383 matches
-
și alta în regiunea Syrmia. Dunărea este o graniță naturală între ele. Partea Bačka a orașului se află pe una din părțile cele mai mici de sud a Câmpiei Panonice, în timp ce partea Fruska Gora (Syrmia) este pe un munte. Câmpiile aluvionare de-a lungul Dunării sunt bine formate, în special pe malul stâng, în unele părți la 10 km de rău. O mare parte din Novi Sad se află pe o terasă fluviala, cu o altitudine de 80-83 m. Partea de
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]
-
mai rămas doar un sfert. Ion Rogoz menționa în lucrarea sa, Ecologia faunei acvatice din Câmpia Olteniei "“La sud de orașul Balș, peo suprafață de circa 6 ha, se află o baltă format dintr-un meandru părăsit, care, datorită depunerilor aluvionare și intervențiilor omului, n-a mai comunicat cu râul nici la ape mari.”" (Rogoz, 1979, p.96) Același autor a realizat o serie de măsurători și a caracterizat lacul din punct de vedere al vegetației, ca una submersă bazată atât
Balș () [Corola-website/Science/297000_a_298329]
-
Comuna Racovița, este așezată la poalele Vârfului Suru (2281m), pe zona de contact dintre dealurile submontane ale Munților Făgăraș și terasa joasă, aluvionară, de pe malul stâng al Oltului, la o altitudine de 385 metri. Localitatea se mărginește spre nord și nord-est cu hotarul orașului Avrig, hotar care se întinde de la confluența Văii Mârșa cu Oltul și până în Vârful Sorliței, hotar trasat după anul
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
acoperite cu tufișuri sau formează terenuri de pășunat. Altele ca, „Dealul Morii”(442m), „Dealul ăl Mare”, „Dealul Braniștii”, „Fața”, „Dealul Săghișului” și „Coprinele”, constituie veritabile terenuri agricole brăzdate de o întinsă rețea hidrografică. Trecerea de la dealurile de podiș spre lunca aluvionară a Oltului, se face pe o curbă de nivel care urmărește aproape fidel drumul județean Tălmaciu-Racovița-Avrig. De aici, spre vest și nord-vest se întinde lunca Oltului până la poalele „Ciorului”, punct terminus al prelungirii sud-vestice a Podișului Hârtibaciului. Ca întreaga zonă
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
cele mai vechi timpuri. Fiind răspândit în stare nativă în natură, el se putea obține ușor în cantități mici. Se crede că aurul a fost descoperit înaintea cuprului. Cules sub forma unor bucăți strălucitoare din nisipurile râurilor și din depunerile aluvionare, aurul a fost dintotdeauna un metal de ornament, apreciat pentru luciul său galben, dar mai ales pentru stabilitatea sa față de agenții corozivi. Ușor de prelucrat, prin ciocănire, el lua forma diverselor obiecte de podoabă sau de cult cunoscute în antichitate
Aur () [Corola-website/Science/302304_a_303633]
-
din România. Batrânul spune că această activitate e mai mult o pasiune moștenită din tată în fiu decât o muncă. El a concesionat toate râurile din împrejurimi pentru a-și putea desfășura activitatea. El extrage minereul aurifer din râuri (aur aluvionar), îmbinând tehnologia veche, din bătrâni, cu tehnologii industriale la scară redusă. Romania are un zăcâmânt de aur unic in lume, format din cel puțin 8 zăcăminte de talie mare, evaluat la 54 de miliarde de dolari. România a pierdut dreptul
Aur () [Corola-website/Science/302304_a_303633]
-
al Aradului. În perioada interbelică a fost reședința județului Arad (interbelic). Municipiul Arad este așezat în extremitatea vestică a României, în nordul Banatului, în șesul întins al Tisei, la 46°11' lat. N și 21°19' long. E, în câmpia aluvionară a Aradului, parte a Câmpiei de Vest. Este primul oraș important din România la intrarea dinspre Europa Centrală, fiind situat pe malul râului Mureș, în apropierea ieșirii acestuia din culoarul Deva-Lipova. Teritoriul administrativ al municipiului este de 252,85 kmp
