310 matches
-
București, 1981; Al. Kron, Insomnie, București, 1982; Viktoria Tokareva, Avem nevoie de comunicare, București, 1985; Gheorghi Semionov, Palatele iubirii, București, 1988; Radij Pogodin, Ușa, București, 1990; F. M. Dostoievski - A.G. Dostoievskaia, Corespondență (1866-1874), I, îngr. Valeriu Cristea, București, 1998. Repere bibliografice: Alunița Cofan, În căutarea timpului trecut, CC, 1991, 6-7; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 300; Ion Ianoși, Alexandru Calaïs, ALA, 2000, 528. D.C.-E.
CALAÏS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286011_a_287340]
-
adolescență (acneea juvenilă); - culoarea pielii poate oferi informații cu privire la starea emoțională: oboseala și depresia (paloare excesivă), frica sau boala (ten verzui), rușinea sau exaltarea (roșeața), în funcție de scenariul visului; - mâncărimile semnifică fie agasarea și enervarea, fie o pulsiune irepresibilă («mă mănâncă! »); - alunițele simbolizează o dorință de seducție și îi dau visului o dimensiune sugestivă, chiar erotică; - tatuajele, piercingurile și scarificările exprimă o dorință de modificare corporală, voința de a se singulariza și de a-și personaliza învelișul carnal sau, dimpotrivă, de a
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Eugen Simion, Valeriu Cristea, Sebastian-Vlad Popa, Andrei Grigor, Nicolae Bârna, Bogdan Popescu, Călin Căliman, Daniel Cristea-Enache, Răzvan Voncu), ale căror contribuții se regăsesc, practic, în fiecare număr, se mai remarcă prezența unor colaboratori ca Alexandru Zub, Vasile Bardan, Mircea Cau, Alunița Cofan, Ileana Comănescu, Doina Ciurea, Alexandra Crăciun, Dan Grădinaru, Constantin Hârlav, Ileana Ioanid, Nicolae Iliescu, Ioan Lăcustă, Elisabeta Lăsconi, Florin Mihăilescu, Jeana Morărescu, Cristina Necula, Dinu Pătulea, Lena Ruști, Elena Solunca-Moise, Octavian Soviany, Vasile Tonoiu, Elena Zaharia-Filipaș. Din 2001-2002, colaborează
CAIETE CRITICE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286004_a_287333]
-
Callie pe braț. ― O să fie bine, scumpo, spuse ea cu vocea Îngroșată. Ochii Îi erau umezi și roșii. ― Ce fel de operație? Îl Întrebă Callie pe tatăl ei. ― Doar o intervenție de ordin estetic. E ca și cum ți-ai Îndepărta o aluniță. Întinse mâna și, cu un gest jucăuș, Îi prinse lui Callie nasul Între degete. ― Sau ca și cum ți-ai face operație estetică la nas. Callie Își trase capul furioasă. ― Nu-mi face așa! ― Scuze, spuse Milton. Își drese glasul, clipind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
respectat și plin de succes, iar ea era norocoasă să fie iubită de el. Era un amant jucăuș și inventiv, care se lansa de fiecare dată În noi aventuri, era deschis oricărui tip de intimitate. Îi iubea fiecare pistrui și aluniță, nu că ar fi avut ea prea multe. Dar el le dădea nume celor pe care le găsea. Și vorbea despre dragoste În toate felurile la care ea visase: cum vor ajunge să-și cunoască fiecare mică manie și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
gesturi obscene cu limba, lăsând la vedere, printre buze groase și unsuroase, mai multe șiruri de dinți mici și ascuțiți de știucă. Avea părul pudrat cu făină de orez trecută prin sită de borangic, pomeții sulemeniți cu cârmâz și o aluniță de mătase neagră lipită cu scuipat. Șnuruit peste pântecul și pieptul enorm, corsetul făcea să se reverse în pliuri mari carnea flască, tumefiată și învinețită de strânsoare. Femeia asuda abundent un lichid uleios, lucind în soare. Își purta dezinvolt nasturii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gesturi obscene cu limba, lăsând la vedere, printre buze groase și unsuroase, mai multe șiruri de dinți mici și ascuțiți de știucă. Avea părul pudrat cu făină de orez trecută prin sită de borangic, pomeții sulemeniți cu cârmâz și o aluniță de mătase neagră lipită cu scuipat. Șnuruit peste pântecul și pieptul enorm, corsetul făcea să se reverse în pliuri mari carnea flască, tumefiată și învinețită de strânsoare. Femeia asuda abundent un lichid uleios, lucind în soare. Își purta dezinvolt nasturii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
talie, cămăși supradimensionate și pijamale. Fiecare frază proastă pe care o scrisese reprezenta acum un rid în jurul gurii, fiecare respingere și recenzie jignitoare erau acum o cicatrice ca de vărsat de vânt, încă un fir de păr alb sau o aluniță nesănătoasă. Alice începuse să capete paloarea unei coli de hârtie neatinsă de multă vreme și înțepeneala unei coperte de carte niciodată deschisă. Mary fusese cu Alice în librăria în care o femeie a deschis unul dintre romanele mai vechi ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
