334 matches
-
crapă cerul fulgerat. / Curând va trece iar prin pomi rodirea / Să-mi strige-n somn: nimic nu s-a-ntâmplat” (Rodirea). Erotice delicate, străbătute de notele melancolice ale unei vârste târzii sunt frecvente în Deschideți luminii, carte ce dovedește capacitatea aluzivă în realizarea unei poezii de atmosferă. Performanța implică îndeosebi un soi de culpabilitate în orizontul trăirilor așezate sub semnul iubirii: „ Sunt lupi acolo; am văzut / Ochi roși la marginea zăpezii; / Parcă pândeau și așteptau, / Din primăveri, să cadă iezii. Și-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
a pronumelor, intrând în contradicție cu una dintre regulile principale ale folosirii sale (modificarea referinței unui grup determinat, individualizat). De fapt, din punct de vedere pragmatic, expresiile indefinite din exemplele de mai sus sunt fie explicitate de continuarea enunțului, fie aluzive, deci au - contextual - proprietatea referențialității, pe care o presupune folosirea operatorului alde. În asemenea cazuri, valoarea clasificatoare se reduce totuși, accentuându-se în schimb marcarea impreciziei. 3.2.3. Articularea proclitică Secvența (de-)alde a fost identificată în structuri sintactice
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
grav de identități trimite la autorul intratextualist, așa cum se lasă văzut în succesiunea de metamorfoze din avantext eboșele, vorbire interioară exteriorizată (Almuth Grésillon): În ceea ce privește discursul neenunțat, nepronunțat, ceea ce se numește limbaj interior, el nu este decât un substitut eliptic și aluziv al discursului explicit și exteriorizat. De altfel, dialogul susține chiar și discursul interior, așa cum a arătat Pierce. Acolo unde textul publicat povestește o istorie (conform codurilor literare ale romanului de sfârșit de secol XIX), avantextul este ca o meditație cu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
credință de la R. Martin (1985) ansamblu de propoziții, explicite sau implicite, pe care locutorul, în momentul vorbirii, le consideră sau le acreditează ca adevărate pot fi completate de noțiunea de imagine a universului: Imaginea este reprezentarea în discurs, directă sau aluzivă, a oricărui univers de credință" (1985, p. 309). A aserta [P5] și [P9] înseamnă a declara că ele aparțin unui univers de credință pe care campania publicitară îl prezintă ca general valid. Aceste enunțuri NON-p și NON-q sugerează că p
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
pentru a mobiliza. Exprimând întotdeauna expansiv stări de conștiință masive, clare, fără nuanțe, precis formulabile, declamabile, poetul nu operează cu sugestii. Spune, pur și simplu: nu numai pe șleau (de cele mai multe ori), dar cu enorme prisosuri verbale. Spusa poate fi aluzivă, dar nu e niciodată criptică, nu trimite la presupuse „reale” tainice, pentru a căror numire nu există vocabule proprii. De aici, și toate consecințele de ordin artistic. Putând (și neezitând) să vorbească despre orice, poetul nu își alege cuvintele, nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
cer,/ Flori și pășuni,/ Peșteri negre cu văgăuni./ Prăpăstii cu moarte,/ Izvoare cu viață" (vol. Clepsidra, în op. cit., p. 246). 12 Sau, în cel mai bun caz, - mărturisește poetul referindu-se la versurile sale de inspirație religioasă - sunt semne nesemnificative, aluzive și incomplete, ce trimit "la aceste realități tainice, așa cum o hartă arată linii în loc de munți reali ori ape și traduce în cifre cotele înălțimilor" (Vasile Voiculescu, Confesiunea unui scriitor și medic, în "Gândirea", anul XIV, nr. 8, octombrie 1935, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Sandu Tudor și Mihail Sebastian. Răspunsul dat de Mircea Vulcănescu la întrebarea Tiparniței literare era al doilea ca întindere, după cel al lui Vasile Băncilă (din păcate, un text diluat în multe dintre fragmentele sale, exersînd o critică juvenilă și aluzivă la adresa noii generații), iar observațiile sale sînt dense și, în egală măsură, conceptual- metodice. El imputa, mai întîi, termenului spiritualitate un caracter echivoc. Și asta pentru că trimitea deodată la lucruri total diferite: 1) la o nouă viață interioară, care putea
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ceilalți, de un atare comportament cognitiv și crezînd că oamenii au nevoie exclusiv de armonie și echilibru, omul inteligent riscă să devină astfel plictisitor deoarece nu are, mai deloc, libertatea "să sară de la una la alta". Și-atunci, printr-un aluziv elogiu făcut prostiei, opțiunea se va deplasa către persoane care au un astfel de cod intelectual. Situația descrisă de Noica are, să recunoaștem, vizibile similitudini cu aceea de azi, cînd prostia a devenit tot mai epidemică și mai confortabilă pentru
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
