337 matches
-
Locațiilor unde au loc întîmplările le sînt oferite trăsături distincte, fiind astfel transformate în locuri specifice. 5. Pe lîngă relațiile necesare dintre actori, evenimente, locații și timp care au fost deja descrise în cursul intrigii, pot apărea alte relații (simbolice, aluzive etc.) între diverse elemente. 6. Se procedează la o alegere a diverselor „puncte de vedere” din care pot fi prezentate elementele. (Bal, 1985: 7) Acest capitol se bazează pe itemii 1, 2 și 6 din această listă (adică, timpul și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
se refugiază Mary Louise. Sumă sau complementaritate a două universuri care generează dualitatea stilistică a romanului, excepțional egalată în limba română de Florin Șlapac în tot ceea ce înseamnă dialog eliptic, potretistică acidă, subterană creștere spirituală, ambiguitate psihică, monolog lapidar, enunțuri aluzive, descrieri sumare, fluență narativă ș.c.l. Bernard sau vindecarea de ficțiune Nu ne surprinde faptul că David Lodge (n. 1935, Birmingham) a renunțat la cariera universitară pentru a se dedica exclusiv scrisului și a fi astfel un "full-time writer
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de vânători (străini) și vânați (înstrăinați). Aceștia sunt dezamăgiți de comportamentul brutal al lui Robert (care îi trage un pumn în stomac lui Colin, fără nici un motiv, în mintea bolnavă a aceluia fiind un test de bărbăție), în conivență cu aluziva curte făcută de Caroline, dezgustătoarea gazdă, nevrotică, frustrată erotic, cu scăpărări de demență și ferocitate în priviri. Scăpați teferi și de data asta, Colin și Mary sunt cuprinși de o subită frenezie erotică, incitați să se reinventeze, să-și dea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
află: ,,De-am fost bun, rău la domnie,/Dumnezeu singur o știe;/de-am fost mare pre pământ,/Cât-acum de vezi ce sunt.". Prin aceste vorbe, domnitorul Îi sugerează sultanului că puterea pământeasca este vremelnica, făcând astfel, printr-un discurs aluziv, referire la sultanul Însuși, la puterea pe care acesta o deține, vremelnica și ea, cunoscut fiind cât de fulgerător se schimbau puterile În Imperiul Otoman. În plus, Brâncoveanu arată că puterea pe pamant este o iluzie: doar Dumnezeu este atotputernic
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
crapă cerul fulgerat. / Curând va trece iar prin pomi rodirea / Să-mi strige-n somn: nimic nu s-a-ntâmplat” (Rodirea). Erotice delicate, străbătute de notele melancolice ale unei vârste târzii sunt frecvente în Deschideți luminii, carte ce dovedește capacitatea aluzivă în realizarea unei poezii de atmosferă. Performanța implică îndeosebi un soi de culpabilitate în orizontul trăirilor așezate sub semnul iubirii: „ Sunt lupi acolo; am văzut / Ochi roși la marginea zăpezii; / Parcă pândeau și așteptau, / Din primăveri, să cadă iezii. Și-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
discursului repetat" în planul vorbirii individuale. Cadrul teoretic al unei asemenea discipline îl vor constitui, desigur, caracterul compozabil (interpretabil) al unităților "discursului repetat", principiile actualizării și (re)încadrării semnificatelor în discurs, precum și capacitatea textemelor de a se referi în mod "aluziv" la secvențe anterioare. Scopul său va consta, pe de o parte, în stabilirea modurilor prin care textemele pot contribui la creația de sens, iar, pe de altă parte, în descrierea efectivă a acestui proces, cu ajutorul funcțiilor semnice și al funcțiilor
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
92). (ii) trimite la situații de comunicare, altele decât cea curentă, pe care le consideră partajate sau la detalii ale unei istorii conversaționale comune cu interlocutorul, aduse în actualitatea cognitivă a acestuia într-o manieră mai mult sau mai puțin aluzivă: deci am plecat într-o dimineață la serviciu↓ și stau la potcoavă la vitan și în SPAțiu ăla verde dintre sensurile de mers ale:# maȘInilor↓ e un spațiu verde↑ (IVLRA: 31) A: <J i-o-ndoi doar un pic↓ tănțica
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
grav de identități trimite la autorul intratextualist, așa cum se lasă văzut în succesiunea de metamorfoze din avantext eboșele, vorbire interioară exteriorizată (Almuth Grésillon): În ceea ce privește discursul neenunțat, nepronunțat, ceea ce se numește limbaj interior, el nu este decât un substitut eliptic și aluziv al discursului explicit și exteriorizat. De altfel, dialogul susține chiar și discursul interior, așa cum a arătat Pierce. Acolo unde textul publicat povestește o istorie (conform codurilor literare ale romanului de sfârșit de secol XIX), avantextul este ca o meditație cu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