tot soiul de adnotări cu cerneală roșie. — Păi, vezi, am continuat, faptul că are autorizație de mecanic categoria I este o caracteristică aparte. Doar nu-i totuna cu o cicatrice lăsată de o operație de apendicită sau o urmă de aluniță. Tare mă-ncurcă lumea asta care nu-mi spune tot ce are de spus de la bun Început. — Ai dreptate, nu e bine, rîse el țuguindu-și buzele. Își Întinse brusc un deget și-l trecu peste coastele mele. Apoi continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
IV, București, E.S.P.L.A., 1965, p. 32. footnote>. Personajul trebuie să fie un mesager al autorului, prezentat direct, prin acte semnificative, nefiind nevoie să se povestească, ci să facă tot ce este „în stare să facă”. Pentru Caragiale amanuntele nesemnificative sunt „alunițe istorice” iar analizele psihologice sunt „marafeturi uzate” și nu trebuie aplicate în practica creației. Principiul adecvării personajului cu mediul, al legăturii artei cu realitatea este exemplificat printr-o povestire plină de tâlc despre viziunea artistului (un școlar pus pe șotii
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
aș fi lovit, doar i-aș fi supt și mângâiat cu duioșie. Că te uitai în ochii mei și nu știu ce vedeai, însă ne iubeam pur și simplu și pur și simplu îți adoram sânii încrustați cu vinișoare bleu și trei alunițe în trifoi. Cât de măreți erau, ce frumoși arătau și cât lapte curgea din ei! În toamna aceea tropicală acest scenariu îl repetam zilnic, de multe ori. Eu te urmăream cuminte dar nerăbdător, îți mistuiam privirea catifelată până-n străfunduri și-
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
nici o piedică în calea acestei căsătorii. Dacă i-ar fi cerut cineva părerea, Anjali ar fi spus că era o căsătorie de rău augur. O văzuse deseori pe Amrita goală. O examinase cu atenție și văzuse că fata avea o aluniță pe pântece, chiar în mijloc, sub sâni. Semnificația acesteia era foarte clară, îi șoptise ea lui mali. Mireasa va muri tânără. Ghinionistul mire era un tânăr foarte serios, pe nume Amar Nath, care, de curând, începuse să practice dreptul, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
remarcat la întrunirile publice, soția lui se rotunjea pe zi ce trece, iar Anjali țesea în jurul ei intrigi savuroase. Apoi, într-o după-amiază, s-a auzit un țipăt din curte. Amrita intrase în durerile facerii. Influențele nefaste ale safirului și aluniței începuseră să se arate. Înainte ca Pran Nath să-și facă intrarea pe această lume, a fost chemat astrologul. Familia l-a instalat sub un ventilator pe verandă, la umbră, unde omul s-a așezat să-și bea ceaiul îndulcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la Templul Păcii Eterne într-o oră. În fața mea se află o clădire spațioasă, cu sute de păsări care și-au făcut cuib sub streșini. Sunt primită de un călugăr tânăr care este și eunuc. Are obrajii roșii și o aluniță între sprâncene. An-te-hai îmi anunță numele și titlul, iar călugărul aduce un registru imens. Ia o pensulă, o înmoaie în cerneală și îmi scrie numele cu majuscule. Sunt condusă în templu. După ce trecem de câteva intrări arcuite, călugărul spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de personaje. Bineînțeles, dup\ puțin timp pot reface imaginea întreagă a lui Naoko. Încerc să o reconstitui din fragmente: mâna ei mică și rece; părul drept și frumos pe care-l mângâiam deseori; lobul rotund și moale al urechii, cu alunița minusculă de sub el; haina din blană de cămilă pe care o purta deseori iarna; obiceiul de a te privi direct în ochi când îți punea o întrebare; ușorul tremurat al glasului, din când în când, de parcă vorbea de pe vârful unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și fost”, zise Belbo. „Și zdup cu el la celulele secrete, În fiecare zi câte o baie În ulei, ca să se poată prăji mai bine după aceea.” „Ca niște copii”, Încheie Diotallevi. Am fost Întrerupți de o fată, cu o aluniță cât căpșuna pe nas, care ținea niște foi În mână. Ne Întrebă dacă am semnat pentru tovarășii argentinieni arestați. Belbo semnă imediat, fără să se uite pe foaie. „În orice caz, o duc mai rău ca mine”, zise către Diotallevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
