚIȘATE Mă îmbrac în haina gândului, de strigăt fioros, a moarte. Când pe poarta cimitirului intră frunze îmbrățișate. Altar e Universul Ceresc, de unde îngeri cântă Prohod. La rugăciune, alți muguri cresc frunze renăscute-n ram cu rod. Gropari le sunt falnicii copaci, că le adună la rădăcini. De-a nu uita cât le-au fost de dragi, când erau
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
domnul Daniel Corbu, la cartea de poezii ,,Lacrima tăcerii,, apărută în anul 2012, la Ed. PIM , Iași. Grafica de copertă și interior, apar sub semnătura talentatei graficiene Liliana Nastas-Brătescu. ,,Și ruga mea de ți-este de ajuns, Mă reazăm de altarele durerii Să plângă clopote tăcerea serii În suflet și în gândul nepătruns. ,, ( Și ruga ) Oriunde aș citi poezii asemănătoare fără semnătură, aș remarca de la bun început că autor este Violetta Petre. Spun acest lucru fiindcă am luat contact cu versurile
O LACRIMĂ TĂCUTĂ, PESTE PIANINA VIOLETĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359307_a_360636]
-
o sinceră reculegere, la o cuminicare sufletească cu divinitatea, ne-am reunit în oaza credinței, în Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor, la Consulatul General al României la Cernăuți, gazdă a 3 expoziții pascale. Mai bine zis, ne-a adunat la altarul spiritualității la un eveniment emoționat, dedicat sărbătorilor pascale, Excelența sa, dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuți. Evident, dincolo de gestul solemn și pios, Sărbătoarea Luminată de la misiunea diplomatică română, inaugurată de dna Consul General, a început cu o rugă
LA CONSULATUL GENERAL AL ROMÂNIEI LA CERNĂUŢI – UNIŢI ÎN PUTEREA CREDINŢEI [Corola-blog/BlogPost/92411_a_93703]
-
se auzea dangătul clopotelor și se bătea toaca, și de la întrarea în sat, puteai auzi vocea autoritară a părintelui Tatu, rostind: Deschideți, voi, boieri, porțile Raiului, să intre Împăratul Măririi!și-apoi, Veniți de luați Lumină!-, iar când ajungea în fața Altarului, se întorcea cu fața la enoriași și le spunea: Bucurați-vă, și cei ce-ați postit, și cei n-ați postit!și lumea, având în mîini cănile acoperite cu prosoape țesute cu frumoase motive populare, se îndrepta spre locul unde se distribuia
SEBEŞUL DE SUS – CU NEA MITICĂ PRINTRE AMINTIRI (CAPITOLUL XXX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357387_a_358716]
-
scrîșnite, Pe sub zăpezile cernite, Mi-au dat un înțeles amar - Că sufletul nu e un dar, Ci e un chin năpăstuit, De prea mult dor de-a fi iubit, Și chiar și Juda, în zadar, A fost jertfit pe-acest altar. Citește mai mult CE M-A ȘOCAT MEREU ÎN VIAȚĂCe m-a șocat mereu în viață,A fost un rînjet de paiața,O strîmbătura fără ură,Dar cu veninul strîns în gură.Și-apoi, cuvintele scrîșnite,Pe sub zăpezile cernite,Mi-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
scrîșnite,Pe sub zăpezile cernite,Mi-au dat un înțeles amar -Că sufletul nu e un dar,Ci e un chin năpăstuit,De prea mult dor de-a fi iubit,Si chiar si Juda, în zadar,A fost jertfit pe-acest altar.... Abonare la articolele scrise de cristina lila
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1338 din 30 august 2014 Toate Articolele Autorului în templul limbii române intru în templul limbii române ca un mare preot, vreau să culeg psalmii dulci din mierea ei, singur într-un altar de vise, cădelnițez o liturghie, cu pâinea și vinul din vechile potire vă hrănesc, veniți cuvinte după mine, fagurii mei blânzi, din dacicele rune scrise cu sânge pe pereți de stei, veniți să-naripesc stelarele voastre lumini, veniți din cronici, din
ÎN TEMPLUL LIMBII ROMÂNE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370436_a_371765]
-
Acasa > Versuri > Iubire > PARTENERI CU NEPĂSAREA Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2071 din 01 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Suntem atâta de singuri parteneri cu nepăsarea dureros de orbi dureros de surzi decupăm altare uitării cernem noroiul la limita dintre suflet și lut cu tristețea brațelor rotunjite în îmbrățișări goale de noi satisfăcuți agonizăm într-un zâmbet preludiu unei iubiri frânte într-un recviem parteneri cu nepăsarea devorăm nemulțumiri dar cine să spargă oglinda
PARTENERI CU NEPĂSAREA de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376449_a_377778]
-
aparentă. În anul 1927 a avut loc o surpriză de proporții, când a fost dată jos tencuiala veche. Atunci au apărut la suprafață vechile ornamente ale Coziei, care încântă și astăzi ochiul. La început, biserica avea doar naos, pronaos și altar, dar în anul 1707 i s-a adăugat pridvorul. Ctitorul? Sfântul Martir și Voievod Constantin Brâncoveanu, cel care a lăsat în urmă-i o țară și o salbă uimitoare de mânăstiri. Unde nu a construit de la zero, a îmbunătățit, punându
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
sfânt de o frumusețe aparte. Inconoclastul precum și mobilierul bisericii au fost sculptate din lemn de stejar în România de către sculptorul Constantin Tudorei; personal, simt o bucurie lăuntrica fără seamăn să știu că o părticică din stejarii seculari ai Moldovei împodobesc altarul bisericii noastre, si de fiecare dată când trec pragul bisericii mă simt mai aproape de "acasă". Invitatul meu de astăzi este sculptorul Constantin Tudorei, căruia îi mulțumesc încă odată pentru amabilitatea și timpul acordat. Mara Circiu:Aș dori să începem această
CANTECUL LEMNULUI de MARA CIRCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345041_a_346370]
-
cu martori ai înfiorătoarei sale intenții, cea de a trece peste orice sentiment de demnitate și onoare, sau de respect pentru cea care îi va încredința nu numai sufletul, crezul într-o iubire curată, chiar destinul însăși, dăruindu-se pe altarul sacrificiului de sine, în numele dragostei pure, jertfindu-și astfel chiar și fecioria sa neprihănită timp de douăzeci și unu de ani. Cum s-au adunat cu toții lângă mașină și era ora prânzului, au ocupat o masă pe terasa restaurantului Căprioara pentru servirea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
abordă Andrada prietena în șoaptă. - Ce făceam, Dadi? - Te sărutai cu patimă și te lăsai dezmierdată de mâinile neastâmpărate ale lui Roby, rezemată de un copac. - Era ceva indecent? Tu ce făceai cu Cristian? Pe călugărița în timpul mătăniilor în fața unui altar imaginar? - Ha, ha, ha. Este cam obraznic fratele tău. Dacă nu-l țin în frâu, ar zburda nestingherit pe tot corpul meu neprihănit. - Și ce ai de gând să faci cu el? - Să-i mai temperez avântul de cuceritor al
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]