credință de la R. Martin (1985) ansamblu de propoziții, explicite sau implicite, pe care locutorul, în momentul vorbirii, le consideră sau le acreditează ca adevărate pot fi completate de noțiunea de imagine a universului: Imaginea este reprezentarea în discurs, directă sau aluzivă, a oricărui univers de credință" (1985, p. 309). A aserta [P5] și [P9] înseamnă a declara că ele aparțin unui univers de credință pe care campania publicitară îl prezintă ca general valid. Aceste enunțuri NON-p și NON-q sugerează că p
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
mistica unui Maimonides, realizatorul unor tălmăciri de excepție ale narațiunilor biblice. Valorile numerice ale literelor alfabetului ebraic și ale cuvintelor gematria s-a alăturat exegezei mistice, monumentale Sefer za zohar. Aici celor două stiluri, peshat și dorash li se adaugă aluzivul remez care include tipologia sau alegoria și sod sensul mistic secret. De aici și cuvântul care desemnează și astăzi starea de beatitudine și extaz numită prin inițialele PeReDeS paradis. Toată istoria Israelului dominată de mesianismul Vechiului Testament se regăsește în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în P.Dudon, Lamennais et le Saint-Siège (1810-1834), Paris, 1910. În special Verucci (pp. 190-192) a insistat în clarificarea ambiguităților concepțiilor lamennaisiene față de liberalism, referindu-se la eternele sale idealuri teocratice. În această privință, deși într-o manieră mai mult aluzivă, se exprimă și marele cunoscător al legăturilor lui Lamennais cu Belgia, A. Simon, în La politique religieuse de Leopold I, Bruxelles, 1953, p. 18. 29 Scrisoarea lui Rosmini către G. Mellerio, 7 iulie 1832, publicată în Epistolario, vol. IV, n.
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
penetrantă a tinerei poezii, o voce bogată în accente contrastante, în care se repercutează atât comedia literaturii, cât și drama insolubilă a vieții” (Victor Felea). Poemele configurează o viziune antinomică și tensionată, concretizând, în proiecții sarcastice sau în concentrate cântece aluzive, ipostaze ale spiritului creator în tentativa de cuprindere și sublimare a realului, de identificare a ordinii tainice a lucrurilor. Și M. afirmă vocația poeziei pentru esențial, pentru transcenderea limitelor experienței senzoriale, vede în actul poetic o asumare a unui destin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288306_a_289635]
-
de idei, caracterul obscur, al zicerii, numai apoftegme și parabole, impune intervenția clarificatoare a doctoranzilor. Ei sunt cei care au asigurat gloria universitară și postumă a unui Heraclit sau a unui René Char: fără aforisme, glosatorul ajunge în șomaj. Stilul aluziv al compendiului evanghelic l-a făcut elastic, adaptabil la orice public, după voia Bisericilor ori a școlilor. Pasajele alese sunt scurte pentru a putea fi memorate ușor; locurile imprecise, deci transportabile; datele incerte și deci reactualizabile. Credinciosul se poate introduce
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să mai caut iară / zidul cufundat / în era cuaternară.../ Numai prin fântâne, /Dincolo de piatră /câinii, iarăși câinii / se aud cum latră.../ Dincolo de-o seară / între ziduri strânsă / din cărbune iară / se aude plânsul... Și ca să trecem de la semnificații și aluzive la altele din: „Cel mai mic om”: Mai întâi / simt că cineva mă cuprinde fierbinte (mai mult decât frățește) / Doar mai apoi îl și văd /pe mititelul (ați auzit de el?) / Poate e cel mai mic om din lume (sau
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
istoria, moravurile și tradițiile autohtone. S.D. se anunță de la început ca o publicație combativă, menită să impună în mișcarea culturală o concepție bine închegată despre căile pe care trebuie să le urmeze literatura și limba literară. În polemică directă sau aluzivă cu filologii ardeleni latinizanți și cu I. Heliade-Rădulescu, gazeta a respins, în articolul-program și în câteva intervenții ulterioare, „direcția falsă” a teoriilor lingvistice care ignorau evoluția firească a limbii române. Ca și în programul „Daciei literare”, se proclamă necesitatea criticii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289894_a_291223]
-
55, iar în ianuarie 1951 se renunță la numerotarea cursivă până la 100 și se reîncepe cu numărul 1. Cărțile poștale dublează uneori informațiile din scrisori, dar în ele exprimarea este mult mai precaută; numele sunt codificate, relatarea evenimentelor fiind fie aluzivă, fie prin antifrază. Pentru fragmentele scrise în original în limba română am respectat în transcriere ortografia și punctuația Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu (cu minime intervenții), din două considerente: pe de o parte, pentru regăsirea vocii autentice a expeditoarei, lucru prețios într-o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și unesc într-un tot unitar, original și originar, întreaga operă eminesciană, ele închipuind formula simbolic-imaginativă a unui arc en ciel ce leagă realitatea intrinsecă a operei cu realitatea concretă. Transfigurate în mai toate cazurile, arareori descrise