încă slabă, asta-i clar! nu pot promite nimic. Îmi voi da toată silința, dar succesul îl poate garanta numai bunul Dumnezeu. După moarte sper că veți ști să dați cea mai bună întrebuințare pielii mele; mare grijă însă la alunițe! Am fost atentă să le scarpin doar atât cât era necesar pentru a obține dimensiunea unui dop mediu, de o frumoasă culoare brun-roșcată. După cum bine știți, dezvoltarea alunițelor, negilor și excrescențelor de tot felul nu încetează după decesul persoanei purtătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să dați cea mai bună întrebuințare pielii mele; mare grijă însă la alunițe! Am fost atentă să le scarpin doar atât cât era necesar pentru a obține dimensiunea unui dop mediu, de o frumoasă culoare brun-roșcată. După cum bine știți, dezvoltarea alunițelor, negilor și excrescențelor de tot felul nu încetează după decesul persoanei purtătoare. Din ce se hrănesc, cum supraviețuiesc? păi, simplu! din scărpinat și giugiuleală. da, da! așa cum auziți! Privite intens, alunițele mai mari, cu nu mai mult de două fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de o frumoasă culoare brun-roșcată. După cum bine știți, dezvoltarea alunițelor, negilor și excrescențelor de tot felul nu încetează după decesul persoanei purtătoare. Din ce se hrănesc, cum supraviețuiesc? păi, simplu! din scărpinat și giugiuleală. da, da! așa cum auziți! Privite intens, alunițele mai mari, cu nu mai mult de două fire de păr în vârful capului, au tentația de a sări. Lovitura lor este foarte dureroasă, mai ales pentru ochii verzi, care nu beneficiază de o umectare suficientă a cristalinului. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
acolo s-a pierdut. Durerea s-a rătăcit în carnea mea... Ciudățenii? Da, una singură. Într-o seară când am ieșit în oraș, la clătităria Se no yo, entonces quien?, expunerea la șlagărele lui Joe Dassain a dus la inflamarea aluniței din dosul urechii stângi. Inflamație cam de 2 cm. Cum am ajuns acasă, am tamponat zona cu comprese muiate în mușețel. Degeaba. Nu mă durea propriu-zis, dar urechea mi se clăpăugise și hands-free-ul avea tendința să-mi cadă. Ducându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tendința să-mi cadă. Ducându-mă la vrăjitoarea Panseluța - unde mi s-a tăiat cocoșul negru și mi s-a scos argintul viu pe sub unghiile de la mâna dreaptă -, am fost nevoită să ascult Jean de la Socola și Florin Chiftea. Imediat alunița s-a retras 2 cm jumate. Ba chiar un neg bejuliu cu 3 fire groase mi-a dispărut de lângă nara dreaptă. Mi-am julit genunchiul. A curs sânge și a durut îngrozitor. Mai am de lucru la încheieturi... Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să mai trăiesc atât cât trebuie ca s-o întind suficient). Decorațiunile murale se vor modifica fără-ncetare, în funcție de muzica și discursurile care vor răsuna acolo. Odată căptușeala va fi fină, alteori ridată, iar de cele mai multe ori presărată cu negi, alunițe și gâlme ca niște stalactite. Încă o dată: se pot forma pattern-uri din cele mai diverse aplicând scărpinături de intensitate variabilă în zone aleatorii. Chiar eu mi-am înfipt vârful unui cuțit de bucătărie în fund. La început nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trupul spitalului cu un aer de iscoadă. Mă îndrept spre secția Negi, unde e omor. Bolnavii stau rezemați de pereți. O bătrână cu o gâlmă pe nas mă îndrumă: pune-te la coadă, băiatule! Peretele din dreapta e duce cabinetul de Alunițe, cel din stânga e pentru cabinetul de Negi. În coloana din stânga sunt înșirați cam o sută cincizeci de oameni. Mă cuprinde disperarea. Mă frământ, tropăi, în cele din urmă dezertez. Mă scurg de-a lungul acelorași alei dintre blocuri. Noroc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Gâtul tău este un gât de femeie de treizeci și cinci de ani. Sub pernița de carne de sub fălci, pe o parte, ai într-adevăr o mică cicatrice, nu o tăietură, mai curând un pliu, o lipitură plastică. "Aici am avut o aluniță", îmi spui. Doamne, ce cafeniu frumos în privirile tale. Dar acum acesta e singurul lucru frumos de pe fața ta. Bărbat cu ochi de femeie. Poate și cu gură de femeie. Pofta de tine mi-a revenit, îți prind cu gura
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
e singurul lucru frumos de pe fața ta. Bărbat cu ochi de femeie. Poate și cu gură de femeie. Pofta de tine mi-a revenit, îți prind cu gura buza de jos. Tu însă te-ai zăvorit după asprimea feței tale. Alunița aceea a trebuit să fie cauterizată, îmi explici. Și apoi dai drumul unor cuvinte încordate, întretăiate, de parcă ai suspina. Ți-a fost frică, foarte frică. Cu doi ani în urmă, toamna, te treziseși dintr-un vis îngrozitor, țipând. Ai aprins
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]