696 matches
-
Zilele trecute au purtat și numele de Nobel, perioada 3-10 octombrie 2016 fiind numită Sezonul Premiilor Nobel; amărându-ne, încă o dată, că literatura română nu are un Nobel. Lucian Blaga era atât de aproape de faimosul premiu, numai că discordia, nimicnicia, invidia l-au îndepărat de laurii pe care-i merita. Ce mult păcătuim când nu așezăm valorile în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92491_a_93783]
-
Înfrângând obrăznicia aretină cu forța brațului nostru. — Așa o fi precum spui dumneata. Poate că nu mi-am dat seama că fugeai cu florentinii dumitale pentru că eram prea ocupat să-mi iau tălpășița cu sienezii mei. Dar de ce să ne amărâm cu tristețile războiului, când plăcutele pajiști ale păcii se deschid dinaintea speranțelor noastre? Ți-am citit Rimele și imprecațiile Împotriva frumoasei Pietra. Așadar, rana produsă În inima dumitale de Beatrice s-a Însănătoșit? Atunci e adevărat, cum am auzit spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Atunci, după un exemplu străin de succes, geografii au corectat greșeala și l-au numit Lacul Mort. Prin împrejurimi se răspândea mirosul de leșuri, iar prin depărtări, vestea apelor făcătoare de minuni, și, când duhoarea a încetat, toată lumea a fost amărâtă. „Din păcate, simțul olfactiv al oamenilor nu e încă suficient de dezvoltat, e de scurtă durată. Dar trebuie să trăim cu speranța că în curând vom simți din nou acel vestit miros“ - au scris ziarele. Ici-colo, vârfurile brazilor continuau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
că toată dreptatea din lume îi este alături și ne compătimea cu adâncă tristețe pe amândoi, întrucât bănuia că și eu împărtășesc părerile lui Maro. Faptul că treptat noi eram cei care deveneau victimele acestui exemplu de îngrozitoare impostură mă amăra nespus de mult, făcându-mă totodată să mă bucur, dacă asta mai putea fi numită acum bucurie, de faptul că stătusem întotdeauna deoparte de lumea mizerabilă a artei. O lume unde cei mai puțin valoroși erau întotdeauna primii, pregătiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o nimica toată drepturile În limba spaniolă ale romanelor unui anume Julián Carax, un barcelonez care trăia la Paris. Asta trebuie să fi fost prin’28 sau ’29. Pe cît se pare, Carax lucra noaptea ca pianist Într-un bordel amărît din Pigalle, iar ziua scria Într-o mansardă mizerabilă din cartierul Saint Germain. Parisul e singurul oraș din lume unde să mori de foame se consideră Încă a fi o artă. Carax publicase În Franța două romane, care se dovediseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fi exprimat tot pe linia unui clar optimism istoric, printr-o frază ca aceasta, de exemplu, Alegătorii partidului meu sunt persoane care nu se sperie de atâta lucru, nu sunt oameni care să rămână în casă din cauza a patru picături amărâte de apă care cad din nori. De fapt, nu erau patru picături amărâte, erau găleți, erau căldări, erau niluri, iguazú-uri și yangtse-uri, dar credința, binecuvântată fie ea în veci, pe lângă că îndepărtează munții din calea celor care se bucură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Delegatul p.d.s., însă, preferă să rămână tăcut, se gândea la figura tristă pe care ar face-o dacă ar fi lăsat să-i iasă din gură ceea ce spunea în momentul în care locțiitorul președintelui a intrat în sală, Patru picături amărâte de apă nu sunt de ajuns ca să-i sperie pe votanții din partidul meu. Secretarul, către care se uitau toți așteptând, optă pentru a prezenta o sugestie practică, Cred că n-ar fi o idee proastă să telefonăm la minister
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu apa, se nasc și se înmulțesc. Se făcuse ora nouă când s-a trezit comisarul. Nu plângea, semn că invadatorii nu utilizaseră gaze lacrimogene, nu avea mâinile încătușate, nici pistoale îndreptate spre cap, de câte ori nu vin temerile să ne amărască viața și până la urmă nu aveau bază, nici motiv să existe. Se sculă, se bărbieri, se spălă ca de obicei și ieși cu gândul la cafeneaua unde în ajun luase micul dejun. În trecere cumpără ziarele, Credeam că azi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