greci numeau closma (klwsma = „reunirea firelor de pânză, urzeala cu suveica”) și care prezintă evidente analogii fonematice cu clotho. Closma este „destinul împletit și țesut” riguros din care nu se mai poate ieși. Nu trebuie să ne surprindă acest discurs aluziv și alegoric. Vechii greci foloseau sensurile conotative la fel de mult ca și pe cele denotative, reușind în acest fel să transmită mai mult decât reușesc textele „strict logice” sau „strict științifice”. „Ideea de a toarce sau a țese destinul apare în
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mai petrece și altceva: limbajul poetic însuși suferă modificări esențiale; metafora își lărgește enorm arcul, îndepărtându-se de câmpul senzorial imediat și operând tot mai des cu analogii de ordin intelectual. Forma directă, confesivă, a lirismului e părăsită pentru exprimarea aluzivă eliptică; versul capătă o concentrare gnomică. Retorismul, dacă nu poate fi gâtuit, cunoaște o frânare prin care vin să-l răcească frecvent accente sarcastice. OV. S. CROHMĂLNICEANU SCRIERI: Aur sterp, Iași, 1922; Stânci fulgerate, București, 1930; Visuri în vuietul vremii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
nu este sărac")4. Zarathustra atacă violent pe aceia care sacrifică boi (Y., 32: 12, 14; 44: 20; 48: 10); or, asemenea ritualuri sângeroase caracterizau cultul societăților de bărbați. 101. Viața lui Zarathustra: istorie și mit Aceste indicații, puține și aluzive, sunt departe de a constitui elementele unei biografii. Marjan Mole a încercat să arate că până și rarele referințe la personaje și evenimente aparent reale nu oglindesc în mod necesar realități istorice: Vistaspa, de exemplu, reprezintă modelul inițiatului. Totuși istoricitatea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în P.Dudon, Lamennais et le Saint-Siège (1810-1834), Paris, 1910. În special Verucci (pp. 190-192) a insistat în clarificarea ambiguităților concepțiilor lamennaisiene față de liberalism, referindu-se la eternele sale idealuri teocratice. În această privință, deși într-o manieră mai mult aluzivă, se exprimă și marele cunoscător al legăturilor lui Lamennais cu Belgia, A. Simon, în La politique religieuse de Leopold I, Bruxelles, 1953, p. 18. 29 Scrisoarea lui Rosmini către G. Mellerio, 7 iulie 1832, publicată în Epistolario, vol. IV, n.
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
înclinație - probabil cumva „programatică”, nu structurală - către sumbru și maladiv, cu încercarea - uneori izbutită, mai adesea trădată de insuficiența talentului - de a urmări meandrele unor suflete tarate ori mutilate de adversități, de a desluși clarobscururi psihologice, obsesii erotice (cu recurs aluziv și la o, difuză, predestinare etc.). Finalul e apăsat „dramatic”, „senzaționalist” (moartea unei tinere în urma unui avort, sinuciderea tânărului medic dublu vinovat de ruina ei etc.). Se vădesc, începând de acum, tușele „naturaliste”, care vor colora parte din prozele lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
pusă în față, nu știam ce atitudine să am; primind-o, puteam fi tras la răspundere de instituțiile noastre; refuzând-o, cream o situație nepotrivită și mă expuneam la comentarii deloc favorabile). Mi s-au pus, însă, și întrebări deplasate, aluzive sau răuvoitoare, chiar ridicole; unele erau șicanatorii ori rezultau din necitirea Raportului unde aveau o descriere completă; am reacționat pe măsură și la toate acestea, le-am dat răspunsul cuvenit. Reprezentanta Franței (prof. C. Chanet) m-a întrebat, pe un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
răuvoitoare, chiar ridicole; unele erau șicanatorii ori rezultau din necitirea Raportului unde aveau o descriere completă; am reacționat pe măsură și la toate acestea, le-am dat răspunsul cuvenit. Reprezentanta Franței (prof. C. Chanet) m-a întrebat, pe un ton aluziv, dacă mai există închisoarea Jilava (sincer vorbind, nici eu nu știam dacă mai exista, dar să-mi ceară o listă a închisorilor din România era prea de tot); reprezentatul Olandei a povestit că un prieten al său a așteptat câțiva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
persoane, în loc să muncească potrivit calificării pe care o au, ajung să devină infractori și să destabilizeze societatea prin acțiunile lor, domnii din Comitet au trecut repede peste problemă, fără să mă aplaude, dar și fără să mai comenteze. Și mai aluzivă a fost remarca de nedumerire și disertația făcută de el despre reglementările din țara lui de către reprezentantul Senegalului cu privire la dreptul de a circula în străinătate și sistemul vizelor de ieșire din România; enervat, îmi venise în gând să-i dau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și a părților ei implicate în procesul politic cum că soții Ceaușescu trebuiau să fie îndepărtați cât mai curând; membrii obișnuiți ai publicului din diferite părți ale țării s-au întâlnit cu membri ai serviciilor de securitate care, în remarci aluzive, au dat de înțeles acest lucru. Prin urmare, poate că soții Ceaușescu erau deja sortiți morții și poate că singurul lucru care într-adevăr conta era modul în care aceștia vor dispărea. Este evident că moștenirea așa-numitei revoluții și