Arad () [Corola-website/Science/296931_a_298260]
-
cu acestă se realizează printr-un drum județean (DJ 682 B), pe cursul căruia funcționează și curse regulate de transport în comun, pe rute preorășenești. Câmpia în care este amplasată localitatea a apărut ca urmare a acumulării unor vaste conuri aluvionare, aduse de râurile carpatice în pleistocenul superior-holocen. Cîmpiile înalte au devenit uscat în mod succesiv în Pleistocen iar câmpiile joase și luncile în Holocen. Astfel, ele sunt alcătuite la suprafață, în câmpiile înalte, din nisipuri, pietriș și loess (fiind neinundabile
Frumușeni, Arad () [Corola-website/Science/300291_a_301620]
-
cea mai ploioasa este luna iunie cu 120-140 ml în medie. Direcția predominantă a vântului este cea sudică cu viteze medii ale curenților de aer relativ mici. La Jieț, localitate aparținătoare a Petrilei s-au găsit urme ale exploatării aurului aluvionar, de către daci și romani la locul numit Hududeu, unde au fost descoperiți și dinari romani. "Petrila" înseamna "drum pietros neasfaltat" în română. Oamenii locului, păstori și crescători de vite pe plaiurile bogate în pășuni, foloseau "piatra neagră care arde" la
Petrila () [Corola-website/Science/296993_a_298322]
-
de apă subterană de la bază calcarelor oolitice de Repedea care plachează părțile înalte ale Podișului Central Moldovenesc. Pe văile pârâului Dobrovăț și pe afluienții săi, se mai găsesc ape subterane cantonate la baza depozitelor deluviale de pe versanți și în șesul aluvionar al acestora. Aceste ape sunt exploatate prin fântâni cu adâncimi de 8-10 m, cum sunt majoritatea fântânilor din Dobrovăț. Din punct de vedere calitativ, aceste ape fac parte din calasa D, apreciate că ape nepotabile de gradul I, dar folosibile
Dobrovăț, Iași () [Corola-website/Science/301273_a_302602]
-
1,10ha, sătul Burla - 0,45ha. Normă minimă de spații verzi și plantate în mediul rural pentru zona de locuințe este de 2m2/locuitor. Din punct de vedere pedologic, a fost catalogat ca fiind sol brun de lunca și sol aluvionar. De asemenea, se întâlnesc și lacoviști. Că rocă de solificare întâlnim depunerile aluviale, depuneri coluviale, luturi și argile, gresii, marne. Cele mai fertile soluri sunt cele provenite din aluviuni, unde s-au depozitat solurile brune de lunca, cele mai propice
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
alături de condițiile naturale,practicarea unor culture agricole specifice: cereale,plante industriale și creșterea animalelor:bovine,ovine,porcine și diferite specii de pasari. Condițiile geologice ale teritoriului comunei Șepreuș - practic teritoriul comunei Șepreuș,situat în Câmpia Cermeiului,se încadrează în câmpia aluvionara de subsidența. Caracteristicile reliefului comunei Șepreuș - Câmpia teritoriului comunei Șepreuș face parte din Câmpia Cermeiului cu următoarele trepte: - Câmpiile înalte (peste 100 m):Câmpul Orășteșului,Miclăușului,Dorongușului, Pustei, Pădurița,Ioancii,Rozman și Ceichii - în aceste câmpuri înalte pânză freatică se
Comuna Șepreuș, Arad () [Corola-website/Science/310114_a_311443]
-
pe un anumit sector al râului, aluviunile aduse din amonte depășesc capacitatea de transport solid, excesul de aluviuni se depune, determinând ridicări ale fundului albiei; acest proces este denumit "colmatare". Invers, în situațiile în care râurile cu albii în materiale aluvionare nu sunt alimentate cu aluviuni suficiente din amonte, aceste râuri vor antrena din albie materiale solide până la acoperirea capacității de transport, ducând la eroziuni. În plus, capacitatea de transport solid depinde de debitele râurilor, fiind, în general, cu atât mai
