221 matches
-
verbului în maniera propusă de cele două autoare. Pe de altă parte, datele din română nu corespund cu datele din maghiară și neerlandeză analizate de Koopman și Szabolcsi (2000). În aceste limbi, nucleul verbal se organizează în "complexe verbale" care amalgamează centrele verbale (v. (21)) într-o manieră diferită de ceea ce se întâmplă în morfosintaxa verbului românesc (și romanic, de fapt): (21) Mutogatni fogja akarni a játékot a gyerekeknek arăta.INF AUX.VIITOR.3SG vrea.INF DEF jucăria.ACC DEF copii-la
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
trăsăturile ale subiectului sau trăsăturile verbale) -, din distribuția de mai sus a formelor verbale rezultă că trăsăturile implicate în procesul de deplasare a verbului în domeniul flexionar sunt trăsăturile verbale de mod, timp și aspect. Formele finite sintetice (55a, 56a) amalgamează în structura lor internă atât trăsături (merg − mergi // mergeam − mergeai), cât și trăsături verbale de mod (indicativ / subjonctiv: merge / meargă),timp (prezent/trecut: merge / mergea - merse - mersese; perfect/mai-mult-ca-perfect: merse / mersese) și aspect (imperfectiv / perfectiv: merg - mergeam / merse - mersese), astfel
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
pentru (62a) sau Părinții tăi obișnuiau să meargă des la bunici? pentru (62b), marcând astfel o valoare topică (eventual contrastivă). Infinitivul verbal precedat de a susține această ipoteză de a analiză a adverbelor preverbale: a este un complementizator prepozițional care amalgamează proiecțiile de complementizator FORCE 0 și FIN0 în proiecția sincretică C0, astfel că generarea unei periferii stângi nu este posibilă în propoziția infinitivală. În aceste condiții, singura poziție disponibilă pentru adverbul des este poziția postverbală; plasarea adverbului între complementizatorul a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
flexionar. Verbul lexical (infinitiv) este plasat în specificatorul VOICEP; din această poziție este vizibil pentru ACORD cu proiecțiile din domeniul flexionar IP și valorizează trăsăturile centrelor ASP0și T0, însă nu și pe cele ale centrului MOOD0. Trăsăturile centrului MOOD0, care amalgamează modul și modalitatea în structurile cu un singur auxiliar, sunt satisfăcute prin INSERAREA auxiliarului de condițional în MOOD0. S-a subliniat în mod repetat că auxiliarele românești (nonpasive) sunt centre (v., mai recent, Hill și Alboiu 2016); astfel, auxiliarele se
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
sisteme de cliticizare, distinse în funcție de "orientarea" pronumelui clitic: clitice orientate spre C(omplementizator)51 vs clitice orientate spre I52 (flexiune). În limbile romanice (moderne), cliticele pronominale sunt în general orientate spre I (dar v. spaniola veche, care - în propozițiile subordonate - amalgamează cele două sisteme, Rivero 1997; v. și nota 54 infra); unele limbi slave prezintă clitice orientate spre C (sârbo-croata, ceha, slovena, slovaca), pe când altele prezintă clitice orientate spre I (bulgara). Apartenența la aceeași familie de limbi nu garantează deci și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
108b). Adiacența la complementizatori joși (FIN0) (e.g. să) este, de asemenea posibilă (109a); prezența adverbului de negație nu indică însă că relația de adiacență stabilită de clitic privește verbul, nu complementizatorul (109b); aceeași distribuție caracterizează și complementizatorul nonfinit a, care amalgamează proiecțiile FORCE și FIN (110). (108) a. că-l văd b. că(*-l) pe Ion îl văd (109) a. să-l văd b. să(*-l) nu-l văd (110) a. a-l vedea b. a(*-l) nu-l vedea Putem
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a evoluat spre o topică gramaticalizată SVO; diagnosticele sintactice prezentate în capitolul anterior (§III) au arătat că atribuirea nominativului în română este postverbală, iar subiectele preverbale sunt periferice (NB. cel mai bun argument vine dinspre propoziția infinitivală; întrucât complementizatorul infinitival amalgamează proiecțiile FORCE și FIN, nu poate genera o periferie stângă, subiectul propoziției infinitivale fiind sistematic postverbal). În §3.3 infra, unde discutăm importanța moștenirii latine pentru gramatica V2 a românei vechi, vom discuta pe scurt și sursele apariției gramaticii tranziționale
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
trăsătura [nonfinit] trebuie obligatoriu satisfăcută printr-un exponent propriu (este o trăsătură "tare" în terminologia din Chomsky 1995) - gerunziul propozițional satisface această trăsătură prin deplasare V-la-C - infinitivul propozițional satisface această trăsătură prin intermediul complementizatorului (cu origine prepozițională) a - complementizatorul infinitival a amalgamează centrele FIN0și FORCE0și nu permite generarea unei periferii stângi • poziția constituenților atribuirea nominativului în poziție postverbală este liberă în română; subiectele preverbale sunt deplasate în periferia stângă propozițională de altfel, distribuția constituenților preverbali prin raportare la elementele funcționale din domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
