9,188 matches
-
unui împărat și stăpân al făpturii. Și toate îl admirau ca pe o cunună cu totul desăvârșită a zidirilor lui Dumnezeu. În acest sens, Părintele Stăniloae precizează: Omul se afla și într-o armonie și cu natura. Blândețea sa nu alunga animalele din preajma sa. Lăcomia sa nu întina și nu înjosea natura. Văzând pretutindeni în ea pe Dumnezeu, se simțea în ea ca într-un leagăn<footnote Preot Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 285. footnote>. Omul, fiind creat după chipul lui
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
deosebită a robilor lui Dumnezeu, semnul de recunoaștere al Apostolilor: <<Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei>> (Ioan 13, 35). În care, spune-mi? Nu în puterea de a învia morții, de a curăța leproșii sau de a alunga demonii (...), ci <<dacă veți avea dragoste unii față de alții>> (Ioan 13, 35)<footnote Idem, Contra anomeilor despre neputința de a înțelege pe Dumnezeu, omilia 1, 1, P.G., XLVIII, col. 701-702. footnote>. În alt loc, același autor patristic menționează: Știi cât
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
deosebită a robilor lui Dumnezeu, semnul de recunoaștere al Apostolilor: <<Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei>> (Ioan 13, 35). În care, spune-mi? Nu în puterea de a învia morții, de a curăța leproșii sau de a alunga demonii (...), ci <<dacă veți avea dragoste unii față de alții>> (Ioan 13, 35)<footnote Idem, Contra anomeilor despre neputința de a înțelege pe Dumnezeu, omilia 1, 1, P.G., XLVIII, col. 701-702. footnote>. În alt loc, același autor patristic menționează: Știi cât
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
Documentarul prezintă o poveste intriganta despre o femeie, doi soți, patru copii, șapte porci și o turmă de capre, care se luptă pentru supraviețuire în jungla imobiliarelor din Kiev. Rămași singuri pe frontul luptei împotriva constructorilor care vor să îi alunge cu orice preț, vor reuși oare să rămână o familie unită? Răspunsul îl puteți află pe 28 august la Iași, pe 29 august la Podul Iloaiei și pe 30 august la Piatră Neamț. Jiří Stejskal a absolvit Universitatea Thomas Bătea
Jiří Stejskal, regizorul filmului ”Căminul meu” invitat la KineDok 2016 – Programul filmelor în luna AUGUST [Corola-blog/BlogPost/93826_a_95118]
-
Colegiul din Heathfield-Ascot din Marea Britanie și a fost președinta Asociației Creștine a Femeilor din România. În 1931 s-a căsătorit cu Anton de Hasburg Toscana, tânărul arhiduce al Austriei, iar după moartea acestuia s-a căsătorit cu doctorul Ștefan Isărescu. Alungată din țară în 1947 este nevoită să rătăcească prin Europa, împreună cu cei șase copii ai săi. În 1950 se stabilește în SUA. La sfatul mitropolitului Antonie de Surouzh se mută în Franța. În 1961, la vârsta de 52 de ani
PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE „Religie și… Cuno… Știință” [Corola-blog/BlogPost/93966_a_95258]
-
Emanoil Bucuța). O serie de scrisori ale lui Anton Golopenția sunt bogate în referințe privind anii săi de studii în Germania, ani în care se caută și se întreabă ce drum să apuce, ani în care îndoielile și zbuciumul se alungă în el "în voie și val-vârtej", când așteaptă apariția certitudinilor sale, când face efort să-și "orânduiască în minte elementele aruncate de-a valma" până atunci, când se întreabă dacă să opteze pentru eseismul de tip Georg Simmel, pentru literatură
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
buze scapăr ultimul chibrit. Mă înfrupt apoi, tiptil, la hanul fecioarei ca un tînăr pașă - nu dau socoteală, bună dimineața spun orașului care-i prins de-o trecătoare sfială. în sicriul vertical din sticlă mată ceaiul mă spală și-mi alungă greața, va veni o dată ca niciodată cînd voi spune doar nopții, simplu, bună dimineața. Dreptul la nemurire Pietonul care traversează poemul acesta chel nu va ajunge viu acolo unde vrea să ajungă, pentru că, iată, ninge fără oprire dintr-un capăt
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
aparte și-aproape se măritase-n glumă cu-un brutar acum poartă rochii lungi sigur liber-centriste i se face rău amintindu-și cambodgia și are orgasm cînd atinge oglinda firește că asta nu spune lucrurilor pe nume și nici nu alungă spaima uzina cu focul continuu la care trudesc toată noaptea ca-n romanele cu sertare - cîțiva tropi chei schimbate un salt în oglindă prin fumul încîlcit al țigării și gata - existăm - firește că asta nu spune lucrurilor pe nume Cam
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