direct, mai întodeauna aluzive, elementele care se constituie în teme propriu-zise pot fi: imaginea satului natal, casa părintescă și incinta ei, bisericuța și cimitirul, codrii Baisei, lacul și insula cea verde, izvorul. Iubirea ipoteșteană este neîndoios o constantă fascinantă a operei lui Eminescu, așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în sfânt și „javră fiziologică”. Scrâșnind în pumni, cu grație (1993) nu se remarcă printr-o stilistică specifică, dar este o carte mai compactă ca tonalitate și tematică: poeme de dragoste (amorurile din orașul de provincie) scrise într-un limbaj aluziv, sugestiv, încărcat de o melancolie blândă, livrescă. Limbajul este stilizat, colocvial sau ceremonios ironic, cu un aer retro, pe alocuri învolburat de revolte sau sugestii mai întunecate. Poezia rămâne însă la suprafață, grațioasă, rafinată, de limbaj. Abia prin Bunicul Kennedy
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
înclinație - probabil cumva „programatică”, nu structurală - către sumbru și maladiv, cu încercarea - uneori izbutită, mai adesea trădată de insuficiența talentului - de a urmări meandrele unor suflete tarate ori mutilate de adversități, de a desluși clarobscururi psihologice, obsesii erotice (cu recurs aluziv și la o, difuză, predestinare etc.). Finalul e apăsat „dramatic”, „senzaționalist” (moartea unei tinere în urma unui avort, sinuciderea tânărului medic dublu vinovat de ruina ei etc.). Se vădesc, începând de acum, tușele „naturaliste”, care vor colora parte din prozele lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
pusă în față, nu știam ce atitudine să am; primind-o, puteam fi tras la răspundere de instituțiile noastre; refuzând-o, cream o situație nepotrivită și mă expuneam la comentarii deloc favorabile). Mi s-au pus, însă, și întrebări deplasate, aluzive sau răuvoitoare, chiar ridicole; unele erau șicanatorii ori rezultau din necitirea Raportului unde aveau o descriere completă; am reacționat pe măsură și la toate acestea, le-am dat răspunsul cuvenit. Reprezentanta Franței (prof. C. Chanet) m-a întrebat, pe un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
răuvoitoare, chiar ridicole; unele erau șicanatorii ori rezultau din necitirea Raportului unde aveau o descriere completă; am reacționat pe măsură și la toate acestea, le-am dat răspunsul cuvenit. Reprezentanta Franței (prof. C. Chanet) m-a întrebat, pe un ton aluziv, dacă mai există închisoarea Jilava (sincer vorbind, nici eu nu știam dacă mai exista, dar să-mi ceară o listă a închisorilor din România era prea de tot); reprezentatul Olandei a povestit că un prieten al său a așteptat câțiva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
persoane, în loc să muncească potrivit calificării pe care o au, ajung să devină infractori și să destabilizeze societatea prin acțiunile lor, domnii din Comitet au trecut repede peste problemă, fără să mă aplaude, dar și fără să mai comenteze. Și mai aluzivă a fost remarca de nedumerire și disertația făcută de el despre reglementările din țara lui de către reprezentantul Senegalului cu privire la dreptul de a circula în străinătate și sistemul vizelor de ieșire din România; enervat, îmi venise în gând să-i dau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și a părților ei implicate în procesul politic cum că soții Ceaușescu trebuiau să fie îndepărtați cât mai curând; membrii obișnuiți ai publicului din diferite părți ale țării s-au întâlnit cu membri ai serviciilor de securitate care, în remarci aluzive, au dat de înțeles acest lucru. Prin urmare, poate că soții Ceaușescu erau deja sortiți morții și poate că singurul lucru care într-adevăr conta era modul în care aceștia vor dispărea. Este evident că moștenirea așa-numitei revoluții și
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
un joc subtil, care are menirea de a-l induce în eroare pe cititor“. Uneori, sar părea că Iancu Gore reușește într-adevăr să intre în dialog cu celelalte personaje. Însă acest lucru nu este decât un artificiu, pentru că replicile aluzive nu îi sunt adresate lui, ci celorlalți, el nefiind prezent la desfășurarea reală a evenimentelor. Autorul a creat universuri paralele care, uneori, se suprapun sau se substituie reciproc. Dacă adapostul și personajele din el sunt doar rod al halucinației? Totuși
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Interesant e că, în particular, el îi disprețuiește pe cei ce scriu „poezie ocazională”. În vară, la Onești („Zilele Culturii Călinesciene”), era flatat de remarcile că unele din „poemele (sale) rapide” sînt „subversive”, pline de „versuri tari” și de „cuvinte-mină” (aluzive). „De astea cu «fitile», «înșurubate» sînt chiar mai multe”, declara el. Dar - dovadă de slăbiciune - nici nu s-a încheiat anul și a revenit pe piață cu noi „elogii”, în confecționarea cărora, ca orice meșter de talent, a pus și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]