principală a propoziției și corespunde proiecției TSP din Pesetsky și Torrego (2004) (v. §2.5.2 supra). 37 Compromis derivat din Principiul de economie a proiectării (engl. Principle of Economy of Projection), propus de Speas (1994). 38 De exemplu, româna amalgamează în mod sistematic în structura formelor sincretice și în structura formelor cu un singur auxiliar categoriile de mod și modalitate; doar în structurile cu dublu auxiliar (aș fi / voi fi / o fi etc.), modalitatea irrealis se marchează prin auxiliarul fi
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a. Sper ca TREABA ASTA mâine să i-o spunem lui Ion. (focus > topic) b. Sper ca mâine TREABA ASTAsă i-o spunem lui Ion. (topic > focus) 37Am insistat asupra faptului că unele elemente completive, cum ar fi a infinitival, amalgamează proiecțiile de complementizator FORCE 0 și FIN0 în proiecția sincretică C0, ceea ce explică și de ce generarea unei periferii stângi nu este posibilă în propoziția infinitivală (v. §III.3.1.1); a infinitival nu poate fi luat deci în mod direct
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
infinitiv (direct verificată prin distribuția la stânga cliticelor pronominale și a negației propoziționale) și pentru ideea că, spre deosebire de alți complementizatori care se generează nonambiguu într-una dintre proiecțiile completive ale domeniului C (că în FORCE 0, să în FIN0), a infinitival amalgamează centrele FORCE 0 și FIN0 (un efect, între altele, imposibilitatea propoziției infinitivale de a proiecta periferia stângă). 46V., de exemplu, remarca din Alboiu, Hill și Sitaridou (2014: 8): "[c]litic pronouns, be they proclitic or enclitic, cannot be separated from
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
rolului Bisericii în ansamblul societății românești contemporane. Sunt vehiculate diverse imagini și stereotipuri ale „poporului credincios” : ignorant, superstițios, care își caută alinarea suferințelor trupești și spirituale prin închinarea la moaște și nu făcând apel la medicina modernă. Toate acestea sunt amalgamate cu imagini naționaliste (mai ales în cazul pelerinajului de la Nicula) sau intervenții ale unor public speakers transformați pentru moment în comentatori specialiști ai evenimentului. Aici și-ar avea locul o analiză atentă despre cum „fabrică” redacțiile mass-mediei o știre cu privire la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a utilizat numele de „Sfânta Vineri” pentru a face referință la Sfânta Parascheva. Semn de secularizare profundă a mediului rural ? Lingvistul Ivan Evseev scrie că „patroana zilei de vineri în calendarul poporului este Sfânta Vineri, în persoana căreia s-au amalgamat trăsăturile unei vechi divinități a naturii, elemente ale cultului Maicii Domnului și ale Sf. Parascheva, patroana Moldovei, venerată de slavii răsăriteni sub numele de Praskovia-Piatnița, iar la slavii de sud sub numele de Sf. Petka și Paraskeve la greci, unde
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
destinul sau dragostea. Și unde oare e limita dintre toate acestea? Până unde, prieteni, vom merge singuri ca lumea-i așa cum voim s-o vedem când zi de zi pângărită-i lumina în largul căreia sperăm...1276. Și răspunsul poetului amalgamat cu lumea noastră, dar obligat să fie legat permanent de a sa este logica gândirii, un limbaj prin care creierul accede către valorile vibrațiilor spirituale și sufletești ale semenilor. Raționamentul deductiv este o formă de logică având ca scop definirea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-a cas-a, steau-a, carte-a -le cas-le, stele-le, cărți-le, becuri-le G.D. -i case-i, stele-i, cărți-i -lor case-lor, stele-lor, cărți-lor, becuri-lor Amalgamarea morfemelor conjunctetc "Amalgamarea morfemelor conjuncte" Din motive fonetice, morfemul determinării se amalgamează, în mod frecvent, cu morfeme ale categoriilor gramaticale de număr, gen și caz, la substantivele feminine. Amalgamarea se produce la nominativ-acuzativul singular al substantivelor feminine terminate în vocala -ă (fată) sau în vocala -e, când rădăcina se termină în vocala
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din sincretismul număr-caz; flectivul substantivelor în vocativ prezintă o dezinență de număr și una de caz: copil + Ø; copil + Ø + e/ule, copi(l) + i + lor. La substantivele feminine, din motive fonetice, dezinențele de număr și caz, la singular, se amalgamează, cu „victoria” dezinenței cazuale: fetiț-o, dar fetiț-e + lor. La substantivele masculine două sunt dezinențele specifice de vocativ: -e și -ule, în distribuție defectivă; la unele substantive nu se pot înlocui una pe alta, la altele poate apărea oricare din ele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