frecventau. Nu înțelegea prea bine ce se petrecuse cu psihologia românilor, dar iubea România și de foarte multe ori spunea, cu un viu regret, că dac-ar fi fost mai tânăr s-ar fi mutat înapoi la București, de unde îl alungase în 1947, groaza de dictatura comuniștilor. îi spunea lui Liviu Călin că prin el regăsea toată România, că îi restituia toată vechea lui iubire pentru România. După ce ne-am cunoscut la Paris, Vona a venit câțiva ani la rând, la
In memoriam Al. Vona – Marele invizibil by Elena Ghirvu Călin () [Corola-journal/Imaginative/12334_a_13659]
-
cea a căderii în păcat, cred că "păcat", cuvânt nedespărțit în limba română de conotația sa biblică, pierde mult prin traducerea "colpa", precum în poemul Cădere (Caduta), unde, fiind vorba de îngeri, poeta pune întrebarea fundamentală " (...) ce păcat/ Le-a alungat făpturile din ceruri?", dând la final răspunsul: " (...) îngerii cad/ Nu din păcat, nu din păcat,/ Ci din oboseală". În schimb, "oboseala" este frumos tradusă prin "sfinimento" (mai aproape decât uzualul "stanchezza" de sensul din vers, acela de "sfârșeală"). În același
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
flamenco, ce, treptat, topea bătrânul aisberg al timidității crase care deja ne consacrase. Eu tropăiam mărunt în spuma fustelor. El avea păr și ochi de matador. Și nu ne speriau vapoare, avioane și oceanul care-și zbârlea spinarea. Ce ne-alunga era ziua, vreun taifun sau depărtarea. Era noapte Era noapte și ca într-o carte - proastă - eu scriam și plângeam - plângeam și scriam. Și simțeam cum se uită la mine prin geam, deși era mort și departe.
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
mînuțele, uscate, negre, minuscule greble, de ce întinse la fiece caleașcă? în loc de milostenie domnească, sudalme și pocnete de bici. Plici! plici! pentru calici. Dar n-am avut cui să-mpărtășesc aceste-amănunte mărunte. Măria sa dormita cu muște la gură, pe care le-alunga fetișcana cu-n evantaliu de fildeș și coraliu. Și... de altfel iată-ne la "Heleșteu". Toți ne-am bucurat. Cu osebire eu, că pătrundeam în crînguri de verdeață în această dimineață cu diamante de rouă pe față. în "cinstea mea
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
tăceri lungi și să ascult cum deasupra se răstoarnă și șiroiesc neîntrerupt vorbe și istorii cu huruit ușor, se rostogolesc minuscule fărîme de zid, strălucind stins, ca mucurile de țigară și apoi rafale de vînt cum izbesc rigolele și pereții alungă cutii de tinichea, ambalaje de hîrtie, lucruri ce așteptaseră poate ani gloria zilei în care aveau să fie golite panouri metalice și stîlpi de iluminat se înalță în stoluri și iau cu asalt șirul de fațade în spatele cărora voi fi
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
nu-i ajunge patul, dar slăbănog, schelătos, uscat, cu pomeții obrajilor cât merele, când doarme emite niște strigăte cam așa: "uah"! - dar tare, strigat, stil "săriți, arde casa" ca să continue altfel: "ui-boal!" - toate astea întrerupând un sforăit asurzitor. Probabil că alungă graurii ce-au dat năvală printre butucii de vie. Doarme cu gura deschisă. Un alt țăran, tot slab, ca muma pădurii, geme încovrigat în pat molfăind ceva între gingii. în celălalt pat, de data asta un intelectual, a fost adus
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
picioarele soțului. Se încovrigă, colo șa, cum poate și cum se adună, și ațipește chinuit ca vai de lume. E loc destul întrucât picioarele soțului nu mai sunt, și s-a creat un oareșcare spațiu... "Uah"! strigă cel din Mehedinți alungând graurii din vie. După care trece imediat la faza sforăit. Am spus: fiecare cu ale lui. A doua zi sunt urcat pe masa de operație. Arterita mea își cere dreptul ei de suferință. Sunt transmutat la rezerva "unu". M-au
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
surîzînd Lăsîndu-mi în voie tot raiul Plușat și adînc și mustos Oh Doamne înduplecă-mi traiul De înger pe veci păcătos Ce vrea c-un sărut să pătrundă În cel mai de taină loc sfînt Și Doamne pe urmă m-alungă Să sufăr din nou pe pămînt Și iarăși să leg cu o funtă Al Magdei rotund și cald fund... Hobbit care te pupă plin de jenă Pe ziua ta de păcătoasă Magdalenă
Erai atît de rotundă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12600_a_13925]
-