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
istoria, moravurile și tradițiile autohtone. S.D. se anunță de la început ca o publicație combativă, menită să impună în mișcarea culturală o concepție bine închegată despre căile pe care trebuie să le urmeze literatura și limba literară. În polemică directă sau aluzivă cu filologii ardeleni latinizanți și cu I. Heliade-Rădulescu, gazeta a respins, în articolul-program și în câteva intervenții ulterioare, „direcția falsă” a teoriilor lingvistice care ignorau evoluția firească a limbii române. Ca și în programul „Daciei literare”, se proclamă necesitatea criticii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289894_a_291223]
-
55, iar în ianuarie 1951 se renunță la numerotarea cursivă până la 100 și se reîncepe cu numărul 1. Cărțile poștale dublează uneori informațiile din scrisori, dar în ele exprimarea este mult mai precaută; numele sunt codificate, relatarea evenimentelor fiind fie aluzivă, fie prin antifrază. Pentru fragmentele scrise în original în limba română am respectat în transcriere ortografia și punctuația Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu (cu minime intervenții), din două considerente: pe de o parte, pentru regăsirea vocii autentice a expeditoarei, lucru prețios într-o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
un joc subtil, care are menirea de a-l induce în eroare pe cititor“. Uneori, sar părea că Iancu Gore reușește într-adevăr să intre în dialog cu celelalte personaje. Însă acest lucru nu este decât un artificiu, pentru că replicile aluzive nu îi sunt adresate lui, ci celorlalți, el nefiind prezent la desfășurarea reală a evenimentelor. Autorul a creat universuri paralele care, uneori, se suprapun sau se substituie reciproc. Dacă adapostul și personajele din el sunt doar rod al halucinației? Totuși
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Interesant e că, în particular, el îi disprețuiește pe cei ce scriu „poezie ocazională”. În vară, la Onești („Zilele Culturii Călinesciene”), era flatat de remarcile că unele din „poemele (sale) rapide” sînt „subversive”, pline de „versuri tari” și de „cuvinte-mină” (aluzive). „De astea cu «fitile», «înșurubate» sînt chiar mai multe”, declara el. Dar - dovadă de slăbiciune - nici nu s-a încheiat anul și a revenit pe piață cu noi „elogii”, în confecționarea cărora, ca orice meșter de talent, a pus și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
penetrantă a tinerei poezii, o voce bogată în accente contrastante, în care se repercutează atât comedia literaturii, cât și drama insolubilă a vieții” (Victor Felea). Poemele configurează o viziune antinomică și tensionată, concretizând, în proiecții sarcastice sau în concentrate cântece aluzive, ipostaze ale spiritului creator în tentativa de cuprindere și sublimare a realului, de identificare a ordinii tainice a lucrurilor. Și M. afirmă vocația poeziei pentru esențial, pentru transcenderea limitelor experienței senzoriale, vede în actul poetic o asumare a unui destin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288306_a_289635]
-
de idei, caracterul obscur, al zicerii, numai apoftegme și parabole, impune intervenția clarificatoare a doctoranzilor. Ei sunt cei care au asigurat gloria universitară și postumă a unui Heraclit sau a unui René Char: fără aforisme, glosatorul ajunge în șomaj. Stilul aluziv al compendiului evanghelic l-a făcut elastic, adaptabil la orice public, după voia Bisericilor ori a școlilor. Pasajele alese sunt scurte pentru a putea fi memorate ușor; locurile imprecise, deci transportabile; datele incerte și deci reactualizabile. Credinciosul se poate introduce
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în sfânt și „javră fiziologică”. Scrâșnind în pumni, cu grație (1993) nu se remarcă printr-o stilistică specifică, dar este o carte mai compactă ca tonalitate și tematică: poeme de dragoste (amorurile din orașul de provincie) scrise într-un limbaj aluziv, sugestiv, încărcat de o melancolie blândă, livrescă. Limbajul este stilizat, colocvial sau ceremonios ironic, cu un aer retro, pe alocuri învolburat de revolte sau sugestii mai întunecate. Poezia rămâne însă la suprafață, grațioasă, rafinată, de limbaj. Abia prin Bunicul Kennedy
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
sexuale cu cineva fără să-l iubești 52, trei francezi din patru se declară foarte îndrăgostiți de partenerul cu care au raporturi de mai puțin de doi ani53. Nici în rândul adolescenților relațiile intime nu pot scăpa referirilor, fie și aluzive, la sentimente și la iubire pentru a disimula nuditatea pulsiunii, fetele exprimându-și dorința ca băieții să recunoască, exprimat în cuvinte, ce anume simt ei54. Trebuie oare să susținem, pe urmele lui Roland Barthes, că indecența actului sexual a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]