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
zonele de extragere, denumite balastiere. Printr-o gospodărire corespunzătoare a debitelor solide se poate ajunge la o menținere a echilibrului natural, astfel încât să nu se producă nici depuneri nici eroziuni excesive. Acțiuni iraționale, cum ar fi exploatarea excesivă de material aluvionar poate însă genera efecte nedorite, în general eroziuni al albiei, care să pericliteze diferitele construcții din albii sau riverane. Alte efecte negative apar în situațiile în care albiile râurilor sunt barate, fie pentru a permite captarea apei, fie pentru realizarea
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
ar fi realizarea unor șenale de spălare a aluviunilor pot atenua aceste efecte, deși eliminarea lor totală nu este posibilă decât în cazuri cu totul particulare. O problemă aparte este cea a stabilității albiilor. Adeseori, râurile care curg în materiale aluvionare își modifică cursul. Aceste modificări pot fi relativ reduse, de exemplu cele provocate prin erodarea locală a malurilor sau pot fi de mare amploare, ducând la formarea unor albii cu totul noi. Asemenea modificări sunt determinate uneori și de fenomenul
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
sau Panta faliilor este treapta inferioară, având diferența de altitudine cea mai mare și mai abruptă față de unitatea precedentă. Marginea stâncoasă reprezintă limita vestică a unității, iar limita de est este formată de linia de contact dintre stâncă și șesurile aluvionare ale depresiunii Mării Moarte. În anumite locuri partea de jos a stâncii este acoperită de grohotișuri și atunci altitudinea relativă și panta abruptă se discern mai greu. Altitudinea medie a Taluzului este de 270 m deasupra nivelului mării (deasupra pârâului
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
minereuri de galenă de la Gebel Rosas pentru a produce figurine mici. Cuprul a fost cel mai important metal pentru producerea uneltelor în Egiptul antic si era topit în cuptoare din minereu malachit exploatat în Sinai. Lucrătorii colectau aur din sedimente aluvionare sau prin procesul intensiv de măcinare și spălare a cuarțitului aurifer.Rezervele de fier găsite în Egiptul de Sus au fost utilizate în ultima perioadă, atunci când construcțiile de piatră erau abundente în Egipt. Carierele de calcar se găseau de-a
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
izvorăsc de sub terasa stângă a Oltului și care se varsă direct în Dunăre. Pe teritoriul comunei Sprâncenata întâlnim mai multe tipuri de sol ca: cernozimul brun-închis și brun-roșcat, cernoziomuri spălate (levigate), caracteristice zonelor de stepă și silvostepă, regosoluri și soluri aluvionare. Flora și fauna comunei este caracteristică zonei de stepă, pădure și luncă. Ca formațiune vegetală, pădurea ocupă o suprafață relativ mică, alcătuită din: stejar, frasin, carpen, arțar, etc. Pe malul Oltului întâlnim pădurile de luncă și zăvoaiele. Varietatea reliefului și
Comuna Sprâncenata, Olt () [Corola-website/Science/302019_a_303348]
-
Restul litoralului este de cele mai multe ori abrupt, cu faleze ce ating uneori 40 m. În jurul insulei există câteva zeci de insule mai mici, cea mai importantă dintre ele fiind insula turistică "Pinel" ce dispune de trei plaje. În afară de câteva câmpii aluvionare în apropierea coastelor și în fundul văilor, relieful este abrupt, vârfurile fiind situate la o altitudine medie de 300 m, înălțimea maximă, "Pic Paradis", fiind de 414 m situată în zona franceză. Drumul principal înconjoară insula de-a lungul coastei pentru
Insula Sfântul Martin () [Corola-website/Science/305816_a_307145]