etern. // Tu nu cauți trofee niciodată, / căci biruința ta-i absolută / și fără dovezi. // Zadarnic s-a umplut cimitirul / cu morți pe jumătate culcați / în alcovuri de piatră, / îngânând cântecul celor vii, / privighetori de tămâie. // Zadarnic mâinile lor de argint / alungă roiul frunzelor / de pe fețe. // Netrebnici sunt morții solemni, / morții sociali neîndurându-se / să se părăsească pe sine. // Dar tu, o, moarte, ești o simplă-ntoarcere a capului, / o expirație calmă / a celui care trăind prea adânc / deodată uită viața. Fiecare
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
le captureze visele: mi-a răspuns că reușise să vadă ce visează noaptea aproape o mie de oameni. Că scotocise prin somnul mai multor făpturi, dar că nu toate îl lăsaseră să le vizioneze visele ca la cinematograf. Unele îl alungaseră de-a dreptul furioase din somnul lor. Pe vremea aceea, pe la zece ani, nu dormeam nici eu prea bine: aveam tot felul de spaime, drept care părinții mei îmi îngăduiau să adorm cu lampa aprinsă. Cel mai tare mi-era frică
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
pildă, aveau să-mi devină animale totem peste douăzeci de ani. În plus eram și somnambulă. L-am întrebat pe Maharajah dacă a vizionat visele mele vreodată, iar el mi-a spus că eu sunt una dintre cei care îl alungau cu furie din somn. Am râs în barbă: va să zică eram și făcătoarea și pedepsitoarea Maharajahului meu! Tot pe vremea aceea mergeam la Școala de balet, din pricina unui păcătos de platfus; programul meu la această școală era atât de încărcat încât
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
la înălțarea Crucii, Șerpii urcă pe malul înalt Și se adăpostesc în gardurile de piatră Primăvara, pe uliți, vezi O mulțime de șerpi Ce ies și coboară în baltă îmi voi lua un cățel Să-i latre și să-i alunge Ori îi voi prinde într-o plasă Noaptea se simte mirosul strugurilor Luna plină văruiește-n albastru Pereții de lut Și se aude vesela discotecă Voi învăța să tai via Și să strivesc sub tălpi potcoavele omizilor Mă va consola
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
așează De unde vii și unde vrei să-ajungi Poate un nor se va alege-odată În dunga lumii foarte depărtată Ca să-ți răspundă-n tunete prelungi Mă-ntorci din Biblii și mă bântui, Tată, Nu știu, să mă primești ori să mă-alungi! Poate prea golu-i Poate prea golu-i, poate prea plinu-i Ori stau la pândă zeii auguștii Și prins de neguri mai spui că nu știi Sortit pieirii de ce te chinui Și te întuneci și te învinui... Oprește! Trage zăvorul cuștii! Dă
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
fragede cucerind Cetatea bătrînilor lor cu întregul domeniu văzîndu-i așadar prea mare grija pentru noua bogăție ce va să prospere-ntre ziduri ele au hotărît în sfatul din templul înălțat pe locul în care au așezat piatra Eben-Ezer să-l alunge ca stăpîn al domeniului teamă n-aveau domeniul era bine știut doar neliniștea că dacă totuși vor fi ele cele alungate în cele din urmă domeniul să rămînă fără fisură neîmpărțit iar tot ce au agonisit pînă aici risipit să
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
fi apărut și el într-un tîrziu, venisem liniștit, forfecarea sacadată a picioarelor reușise, nu-mi dau seama cum, să se desprindă de corp și să mă poarte pînă acolo. tocmai cînd priveam uimit cum strada, înclinată (sub greutatea luminii ?) alunga din gîndul meu, rînd pe rînd, orice explicație aș fi încercat să găsesc faptului că toate rămîn nemișcate, la locul lor, a început zumzetul acela care se încăpățîna să-mi dezmorțească memoria, să topească ghețarul acela, mai era oare ceva
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
aspect și în privința lui G. Călinescu. Chiar hotărârea de a se conforma ultimatului și dovezile de atașament față de ideile socialismului pe care le ofereau nu garantau o protecție. Ambiguitatea poziției lor ca intelectuali le era conștientă, teama nu putea fi alungată. La toate acestea mai survenea în plus pericolul din ce în ce mai palpabil al contaminării. Ca să atenueze spaima omul de carte se străduia să satisfacă doleanțele plebee vulgare și din deprinderea cu răul, la început abia perceptibilă apoi mereu mai fățișă deriva un
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
strășnicie coatele pe masă, să iau o mie de coli albe și-un creion infinit și să scriu, să scriu, să scriu Vaca la țară! M-am obișnuit atît de mult cu culcușul acesta, scrisori zilnice, încît, dacă m-ar alunga cineva din el, mi-ar fi frig și-aș tîrîi inutil dimineața spre prînz și prînzul spre seară. Am la ce mă gîndi, am la ce spera că voi face a doua zi. Cînd lipesc, în final, timbrul pe plic
N-am citit toate cărțile, carnea e încă veselă! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13952_a_15277]