faptelor, actorul simte personajul și forța aceasta care îl conduce... (știți, Frumoasă Neli, Maestrul zicea la repetiții că bufonul e ca strigoiul care-i spune lui mereu adevărul, când discută el cu el, o apariție care îl chinuie când e amărât sau când face o prostie... nu-mi mai amintesc bine ce zicea, dar Jeni, colega mea de teatru, joacă și ea Goneril, altă fiică a lui Lear, Jeni, draga mea, curvă bătrână, știe tot din teatrul nostru, s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ca toate vorbele astea să-i facă bine, să-i dispară durerea aia surdă din capul pieptului... — Împletite, dacă vreți. Eu vroiam să spun că sunt grele, grele povești, obositoare. Aia cu toată căsătoria și chiloții de sub pernă m-a amărât. Cum de-ați făcut asta? Sunt lucruri care nu se fac, mă scuzați că vă spun... Dar povestiți. Poate vă mai liniștiți. Și cu Tina cum a fost?, că atâta m-ați învâtit în jurul femeilor domnului Iacob, cu mamă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ai pregătit pentru Iubire, mamă? Nici pentru iubire, nici pentru femei, eu, pentru Teatru. Ai treabă, dragule! Cu Anita așa a fost să fie, eu ți-am spus s-o aduci acasă. Moartea e cea mai tare. Nu mă mai amărî, mamăăă!!! Dar, după ce bătrâna a plecat de la mine, m-am însurat cu Rita. Reflectorul se stinge. Și Maestrul se ridică de la masa joasă, de pe covor, trage jaluzelele, ceva dispare, o vrajă pe care, cu talentul lui, o regizase perfect. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
halterele băiatului meu, că mi s-a-ntors băiatul! - Păi cum s-a-ntors, n-a murit? - Ba a murit, da acu s-a-ntors și-mi cere halterele și io n-am de unde să i le dau, că halterele sunt la tine. Așa m-am amărât, că n-am știut ce să-i zic! Și așa era de frumos, săracu, cu costumul ăla, palid ca un înger! Și io i-am zis nu știu, băiatul tatii, unde sunt halterele, nu știu ce-a făcut mă-ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
s-au stins ca un foc peste care cade nemiloasa ploaie? Când? PAGINĂ NOUĂ OAMENI ȘI FAPTE OBIȘNUITE Zambilă Ioniță a fost un soldat care a căzut pe undeva, iar patria recunoscătoare i-a pus numele pe tabla unei străzi amărâte de mahala, devenită peste vară ditamai cartierul, cu bunele și relele sale. Strada necăjită a căpătat aer de bulevard, casele s-au transformat în blocuri, unele mai bune, altele mai proaste. Al nostru era prost. Avea zece etaje, era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
după-amiază, eram singur, era cald, ningea afară, ce mai, era bine și eu dormeam dus. Sună undeva telefonul. Ați observat de câte ori sună telefonul când dormi dus? Mă ridic alene, pun receptorul la ureche, aveam un telefon gălbejit, ca un ou amărât de trecerea timpului, și aud glasul inconfundabil al lui Pompi: ― Ce faci? ― Ce dracu’ să fac, dorm. ― Te-ai trezit? ― Vezi bine. ― Asta nu e rău, căci trebuie să te îmbraci repejor, să cobori, ai grijă, nu lua liftul, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
vorbească, iar alteori să mănânce, nici măcar supă nu mai pune în gură, și dacă totuși o înghite, își bagă apoi imediat degetul pe gât și dă afară, cu un jet puternic, supa care nu i‑a făcut nici un rău. Resturile amărâte de mâncare dispar de îndată în vasul closetului, la fel ca vata pătată de sânge care amintește, la rândul ei, de un proces fiziologic nu tocmai plăcut. Să dispară cât mai repede, astfel e ca și cum nici n‑ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ajungeai. HALVIȚĂ: S-au firitisit și țăranii dom'le. Asta e. Dar până mă-ntorc eu le slăbește lor vigilența și atunci e de mine. Să vezi cum îi las eu fără țuguiate pe 'mnealor, pe... fruntașii ogoarelor, (Scărpinându-se amărât în cap) No, hai să mergem că acolo unde nu este cap... Întinde mâinile și i se pun cătușele). sfârșit partea I Referință Bibliografică: Coana mare se mărită, 4 / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I
COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]
-
și-n vremi de necaz, Ești cântecul dulce, de-s lacrimi pe-obraz. Radiana Cordoș, psiholog și consilier creștin: O altă cauză ar fi o rană, cândva, în copilărie, sau n-are importanță, oricând, care duce la amărârea ta, te amărăști pentru chestia care ți s-a întâmplat, pentru momentul în care ai fost rănit. De la amărăciune treci la mânie, de la mânie treci la ură și foarte interesant, această ură, pe care n-o poți exterioriza, o întorci înspre tine și
DUREREA SUFLETULUI. UNDE SE POATE GĂSI ELIBERARE ŞI PACE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360844_a_362173]
-