serii de forme cazuale, diferențiate în primul rând prin dezinență: 1. nominativ-acuzativ: o, -a: o studentă, student-a 2. genitiv-dativ: un-ei, -i: unei student-e, studente-i Observații: Când substantivele terminate în ă sau ie sunt determinate prin articol hotărât, articolul, amalgamat cu dezinența de caz și număr, preia la nominativ-acuzativ și funcțiile dezinenței: student-a, poezi-a. La plural, distincția între cele două serii de cazuri se realizează numai prin articol: nominativ-acuzativ: niște, -le: niște studente, studente-le genitiv-dativ: un-or, -lor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mă îmbrac mai frumos/ (...) Știu să mă îmbrac ca un picior de prostituată pe înserat", Litera obsedantă sau "Un albastru sexual e linia gâtului tău obosit de crepuscul", Un alt poem de beatitudine. Registrele stilistice, dar și planurile realului se amalgamează, nimic nu are consistența realului, se evită convenționalismul gândirii, în efortul de a conduce cititorul în această suprarealitate ("În cucutele rupte găsesc vocea ta ca o zăpadă liniștită", Ghimpii adoră). Exceptând însă gruparea suprarealistă care se cristaliza în jurul lui Gellu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pe fund/ de nu mai știam dacă vor persista să clipească, dacă apa verzuie o să sece."), un fel de dans pe marginea prăpastiei care lasă să se contureze un univers ale cărui cadre imobile de multe ori, se suprapun, se amalgamează creând impresia de caleidoscop care descompune lumea și o reface din piese ce nu întotdeauna par a-i aparține. Ironia atinge poezia de meditație și deopotrivă poezia naturii, "Pe asfaltul jilav metafizica lor avea balsam de Noembrie patetic", "s-ar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
postura posibilului admirator) și, respectiv, conceptual, ekphrasisul în care obiectul descris nu numai că este imaginar, dar are trăsături "suprarealiste" care-i fac imposibilă existența. Clasificarea nu poate fi riguroasă, ne avertizează autorul studiului, decât teoretic, practic tipurile acestea se amalgamează și putem regăsi poeme care au aspectul unor hibrizi din acest punct de vedere. Am ales să folosim termenul în sensul larg propus de Peter Barry, și anume o descriere a lumii făcută nu în mod direct, ci printr-un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
specialiști în marketing politic, ci și îndreptându-se împotriva propriilor lor partide, cu scopul de a pune în mișcare reforme care, în mod prezumtiv, ar fi relevante pentru "popor". Principala problemă cu această abordare constă în tendința ei de a amalgama fenomene precum demagogia și oportunismul cu populismul, astfel încât acesta din urmă ajungând să fie definit astfel încât să-i cuprindă pe mai toți actorii politici, mai cu seamă când aceștia se află în campanii electorale (Mudde, 2004: 543). Astfel, propunând un
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cu caracter enciclopedic și caleidoscopic, Zăpezi din miazănoapte 49. 2.2.1. Reflecții asupra spațiului și civilizației finlandeze și pagini de jurnal Prima parte și cea mai amplă, intitulată Ahitrave, cariatide, vitralii, este și cea mai compozită. Temele propuse sunt amalgamate și incerte, fără să existe un criteriu evident după care conținuturile să fie structurate. Cel mai probabil oronarea acestora este dată de cronologia în care textele respective au fost concepute. Autorul trece, așadar, cu ușurință de la personalități de impact ale
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
să găsesc exact izvoarele gândirii lui acolo unde sunt cu adevărat, nu în tot felul de lozinci simpliste, legionare sau de alt fel. S.A.: Bineînțeles, dar marea tentație a unor exegeți mai mult sau mai puțin serioși a fost să amalgameze toate planurile vieții și operei lui Eliade XE "Eliade, Mircea" , pentru a argumenta o condamnare fără drept de apel, în bloc. M.I.: Da, chiar dezbaterea despre Eliade XE "Eliade, Mircea" din ’92 a început oarecum în nota asta. Cred că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
1. Identitatea, un concept greu de circumscris Rogers Brubaker și Frederick Cooper 209 evidențiază câteva aspecte dificile cu privire la conceptul de identitate. Principala problemă adusă în discuție de acești autori este faptul că noțiunea de identitate a devenit prea ambiguă și amalgamată între înțelesurile hard și soft, între conotațiile esențiale și calificările constructiviste pentru a mai fi utilă în analiza socială. Critica acestora nu se axează pe categoria analitică a identității, cât pe eșecul intelectualilor de a explica ce anume înțeleg prin
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
ar putea examina aceste trei limbi fără a crede că ele au izvorît dintr-o sursă comună, care poate că a dispărut. Există un motiv asemănător, dar care nu este la fel de triumfator, pentru a presupune că gotica și celtica, desi amalgamate cu un idiom foarte diferit, au avut aceeași origine că sanscrita; iar la această familie s-ar putea adăuga și persana, dacă ar fi aici locul să discutăm despre chestiunile referitoare la antichitățile Persiei." (traducere din vol. lui Maurice Olender
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]