-
minerală din zona care a fost delimitat astfel: Ape minerale au fost descoperite și în zona limitrofa, la Crainici printr-un foraj executat până la adâncimea de 2270 m. Din punct de vedere hidrogeologic se poate remarcă acumularea acvifera din depozitele aluvionare ale luncii pârâului Râieni, care constituie principale sursă de alimentare cu apă a localității. Conform unui studiu de balneologie realizat în anul 1980 de către Vasile Ștef, Petre Lungu, Florentin Vulpe și Mariana Dacos, aceste rezerve s-au format în urma unui
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
Ardea purpurea), lișița (Fulica atra) și vidra (Lutra lutra). "Fauna" s-a redus numeric datorită extinderii zonei arabile și a celei locuite, fiind reprezentată de iepuri, vulpi, căprioare, rozătoare și păsări. Solurile sunt fertile din clasa molisolurilor, cernoziomuri și soluri aluvionare de lunca. Fauna cuprinde o varietate mare de specii: cerbul lopătar, mistrețul (Sus scrofa), căpriorul, lupul, vulpea, veverița și rar pisică sălbatică. Dintre păsări specifice sunt: fazanul (Phasianmus colchicus), sitarul (Scolopax scolopax), ciocârlia de pădure (Lulula arborea), privighetoarea (Luscinia megarhynchos
Clinceni, Ilfov () [Corola-website/Science/325068_a_326397]
-
fiabile. Panta hidraulică mică a determinat schimbarea permanentă a traseului de curgere, astfel încât albia prezintă numeroase ostroave și albii părăsite. Pe toată zona de câmpie a râului, începând de la suprafață și până la adâncimea de 20-25 m se găsește un complex aluvionar de vârstă cuaternară constituit din pietrișuri cu nisip (balast) în care sunt intercalate lentile groase de argilă. De regulă, până la adâncimi de 6-8 m și chiar 12 m, se găsește un orizont continuu de balast în care s-au dezvoltat
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
La adâncimea de 20 m forajele au identificat formațiuni de argile, argile prăfoase cu zone de nisipuri fine care este posibil să aparțină unor formațiuni de vârstă precuaternară . Ca aspect și caracteristici, sunt asemănătoare cu argilele lenticulare din complexul superior aluvionar. La suprafața terenului, în albia majoră și în zona de câmpie din apropierea barajului Zăvoiul Orbului stratul superficial de acoperire este constituit din prafuri nisipoase cu grosimi de 1 m. până la 2 m. Stratificația neuniformă a complexului din suprafață poate fi
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
răspândirea umanității. Faptul că această arie a luat naștere în toiul divergențelor tectonice dintre plăcile Africană și Arabică, iar convergența plăcilor Arabică cu cea Eurasiatică a făcut această regiune foarte diversificată — de la munți înalți acoperiți de zăpezi, la întinse bazine aluvionare și platouri de deșert — a crescut biodiversitatea mai mult și a favorizat supraviețuirea în timpuri istorice a unor specii nemaiîntâlnite altundeva. avea un climat diversificat, iar multiplele schimbări climatice au încurajat evoluția mai multor plante anuale, care produc mai multe
Cornul abundenței () [Corola-website/Science/318381_a_319710]
-
țărm a orașului are numeroase golfuri. La est, o zonă mlăștinoasă de mangrove, de mare biodiversitate, ocupă cea mai mare parte a regiunii. Datorită vecinătății mării, terenul din regiunea orașului este, predominant, nisipos. În suburbii, solul este acoperit de argilă aluvionară. Mumbai stă pe o zonă activă seismic, catalogată ca regiune din zona a III-a, ceea ce înseamnă că este predispusă la un cutremur de pământ cu magnitudinea de până la 6,5 . Mumbai este considerat drept metropolă a Indiei, aflată sub
Mumbai () [Corola-website/Science/298771_a_300100]