că ai fi zis că mută munții din loc. Vor să fie respectați, să li se dea mereu, dar iau ei, nu mai așteaptă să le dea cineva. Am întâlnit și mari ticăloși, înveșmântați în draperii aurii, care ne-au amărât sufletul, și care de cele mai multe ori strălucesc, mai ales dacă-i privești de departe. De aproape miros urât. Bunul Dumnezeu ne-a scos în cale și oameni minunați, cărora le mulțumim că au existat sau că există pe lume. Sunt
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
930 din 18 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Ei, bine, draga mea, nu e o taină Că micii-mi plac mai mult ca orișicine, Dovadă,-n buzunarul de la haină, Am scobitori, da-mi place și de tine, Și ... nu te amărî de gelozie!... Semințele îmi plac, de bostănel, Sărate ... și de floare, însă, mie Îmi place și de tine tot la fel ... Iar de-mi apari în spume, tot un drac! Sau, rece cât ai fi, nu mi-e rușine: Alunele
CONFESIUNE ÎN FAŢA UNEI BLONDE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364237_a_365566]
-
mă îndoiesc, poate pentru că am obosit să mă tot ascult. Ceea ce pentru alții ar putea fi o noutate, pentru mine s-a transformat, cu trecerea timpului, într-o mâncare pe care tot o reîncălzești. Sau, și mai rău, mi se amărăște gura de certitudinea că o sumedenie de lucruri înțelepte pe care am putut să le spun de-a lungul vieții nu vor avea, la urma urmei, nicio importanță. Și de ce ar avea? Ce semnificație are zumzetul albinelor într-un stup
VIAŢA ŞI OPINIILE LUI JOSÉ SARAMAGO de DAN CARAGEA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364263_a_365592]
-
șoseaua care lega C-Lungul de Brașov) să-l văz când trece. Te luasem și pe tine în brațe ca să i te arăt, aveai ceva peste un an și nu avusese parte să te vadă la naștere. Am fost tare amărâtă că nu l-am zărit în nici un fel. Mai târziu, am aflat că dintr-un regiment se făcuse două: Regimentul 30 Dorobanți și Regimentul 70 Dorobanți. Pe cel de-al doilea îl trimisese să lupte în Dobrogea. Am mai auzit
AMINTIRILE MAMEI, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367368_a_368697]
-
dintre sutele de sate din vale, risipite prin câmpia armeană. Cetatea era un simbol, un vis, un ideal pentru bieții locuitori de la câmpie, dar și de la munte, sugerând frumusețe și bogăție. Însă bunătățile cetății nu erau hărăzite pentru tot poporul amărât de la țară ci, mai degrabă, doar pentru locuitorii privilegiați ai cetății. De-a lungul multor veacuri de după Potopul lui Noe, locuitorii acestor ținuturi au uitat învățăturile cele adevărate de la primul patriarh de după potop, încât au devenit cu totul idolatri și
CETATEA DE LUMINĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367529_a_368858]
-
să nu mai taci Tot ce e roditor pe lume să faci În orice primăvară vom semăna Au ridicat capul cei ce te urăsc Împotriva poporului tău fac rău Contra sfinților Tăi lupta-i de călău Faptele celor vicleni ne amărăsc Împotriva Ta legământ au făcut “Să moștenim doar noi jertfelnicul Lui „ În pedeapsa lor cruntă am tot zăcut Alungă-i în vifor și urgia Ta Ardă pădurea sub limba focului Până când păcătoșii vor regreta PSALMUL 83 Iubite sunt lăcașurile Tale
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
pe autoritatea competentă, a explica astfel de îndoieli în tot cazul în favorul soției mele, pentru că în lumea aceasta numai față de soția mea iubită mă simt dator cu recunoștiință, și de aceea în nici un caz nu aș vrea să o amărăsc. 10). Rog pe executorii testamentului meu, să binevoiască a transpune, respectiv a trimite pe cale oficioasă, copiile autentice ale testamentului acestuia:iubitei mele soții, nepotului Michail Mandrino, magistratului pestan, rudeniei mele Ioan Poynár sen. locuitor în Oradea mare, Mitropolitului românilor oertodocși
TESTAMENTE UITATE-TESTAMENTE CARE DOR...(EMANUIL GOJDU) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367186_a_368515]
-
că ai fi zis că mută munții din loc. Vor să fie respectați, să li se dea mereu, dar iau ei, nu mai așteaptă să le dea cineva. Am întâlnit și mari ticăloși, înveșmântați în draperii aurii, care ne-au amărât sufletul, și care de cele mai multe ori strălucesc, mai ales dacă-i privești de departe. De aproape miros urât. Bunul Dumnezeu ne-a scos în cale și oameni minunați, cărora le mulțumim că au existat sau că există pe lume. Sunt
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]